Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Poezia Plugarii de Octavian GOGA



Octavian GOGA Plugarii
a) Poezia Plugarii face parte din volumul Poezii tiparit in 190.5 si reda alaturi de alte poezii, ca: Rugaciune, Noi, Oltul, Casa noastra, Apostolul, Dascalita, Batrani, La groapa lui Lae, o imagine lirica a satului transilvanean.

In acest sens, Octavian Goga continua linia poeziei de specific national inceputa de Vasile Alecsandri si continuata de Mihail Eminescu, George Cosbuc, Lucian Blaga. Daca Vasile Alecsandri, aducea in poeziile sale miturile si eresurile populare (credintele, legendele, natura si istoria), George Cosbuc ad,ucea datina, portul si jocul. La ambii poeti, conflictul social din viata satului era nesemnificativ.

Octavian Goga aduce aceasta dimensiune sociala a satului ardelean: Eu am vazut in taran, un om chinuit al pamantului. N-am putut sa-1 vad in acea atmosfera in care 1-a vazut Alecsandri in Pastelele sale si nici n-am putut sa-1 vad incadrat in acea lumina si veselie a lui Cosbuc."



Poetul isi propune in mod deliberat sa cante durerile poporului asuprit de veacuri: Eu n-am fost taran, dar am priceput pasurile satului si m-am contopit cu toate durerile lui". in versuri, aceasta idee devine: Al vostru-i plansul strunei mele". Ideea identitatii dintre poet, ca reprezentant al constiintei nationale, popor si patrie este o coordonata a universului poetic creat de Octavian Goga, coordonata care este exprimata inca din, primele versuri ale poeziei: La voi alearga totdeauna / Truditu-mi suflet sa se-nchine; / Voi singuri strajuiti altarul /Nadejdii noastre de mai bine".





Motivul comuniunii dintre om si natura, devine astfel » dezvoltat in multiple variante: Frati buni ai frunzelor din codru/ Copii ai mandrei bolti albastre/ Sfintiti cu roua suferintei/ Tarana plaiurilor noastre".

Apropiindu-se de doinele de haiducie, de voinicie, prin care poporul isi exprima dorinta si lupta sa pentru libertate nationala si dreptate sociala, Octavian Goga da un sens militant poeziei sale: Ci-n pacea obidirii voastre/ Ca-ntr-un intins adanc de mare/ Traieste-nfricosatul vifor/ Al vremilor razbunatoare".

Taranul este pentru scriitorii ardeleni talpa tarii", este un nedreptatit, un rob al pamantului, omul celor mai grele munci, un purtator al traditiilor, al datinilor, un creator de valori materiale si spirituale. Octavian "Goga va, da taranului aceasta valoare in poeziile sale.



Poezia Plugarii a lui Octavian Goga, are un caracter profund realist fiindca, intr-un limbaj artistic solemn, cu elemente arhaice si de specific national, el realizeaza un portret colectiv al truditorilor pamantului.



Termenul ales de Octavian Goga plugar", fata de alte denumiri ca: taran, agricultor, satean, construieste in mintea cititorului o imagine-cheie, in sensul ca el este creatorul, demiurgul unui microunivers vege.tal, esential pentru existenta sociala: in coapsa graitoarei miristi/ Devreme plugul vostru ara/ E primavara pe campie/ Si-n ochiul vostru-i primavara".



Octavian Goga aduce in poeziile sale tipuri umane caracteristice mediului rural: preotul, invatatorul, invatatoarea, lautarul, parintii, vecinul, taranii. Plugarii sunt baza edificiului social si national, un refugiu al intelectualilor" romani din Transilvania in vremurile grele, un izvor nesecat de forte spirituale, fiindca:*La voi coboara Cosanzeana/ A visurilor noastre doamna". Ei "sunt increderea in destinul national, ei sunt martirii marilor suferinte, ei sunt rabdarea .si forta primilor crestini, prigoniti si nedreptatiti permanent: Crestini ce n-aveti sarbatoare/ Voi cei mai buni copii ai firii/ Urziti-din lacrimi si sudoare".

Tema, eroii, conflictul, au un profund caracter social, dar sunt imbracate intr-o haina romantica, cu o fenta religioasa. Suferinta este alinata de mila cerului: Cu mila-i nesfarsita, ceruj/ Clipirii voastre-nduiosate/ I-a dat cea mai curata raza/ Din sfanta lui seninatate".



Ca si un poezia Rugaciune, jalea, suferinta, oprimarea nationala, exploatarea sociala, vitregiile istoriei sunt vazute ca forme ale unei pedepse divine, dar si ca un semn al mantuirii. Razbunarea, care va veni, in final, este semnul unei justitii divine si vorbeste despre marile sperante nationale, sociale si religioase ale poporului roman.

Caracterul critic devine activ, social, militant, fiindca saracia si greutatile materiale nu au influentat decisiv evolutia sufletului poporului roman, nu au putut opri forta lui spirituala sa se exprime: Vin crai cu argintate coifuri/ Si-n aur zanele balaie/ Atata stralucire-hcape/ in bietul bordeias de paie". Legatura profunda a neamului romanesc cu natura patriei este un semn al harului divin: ,,EI v-a dat suflet sa tresara/ Si inima sa se-nfioare/ De glasul frunzelor din codru/ De sopot tainic de izvoare". Scientismul lui Goga, al plugarilor, consta in intelegerea tainelor lumii, in intelegerea ratiunilor lui Dumnezeu ca forme spirituale ale intelepciunii.



In poezia Plugarii, Octavian Goga exprima profunda sa aderenta la romantism prin pretuirea valorilor culturii populare, de la care preia acea intelegere adanca a tainelor firii: Bland tainele vi le desface/ Din sanu-i milostiva glie/ Caci toata floarea va cunoaste/ Si toata frunza ei va stie".



Ca si in poezia Rugaciune, po etul este o constiinta, nu numai nationala ci si sociala, dar in acelasi timp el se dovedeste a fi o constiinta estetica: A mea e lacrima ce-n tremur/ Prin sita genelor se frange/ ,Al meu e cantul ce-n pustie/ Neputincioasa jale-si plange".

Acest filon al sensibilitatii artistice isi trage seva din sensibilitatea poporului: Al vostru-i plansul strunei mele", din Durerea, unui neam ce-asteapta/ De mult o dreapta sarbatoare", un neam care este alcatuit din Cei mai buni copii ai firii/ Urzjti din lacrimi si sudoare".






Destinul exceptional al poporului roman este sugerat in versuri ca: I-a dat cea mai curata raza/ Din sfanta lui seninatate", subliniind raportul nu numai dintre om si pamant ci si dintre pamant si cer. Aceasta intelegere adanca a firii este semnul destinului celui ales: El v-a dat suflet sa tresara/ Si inima sa se-nfioare/ De glasul frunzelor din codru/ De sopot tainic de izvoare".



Tema, eroii, au o profunda structura afectiva: Din casa voastra unde-n umbra/ Plang doinele si rade hora/ Va straluci odata vremii/ Norocul nostru-al tuturora", fiindca atat -poporul, cat si poetul au un suflet, care vibreaza intr-o profunda consonanta: Al vostru-i plansul strunei mele".

Cultivarea fantasticului, a supranaturalului, este o trasatura definitorie a Spiritualitatii poporului roman dar si a programului estetic romantic: La voi coboara Cosanzeana/ A visurilor noastre Doamna". Ileana Cosanzeana devine astfel o zana a poeziei, un simbol al constiintei artistice a poporului roman, un simbol care "sugereaza capacitatea creatoare, fantezia si intelegerea mitica, care sunt un adevarat izvor al poeziei populare. intregul univers este personificat in spiritul traditiei populare: Glasul frunzelor din codru", Coapsa graitoarei miristi", Milostiva glie" si se extinde chiar asupra obiectelor: Cand doarme plugul pe rotile". Aceasta evaziune in natura este un mod de a fi al poporului roman. in poezie mai avem si o antiteza romantica, subtila, intre mila milostiva a cerului fata de sufletul cald al poporului roman si asuprirea sociala austro-ungara, cruda, asupra romanilor din Transilvania.



Stilul lui Octavian Goga se caracterizeaza prin simplitate, profunzime, mitizare, traire intensa a dragostei fata de tara, de popor, de natura, de Dumnezeu..in acelasi timp, stie sa realizeze prin fantezie, originalitate, metafore si mituri o poezie de profund specific national: La voi coboara Cosanzeana/ A visurilor noastre Doamna", Copii ai mandrei bolti albastre", De glasul frunzelor din codru", in care, ca si in poezia populara, distingem o mare sensibilitate: Prin sita genelor se frange", Sfintiti cu roua suferintei", Ca-ntr-un intins adanc de mare". Uneori ele se impletesc cu metonimii, construite pe substitutia unui mit: Al meu e cantul ce-n pustie/ Neputincioasa jale-si plange". Substitutia este delicata, fiindca are la baza o aluzie la loan Botezatorul, care este definit in Psaltire prin Glasul celui ce striga in pustie". Alteori, aceste metonimii se impletesc cu simbolurile: Va straluci odata vremii/ Norocul nostru-al tuturoi:", Frati bun: ai frunzelor din codru" spre a sugera un mit sau un concept.



Metonimiile lui Octavian Goga sunt extrem de sugestive si expresive: Urziti din lacrimi si sudoare", Plansul strunei mele", Clipirii voastre-nduiosate", care aduc o substitutie a intregului printr-o parte componenta, fiind din aceasta cauza mai apropiate de definitia data unei figuri de stil numita sinecdoca. Astfel urziti substituie facuti sau nascuti, struna sublimeaza cantecul, lira, vioara; clipirea inlocuieste privirea.



Simbolurile lui Goga au functia de a sugera ca in estetica simbolista: I-a dat cea mai curata raza", altarul/ Nadejdii noastre", in ochiul vostru-i primavara-", A mea e lacrima ce-n tremur". Alte simboluri au la baza motivul comuniunii dintre om si natura: Caci toata floarea va cunoaste/ Si toata frunza ei va stie".



Acelasi motiv genereaza personificarile: in coapsa graitoarei miristi", "De gtasul frunzelor din codru". Alte personificari dau sensuri poeziei, mesajului ei, titlului: Cand doarme plugul pe rotile", de sopot tainic de izvoare", Cu mila-i nesfarsita cerul".



Stilul lui Octavian Goga se caracterizeaza si prin alte mijloace: Sfanta lui seninatate", fiindca scriitorul stie sa utilizeze aliteratiile si asonantele. Epitetele nuanteaza trasaturile poporului roman: Bland tainele vi le desface/ Din sanu-i milostiva glie". Alteori, ele se alatura efectului de personificare: Traieste-n.fricosatul vifor/ Al vremilor razbunatoare".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.