Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





APOSTOLUL - analiza titlul, Structura, semnificatii, limbaj artistic de Octavian GOGA



Octavian GOGA APOSTOLUL
Prin Octavian Goga (1881-1938), literatura romana s-a imbogatit printr-un talent viguros de luptator, de profet si de "pedagog al neamului", care a creat o poezie de amplu rasunet pentru aspiratiile colective ale neamului romanesc din Ardealul aflat sub ocupatie straina. Fapt mai putin obisnuit pentru un poet, volumul de debut, "Poezii", constituie si punctul culminant al artei sale lirice, de un tragism tulburator, exprimata de un limbaj propriu cu sonoritati reliefate si ritm retoric de o surprinzatoare interiorizare. Esentiala in poezia lui Goga este starea de jale, de boala sufleteasca, chin intraductibil, asemenea dorului din poezia populara. Poemele sugereaza lumea originara a Transilvaniei si s-a vorbit despre poezia lui Goga ca de o monografie lirica a satului ardelean cu specificul si chipurile anonime, cu valoare de simbol: dascalul, dascalita, preotul, lautarul. Conectate la realitatile imediate si reale ale Ardealului aflat sub ocupatie straina, poeziile lui Goga sunt adevarate manifeste patriotice si militante, cu puternice accente sociale.



Poezia "Apostolul" a fost publicata mai intai in revista "Luceafarul" la 15 iunie 1904, apoi inclusa in volumul de debut al lui Goga, intitulat "Poezii" din 1905. in poezie se reflecta lirica mastilor, intrucat batranul preot al satului exprima viziunea lirica a poetului privind aspiratiile colective ale neamului romanesc.



Structura, semnificatii, limbaj artistic Poezia "Apostolul" este structurata in sase strofe lungi, de cate opt versuri fiecare. Apostolul este preotul satului, pe care poetul il defineste printr-o serie de metafore sugestive tipice: "batranul preot", "mosneag albit de zile negre", "mosneagul", "cuvantatorul parinte", "batranul mag", "drept-vestitor apostol".



Prima strofa a poeziei este dominata de elemente de pastel, tabloul natural fiind infatisat la vremea inserarii sacre, atunci cand oamenii ies de la vecernie (slujba religioasa tinuta seara - n.n.) si "Pleoapa soarele-si inchide". Amplificarea rolului pe care il are preotul, care aduna in fiecare seara pe toti taranii ca sa-i binecuvanteze si sa le aline suferinta, este redata prin hiperbola ca tot "norodul" incape in podmolul (mal inalt, teren ros de ape - n.n.) din fata bisericii. Intentia lui Goga este aceea de a nu preciza un anumit timp sau loc identificabil si nici un anume preot, ci a generalizat nevoia de sacralizare a" sufletelor de romani de pe intreg tinutul transilvanean, pentru ca ei sa poata nadajdui intr-o izbavire privind asuprirea sociala si nationala. De remarcat sunt aici cuvintele populare si regionalismele care compun cadrul natural rustic - "otava", "podmolul", "fragarul" (dud - ..), "ulita", "carja" -, precum si participarea naturii la viata spirituala a oamenilor, prin personificarea "Pleoapa soarele-si inchide".

Strofa a doua compune portretul preotului, definit sugestiv inca din primul vers, "Mosneag albit de zile negre", printr-o metafora si un oximoron. El este un simbol spiritual etern, "Asa il pomenise satul", venind din vremuri de demult, despre care povesteste satenilor, idee exprimata prin metafora unui "ban de la-mparatul", simbolizand talismanul pe care preotul il purta mereu cu sine.

Strofa a treia ilustreaza misiunea dificila pe care si-a asumat-o apostolul , ca un patriarh din vremurile biblice, de a trezi constiintele si de a le sadi in suflete speranta de mai bine, de liniste si pace sufleteasca. Martor al altor vremi, preotul spune "jalnica poveste" a neamului sau satenilor avizi de intamplari care sa le revigoreze sufletele: "intreg poporul ia aminte". Nevestele se induioseaza si fusul se opreste-n mainile lor, batranii "toti farama lacrimi", iar tinerii strang in pumni cutitul "din cingatoare", hotarati sa participe in ceasul razvratirii la izbavirea neamului romanesc de suferintele cauzate de asuprirea dureroasa.



Strofa a patra exprima, prin "glasul / Cuvantatorului parinte", dorul de libertate si setea "razbunarii sfinte" ale romanilor,




"batranul mag" asumandu-si misiunea de a "lumina norocul" neamului sau "sfarsit de jale". Ca insusi Goga, aflat aici in ipostaza unui parinte spiritual, preotul poarta in suflet intreaga durere si suferintele romanilor din Ardeal, poezia avand accente mesianice.

Strofa a cincea ilustreaza rasunetul pe care-l- are strigatul mobilizator al preotului in randul satenilor, "acelasi dor tresare-n piepturi / Cand glasul strigator rasuna", alaturi de care participa infiorata intreaga fire, care reactioneaza "Prelung si greu, ca o furtuna", iar vantul duce cuvantul preotului pana la scaunul ceresc al divinitatii. Ultima strofa revine la elemente de pastel, tabloul naturii este nocturn, ca o "cetatuie" peste care "Coboara razele de luna, /Pe-argintul fruntii lui boltite". Apostolul satului poarta pe frunte "cununa" victoriei spirituale, ca simbol al trimisului divin ce merita "hirotonirea" in ceruri, pentru credinta cu care s-a daruit dorurilor de libertate ale romanilor ardeleni, pentru harul mesianic cu care si-a asumat suferintele asupririi sociale si nationale. Ca un autentic mesager al cuvantului divin, preotul vesteste lumii izbanda viitoare: "Drept-vestitorule apostol / Al unei vremi ce va sa vie!".

Misiunea spirituala a preotului, aceeasi cu crezul liric al lui Octavian Goga, este de a da glas suferintelor si nazuintelor poporului sau asuprit, fiind un semanator de credinta si de biruinta* pentru izbavirea neamului romanesc de sub ocupatia straina austro-ungara.

Poezia lui Goga se naste in inima indurerata a poetului pentru soarta poporului sau asuprit dintr-o imensa neliniste chinuitoare, din lacrimi si razvratiri impotriva nedreptatilor sociale si nationale, mesianismul manifestandu-se in sensul increderii poetului in forta sa de a indrepta soarta dureroasa a neamului romanesc din Ardeal, de a contribui la eliberarea sociala si nationala, la izbavirea poporului de amar si suferinta: "Eu am vazut in taran un om chinuit al pamantului".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.