Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



  • Ion CARAION



    Ion CARAION - poza (imagine) portret







Ion CARAION - biografie - (opera si scrierile)

 

(pseud. lui Stelian Diaconescu), n. 24 mai 1923, satul Rusavat, corn. Viperesti, jud. Buzau - m. 21 iulie 1986, Lausanne (Elvetia).

Poet, eseist si traducator.

Clasele primare la Ramnicu Sarat (1930-1934); Liceul "B. P. Hasdeu" din Buzau (1934-1942), unde editeaza pe speze proprii, impreuna cu Al. Lungu, rev. de poezie Zarathustra (1940-1941); Facultatea de Litere si Filosof ie a Univ. din Bucuresti (absolvita in 1948).

A debutat in 1939, cu versuri si recenzii, in Universul literar si Curentul literar, voi. de debut, Panopticum, (1943), e urmat de alte doua voi. de versuri: Omul profilat pe cer (1945) si Cantece negre (1946). Antifascist activ in anii razboiului, redactor la ziarele Timpul si Ecoul, participa in 1944 la fondarea si aparitia legala a ziarului comunist Scanteia, fiind concomitent si secretar de redactie al ziarului Scanteia tineretului, de unde demisioneaza dupa numai cateva luni. Colaborator al lui G. Calinescu in redactia rev. Lumea (1945). Initiator, impreuna cu Virgil Ierunca al rev. pentalingve Agora (1947). ingrijitor al Caietelor de poezie ale Revistei Fundatiilor Regale (1946-1947); consilier de presa in Ministerul Artelor si Cultelor (1944-1946); redactor la vechea editura Cartea Romaneasca in ultimul an al existentei acesteia (1948).

Arestat si condamnat din motive politice (1950-1955; 1958-1964), condamnat la moarte in 1958, CARAION a executat unsprezece ani de detentie la Canal, in inchisorile de la Jilava, Gherla si Aiud, in minele de plumb de la Cavnic si Baia Sprie etc. Eliberat in 1964, revine in viata literara dupa o absenta de aproape doua decenii, o data cu voi. de versuri Eseu (1966), urmat, in 1969, de culegerea retrospectiva Necunoscutul ferestrelor, distinsa cu Premiul "Mihai Eminescu" al Acad. Mai primise, anterior, Premiul Editurii Forum pentru voi. Omul profilat pe cer (1945) si Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru trad. voi. Antologia oraselului Spoon River de Edgar Lee Masters (1968). Publica in anii 70, numeroase voi. de versuri, care-1 impun in prim-planul poeziei romanesti a timpului: Cartita si aproapele (1970), Deasupra deasuprelor (1970), Cimitirul de stele (1971), Selene si Pan (1971), Muntii de os (1972), Frunzele in Galaad (1973), Poeme, (1974), Lacrimi perpendiculare (1978), Interogarea magilor (1978) etc. De factura foarte personala este si eseistica poetului, cuprinsa in voi. Duelul cu crinii (1972), Enigmatica noblete (1974), Palarierul silabelor (1976), Bacovia. Sfarsitul continuu (1977), Jurnal (I, 1980). CARAION si-a mai inscris numele - ca antologator, traducator, prefatator - si pe pagina de titlu a unor antologii reprezentative pentru poezia romanda (1972), franceza (MII, 1974-1976), canadiana (1978) si americana (1979). in afara trad. (din zeci de autori) incluse in antologiile deja amintite, CARAION a mai semnat trad. (multe din ele insotite si de pref.) din opera lui Marcel Ayme, Honore de Balzac, Marietta Sahighian, Al. Dumas, Sherwood Anderson, Antoine de Saint-Exup6ry, Ryunosuke Akutagawa, Anna Ahmato-va, Ezra Pound, Raymond Queneau s.a. A mai semnat pref. la voi. de Georg Scherg, Mihai Crama, Tudor Arghezi. Era redactor la rev. Romania literara, cand, in vara anului 1981, in urma unor "amenintari si atacuri sovine, inseriate pe luni de zile", este silit sa paraseasca tara, "luand la 58 de ani drumul pribegiei, cu sotia, copilul meu si doua valize". Stabilit in Elvetia, la Lausanne, editeaza aici rev. 2 plus 2 (1983), Don Quichotte si Correspondances (col. de poeme si eseuri in sase lb., similara rev. Agora); mai colaboreaza la Radio Londra si la rev. Limite (Paris), Dialog (Dietzenbach), Saptamana miincheneza. Contrapunct (Miinchen), Curentul (Miinchen), Jalons (Chambourg-sur-Indre), Cuvantul romanesc (Suedia), Uomini e libri (Milano), Izvoare (Israel), Revista mea (Israel), Gazette de Geneve, Tribune de Geneve, American Romanian Academy Journal (SUA), Tribune-dimanche (Elvetia), Ecriture (Elvetia), Le Figaro (Paris), PEN Internationale (Paris), Lejournal des poetes (Belgia), Neue Europe (Luxemburg), Grandive (New York), Reperes (Paris), L Echo sentimentale (Elvetia) etc. in strainatate, CARAION a scris versuri in lb. romana si franceza, eseuri si comentarii literare, pamflete social-politice antitotalitare (Insectele tovarasului Hitler, 1982). Calomniat si injuriat in tara (in rev. Saptamana), poetul era, in aceiasi ani 80, comentat si elogiat in strainatate de nume ilustre ale poeziei contemporane, tradus in lb. franceza si engleza, omagiat postum la Sorbona (1988). Dupa 1989, versurile din exil au putut fi publicate si in tara (voi. Apa de apoi, 1991).



Primul volum de versuri, Panopticum (1943), oprit in tipografie si interzis de cenzura vremii va fi urmat, imediat dupa razboi, de altele doua, similare ca factura: Omul profilat pe cer (1945) si Cantece negre (1946); ele marcheaza apartenenta lui CARAION la generatia de poeti a caror intrare in literatura s-a petrecut in atmosfera apasatoare a razboiului si a caror constiinta civica si estetica a fost radicalizata de razboi: Dimitrie Stelaru, Constant Tone-garu, Geo Dumitrescu s.a. Epoca si generatia se recunosc in aceste "cantece negre", "scrise cu nevroza pe ziduri": dezabuzarea sceptica si anticonformismul, fronda si sfidarea, protestul si contestarea - emanand toate dintr-o sensibilitate ultragiata - le sunt comune. Dar inversunarea sumbra, accentele mai brutale, mai dure, tonalitatea mai virulent mohorata si depresiva, proprii lui C, isi gasesc desigur radacinile - dincolo de realitatea obiectiva, atroce a razboiului - si in structura temperamentala. Mai sensibil la tragicul si la uratul existentei, osandit parca a o percepe exclusiv pe latura de cosmar si de supliciu, el nu isi va permite nici lamentatii sentimentale, nici depasiri ironice, ci va alege riposta dura, intunecata, sarcastic incrancenata, indarjindu-se a raspunde la violenta cu violenta, la necrutare cu necrutare. Structura sa temperamentala ireprosabil consecventa cu sine e confirmata, dupa o tacere de aproape doua decenii, de volumele din seria deschisa prin Eseu (1966) si din care se detaseaza Cartita si aproapele (1970), Cimitirul din stele (1971), Interogarea magilor (1978), Dragostea e pseudonimul mortii (1980), precum si doua cuprinzatoare selectii retrospective, Necunoscutul ferestrelor (1969) si Lacrimi perpendiculare (1978), volume in paginile carora creatii recente si "caiete vechi" din anii razboiului (1939-1944) ori din anii inchisorilor (1950-1964) se vor invecina fara apreciabile contraste de ton: "Tot atat de trista va fi fata / dinlauntru-a lucrurilor toate" (Prelungirea mortii). Socialul continua a fi mereu prezent, fie denotat in text (amintirea razboiului), fie conotat in subtext (sechelele detentiei, apasarea vietii curente in libertate etc); focarul tensiunilor si obsesiilor torturante se va deplasa insa, in poezia mai noua a lui C, tot mai net inspre existential, proiectand conditia omului in totalitarism asupra conditiei omului in eternitate: "Eu am ajuns pana-n tinutul de unde / nu se mai crede si nu se mai spera" (Gol). Poet al starii de criza, el isi gaseste o orgolioasa vocatie in asumarea fara rezerve si fara iluzii a acestei conditii, poetice, dar si umane: singuratatea, dezolarea, nelinistea, spaima, dezgustul si revolta unei fibre morale ultragiate, vexate pana la exasperare, ulcerate si macerate in vulnerabilitatea sa secreta, dar care - intr-o fanatica riposta - incearca, prin poezie, o himerica revansa de unul singur asupra intregului univers, desfigurand cu vitriolurile si supuratiile eului lezat fata realului: "Nemultumit de mine ca de-o rama / gasita-n buzunar si-n demancare, / ma rastignesc cu to-cu-n trotuare / si-ascult copacii care se darama. / Abisuri, neuimiri: n-as mai vrea alt gand, / decat sa pot sa am atata flegma/ sa-nec in valuri lumea/ si sa cant" (Decat). Convins ca "nu trebuie facuta frumusete / unde nu e" (Ritual), "fortand adevarul pana la cinism sau pana la imunitate" - cathartic scontata, nu intotdeauna dobandita -, poetul mizeaza, implicit, pe eternele virtuti justitiare si, mai ales, curative, ale artei. Undeva, subteran, necica-trizarea estetica a inveninatei rani existentiale stanjeneste insa cristalizarile cathartice, benefice si estetic profitabile; discordanta, astfel nedepasita, ramanand in seama unei ipotetice dialectici, nu intru totul poetica, care ar urma sa-si incheie ciclul de-abia dincolo de pagina cartii. Consecinta organica a acestei dezbinari de substanta, disonanta va fi instaurata drept principiu struc-turator la nivel formal, prelungind astfel supliciile realului si asupra expresiei. Un intratabil rictus incrancenat vegheaza asupra unor conglomerate imagistice incon-fortabile si inospitaliere: proliferari si aglomerari de imagini voit dizarmonice, dizgratioase, abrupte, voit respingatoare chiar, rezultate din violentarea sistematica a minimei compatibilitati metaforice dintre cuvinte, puse in coliziune stridenta, scrasnita, pe intreaga lor gama sublim-imunda, de la frumos la hidos, de la sublim la abject, la infect si la deject: "Femeia cu buze de lemn putred / aiurand ca-alapteaza pe Hristos, / strange in brate sacii de la bucatarie / si-si inteapa sanii cu ace de os. // Noaptea doarme in baie cu capul pe prag, / dar bolboroseste pe-ntuneric: / mi-erai drag mi-erai drag / si din gura ii curge un sange veneric. // Calatorii veniti des in oras, / ca sa rada, ii azvarl cate-o carpa din cos; / ea o ia, nu zice nimic, si se-nchina / la degetul iesit printr-un varf de galos" (Hotel). "Da / am dormit in el in trupul rar anapoda faramicios al / acestor oase am baut si am mancat in el m-am chinuit / m-am pisat ma rugam inserat-am cu tine / in el ca intr-un amurg al zeilor se purta cum se poarta / un popor numeros de trebuinte de care-si bat joc ratele / porcii intamplarea cum se poarta geamantanele pe umeri / ochii-pereche intelesurile frunzoase si lanturile de picioare / pat si iesle sa va fie acest popor de rani" (Se purta ca un popor). Refuzandu-si cu obstinatie surasul si echilibrul senin sau macar flegmatic ("Sub aceste fastuoase pastai ale nebuniei / cereti de la mine seninatate", Bijuteriile surzeniei), refuzandu-si o data cu euforia si eufonia, parcimonios cu armonia si incantatia verbala, al caror secret insa il detine impecabil, prizonier voluntar al umorii sale negre, bilioase, traductibila ideal in sarcasm, CARAION ramane convulsionat de o perpetua crispare mizantropa ("Trec anii ca niste magari. / Copiii s-au facut mari - / ici un homuncul, dincolo un corci, / trec anii ca niste porci" - Argument de apoi), macinat de o exasperare ce-si cauta parca o sadica satisfactie in exasperarea secunda a cititorului; cititor tinut la distanta cu o grimasa voit rebarbativa ("dati-va la o parte, lasati ca sa puta", Anamorfoze V), cu o cerbicie zburlita, ursuza si taciturna, cititor sfidat si contrariat in eventualele-i comoditati (Ei, haide, suferiti-ma! e titlul unui ciclu din volumul Interogarea magilor, 1978), cititor supus astfel unei drastice selectii, dar niciodata trisat, etic ori estetic, tocmai pentru ca niciodata menajat. Pariu ambitios al optiunilor si prerogativelor poetice reciproc incomode, legitim asumate insa, sub rezerva confirmarii in timp: "Tristetea mea e mai nemuritoare / decat bucuria voastra" (Trib VIII). Timpul singur ramane asadar sa decida in ce masura poetul avea dreptate si drept la sfidare, la gesturi pentru care doar faptul implinit al statutului de mare poet ofera retroactiv - si fatalmente tardiv - acoperire: "Cand voi ajunge poet mare in anul nu stiu cat / va fi o zi plouata pe fatele-amandoua / si-n noi o buba-amara urcata pan la gat" (Perspectiva). O genuina totusi disponibilitate pentru inocenta si puritate, refuzate restului operei, se divulga in versurile "pentru copii" din volumele Marta -fata cu povesti in palme (1974), O ureche de dulceata si-o ureche de pelin (1976) si Lucrurile de dimineata (1978).

Poetul CARAION poate fi recunoscut si in eseistica sa, in factura foarte personala pe care o imprima eseurilor si comentariilor critice publicate, cele mai multe, direct in volum: Duelul cu crinii (1972), Enigmatica noblete (1974), Palarierul silabelor (1976), Jurnal (I, 1980). Sumarul acestor volume ofera un substantial si foarte variat repertoriu, atat tematic, cat si umoral; competente incursiuni in literatura universala (unele - prefete la excelente traduceri proprii), pasionate comentarii simpatetice la poezia unor confrati, tot pasionate, dar mai putin simpatetice, comentarii la poezia altor confrati (G. Calinescu, A. E. Baconsky, I. Alexandru, Nichita Sta-nescu, A. Paunescu s.a.), pamflete ce nu-si refuza excesele de temperament si de limbaj (rezervate mai ales celor care, dupa a sa zicere, "nu scriu, carcalesc"), pagini memorialistice fara prea multe amabilitati sau menajamente - toate in formulari memorabile, in enunturi abrupte, eliptice, de predilectie asociative si mai rar silogistice, care suspenda sensuri si deschid sugestii, sugestia - printre altele - ca in anumite privinte autorul ar fi avut de spus mai mult si mai multe decat spune. De mentionat, in aceasta ordine de idei, si masiva prefata semnata de CARAION la editia din 1980 a versurilor lui Tudor Arghezi (text purtand mentiunea "Pagini din Jurnal II"). Se detaseaza, nu doar ca proportii, dar si prin gradul de realizare a virtualitatilor si virtutilor formule de eseu ilustrate de C, volumul Bacovia. Sfarsitul continuu (1977). Piesa esentiala in bibliografia critica a autorului comentat, lucrarea se inscrie cu necesitate si in cea a comentatorului, inextricabil implicat pro domo in comentariu: "Bacovia e o rana care supureaza din pricina vibratiilor continue, o rana care nu suporta nici bandajul, nici soarele, nici verdictul, nici resemnarea. Iar fiindca nu are de ales, el agonizeaza, exala gemete, secreta lacrimi, se agita, vine, pleaca, refera, face concesii si le reprima, pune in actiune un alambic intortocheat al tapajului steril si al autotrisarii. Pe scurt, isi inoculeaza persecutie. Agonizeaza. Si nu numai el, dar si lucrurile atinse de mainile, de gandul, de pupila, de cuvintele sale. Lucrurile sunt, la urma urmelor, el. () Drojdiile disperarii pe care le-a rascolit acolo acest fiu al bolgiilor care e Bacovia sunt expurgate la suprafata prizonierul la scoriile inconstientului devine constient, otravurile disemineaza si urla, inclestand mecanismele comprehensibilitatii, anulandu-le functiile, lasand unei infernale fierarii a vacarmului initiativa." Vorbind despre altul, C vorbea despre sine. Pamfletele social-politice din volumul Insectele tovarasului Hitler (1982) isi anunta inca din titlu virulenta antitotalitara. Versurile scrise in exil, cele mai multe in romaneste, dar cateva si in limba franceza, adunate in volumul postum Apa de apoi (1991; titlul stabilit antum de autor), apartin aceluiasi poet al starii de criza, cu o fizionomie precizata inca din anii razboiului si-ai inchisorilor, si cu o voce distincta, acum, in ambi-tusul poeziei romanesti: "Singuratate si venin. / Lume de-apoi. / Marele Urat. Printi, copoi / se-nhata unii pe altii de gat. / Marea Paloare. / Macar timpul plecat / n-or sa mi-1 mai ia inapoi. / Macar atata ramana / Pe geam, pe pat: gheare. / Fantani fara mana." "Urma petei mele de sange si sila / tot mai dur imprimata pe scut / va fi iar o singura litera-fosila / dintr-un alfabet / in totalitate pierdut" (Postume II). Cum insusi spunea, intr-o Confesiune din 1982, CARAION este "unul dintre scriitorii care nu mai pot fi dati afara din literatura romana nici de vreun partid, nici de vreun dictator, nici de gloante, nici de canaliile si otre-pele din presa oficiala".




OPERA

Panopticum, Bucuresti, 1943; Omul profdat pe cer, Bucuresti, 1945; Cantece negre, Bucuresti, 1946; Eseu, Bucuresti, 1966; Dimineata nimanui, Bucuresti, 1967; Necunoscutul ferestrelor, ed. retrospectiva, Bucuresti, 1969; Cartita si aproapele, Bucuresti, 1970; Deasupra deasuprelor, Bucuresti, 1970; Masa tacerii. Simposion de metafore la Brancusi, antologie si pref. de ~, Bucuresti, 1970; Cimitirul din stele, Bucuresti, 1971; Selene si Pan, Bucuresti, 1971; Muntii de os, Bucuresti, 1972; Duelul cu crinii, Bucuresti, 1972; Frunzele in Galaad, Cluj, 1973; Poeme, ed. seleciva, pref. de E. Manu, Bucuresti, 1974; Enigmatica noblete. Bucuresti, 1974; Marta -fata cu povesti in palme, Bucuresti, 1974; Lied, das in der Flote blieb (Cantec ramas in fluier), versiune germana de G. Scherg, Bucuresti, 1974; Palarierul silabelor, Bucuresti, 1976; O ureche de dulceata si-o ureche de pelin, Bucuresti, 1976; Bacovia. Sfarsitul continuu, Bucuresti, 1977 (ed. II, 1979); Lacrimi perpendiculare, ed. retrospectiva, pref. de M. Petroveanu, Bucuresti, 1978; Interogarea magilor, Bucuresti, 1978; Lucrurile de dimineata. Bucuresti, 1978; Cantecul Singurei I Le chantde l Unique, ed. bilingva, pref. deOv. S. Crohmalniceanu, Bucuresti, 1979; Jurnal, I. Literatura si contraliteratura, Bucuresti, 1980; Dragostea e pseudonimul mortii, Bucuresti, 1980; Poems, versiune engleza de Marguerite Dorian si Elliot B. Urdang, Ohio, 1981; Insectele tovarasului Hitler, Miinchen, 1982; L Am-Stram-Gramite, poemes, versiune franceza de G.-E. Clancier, Vahe Godel, H. Liman, J. Malrieu, R. Marteau, J. Mitaud, Danielle Obadia, A. Rappaport, J.-C. Renard, P. O. Soussouev, J.-P. Valotton, Lausanne, f.a.; La terre a mange ses fontaines, poemes choisis et adaptes par Vah6 Godel, 1985; Apa de apoi. Versuri din exil, ed. si postfata de E. Manu, Bucuresti, 1991; Greseala de a fii The Error ofBeing, trad. engleza de Marguerite Dorian si E. B. Urdang, Bucuresti-London-Boston, 1994; Tristete si carti, eseuri, ed. si pref. de E. Manu, Bucuresti, 1995; Postume, ed. si postfata de E. Manu, Bucuresti, 1995; Cimitirul din stele, versuri, ed. ingrijita de E. Manu, Bucuresti, 1995; Jurnal, II, Bucuresti, 1998. Traduceri: M. Ayme, Povestile motanului. Bucuresti, 1947; H. de Balzac, Istoria maririi si decaderii lui Cesar Birotteau, Bucuresti, 1949; Vera Ketlinskaia, Barbatie, in colab. cu Maria Z. Vlad, Bucuresti, 1949; I. A. Goncearov, Oblomov, dupa trad. lui I. Frunza, Bucuresti, 1949; Marietta Sahighian, Hidrocentrala, Bucuresti, 1949; Al. Dumas, Doamna de Montsoreau, I-II, Bucuresti, 1965 (ed. II, 1968); Sh. Anderson, Sunt un natarau. Moartea in padure. Alb sarac, pref. de ~, Bucuresti, 1966; A. de Saint-Exupery, Pamant al oamenilor, pref. de ~, Bucuresti, 1967; R. Akutagawa, Rashomon, Bucuresti, 1968; E. L. Masters, Antologia oraselului Spoon River, Bucuresti, 1968; G. Rovani, O suta de ani, I-II, Bucuresti, 1968; E. Faure, Functia cinematografului, Bucuresti, 1971; P. Emmanuel, Poeme, in colab. cu St. Aug. Doinas, Bucuresti, 1972; G.-E. Clancier, De-a pururea si-o zi, Bucuresti, 1972; D. Defoe, Capitanul Singleton, Bucuresti, 1972; idem, Colonelul Jack, Bucuresti, 1972; Cinci poeti romanzi, pref. si note de~, Bucuresti, 1972; Anna Ahmatova, Versuri, cuvant inainte de ~, Bucuresti, 1974; Mary Webb, Hazel, fata pamantului, Bucuresti, 1974; Antologia poeziei franceze de la Rimbaud pana azi, I-III, in colab. cu Ov. S. Crohmalniceanu, Bucuresti, 1974-1976; E. Pound, Cantos si alte poeme. Bucuresti, 1975; M. Lowry, La poalele vulcanului, Bucuresti, 1978; Poeti canadieni contemporani (de limba engleza), pref. si antologie de ~, Bucuresti, 1978; R. Queneau, Arta poetica, pref. de ~, Bucuresti, 1979; W. Ruyslick, Rezervatia, pref. si tabel cronologic de ~, Bucuresti, 1979; Antologia poeziei americane, alcatuita de ~, Bucuresti, 1979.

REFERINTE CRITICE

Al. Pini, Panorama; I. Negoitescu, insemnari critice, 1970; V. Felea, Poezie si critica, 1971; Perpessicius, Lecturi; Gh. Grigurcu, Teritoriu liric, 1972; P. Poanta, Modalitati; L. Raicu, Structuri literare, 1973; E. Simion, Scriitori, I; Al. Piru, Poezia, I; M. Iorgulescu, Al doilea rond, 1976; I. Negoitescu, Analize; CARAION Regman, Colocvial, 1976; Alex. Stefanescu, Preludiu, 1977; M. Preda, Viata ca o prada, 1977; E. Manu, Eseu despre generatia razboiului, 1978; M. Nitescu, Poeti contemporani, 1978; P. Poanta, Radiografii, I, 1978; L. Raicu, Practica scrisului si experienta lecturii, 1978; Gh. Grigurcu, Poeti; Z. San-georzan, Conversatii critice, 1980; Ov. S. Crohmalniceanu, Painea noastra cea de toate zilele, 1981; M. Alhau, Guy de Bosschere, M. Butor, A. Chedid, P. Dhainaut, Margueritte Dorian, A. Silva Estrada, A. Fre-naud, D. Escobar Galindo, V. Gerbasi, V. Godel, E. Humeau, O. Ibrahimoff, J. Mansour, Pierrette Miche-loud, Janine Mitaud, Xuan Phiio, M. Pietri, R. Pinget, J.-C. Renard, J. Rousselot, R. Sanesi, Madeleine Santschi, E. B. Urdang, J.-P. Valotton, in Hommage a Ion Caraion" class="navg">Ion Caraion, Lausanne, 1984; G. Tomaziu, M. Alhau, P. Bertholet, G. de Bosschere, J.-L. Cornuz, G.-E. Clancier, B. Do-lingher, Marguerite Dorian, H. Georgescu, S. Golopentia, O. Ibrahimoff, J. P. Grin, J.-G. Lossier, H. Liman, J. Mitaud, Christiane Mestas, J.-P. Mestas, V Manuceanu, M. Pietri, Madeleine Santschi, Cornelia Vissarion-Manuceanu, R. G. Tavernier, P. O. Soussouev, D. Tudo-ran, in Dialog, Dietzenbach, sept. 1987 (nr. omagial); I. Simut, Incursiuni in literatura actuala, 1994; Caiete critice, nr. 1-2, 1996 (nr. omagial); N. Manolescu, in Romania literara, nr. 47, 1997; E. Manu, in Romania literara, nr. 17, 1997; Gh. Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. 1-2, 1998; idem, in Romania literara, nr. 11, 1998; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 13-14; 1999; G. Serban, in Romania literara, nr. 49, 1999; Gh. Grigurcu, in Romania literara, nr. 13-14, 1999.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Ion CARAION

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion CARAION





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Poezie

Fantana

- citeste textul
Poezia Fantana
FANTANA - Meditatie - Structura, semnificatii, limbaj artistic
APRECIERI CRITICE