
Octavian Goga - rapsod mesianic al patimirii noastre. OCTAVIAN GOGA - Universul poetic Data nasterii. Anii formatiei intelectuale O. Goga si Academia Romana FRAGMENTE AUTOBIOGRAFICE APRECIERI CRITICE Octavian Goga - cantarea patimirii noastre
|
APOSTOLUL
Opera si activitatea literara Octavian GOGA
Scrierile si activitatea publicistica a lui Octavian GOGA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Poezie
- citeste textul Poezia Rugaciune RUGA,CIUNE - de Octavian Goga - Arta poetica Rugaciune - Opera si contextul cultural RUGA,CIUNE - Studiul textului
- citeste textul Elegia Noi NOI - analiza literara NOI de Nichita Stanescu - tema si iddea fundamentala
- citeste textul Poezia Plugarii PLUGARII - Titlul poeziei - Ideea principala a poeziei
- citeste textul Oltul - Tema poeziei, Ideea, Textul Oltul - comantariu - fraternitatea romanilor cu batranul Olt Oltul - Imagine poetica si procedee figurative OLTUL - Studiul textului
- citeste textul APOSTOLUL - analiza titlul, Structura, semnificatii, limbaj artistic
|
APOSTOLUL de Octavian GOGA (Poezie)
"Ca o vecernie domoala Se stinge zvonul din dumbrava, Pleoapa soarele-si inchide Sus, pe-o capita de otava. Norodul a cuprins podmolul Langa fragarul din ulita -De carja sprijinit rasare Batranul preot Ia portita.
Mosneag albit de zile negre, Asa il pomenise satul, Pe pieptarelul lui de lana Purtand un ban de la-mparatul. Domol, in mijloc se asaza, Si sprijinind incet toiagul, Clipind din genele carunte, incepe-a povesti mosneagul. intreg poporul ia aminte, Asculta jalnica poveste, Si fusul se opreste-n mana induiosatelor neveste. Mosnegii toti farama lacrimi Cu genele tremuratoare, Aprinsi, feciorii strang praseaua Cutitului din cingatoare.
Atatea patimi plang in glasul Cuvantatorului parinte, Si-atata dor aprind in inimi De clipa razbunarii sfinte. Batranul mag inalta fruntea, Ce sfant e graiul gurii sale: Din el va lumina norocul Acestui neam sfarsit de jale!
Acelasi dor tresare-n piepturi Cand glasul strigator rasuna, Si gemat infioara firea Prelung si greu, ca o furtuna. Fragarul isi indoaie coapsa, Iar de prin vai purcede vantul, Prin largul albelor vazduhuri, Sa duca cerului cuvantul.
Din cetatuia stralucirii Coboara razele de luna, Pe-argintul fruntii lui boltite Din aur impletesc cununa. Cuvine-se hirotonirea Cu harul cerurilor tie, Drept-vestitorule apostol Al unei vremi ce va sa vie!"
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
|