Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Marin PREDA



Marin PREDA - poza (imagine) portret Marin PREDA



Viata ca o prada






Marin Preda - reprezentant al realismului obiectiv
Marin Preda - universul creatiei



 

Viata ca o prada


M. Preda, Viata ca o prada, cap. IX, 1977 - Particularitati stilistice



Opera si activitatea literara Marin PREDA

Scrierile si activitatea publicistica a lui Marin PREDA





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Romane

Morometii

- citeste textul
Romanul Morometii
Conditia taranului intr-o opera epica: Morometii de Marin Preda
Tema familiei intr-un text narativ: Morometii de Marin Preda
MOROMETII de Marin Preda - investigatia autorului (Tipologia romanului)
Analiza capitolelor XVII si XVIII din Morometii
MOROMETII - analiza litrerara
Morometii - avataruri istorice in lumea satului
Morometii - roman de Marin Preda
Caracterizare Ilie Moromete - personaj principal in romanul Morometii
MOROMETII - o remarcabila innoire a tipologiei rurale.
Morometii - Interpretare de text la prima vedere, Particularitati stilistice
Morometii - Opera si contextul cultural
Constructia personajelor

Cel mai iubit dintre pamanteni

- citeste textul
Cel mai iubit dintre pamanteni - roman realist
M. Preda, Cel mai iubit dintre pamanteni, vol. II, 1980 - intelegerea textului
Romanul romanesc in perioada postbelica - Cel mai iubit dintre pamanteni

Viata ca o prada

- citeste textul
M. Preda, Viata ca o prada, cap. IX, 1977 - Particularitati stilistice


Viata ca o prada de Marin PREDA (Roman)

 







MARIN PREDA







Viata ca o prada











"Daca asi sti ca efortul pentru scrierea unui roman ma poate costa viata, mi-asi lua toate masurile de siguranta pentru a inlatura o eventualitate cum ar fi boala din care sa mi se traga moartea.

Dar unica masura hotaratoare, aceea de a renunta la scris, nu asi lua-o." MARIN PREDA



Aventura constiintei mele a inceput intr-o zi de iarna cand o anumita intamplare m-a facut sa inteleg deodata ca exist. Era multa lume in casa, fiinte mari, asezate in cerc pe scaune mici si care se uitau la mine cu priviri de recunoastere, dar parca imi spuneau cu ostilitate, te vedem, esti de-al nostru, dar ce faci? Atunci am auzit o voce: "Lasati-l in pace! Na, ma, si pe-asta!" Si cel ce rostise aceste cuvinte a luat de undeva de pe soba o paine mare si rotunda si mi-a intins-o. Atunci mi-am dat seama ca tineam strans ceva in brate, tot o paine, si ca asta era cauza privirilor rele indreptate asupra mea. Pusesem mana pe painea de pe masa care era a tuturor si nu mai vroiam sa dau la nimeni din ea. Iar acel om, de care ascultau toti, in loc sa mi-o ia cu forta, cum furiosi se pare ca vroiau ceilalti, facandu-ma sa scot racnete, imi mai daduse una: "Ia-o, ma, si pe-asta!" Parca m-am trezit dintr-un somn. M-am uitat la toti linistit si am pus cuminŽte painea din brate pe masa. Nimeni nu mai m-a luat dupa aceea in seama, au inceput sa rupa din ea si sa manance.

Din aceasta intamplare ar reiesi ca instinctele de acaparare m-au dus departe de viata, ceea ce nu s-a dovedit. Totusi avenŽturile vietii noastre sunt ale constiintei, desi viata ei adevarata nu e niciodata libera de instincte si nu o data e neputincioasa in fata lor, in rau, dar si in bine.

N-as putea sa spun cui datorez faptul ca desi am fost dat la scoala la opt ani, cu scopul marturisit de tatal meu sa invat doar sa ma iscalesc si pe urma, asemeni fratilor mei mai mari, sa ar pamantul si sa cresc vite, totusi intreaga familie a renuntat mai pe urma la aceasta idee. Fiindca in primul an abia am trecut clasa, desi m-am trezit cu uimire citind.

Atunci de ce m-au dat mai departe sa urmez si clasa a doua pe care abia am trecut-o? Ulterior toti au spus ca invatam bine. Dar asta nu era adevarat. Numai eu stiu ce-am putut trai in anul urmator, la ce tortura am fost supus si cum soarta mea s-a decis parca ignorandu-ma. De la inceputul anului nu putusem invata nimic, nu aveam carti. Mama imi facuse rost de cinci lei, mi-i daduse si-mi spusese sa-mi cumpar cu ei "macar Citirea". M-am dus acasa la invatator, pe care l-am gasit in curte cu altii, beau cafele si jucau tabinet, si l-am strigat. A venit la gard. I-am spus ce vroiam, si el a intins mana si i-am pus in palma mica moneda galbena.

- Ce sa-ti iau eu, zice, cu cinci lei? O Citire costa vreo douazeci si cinci de lei.

- Dom le invatator, i-am spus eu atunci, care ma gandisem o clipa ca ar putea da de la el restul, dar imi spusesem in acelasi timp ca nu putea sa faca asa ceva, ca nu eram fi-sau, luati-mi un maculator sa am macar pe ce scrie, ca de invatat pot sa ma mai imprumut, dar de scris nu pot sa scriu in caietele altora.

- Asa e, zice, bine, cand o sa ma duc pe la Rosiori, o sa-ti cumpar un maculator. Da tac-tau de ce nu-ti da bani de carti, ca nu e om sarac?

- Ma mir ca ma lasa sa viu si asa, darmite sa-mi mai cumŽpere si carti.

- Asa e, a zis invatatorul senin, si a dat creanga de mar pe sub care venise la mine la o parte si s-a intors la masa sa-si conŽtinue jocul intrerupt.

In iarna aceea hotararea tatalui meu de a nu ma mai lasa sa ma duc la scoala a devenit, practic, un fapt, desi din gura nu ma oprise; nu aveam cu ce ma incalta. M-am dus doar cand am puŽtut merge descult; si atunci am trait acele ore de spaima despre care am pomenit al carei motiv daca s-ar fi dezvaluit s-ar fi peŽtrecut o catastrofa. Constiinta masura proportiile dezastrului care ar fi urmat, iar instinctele tremurau: nu se stie ce-as fi ajuns in viata daca jocul intamplarii, al carei erou eram, s-ar fi destraŽmat si eu as fi aparut in ochii invatatorului asa cum eram si nu cum, prin nu stiu ce mister, credea el ca sunt. Adica dintre cei mai buni Se apropia sfarsitul anului si dascalul examina toata clasa, sa vada pe care trece, pe cine premiaza si pe cine lasa reŽpetent. Scotea cate cinci sau sase la tabla si ii asculta. Jumatate din ei parca invatasera ceva, cealalta jumatate insa parca nici nu trecuse pe la scoala si atunci invatatorul incepea sa-i bata la palŽma cu o nuia de corn foarte agera, de care tot unul dintre noi faŽcuse rost. Era atat de furios incat uneori ii batea la palma pe toti cei care erau scosi odata, desi unii dintre ei protestau indignati ca ar fi raspuns bine la intrebarile puse. Asteptam tremurand sa-mi vie randul. Nu stiam nimic si ascultam infiorat plansetele care umpleau clasa. Baietii suportau bine loviturile in clipele cand le primeau, dar in banci nu mai puteau, fluturau mainile inrosite in aer, sau si le varau deznadajduiti intre genunchi. PlanŽgeau cu inversunare si obida nedefinita fiindca nici unul nu stia sa urasca, durerea lor era pura si in ea puteai ghici cel mult proŽtestul impotriva ei, a durerii in sine, fiindca durea, si nu a invaŽtatorului sau a scolii, cu cartile si istoriile ei care trebuiau invaŽtate cu sila.

Prima zi a trecut fara sa fiu scos si eu la examen. A doua zi, vazand cum stau lucrurile, in loc sa fug si indarat sa nu ma mai uit, am venit totusi la scoala, desi stiam ce ar putea sa mi se intample. Nu m-a scos nici in acea zi si nici in cele urmatoare. Si pentru ca aceasta intamplare sa fie dusa pana la capat, in nefirescul ei, la sfarsitul anului m-am pomenit printre premianti.

Faptul uimi pe ai mei si tata nu mai zise nimic, cand, in toamŽna, ii spusei ca vreau sa urmez si pe-a patra. Dar tot nu-mi lua carti. incetul cu incetul insa se raspandi intai printre copii, apoi si printre vecini, ideea ca eu as sti atata carte incat era clar ca dupa terminarea cursului primar trebuia sa fiu dat sa urmez mai departe, la liceu sau la scoala normala de invatatori. Incepui si eu sa cred acest lucru, cu atat mai mult cu cat viata de taran, in ciuda faptului ca se petrecea intr-un spatiu liber, mie mi se paŽrea ca se petrece intr-un tarc. Dar eu nu vreau sa povestesc aici "amintiri"; ci doar lucruri pe care le contemplu si azi cu un senŽtiment de neliniste ca s-ar fi putut totusi sa nu aiba loc, si atunci nici lumina care le insoteste azi in amintire sa nu fi existat.

Nicaieri nu a fost timp in cele o mie de pagini ale Morometilor sa povestesc calatoria pe care a facut-o Niculae (erou a carui copilarie era a meA), cu tatal sau, la varsta de doisprezece ani, la Campu-Lung, unde dorinta lui de a evada din familie si din sat trebuia sa devina un fapt. in realitate aceasta calatorie avea sa se termine cu un esec prin care insa soarta ma ferea de o prabusire.

Nu exista o fiinta care sa nu fie inzestrata cu instinctul priŽmejdiei. La oameni el agita presentimentele cu atat mai mult cu cat ratiunea nu-si da seama de nimic. Tatal meu era posomorat si nu scotea un cuvant mergand pe langa cai. Nu se uita la mine, se ferea de ochii mei, a caror expresie il impiedica, pesemne, sa inteleaga avertismentele turburi pe care le simtea zdruncinandu-i credinta in steaua mea. Ce eram eu? Ce putea sa-i spuna lui inŽcrederea naiva a unui baiat ca intr-acolo unde mergeam ne asŽtepta lumea cu bratele deschise, sa confirme adevarul inzestrarii fiului din caruta, de care in sat nimeni nu se mai indoia demult? Si daca toata lumea se insela? Invatatorul acela care ma premiase fara sa stiu nimic murise demult si luase cu el in mormant seŽcretul comportarii lui ciudate. El, tatal, nu fusese niciodata conŽvins ca nu se petrecuse atunci ceva firesc. Ai mei toti stiau bine ca sunt un bleg, totusi de ce mi s-ar fi pus pe cap o coroana pe care n-as fi meritat-o? Asemenea gesturi le pot face oamenii obisnuiti din prostie sau din partinire, dar ce l-ar fi putut indemna pe un invatator care nu era mai bun decat altii, ba chiar era mai rau, suferind de piept, si folosind foarte des nuiaua, sa ma scoata din blegia mea vizibila si sa ma impinga de la spate in fata satului? Patul sau de moarte pe langa care am trecut toata clasa si i-am sarutat mana acestui om slabut, stins in floarea varstei, cu o mica mustata neagra si cu o expresie ca de icoana pe chipul sau supt de suferinta, nu-mi apare niciodata in amintire fara un adanc fior: e pentru mine semnul ca pe aceasta lume, destinul orb nu e atotputernic, ca hotararile lui pot fi smulse, ca fulgerul intuitiei noastre il poate abate din mersul lui implacabil. Si ca, odata infrant, el cedeaza mereu netezindu-ti drumul nu fara a-ti lasa in constiinta de fiecare data o spaima, semn ca nu te va proŽteja la infinit.

Aceasta spaima o traia pe drum tatal meu, inaintea mea. El se apropie la un moment dat de botul cailor si trase caruta la marginea drumului. Alaturi era o poiana si o fantana. O fata desculta isi spala picioarele, aparitie parca de vis pe aceste tinuŽturi necunoscute cu vai adanci si dealuri uriase. Se sui apoi lanŽga mine. Ramase catva timp tacut fara sa ma priveasca. Imi puŽse insa mana lui mare pe picior si ma mangaie cu o mila nesfarŽsita pe care a trebuit sa treaca douazeci de ani ca s-o inteleg. Apoi imi spuse cu o duiosie izvorata numai din tristetea pricinu- ita de hartuiala la care il supunea de la o vreme familia noastra cu trei soiuri de copii, si pe care numai eu si mama i-o cunosteam.

- Domnule, unde ne ducem noi acum?

Am inteles fara sa ma turbur ce vrea sa spuna: era oare asta drumul nostru? Ne duceam bine acolo unde ne duceam? Cine ne spunea noua ca din zecile de carute care se indreptau ca si a noastra spre orasul de munte cu renumita lui scoala, a noastra nu va face parte din cele care se vor intoarce cu sperantele pierŽdute?

- Iti pun aceasta intrebare, a continuat el ca si cum mi-ar fi spus pentru intaia oara ceea ce avea sa urmeze, cand de fapt totul fusese demult rasucit pe toate fetele, ca sa stii ca n-ajunge sa reusesti sa treci din trei sute, cati am auzit ca sunt inscrisi, printre cei patruzeci admisi. Trebuie sa fii printre cei sapte-opt cu bursa. Fara bursa nu pot sa te tin! Mi-am dat capul pe spate:

- Heeee! Si d-aia ai tras tu caruta la marginea drumului!! Din mers nu puteai sa-mi spui, heeee!

Si l-am aratat cu mana ca sa-l mai vada si altii si am contiŽnuat sa behai.

- Nu, ca putem sa intoarcem caii si sa ne ducem acasa! a zis el atunci cu simplitate, vrand parca, cu o ultima sfortare, sa raŽmana in mijlocul acestei simplitati care ne-ar fi izbavit de toate grijile si de toate temerile. Spunem ca n-au mai fost locuri si gata. Altfel iti inchipui ce rau o sa fie. Ce-o sa te faci tu, cum o sa te aranesti? Lasand la o parte faptul ca n-o sa se poata sa nu-ti pese de toti prostii care or sa rada de tine.

Ma uitam la el si ca totdeauna glasul cu care imi spunea aceste cuvinte ma facu sa inteleg mai putin ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O vesnica surpriza. Reiesea in acele clipe ca lumea n-ar fi atat de greu de suportat, daca n-ar fi impaŽnata cu prosti. Ei, ce-o sa fac? Sunt eu in stare, asa ca el, sa nu-mi pese de ei? N-o sa fiu, cum o sa fiu? Sunt un copil, putini sunt cei care cu adevarat se pricep sa le faca fata. Si atunci?

- Si ce vreai tu acum de la mine?

-Te intreb. Stii?!

- Ce sa stiu?

- Cum ce sa stii? Pai despre ce vorbim noi aicea? Stii tu carte?

Am tacut. Cum puteam sa-i alung indoielile? Sa-i spun ca stiu sa rezolv ecuatii de gradul intai, sau ca stiu toata istoria Evului Mediu asa cum se preda ea in clasa a doua de liceu?

- Ia spune-mi tu mie, aici, a zis el atunci tresarind parca si el insusi ca aceasta idee nu-i venise mai demult in minte, care sunt bogatiile tarii?

Vroia sa ma examineze el, sa auda cu urechile lui ca stiu si sa se linisteasca.

- Care sunt bogatiile tarii? Eeee! Heeee!

Si l-am aratat iar cu mana, sa fie martori si altii, si sa rada si ei de intrebarea lui. A inceput sa rada el insusi, redevenind seŽnin si a pus mana pe haturi. Convingerea mea il subjugase.

La Campu-Lung am ajuns pe seara si am tras sub soproanele unui han. Era frig, am inceput sa tremur, m-am invelit cu cerga, care nu tinea insa deloc de cald.

- Ce e cu tine? m-a intrebat.

- Tu nu vezi? i-am raspuns eu cu dintii clantanind. Mi-e frig, pune dulama pe mine si ia cerga asta de-aici.

Mi-a adus sa mananc doi mici si mi-a pus o ceasca cu tuica in mana.

- Bea si tu, zice, mi-o dadu mocanu asta de-alaturi. A tras si el cu caruta cu noi, e de prin Rachitele. Are si el un copil sa-l dea la scoala. A venit cu el in caruta si cu un butoi, eu zic ca are o suta de chile. Ei, adauga el, pot eu sa fac fata? Se duce si da la unul si la altul si tuica si bani si admitem cazul ca si baiatul e bun. intre tine si el nu-l alege pe el?!

N-am putut nici sa mananc, nici sa beau si nici nu mai auŽzeam bine ce spunea. Dimineata m-am trezit mirat ca nu prea imi simteam greutatea corpului. Stiam ce e, dar aceasta boala, frigurile, imi trecuse demult si niciodata nu ma apucasera toamna, ci totdeauna in iunie. Nu i-am spus tatalui meu nimic, nici nu prea credeam ca sunt iarasi frigurile, de asta data am mancat bine si starea aceea de slabiciune mi-a trecut.

Am plecat la scoala. Curtea era imensa, plina de copii si de parintii lor. Vederea mocanilor cu palariutele acelea ca niste ceaunuri si cu pantalonii de aba alba stransi pe picioare m-a inŽveselit si am uitat ca fusesem aseara bolnav. Tatal meu insa era din nou ingrijorat: se adeverea ceea ce auzise, in timp ce el mai crezuse poate ca n-o fi adevarat, si ca n-or fi avut toti ambitia sa-si dea copiii aici si nu in alta parte: pareau nu trei sute, ci parca o mie.

Programul din ziua aceea, dupa cum citiram pe un afis, era apelul si vizita medicala. Nu trecu mult si iesi un ins care ceru foarte autoritar sa se faca liniste, dupa care incepu sa ne citeasca numele dupa o lista. Erau intr-adevar foarte multi, nu se mai tenninau. Cat timp sa fi trecut? O jumatate de ceas? Cutarescu Ilie, prezent, Pantirescu Toader, prezent, toaderii astia erau foarte numerosi. Tocmai ma miram de ce mocanii isi spun Toa-der si nu Tudor, cand deodata peste curtea marginita de ziduri inalte cu ferestre mari si cu copaci batrani cu frunza de un verde bogat si negru, se lasa linistea. Se strigase un nume si nu rasŽpundea nimeni. In clipa urmatoare insul care citea de pe lista reŽpeta, ridicand vocea, un nume care nu-mi spunea nimic.

Tacerea reveni in timp ce ma miram de ce-o fi lipsind cel strigat. O fi renuntat de bunavoie sau n-or mai fi putut ai lui sa-l dea? Atunci de ce s-o mai fi inscris? In clipa urmatoare o voce dramatica se auzi inaintand din spate de unde se retrasesera paŽrintii, si o mana brutala mi se infipse in umar.

- Raspunde, ma, prezent! Ce e cu tine? A! Da, eu eram ala! Cum de uitasem? Omul care facea apeŽlul ridica fruntea din hartii si imi spuse ceva neplacut. Refuzai sa inteleg ce anume, gasind in sinea mea, cum aveam sa fac totŽdeauna, gata pregatita nepasarea si justificarea ei: am stiut eu de ce nu mi-am inteles numele. Iar pe ala si n-o sa-i dau eu lui explicatii de ce l-am facut sa ma strige de doua ori. Asa, uneori trebuie sa strigi pe cineva de mai multe ori, nu toti oamenii seaŽmana unii cu altii. N-am auzit, fara sa fiu surd. Ei si?

Indata dupa aceea am intrat la vizita medicala care s-a termiŽnat pe la orele trei. Dezbracati, eram cercetati fugar de doi docŽtori, dintre care unul, care purta ochelari grosi, ne punea o carte in fata: trebuia sa citim din ea de la o anumita distanta. N-am putut citi de la distanta vruta de el si atunci ma apuca de ceafa, spunandu-mi sa nu ma aplec. Cum puteam sa nu ma aplec, daca nu vedeam bine!?

Revenind dupa cateva ceasuri in aceeasi curte, acelasi ins care ne facuse apelul citi apoi o lista cu nouasprezece candidati respinsi la vizita medicala. Ma aflam printre ei. De asta data imi auzii clar numele.

- Cum? De ce? facu tata intrerupandu-l. Ce-a avut copilul meu?

- Copilul dumitale, zise insul, n-are ochi buni! Poate sa si-i strice si mai tare daca intra la scoala. N-avem dreptul sa ne luŽam raspunderea.

Va sa zica medicul cu ochelari nu admitea ca si altii sa mai poarte ochelari si sa invete carte. N-am inteles de ce s-a purtat astfel cu mine. Tata parea sa fi inteles, dar eu nu eram curios sa aflu. Ne-am luat actele, ne-am intors la han si am plecat.

- De unde au stiut ei ca n-ai ochi buni? m-a intrebat tatal meu intr-un tarziu:

Acum arata linistit. Parca era mai bine ca s-a intamplat asa! Nimeni n-are ce sa zica! Ochii sunt asa cum te nasti cu ei, ce poti sa faci!

- M-au pus sa citesc, zic.

- Ei, si tu n-ai vazut?

- Ba da, dar nu asa bine!

- In fine, ce facem? zise el cu un glas inalt. Ce facem?! Ca acasa, asa, nu ne putem intoarce. Ce-i facem?!

Ce puteam face? Nu vedeam nimic inaintea ochilor dar nici nu-mi dadeam seama ca drumul spre care crezusem atatia ani ca aveam dreptul sa pornesc este inchis acum pentru mine.

- Si daca ne ducem noi la Mirosi? zise tata cu un glas din care intelesei ca ezitase indelung pana sa-mi spuna acest trist lucru.

La Mirosi era o scoala numita "de arte si meseni", cu o duraŽta de patru ani, invatai in ea tamplarie, tinichigerie, croitorie, cizmarie, fierarie (da, fierarie, sa faci roti, potcoave, sa dai zimti la seceriv sa ascuti cazmale si otice, sa faci carute, gabriolete! Ce mai incoace si incolo, ca Iocan!).

- Acolo, continua el, ai sa iai bursa fara doar si poate, fiindŽca cine vine? De-aia cu capetele mari cat dovlecii, care nu sunt in stare de altceva si sunt si bogati, platesc intretinerea, aduc de-acasa alimente, plus sapte mii de lei taxele de internat. Trebuie sa-si cumpere si carti!

Se informase, deci, din timp, prevazand ceea ce avea sa se intample la Campu-Lung, sau auzise toate astea din intamplare si socotea acum ca acest drum era totusi mai bun decat intoarceŽrea acasa?

I-am raspuns sa mergem si la Mirosi, gandind in acelasi timp ca o sa vad eu ce-o sa fac pe urma la anu, desi imi dadeam seaŽma ca voi avea atunci saisprezece ani si ce liceu sau scoala normala m-ar fi putut primi atat de tarziu?

Aveam sa aflu curand ca tata gandea la fel, ca nu se impaca nici el cu ideea aceasta ca dupa ce atata vreme toata lumea crezuse ca rostul meu era intr-o parte, acuma sa afle ca nimerisem in alta parte.

Totul e ca gandirea noastra sa nu slabeasca deloc si sa nu ocoleasca nimic, sa bata cu degetul chiar si intr-un gard. DinŽcolo de el s-ar putea sa se gaseasca un om care sa fie tocmai cel care iti trebuie.

Aflaram la Mirosi indata ce sosiram ca inscrierile nu s-au incheiat si ca a doua zi chiar incepeau examenele. Hotararam sa nu ne ducem acasa, desi satul nostru era la cativa kilometri. TreŽbuia sa facem o cerere si sa predam actele si intraram intr-o liŽbrarie care se afla pe-aproape. Un domn ne intampina cu o voce subtire si energica:

- Buna ziua, ce doriti? Un caiet, o coala de hartie? Ce e cu baiatul? Vrei sa-l inscrii aici la scoala, mosule?

Tata nu era mos deloc, iar acest domn atat de perspicace si de elegant nu era nici el mai tanar de patruzeci de ani, cum aveam sa aflu mult mai tarziu. In propria lui librarie statea cu paŽlaria pe cap si purta un costum gri-deschis, cu o cravata tipatoaŽre.

- De ce esti necajit, mosule, continua el fara gres, ia spune, ce ti s-a intamplat?

Tata avea privirea rotunda si ii jucau ochii in cap ca si cand ar fi fost fascinat de vocea ascutita si atragatoa- re a acestui om, de siguranta lui, si de felul decis si protector cu care pusese el degetul pe rana care ne durea.

- Cum! exclama in sfarsit tatal meu indignat, necajit arat eu? Necajit esti azi si maine nu mai esti! Or, eu, ce sa fac?

Adica el se simtea lovit pentru toata viata si niciodata n-avea sa-i mai treaca rana pe care o primise. Si incepu sa-i povesteasŽca acestui librar, care nu parea sa fie ceea ce este, tot ce ni se inŽtamplase la Campu-Lung.

- Mosule, zise el cand tata termina, iti bag eu baiatul intr-o scoala normala de invatatori, dar trebuie sa-mi dai bani.

- Iti dau, domnule, zise tatal meu parasind orice prudenta si isi duse mana la brau, unde avea banii, prima rata pe care ar trebui s-o platesc la Campu-Lung.

- Imi dai o mie de lei acum si o mie de lei dupa ce primesti scrisoarea de la scoala ca fiul dumitale a fost admis, zise falsul librar. Mosule, eu sunt profesor la Bucuresti si stiu unde sa ma duc la minister ca sa aflu la ce scoala din tara sunt locuri libere. O sa intre chiar fara examen de admitere, numai pentru bursa va trebui sa candideze. E bun baiatul? Cum te cheama? mi se adreŽsa Ia scrie tu, sezi colea

Si imi dicta una din acele obisnuite fraze din care se putea vedea daca stiai sau nu sa desparti un verb de un pronume prescurtat. Dar Stefan cel Mare la ce an s-a urcat pe tron si ce batalii a dat?

- E bun, mosule, o sa ia si bursa, eu chiar maine plec la BuŽcuresti si ma intorc cu aprobarea in buzunar, daca nu, iti dau baŽnii inapoi!

Tata scoase o mie de lei si i-o dadu. Falsul librar (mai tarziu aveam sa aflu ca era si fals profesoR) imi dadu o cutie pe care o deschise tot el si lua din ea un fel de alvita moale si alba indemnandu-ne si pe noi sa mancam.

- Maine baiatul sa se prezinte aici la examen si sa-l dea, ca in caz ca nu reusesc eu sa obtin un loc undeva (si trebuie sa te astepti, mosule, sa fie cine stie pe unde, dar ce-ti pasa; daca cosŽta scump trenul in vacante n-are decat sa stea si el pe la vreun coleg mai bogaT) sa nu piarda anul si sa invete aici, unde trebuie sa stiti ca predau si eu si profesorii sunt foarte severi. Nu se inŽvata numai pentru meserie, se invata foarte multa carte! Studiile de-aici sunt egale cu cele secundare, daca se da o echivalenta. Asa ca fii fara grija, o sa fie bine oricum, daca nu acum, la anul. Sa ia aici medie mare, fiindca s-ar putea sa am nevoie sa-i spun ministrului: "Domnule ministru, are zece! Va rog respectuos sa aprobati!"

Am mas noaptea in caruta la marginea satului si a doua zi am intrat la examene. N-aveau deloc capete de dovleci concurentii. Dupa probele scrise, a doua zi am intrat la cele orale. Ne-am intors acasa spunandu-ni-se ca vom primi rezultatul prin posta. In acest timp falsul librar se intoarse si el de la Bucuresti si veni dupa noi.

- Mosule, striga el din poarta, am reusit. Baiatul dumitale va pleca cu mine chiar acum la Abrud la scoala normala, am repartizarea in buzunar. Trebuie sa-l duc eu, fiindca nu stiu ce e acolo si e necesar sa fiu de fata, sa insist daca va fi cazul. TreŽbuie sa-mi dai bani de tren! Ia vin incoace, Marinica!

Si ma lua de brat si ma duse mai incolo, zicand ca are sa-mi spuna ceva secret. Imi sopti:

- Bine ca n-ai intrat la examene la Campu-Lung. Examenul de-aici de la Mirosi n-a fost greu si cu toate astea abia ai luat sapte la matematica si opt la romana, iar la oral sapte. Ti-am vazut notele. Sunt rele. Sapte e nota de admitere, dar pentru bursa aveai nevoie de noua. La Campu-Lung ti-ar fi dat patru.

O nedumerire grea se abatu ca o negura asupra mea. Cum adica, nu stiam? Convingerea fusese deci o iluzie? Sau nu cumŽva stiam ce nu trebuie, lucruri foarte grele care nu eram obligat sa le stiu si in schimb nu stiam, sau stiam prost acele lucruri care se cer la examene, si care trebuiesc foarte bine stiute? Intr-aŽdevar, salvarea mea a fost acel medic cu ochelari. Daca nu m-ar fi respins el, nimic nu s-ar fi putut drege pentru mine. Si nu fiŽindca m-ar fi asteptat imediat acasa taiatul cocenilor, apoi araŽtul, si tot timpul ingrijitul cailor, tesalatul lor, ranitul la grajd, ci faptul ca n-as mai fi avut cum sa iau dupa aceea o carte in maŽna, chiar daca toate aceste treburi ar fi fost facute bine si fara sila. Langa noi era unul Carstea al lui Ion Dumitrache care avea acest obicei de a citi. Avea si un cufar plin cu carti. Ei si? Tot Carstache era, nu-i folosea la nimic acel cufar. Si cel putin el nu cazuse la nici un examen, si indeletnicirea aceasta a lui nu era considerata ca o trista zadarnicie, ci ca o placere a lui, asa cum altora le place sa creasca porumbei sau sa cante din cimpoi. Se presupunea ca el intelege ce citeste. Despre mine s-ar fi spus de aici inainte ca nu, nu inteleg ce citesc, dovada ca am fost pus acolo la examen si n-am stiut, iar incercarea mea de a le dovedi ca se inseala ar fi fost primita cu ranjete batjocoritoare, sau cu mila, asa cum facem cand avem in fata noastra un ratacit sau un nebun inofensiv. Gandul, aspiratia de a afla ce e lumea si cine eram eu insumi, cu ajutorul cartilor, cine ar fi inteles o astfel de stare de spirit intr-o lume cumplita, care trebuia sa munceasca pe branci ca sa existe? Cultura era pentru ei o meserie mai buna si nu o forma de viata a spiritului si cine esua aici, practic, nedevenind nimic, nimic era. Nu se cunosteau pe ei insisi sau nu pretuiau in mod deosebit acele valori care adesea tasneau chiar dintre ei, spontan, gandirea uimitoare a unuia (cum era aceea a tatalui meU), puterea credintei, smulgerea din temporal Nu, reveneau repede pe pamant vacile, oile, caii, supunerea fata de natura, iernile grele, ploile



N-am plecat direct spre Abrud, ci intai spre Bucuresti, falsul librar cu trenul, iar eu cu autobuzul, cu "chioara", care trecea prin sat totdeauna seara, dar nu oprea, avea statie la Raca. I se spunea asa fiindca de cand o stiam masina asta n-avea decat un far.

In Bucuresti am tras la falsul librar si au trecut doua saptaŽmani pana ce am plecat spre Abrud, timp in care am ratacit de dimineata pana seara prin marele oras fara sa-l cunosc, traind doar sub fascinatia vitrinelor lui, a cladirilor lui inalte, a marilor bulevarde, a vietii lui secrete din care veneau spre mine doar stralucirea si miscarea vie a reclamelor orbitoare si frumusetea fetelor si femeilor.

Ne-am urcat intr-un accelerat si falsul librar mi-a spus ca mi-a facut rost de un carnet de elev care imi da dreptul sa platesc numai cincizeci la suta din bilet. Mi se pare ca l-a prins un conŽductor, caruia a trebuit sa-i dea ceva. Nu mi-era gandul la viata lui, ci la a mea. Abia am observat cum a cucerit in cateva ceaŽsuri o eleva in tren. Ulterior am aflat ca avea doua neveste, una la Bucuresti, si alta la Mirosi, cu copii si o multime de alti copii prin toata tara si ca era totusi institutor, si din cand in cand proŽfesor suplinitor la liceul "Mihai Viteazul". I-am scris mai pe urŽma din dorinta de a avea un mentor, dar in afara de muieri si de astfel de aranjamente pe care le facea folosindu-se de informaŽtii, de la minister, cum imi facuse mie, nu se pricepea la nimic. Era insa un om inimos si daca n-ar fi avut reaua inspiratie sa se bage in politica, fanatizat de idei care in fond ii erau straine, nu si-ar fi pierdut carma dupa razboi si ar fi imbatranit cucerind mai departe fete si muieri.

Era noapte cand ne-am dat jos intr-o statie de munte, ca sa schimbam trenul. Gara frumoasa, asezata la poalele unor dealuri incarcate cu brazi, era la ora aceea pustie si trebuia sa asteptam cateva ore. M-am asezat pe banca de lemn din fata peronului si am stat asa tot timpul, coplesit de o emotie puternica, in timp ce o cadere de apa de undeva departe imi insotea, intensificand-o, aceasta stare de singuratate si fericire, care venea din sentimenŽtul ca evadarea mea se infaptuieste si ca e fara intoarcere.

Am continuat apoi lunga calatorie. Stateam la geam, rotile pacaneau, orase si sate, si vai adanci sau brazi inalti imi ieseau gonind inainte izbindu-mi ochiul, repezindu-se uneori cu vioŽlenta asupra ferestrei mele si facandu-ma sa ma trag inapoi inŽspaimantat.

La Turda ne-am dat jos si ne-am urcat intr-un tren mic care oprea foarte des si mergea foarte incet. Era plin de moti, cu muŽierile si fetele lor, urcau si coborau neincetat. Ai fi zis ca e treŽnul lor, facut de ei, anume asa de mic ca sa urci si sa te dai jos din el din mers, cum se si intampla. Seara, pe la orele noua, aceasta "mocanita" si-a terminat drumul si s-a oprit la Abrud.

Peste oras cadea o ploaie marunta. Am gasit usor cladirea scolii, care era pe un deal la marginea orasului si portarul ne-a aratat care era locuinta subdirectorului scolii, profesorul Mayer.

- Cine e acolo? ne-a intrebat el.

- Cineva din Bucuresti, i-a raspuns falsul librar si a adaugat: sunt profesorul

Ne-a primit inauntru si in cateva minute am devenit elevul acelei scoli. A doua zi falsul librar a plecat, iar eu am aflat ca era adevarat ce spusese el, la aceasta scoala nici macar nu se daŽdeau examene de admitere, fiindca locurile nu erau complete. In clasa intai aveam patruzeci de locuri si elevi abia douazeci si sapte. Se dadeau insa examene de bursa si bineinteles m-am inŽscris si eu. Profesorul de matematici pe care il chema Lokspeiser vorbea prost romaneste, punea totdeauna viitorul inaintea oricarei actiuni in care ne implica. Unui elev care a declarat ca el vrea sa iasa afara, i-a raspuns:

- Veti rezolva problema si veti tacea. Veti fi disciplinat si veti statea pana la sfarsitul orei.

Examenul de istorie cu profesorul Mayer a fost insa foarte obositor. Ma saturasem sa-i tot raspund. Mai pe urma am aflat ca el nu dadea niciodata nota zece si ca mie a trebuit sa mi-o dea fiindca desi intrebarile lui ma varau adanc in istorie, scutuŽram capul si ieseam usor la suprafata.

Am iesit din clasa impleticindu-ma si seara in dormitor am simtit iar ca de fapt nu adorm, ci imi pierd cunostinta, asa cum mi se intamplase la Campu-Lung. M-am trezit tarziu cu o senŽzatie apasatoare de chin. Nu stiam unde sunt si am luat-o spre fereastra, pe care am deschis-o si am sarit jos in strada. Am cazut pe branci si mi-a clantanit barbia de pavaj. Asta parca m-a mai racorit. Am intrat indarat pe poarta si m-am intors in pat. Dimineata m-am uitat sa vad de la ce distanta sarisem. Mi s-a parut ca am visat, desi aveam barbia vanata si ma dureau coateŽle si genunchii. Nu inteleg cum de n-am murit, sau nu mi-am rupt picioarele.

A doua zi spre pranz s-a afisat in hol lista celor reusiti la examenul de bursa. Eram in capul ei, pe toata scoala, cu media generala zece. M-am indepartat nedumerit: atunci de ce iesise asa de prost la Mirosi? Fusesera acolo examenele mai grele? Si daca si la Campu-Lung as fi iesit ca aici? Mai poate cineva sa spuna ca n-ar fi fost tot asa!?

Si in minte imi veni, o data cu un suras si inainte ca toate acestea sa ramana definitiv in urma, o scena care se petrecuse acolo in curtea scolii din Mirosi. Cativa din cei vechi iesira afara din ateliere sa-i vada si sa stea de vorba cu cei noi. Ca de pe unŽde sunteti, c-o fi, c-o pati. In acest timp un domn corect imbraŽcat, dar nu prea ingrijit, nu prea tanar si parca neras, cu pantaloŽnii burlan, putin adus de sale, se apropie tiptil de undeva si cand ajunse in spatele celor care parasisera lucrul, ii carpi naprasnic dupa ceafa si facu acelasi lucru cu picioarele trantind vreo doi-trei din ei la pamant, care se dusera de-a-mboua, imprimandu-le parca in acelasi timp si miscarea de ridicare, care ii retrimise glont prin usile atelierelor.

Si imi amintesc expresiile lor. Pareau, in orice caz, veseli! Cine stie? Poate ca intr-adevar era vesela viata lor acolo, cu acest sistem mostenit de la romani, care prevedea ca invatatura severa de carte sau de meserie trebuia insotita de pumni cumŽpliti dupa ceafa si picioare indesate in spate.

Ceea ce pasioneaza un elev in scoala si e revelator pentru inzestrarea pe care o demonstreaza el mai tarziu, e un simplu accident, alteori o bizarerie. In scoala primara, la cererea de aseŽmenea ciudata a celui de-al doilea invatator al meu, domnul Georgescu din Balaci (pe primul despre care am vorbit mai inaŽinte il chema Ionel Teodorescu si era originar din saT), am scris vreo optsprezece pagini despre istoria inventiilor. Toata scoala a ramas uluita. Domnul Georgescu m-a pus sa-mi copiez lucrarea, s-o publice el undeva. Ar reiesi ca ar fi trebuit sa ajung fie inŽventator, fie, in orice caz, un specialist in aceasta materie. N-am ajuns!

In ceea ce priveste literatura, colegul meu Ion M. Ion, cel caŽruia fratele sau i-a iesit intr-o zi inainte sa-l anunte cu o extrema incantare ca acasa "mai e mamaliga", a scris, tot sub tema data, cea mai buna "povestire neobisnuita" din toata clasa. Dupa ce a citit-o, au intrat la noi si ceilalti invatatori, chemati de domnul Georgescu, sa asculte si ei. Radeau toti, afara de mine, care nu intelegeam de ce rad ceilalti: tot ceea ce citea colegul meu mi se pareau minciuni, lucruri incredibile, si ma miram ca nimeni nu baga de seama. Cum s-a luat dupa un cocos care a zburat peste cosar, cum l-a apucat un cal cu dintii de fund si l-a aruncat afara din grajd, cum a cazut intr-o fantana si a iesit de-acolo deselat si rascacarat

Credeam ca la maturitate o sa se lase de astfel de istorii, ca sa descopar uluit ca nu, dimpotriva, le avea si la douazeci si cinci de ani. Insa abia atunci mi s-a dezvaluit misterul acestui personaj. Ii facusem o vizita la Rosiori, unde era maistru mecaŽnic. M-a invitat la el acasa si la intrebarea mea de ce instalatia electrica nu e ingropata, mi-a raspuns ca n-o avea, a instalat-o el personal si n-a vrut sa mai sparga zidul. A inceput dupa aceea sa-mi povesteasca istoria acestei instalatii, desi nu mai vedeam ce se mai putea adauga neobisnuit despre o asemenea chestie. Am vazut insa ca in timp ce povestea, privirile i se aprinsera de o lumina intensa, care ma subjuga:

- Sa vezi ce s-a petrecut in ziua cand am terminat cu montatul tuburilor si racordul la retea. Lucram la instalarea conŽtorului si a sigurantelor. Afara ploua si trasnea, uite-asa alergau fulgerele in jurul casei, ca niste serpi de foc. Eu lucram pe viu, fara manusi si fara cizme de cauciuc. Trece curentul prin mine si eu nu simt nimic. La scoala de maistri demontam intrerupatoŽrul de langa usa, puneam doua degete pe fire si cand intra cineŽva, hai noroc, ma, ii spuneam, si ii intindeam mana si ala mi-o strangea si fleasc! cadea jos bataind. Nevasta-mea, zice, Ioane, vezi sa nu patesti ceva si n-apuc sa-i raspund, ca o data, bum! un stalp de foc trasneste in mijlocul casei si intra in pamant si lasa in urma fum, flacari si miros de pucioasa

Si privirea lui se largi in acea clipa si se uita la mine dand putin capul inapoi, dar nu prin indoire, ci prin recul, ca in fata unei realitati invizibile profanilor, asa cum fac dansatorii indieni cand mimeaza lucruri obisnuite, dar care prin spirit devin misteŽrioase. Luminita stranie din privire i se marise si ea si ardea incandescent:

- Si nu ti-a luat casa foc? zic eu.

- Nu!

- Si nici tu n-ai patit nimic?

A clatinat din cap si a negat mut, posedat de viziunea care ii traia inaintea ochilor (acel stalp de foc imaginaR) si care ii dilata nu numai pupilele, ci si sufletul sau turburat de aceasta predisŽpozitie nestinsa de trecerea anilor: pornirea irezistibila si inconŽstienta de a iesi din real si de a intra in lumea inchipuirii, in care insa incepi sa crezi si tu ca e tot reala si nu te trezesti din ea, poŽvestesti si altora ceea ce vezi

Dar oare nu asta e si predispozitia artistilor? Am vazut mai tarziu, prin albume si prin muzeele Europei, girafe in flacari, nuduri deasupra oraselor, oameni care in loc de capete aveau un cuier de palarii, petreceri de cosmar, pictate cu o minutie haluŽcinanta, iar la noi stranii himere ale pamantului, ale vazduhului si ale apei. Nu m-am intrebat niciodata daca toate acestea au vreun sens. Sensul lor e ca exista si ne uimesc, cum ma uimea atunci fostul meu coleg care deodata si fara motiv aparent a laŽsat sa tasneasca din imaginatia lui o viziune, facandu-ma sa simt brusc intrusiunea fantasticului in viata reala. M-am simtit, uitandu-ma in ochii lui, parca exclus din aceasta lume aleasa. ImaŽginatia mea n-a luat-o razna niciodata in felul acesta. Nu eu treŽbuia sa ajung scriitor, ci el.

Abia astazi aflu ca elev fiind, scriam si eu scrisori prin sat fostilor colegi intr-un stil nu prea obisnuit. "Voi ce mai beti, ce mai mancati? Soarele tot de la rasarit rasare? Popa Alexandru tot cu ata alba isi coase izmenele?"

A trebuit sa le vad, aceste scrisori, ca sa cred ca nu sunt inventate de altii.

Fantastice pentru mine nu erau viziunile lui Ion M. Ion, care nu miscau nimic in lume, ci felul si mobilul cuvantului zilnic rostit de oameni. Am devenit scriitor descoperind treptat forta lui magica, pana ce intr-o zi, spre saptesprezece ani, am incercat sa-l fixez pe hartie. Chiar cuvintele care imi trezira viata constiŽintei nu fusesera ele misterioase? Daca eu luasem in brate o paiŽne si nu mai vroiam s-o dau celorlalti, cum sa mi se mai dea inŽca una? Firesc ar fi fost sa mi se smulga din brate. in loc de asta am auzit: "Na, ma, si pe-asta!" Si forta magica a cuvantului astŽfel rostit ma facuse sa las din brate ceea ce luasem si sa devin constient ca exist.

Explorarea lumii, a vietii proprii de copil care a urmat, era legata de aceasta prima tresarire. Vedeam cum veneau la noi oaŽmeni, care vorbeau cu tata si cum din ceea ce spuneau izbucneau hohote de ras, sau injuraturi de admiratie, sau sticliri de ironie in priviri, dispret sau satisfactie secreta, o plenitudine a trairii, o jubilatiune intensa, adesea pentru un singur cuvant rosŽtit de al lui Basa, capiule si ce i s-a raspuns, cascaundule, ce puŽtea spune cutare si in loc de asta a spus, ce ba?! Cu degajari nu o data spectaculoase de furie, ca i s-a zis prostule, sau pe ma-ta, carnule, cu muierea si copiii tai cu tot Numai ceea ce intra in aria cuvantului rostit; maciucile care se ridicau in aer, sapele care se incrucisau pe o parloaga, taierile (l-a taiat!) nu incantau pe tatal meu, pe prietenii lui si pe mine, erau altceva, strain, fara inteles, nedemne de cuvant. Si vitele se repezeau cu coarnele unele in altele si cainii se incaierau. Cu ce se deosebeau aia de ele?

Asa intelegeam eu insumi. A prins-o cu altul in gradina, sau la poarta, n-o mai ia, i-a rupt picioarele, sau i-a spart aluia capul A fugit cu alde cutare, (adica s-a maritat fara voia parintiloR) a gonit-o de-acasa, s-a intors la ma-sa a fatat a murit intamŽpinat. .. Evenimente fara importanta covarsitoare. Dar cand tatal meu statea pe prispa si trecea unul pe drum si ii spunea: "Buna ziua ma, nea Tudore", si tata cu toata sinceritatea: "Buna sa-ti fie inima, ma, Carstache", tare, apoi pentru el insusi incet: "te n c pe ma-ta de zaltat", asta da, era ceva senzational, caci descoŽpeream cum forta cuvantului imi dezvaluia brusc ca omul poate gandi simultan doua lucruri care se bateau cap in cap, urarea sa-i fie buna inima aceluia, si injuratura ca era un smintit. Putea fi injurata muierea cu tandrete, si i se faceau obrajii rosii si se inŽvartea pe loc ca o gaina beata ca era iubita, si dimpotriva, un cuŽvant bland dar rostit cu o cruzime rece o facea palida si o increŽmenea de spaima instrainarii.

Uneori, in calmul tindei noastre, ascultam venind de afara si cuvantul torential, degradat. Ingrozita, mama nu stia unde sa ne spuna sa ne ducem, ca sa nu auzim Era un spectacol grandios al desantarii umane ceea ce isi spuneau doi vecini cu muierile lor. Totul era terfelit si manjit, viata intima, inocenta copiilor si a fetelor, credinta in Dumnezeu si ai fi spus, daca ai fi crezut pana atunci altfel, ca trivialitatea si josnicia in care era aruncat cuvantul erau fara limite Tata se ducea prin gradina, isi vedea de treburi, mama ne chema la masa, caci se facea seara, manŽeam si unul din noi iesea afara ca din intamplare si se intorcea cu stirea: "aia tot se cearta!" "Tot n-au terminat, nu s-au potoŽlit?" "Nu, mai rau!" Fiindca isi spuneau povesti lungi, cum a fost el pe la Pitesti si s-a intalnit cu alde Jugravu si asta, Jugravu, avea el o purtare asa, nu stiu cum De ce, ma? Nimic, nu vroia sa spuna. De ce ma, Jugravule? Lasa ca stii tu, zice, si se apuca si-mi spune si cand am auzit eu! E, he, ne Asa vasa-zica! Bine! Bineee! Si tonul povestitorului cobora, ai fi zis ca un sentiment cu adevarat omenesc de imputare isi va face loc si dupa recriminari reciproce vor intelege ca sunt oameni si se vor redresa printr-o impacare tot in vazul lumii, dandu-ne de inteles ca ura a obosit, forta otravita a cuvantului s-a consumat si ca neŽintelegerile nu sunt numai ale lor

Dar deodata palalaia reizbucnea fara legatura, proaspata, ca din senin, din amintire Cum, ma, sa-i spui tu aluia ca nu i-am dat fii-mi viteaua pe care a crescut-o ea de mica trei ani de zile, si ca i-am vandut-o si am baut banii? Ai fost tu, ma, la nunta ei sa vezi? N-am fost ca nu m-ai chemat Cum sa te chem eu pe tine, ma, puturosule, sa te imbeti acolo ca un si sa incepi sa Fac si dreg pe nunta fi-tii, nici n-as fi venit, sa ma fi cheŽmat cu sapte lautari

Apele, raurile, baltile nu-mi vorbeau, nu puneam deci mare pret pe ele; nici ploile, nici padurea, nici soarele imi sopteau doar ca suntem impreuna si ca suntem fericiti, mare lucru, veŽdeam si simteam si singur ca asa este. Cand am inteles ca eu si natura n-aveam o soarta comuna, ca adica eu voi disparea in cele din urma si ea va ramane, am vazut-o si a inceput sa-mi placa dar nu pentru ca era frumoasa, ci pentru ca va dainui si asa cum rn-am nascut eu, avand multa vreme fiorul eternitatii, se vor naste si altii si o vor vedea ca si mine. Animalele, in afaŽra de cai, nu-mi vorbeau nici ele caci mugetul sau behaitul lor nu-mi spunea decat ca le e foame sau sete sau ca trebuiau date la taur. Vantul, vijelia, trasnetul, zapezile nu-mi dadeau un fior cosmic, mi-erau familiare. Nu ma contopeam cu ploile, sa cada apa peste mine si eu sa stau sub ea si sa gandesc ca sunt fiul naturii, cu nimic deosebit de animale si pasari, de pestii din balta si rata salbatica Nu credeam ca pamantul e in mod egal al meu si al lupoaicii din padure Singurul lucru care ma facea sa raman mut de fascinatie era cuvantul rostit de oameni. ObiecŽtele nu-mi spuneau nimic, un scaun, un pat, un lant, n-aveau pentru mine nici o semnificatie, in afara aceleia ca in pat te culŽcai, pe un scaun sedeai, cu un lant legai o vita. Vitele erau vite, maretul bou, o zeitate pentru cei vechi, (boul ApiS) era pentru mine un animal cu inutile coarne uriase, cu utila ceafa de pus sub jug si daca n-ar fi trebuit hranit si ranit pe urma lui baligarul ar fi fost mult mai bine, vaca trebuia sa dea lapte, de-aia era vaŽca si abia calul imi spunea ceva, imi placea zvacnirea de inteliŽgenta a capului lui in clipa cand il incalicam: urca, baiete, parca imi spunea, esti stapanul meu, te duc unde vrei, in zbor, stiu ca si tu ai grija de mine, sa pasc, sa beau apa si sa ma potcovesti cand incep sa-mi cada caielele din copita imi placeau noptile cand inainte de a adormi afara pe prispa ma uitam cu tata sa vedem pe cerul instelat Carul mare si Gaina; auzeam sforaitul cailor. Nu intelegeam de ce dorm ei in picioare, desi cateodata gaseam dimineata unul din ei culcat. Acel sforait linis- titor parca intr-adevar era ca si cand mi-ar fi vorbit: "E noapte, e liniste, dormim toti, am pascut, am baut apa, am sfaramat cu dintii si flestecait sare din drobul de pe prispa, acum ne e bine, dormim si noi, caii, visam cum am fost odata armasari (caci dorintele ramaN) candva, cand nechezam dupa iepe si ele ne raspundeau din zarea campiei cine stie de pe ce miriste indepartata". Ne duŽceam la ei si intorceau capetele in intunericul grajdu- lui, intampinandu-ne cu nechezaturi joase, de recunoastere. Tata le vorŽbea, le punea mana pe spinare, ii intreba ca pe niste oameni ce vor, ceva nu e in regula, s-au incurcat in vreun lant, nu mai aveeau fan? Totul era in ordine, ne intorceam si adormeam si noi de indata in timp ce astrele luminau, cu lumina lor de noapŽte, batatura tacuta.

Abia mult mai tarziu, cand l-am citit pe Tolstoi, am inteles ca nu numai cuvintele exprima sufletul uman, ci si lumea in caŽre el se proiecteaza in afara sau il acopera ca niste valuri si cum natura si mediul social in mijlocul carora isi duce viata, obiecteŽle si animalele care ii apartin, chiar propria lui infatisare, mustaŽta pe care si-o lasa, hainele pe care le poarta (si le poarta intr-un anumit feL) il reprezinta, il ascund sau il exprima dupa acelasi mobil uneori misterios, alteori limpede si rational cu care rosŽteste cuvinte. Desigur, dar asta cand am inceput sa si invat sa fiu scriitor, nu numai sa fiu pur si simplu, cu unicul dar care ma facuse sa inteleg ca exist, cel a auzului



Din ciocnirile sau prieteniile mele cu.profesorii descopar cel mult ca se invata bine cu profesorul care inspira simpatie, dar se invata in cele din urma bine si cu cel rau, de frica. In nici una din ciocnirile sau prieteniile de care imi amintesc nu descopar un conflict sau o afinitate intre aspiratiile inca in fasa ale viitoŽrului romancier, cu obtuzitatea sau, dimpotriva, intelegerea proŽtectoare a cutarui profesor, afara de una singura, dar asta avea sa se intample mai tarziu.

Mie imi placeau de pilda istoria si matematicile, dar amanŽdoi profesorii de la aceste materii erau personalitati lipsite de har, cel dintai era urat, cu capul mare, buzele groase, rasfrante si cu o expresie parca de grajdar care petrece, desi se straduia sa zambeasca si sa ne atraga. Avea pe deasupra doua cusururi, unul ca ii placea prea mult materia pe care o preda si nu mai raŽmanea in mintea lui nici un pic de loc ca sa-i mai placa si de noi, si al doilea, avea mania sa ne arate pe harta locurile pe unde se petreceau evenimentele istorice, amestecand deci istoria cu geografia, lucru care ne plictisea pentru ca geografia o invatam cu alt profesor. Cel de matematica era un ingamfat si pe deasuŽpra de o solemnitate deplasata, de parca ai fi zis cand intra in clasa ca a intrat intr-o biserica. Si lui ii placea prea mult mateŽria. Ne vorbea mereu cu admiratie de marii matematicieni ai Antichitatii, dar si de ai nostri, de pilda despre Gh. Titeica, pe care il diviniza, dandu-ne sa intelegem ca pe un om mare nu-l poate admira unul mic. Intr-adevar facea acest lucru strivindu-ne in acelasi timp prin ironii muscatoare si calificative care ne injoseau; ca, de pilda, niciodata vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Gh. Titeica. "Bine ca ai ajuns tu!" ii rasŽpundeam eu in gand si nu invatam nimic. "O sa te lase coriŽgent!" imi spuneau ceilalti speriati. "Ei si? O sa invat pe trimesŽtrul trei si o sa fie silit sa-mi dea zece si imi iese media de treŽcere. Si n-o sa-i fac eu lui pe plac" Si il trimiteam la origine sa predea acolo matematica si geometria.

Asa s-a intamplat: in primele doua trimestre mi-a dat trei.

- De ce nu inveti, uratule? m-a intrebat fara mirare. O sa te las corigent.

- N-o sa fiu nici primul, nici ultimul corigent din lume.

Nu m-a auzit bine (rasfoia cataloguL), ma inecam de furie ca ma facuse urat si credeam, bineinteles, ca ii dadusem un rasŽpuns ucigator. Ar ti trebuit sa-i spun, ca sa exprim exact ceea ce simteam, ca mi-e atat de neplacuta vederea lui incat as fi in staŽre sa raman repetent de atatea ori pana s-ar cara el din scoala noastra.

Pe trimestrul trei am inceput insa sa invat. Groaza de coriŽgenta era mai mare decat repulsia fata de antipaticul profesor. Ramaneam seara singur in clasa si invatam elementele lui EuŽclid si teorema lui Pitagora, care n-aveau nici o logica; suma paŽtratului catetelor este egala cu patratul ipotenuzei! Perfect! Daca s-a aflat chestia asta si a ramas litera de lege ca asa e, atunci la ce bun sa mai faci vreo demonstratie? Era exact ceea ce nu stiam si profesorul nostru, cu infatisarea lui de tigan distins, uita sa ne explice. Pe aceasta truda a mea, ne-am pomenit ca ne anunta sa ne pregatim pentru teza. Cand in ziua respectiva ne-a dictat cele trei probleme pe care trebuia sa le rezolvam, o tacere ingrozita s-a asternut asupra clasei. Unul din putinii lui simpatiŽzanti s-a ridicat atunci in picioare si i-a spus ca teza e prea grea, n-o sa poata nimeni sa rezolve toate problemele.

- Atunci o sa ia toata clasa nota trei, a spus profesorul cu un glas din care reiesea clar in evidenta ca dintr-o asemenea premiŽsa nu putea sa decurga decat o asemenea consecinta, incat penŽtru intaia oara am uitat ca il detest si am chicotit.

Exprimarea spontana a unei gandiri care tasneste pura ca un izvor mi-a placut totdeauna la oricine, chiar si la ticalosi. S-a intors spre mine surprins.

- Razi!? In templul matematicii si al geometriei nu se rade, chiar daca esti un profan!

Si m-a intrebat cum ma cheama, s-a dus la catedra, s-a uitat in catalog si a facut un semn cu creionul, dupa care si-a reluat plimbarea printre randuri, dominand si speriind cu statura lui mare orice intentie de a copia ceva de la vecin. Am terminat cu o jumatate de ora mai inainte, am inchis caietul si m-am reŽzemat de banca uitandu-ma provocator la profesor. Pe urma m-am ridicat, am depus caietul pe catedra si am iesit. Dupa teza, nimeni nu ma lua in seama, nimeni nu discuta cu mine ce facusem. Toti aratau jalnic, foarte putini rezolvasera una sau doua probleme si nu erau siguri ca le-au rezolvat bine nici pe-acelea si nici unul pe toate trei. Eu, le-am spus, eu le-am rezolŽvat. Sa va arat cum. Dar nici unul nu avea incredere si nu era atent la spusele mele. Mi-am dat atunci bine seama de umilintele pe care trebuie sa le indure cel care este pe nedrept printre ultimii intr-o profesiune sau pe scara ierarhiei sociale. El nu are cuvant, chiar daca isi da seama ca se afla in posesia adevarului. El nu e auzit chiar daca se exprima. Nu-l crede nimeni, sau zice ca a auzit si el asta de undeva. El nu exista, e un simplu figuŽrant, condamnat sa asiste neputincios, strivit de imprejurari sau de demonul sau interior, la spectacolul afirmarii celorlalti.

In centrul atentiei era colegul nostru Nasea, cel care protesŽtase ca teza e prea grea. Arata foarte posomorat: era un baiat ambitios si parea deprimat ca nu-i iesisera bine toate solutiile.

- Dumneata ai copiat, mi-a spus apoi la ora urmatoare profeŽsorul cu obisnuitul sau sasait dispretuitor, oprindu-mi teza.

- De la cine, domnule profesor? l-am intrebat eu in sfarsit cu o ironie la care nu mi se mai putea raspunde.

- Cum de la cine? De la vecini!

- Vecinii mei au patru!

- O sa vedem. Daca ai copiat o sa-ti dau trei, sa ai media generala anuala trei.

- De unde puteam copia? Vreti cumva sa spuneti, dom proŽfesor, ca am copiat din manual? Sau de pe vreo fituica?

A tacut. Singur ne spunea ca la tezele lui (si avea dreptatE), temele erau in asa fel concepute de el incat nici daca ai fi stat liber cu manualul pe banca si tot nu ti-ar fi folosit la ceva. In acest timp priviri nedumerite, dar nu admirative, se ridicau spre mine. Stateam mai in spate si cei din fata se rasucira si se uitau increduli, nu prea curiosi, strambi ca in fata oricarei intamplari care iese din albia obisnuintei: daca putusem invata de zece (fiŽindca, maraind de neplacere, profesorul ma anunta ca imi daduŽse zece, dar ca ma va verifica indata printr-un examen oraL) atunci de ce luasem in doua trimestre, trei?

Oamenilor nu le plac astfel de deturnari. Trei ai luat, cu trei sa ramai! Si multi au continuat sa creada, chiar si dupa ce am dovedit ca stiam, ca eu cel adevarat eram cel din primele triŽmestre si nu cel din ultimul, si cea mai mare furie pe care o puŽteam starni in sufletul lor era sa determin marturisirile de recuŽnoastere ale altora. In satul meu natal s-a intamplat acelasi luŽcru, multi continua sa creada si acum ca cel adevarat era blegu-ala pe care il stiau ei de-acasa si oricat m-as preface n-o sa-i pacalesc eu pe ei, desi recunosteau ca altii se lasau pacaliti. Da, o fi, dar si aici acesti detractori pe care aveam sa-i descopar curand si in orasul lumina, taceau asa un semn cu degetele desŽfacute la tampla, ca adica ceva n-ar fi in regula cu gandirea mea. Considerati de toata lumea normali, acesti insi au acest obicei curios sa ne arate pe noi, cei normali, cu degetul la tamŽpla. Tocmai ei, despre care afli, azi despre unul, maine despre altul, ca si-a omorat nevasta, ca a fost internat pentru reale turburari de comporta- ment pricinuite de sifilis, ca a infundat pusŽcaria, sau a ajuns pe cea mai umila treapta in profesiune din priŽcina betiei sau a vreunei muieri oarecare



De ce imi placea istoria? Fiindca aveam sentimentul ca traŽiesc de atunci, de pe vremea egiptenilor si asirienilor. Aveam cincisprezece ani, dar imi simteam gandirea milenara (sentiŽment miraculos, care se micsoreaza pe masura ce incepem sa traiM) si imi dadeam seama ca la capatul viu al acestui fluviu care inainta spre necunoscut eram eu. Asta era neindoielnic: nu eu eram punctul la care ajunsese pana atunci istoria? Cine altciŽneva? Cei dinaintea mea erau batrani si vedeam pana unde o adusesera. Era acum randul meu.

Stateam rezemat de banca si ma uitam, in timpul orelor, la profesori fara sa-i vad si adesea fara sa-i aud, coplesit de acest sentiment divin care ne face atat de batrani fiind atat de tineri si din care ni se formeaza pentru totdeauna idealurile si visurile. Totul e posibil pentru noi. De ce nu? Si una din cele mai fruŽmoase ore din cei patru ani de scoala normala pe care i-am urŽmat nu se poate reda, fiindca relief au numai lucrurile negative, iar lumina din sufletul nostru, cu cat e mai puternica, cu atat mai mult subtiaza toate contururile din amintire si ne descuraŽjeaza sa le reconstituim. Profesorul nostru de istorie de la Cristur-Odorhei, unde fusesem transferat in urma desfiintarii scolii normale din Abrud, era un om mic de statura, chiar foarte mic, la limita dintre un pitic si un om normal, cu toate acestea nu se intampla nimic rau intre el si noi, reusi sa ne impuna respect fara sa fie silit sa ne determine sa ne fie frica de puterea pe care o avea, ca orice profesor, de a ne da note pedepsitoare sau subiŽecte grele la teze. Pentru un om pandit de complexul staturii sale, desigur ca asta era o victorie pe care o apreci- am doar cu instinctul, tinand la el in mod nejustiiicat, desi in privinta noteŽlor era la fel de sever ca orice profesor care nu doreste sa aiba in clasa lui corigenti. Nici macar nu-mi amintesc sa-mi fi dat seaŽma ca pana la ora aceea ar fi stiut atata istorie incat sa ne faca la orele lui sa-l ascultam cu rasuflarea taiata.

Si intr-o zi intra in clasa un necunoscut insotit de directorul scolii, un domn ale carui picioare pareau mai inalte decat profeŽsorul nostru intreg. Directorul s-a retras si acest necunoscut s-a urcat la catedra si a inceput sa urmareasca tacut desfasurarea orei. Era, desigur, un inspector. Micul nostru profesor incepu sa se plimbe linistit printre banci, desi de obicei se ferea, fruntea lui abia se zarea dintre noi. Cu un glas al carui timbru ma atinse ca o surpriza niciodata traita de mine, imi rosti, in tacerea care se lasase, numele. Glasul sau era aproape fratesc, parea sa-mi spuna: "Uite, tot ce gandesti si simti tu, eu stiu de mult, dar te-am lasat si nu ti-am dat note mari fiindca mi-am dat seama ca daca te turbur poate ca nu vei mai iubi atat de mult istoria, care e secretul lecturilor tale, dar acum am nevoie de tine si trebuie sa-mi spui ce stii". M-am ridicat in picioare si in clipa aceea toate culorile pe care le imbracau lucrurile si chipurile celorlalti parca s-au intensificat brusc, lumina geamurilor inalte a devenit parca violeta, cotoarele albastre ale manualelor de pe banci au prins dungi rosii

- Pe cine, a rostit micul nostru profesor punctandu-si intreŽbarea prin apasari cu pumnul in podul palmei, a chemat LudoŽvic al XlV-lea sa redreseze finantele si cand, in ce moment al domniei sale?

Mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma laud cu stiinta mea si raspunsul sa nu fie o demonstratie, dar nici sec sa nu fie. TrebuŽia sa aratam ca stim si nu ca am invatat.

- Ludovic al XlV-lea, am inceput eu, a anuntat in consiliul de ministri, in 1661, ca are intentia sa domneasca de-atunci inŽcolo prin el insusi si una dintre primele lui masuri a fost sa-l destituie de indata pe Fouquet, care era un jefuitor, si sa-l numeasŽca in locul lui la finante pe Colbert.

- Cine era Colbert?

Cum sa nu stiu cine era acest om care, dupa ce facuse atatea pentru Franta si regele sau, murise in dizgratie, fiindca incercaŽse (de altfel zadarniC) sa-l impiedice pe monarhul cheltuitor sa nu ruineze regatul? Abila manevra a profesorului, care prin rasŽpunsurile mele reimprospata memoria celorlalti si obtinea de la ei ceea ce dorea si fara sa insiste in mod deosebit, ca si cand toata clasa era pasionata de materia lui Dupa care a inceput sa vorbeasca el insusi, intrand in materia lectiei urmatoare, in timp ce, cu un mormait gros, de satisfactie nedefinita, omul cu picioaŽre inalte de la catedra se ridica si o lua spre iesire.

Nici un semn de complicitate nu s-a schitat intre noi dupa plecarea lui, micul profesor si-a continuat lectia si la sfarsit si-a luat catalogul prea mare pentru el, si-a pus palaria pe cap si a ieŽsit, in timp ce noi toti ne-am ridicat in picioare. Odata usa inchiŽsa si ramasi singuri, ne-a apucat pe toti deodata o sminteala, am racnit literalmente de entuziasm si am inceput sa ne incaieram azvarlind unii in capetele altora cu ce ne venea in mana, manuaŽle, caiete A intrat pedagogul, care ne-a intrebat foarte neduŽmerit din usa ce era cu noi, innebunisem?

Cateva luni mai tarziu, micul nostru profesor deodata a lipŽsit. Si atunci am aflat cu tristete ca a fost chemat in concentrare. Nu s-a mai intors la noi pana la sfarsitul anului si nu stiu nici azi daca s-a mai intors vreodata undeva, din razboiul care cuŽrand avea sa izbucneasca



Nimeni nu scapa de violenta altora, dupa cum nimeni nu scapa ocazia, cel putin pana la varsta in care devenim morali, de a fi violent cu altii. Dupa aceasta varsta, violenta e o slabiciune. M-a impresionat totdeauna acest fenomen.

Intr-o zi profesorul nostru de geografie ma scoase la lectie numai pe mine singur. N-am inteles de ce, avea obiceiul sa scoaŽta cate trei-patru odata. Era un domn trecut de patruzeci de ani, mai degraba bland si cu maniere alese. Geografia mie nu prea imi placea, dar nu eram singurul care repudia acest obiect de studiu. Mai tarziu a inceput sa-mi placa si rasfoiam ore intregi atlasuri bogate incercand sa-mi imaginez existenta reala a uriaŽselor fluvii si orase despre care, singura, geografia nu ne spune mare lucru. La Hanoi, unde nu credeam ca am sa ajung vreoŽdata, cand am intrat in oras am ramas timp de aproape un ceas fascinat de ceea ce oferea ochiului viata strazii, cu toate ca ceea ce vedeam nu avea in sine nimic senzational: erau barbati si feŽmei pe biciclete. Da. Dar asta trebuie vazut, fiindca barbatii erau mici si pareau toti tineri, iar femeile, datorita halatelor lor multicolore, pareau toate fete. Cuvantul halat suna insa nepotriŽvit, trebuie precizat ca era vorba de un vestmant inchis sever paŽna sub barbie si despicat in doua parti in asa fel incat pantaloŽnul, violet sau alb, care inlocuieste la ele fusta sau rochia, sa se vada de la sold in jos. Acest vestmant usor flutura in urma biciŽcletei, fara sa jeneze pedalarea. Nici o urma de masina, nici un zdranganit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al carui motor Diesel iti zgaltaie creierii nu se vedea si nu se auzea pe strazile acestui oras. Cand se intampla sa treaca, o data la o ora, de pilda, un Gaz, aparitia si disparitia lui iti amintea de un bonŽdar care a nimerit intr-un stup de albine, de unde repede este alungat. Cine poate sa-si imagineze, invatand geografia, sute de ochi oblici, frumosi in limpiditatea lor expresiva privindu-te inŽtr-o trecere continua in care mersul bicicletei fasaie doar atat ca sa-ti dea senzatia de vis, de ireal? Trebuie mers acolo, in orasul sau pe fluviul aratat pe harta pentru ca geografia sa ne pasioneŽze.

Nu stiu daca batranul domn care ma scosese langa uriasa harta agatata intr-un cui alaturi de catedra fusese vreodata maŽcar pana colea in Grecia, leaganul civilizatiei noastre, dar era clar pentru mine ca undeva pe pamant tot dorise el sa se duca, altfel de ce si-ar fi ales, ca profesor, chiar geografia? S-o fi dus, nu s-o fi dus? Incepu sa ma sacaie cu intrebarile. Stiam atat cat era necesar sa fiu lasat in pace. Dar nu ma lasa si sacaiala deŽveni chin. Ca pe fluviul acela ce orase se mai gasesc? Le spuseŽsem pe toate. Si in orasele acelea ce fel de locuitori mai traiesc? ii spusesem pe toti. Mai erau insa orase si locuitori pe care nu-i spusesem, sa ma mai gandesc. Se lasa o tacere nefireasca in marea incapere de clasa. Timpul trecea, profesorul statea neclinŽtit la catedra si astepta. Totul parca incremenise. Ce vroia de la mine? Atata stiam, atata spusesem, n-aveam la ce ma gandi.

- Gandeste-te! ma soma batranul domn ca si cand mi-ar fi ghicit gandurile. Si deodata racni: gandeste-te!

Si se dadu jos, se repezi la mine, ma lovi cu pumnii in cap, inghesuindu-ma in uriasa harta la care nu vroiam sa ma ganŽdesc, apoi facandu-si din degete gheare mi le infipse in abdoŽmen horcaind bestial:

- Iti scot matele din tine!

Vroia intr-adevar sa mi le scoata, fiindca, dupa ce ma indoii si imi ferii burta, se retrase la catedra si-si relua, gafaind, interoŽgatoriul: ce orase se mai aflau inca pe fluviul acela? Si in oraŽsele acelea ce fel de locuitori mai traiesc? Sa spun. Clopotelul sunase, dar el continua sa ma tortureze. Acolo pe harta, la maŽrea cotitura a uriasului fluviu, se gasesc niste asezari omenesti si niste locuitori. Ce stiu despre ele? Degeaba ma uit ca a sunat sfarsitul orei, pana nu spun nu scap Apoi, deodata, si-a luat catalogul si a iesit din clasa.

M-am dus in banca mea si m-am asezat si abia atunci un val de ura mi s-a urcat in inima impotriva batranului domn. Ce-avuŽsese cu mine? Ce rau ii facusem? Adica de ce sa-mi scoata el mie matele din mine? Ma facuse el, imi platea el taxele, muncea el din greu sa-mi cumpere haine si carti? Numai tata avea acest drept, fiindca numai pe el putea sa-l exaspereze ceva si sa ma ameninte, dar nu acest strain, care, daca nu stiam, n-avea decat sa-mi dea nota proasta dar sa nu se atinga de mine.

In jurul meu se stransera sapte-opt baieti cu care eram prieŽten si taceau toti turburati de strania intamplare. Cand intra moŽnitorul, un elev dintr-a opta, si spuse din prag ca elevul cutare, adica eu, sa pofteasca la biblioteca profesorului de geografie, care ma chema. Avea o astfel de biblioteca speciala plina cu carti de calatorii, harti si atlase si globuri pamantesti de muzeu. I-am raspuns monitorului ca nu ma duc. Acesta iesi si reveni dupa catva timp.

- Domnul profesor, zise el, te roaga sa poftesti numai cateva minute.

Simtind ca se petrece ceva neobisnuit, m-am sculat din banca, am iesit pe coridor si am intrat fara sa bat in usa in mica biŽblioteca geografica. Batranul domn ma intampina in picioare, dar intors in profil cu fata spre rafturi si asa ramase in timp ce rosti:

- N-am vrut sa-ti fac nici un rau dar imi dau seama ca ti-am facut nici eu nu stiu ce mi-a venit impotriva dumitale te rog, dragul meu, sa ma ierti

Si vocea i se sparse si din ochii batranului domn tasnira laŽcrimi care ii inundara profilul sau bland si distins indreptat teaŽpan spre cotoarele cartilor. Nu stiam, pe atunci, nici sa acuz si nici sa iert, incat am tacut catva timp, apoi, fiindca nici batranul domn nu mai spunea nimic m-am rasucit spre usa si am iesit. Nu-l mai uram, dar nici lacrimile lui nu-mi atingeau inima.



Si intr-o zi, fara sa-mi spuna, tata lua hotararea sa se desparŽta de mine. Era in septembrie 1940 inainte sa ajung s-o fac eu, istoria, turbure si amenintatoare, dadea buzna peste noi: scoala normala unde invatasem, din Cristur-Odorhei, nu mai exista, impreuna cu jumatate din Ardeal Primisem o hartie in care eram anuntat ca sunt inscris in Bucuresti Plecasem cu caruta spre gara si tata lasase caii la pas foarte incet Nu inteŽlegeam nici de ce plecasem asa devreme

- Domnule, incepu el, te duci la Bucuresti

Si tacu vreme indelungata. Nu eram atent la el, dar nu eram nici nelinistit. Nu credeam in adevarul evenimentelor care se petreceau, asa cum nu credeam in lucrurile nefiresti. Acest senŽtiment de neincredere care mi se nastea in constiinta in acea toamna era adanc si cu anii a devenit foarte stabil si m-a eliberat pentru multa vreme de presiunea timpului tragic Rasturnari nefiresti puteau avea o durata nu puteau avea viitor

- Te duci la Bucuresti, relua tata.

Si cu o insistenta cu care vocea sa groasa se ferea sa ma speŽrie, dar nu sovaia sa ma faca totusi sa inteleg ca incepand din clipele acelea ma aflam pe un drum pe care urma sa merg sinŽgur, incepu sa-mi spuna ca mai mult decat facuse pentru mine pana atunci nu mai putea, ca el de bani nu mai avea cum sa faca rost; chiar atunci cand ma insotea sa ma urc in tren nu avea sa-mi dea nici un leu, nu avea, intelegeam sau nu intelegeam?!

- Ba, tu auzi ce spun eu aicea?!

Nu auzeam. Adica auzeam, dar nu intelegeam. Nu mi se paŽrea ca nu mai auzisem ceea ce imi spune el. Nu avea bani. Ce mai noutate! Parca avusese vreodata!? Parca il auzise cineva spunand, chiar daca avea braul plin (si se intamplase sa-l aibA) ca are? N-am! Asta parca chiar si gandea in clipa cand mana lui pipaia miile fosnitoare in chimir. Ca sa ma duc si eu la noroc, continua el, intru la scoala si spun ca n-am acuma bani de taxe si de internat, dar ca voi avea, o sa primesc de-acasa si sa stau si eu cat m-or tine Si daca n-o sa mai pot sa stau si or sa ma dea afara din scoala, ei, era asa rau? Nu era, cum sa fie? Un om cu patru clase secundare nu se aseamana cu unul care n-a invatat nimic si nu stie sa care decat caramizi cu spatele, ca bietul Nila, care pe urma a avut noroc la blocul Algiu, de pe "Cheia Roseti", l-a luat proprietarul la el, l-a facut portar Admitand cazul ca o sa pot si eu, tarasi, grapisi, sa termin si pe-a patra duŽpa sistemul lui cu fonciirea, prin amanari si promisiuni Ei, nu se schimba? Cu patru clase am capacitatea, daca vin si intru undeva functionar, dimineata ma duc la slujba, dupa masa ma intorc in odaita mea cu cartile mele si ma apuc sa invat Ce treaba am? Si cu capacitatea luata, pot sa dau liceul in particuŽlar, sa trec pe-a cincea, in particular nu sunt atatea taxe si din leafa pe care o s-o castig, ei?! N-o sa-mi mai ramana acolo cateŽva mii de lei intr-un an si sa rezolv daravela? Numai daca n-o sa capat darul betiei, ca alde frati-meu Ilie, ca atunci bineinteles ca nu numai ca n-o sa am cu ce plati, lasand la o parte faptul ca nici de invatatura n-o sa-mi arda, dar nici n-o sa-mi ajunga sa-mi duc zilele si o sa-mi curga hainele dupa mine jurabii. Dar nu sunt eu ala, ei si ce? Strica daca imi spune?! Macar daca n-are bani sa-mi dea, el ce sa zica?! Sunt baiat mare, pot sa inteleg ce-au patit altii si sa nu patesc si eu inteleg?

- Ba, tu intelegi ce spun eu aicea?! Sau tu nici n-asculti?

Ascultam, dar cuvintele lui imi treceau pe de laturi, fiindca nu erau destinate pentru clipa de fata si nici pentru viitorul aproŽpiat. Cum sa inteleg eu chiar imediat ca el, tatal meu, isi lua in acea ora mana de pe mine si ca ma trimitea in lume cu gandul nemarturisit ca indarat n-aveam ce mai cauta? Sigur ca mai deŽvreme sau mai tarziu un lucru ca acela trebuia sa se petreaca, dar, chiar asa, venise intr-adevar acea clipa? Ma uitam la marea de porumburi printre care trecea soseaua spre gara, si in nici un fel n-aveam sentimentul ca lucrul pe care-l dorisem atat de mult, adica ruperea de familie, se petrecea definitiv chiar in acea ora si ca multi ani de-atunci incolo n-aveam sa-l mai vad pe tatal meu si nici stand cu el astfel in caruta, simtindu-ma adica tot mic, desi nu eram, n-aveam sa mai stau.

De ce adica, continua tatal meu, sa nu pot si eu sa izbutesc, chit ca prea bun la treaba n-am fost eu, dar de aia au cheltuit toti si au muncit pentru mine, si el, si mama Mita si Ilinca si pana si baiatu-ala mai mic, Sae, a avut saracu grija de vite, ba chiar a dat si la secere si la sapa, ca sa pot eu sa invat, sa nu trebuiasca sa ma intorc dupa ce toti au rabdat de pe urma mea, si sa umblu prin noroi in opinci. Ce adica, a izbutit bietul Nila, care abia stie sa se iscaleasca, si n-o sa izbutesc eu? De ce adica sa nu izbuŽtesc!!

- De ce sa nu izbutesti, ma, Marine?! Sau tu nici nu asculti ce balmajesc eu aicea?!!

Auzindu-l cum se ia singur peste picior, tresarii, ma uitai la el si vazandu-i chipul il apucai de umeri si veselia mi-o auzii singur printr-un fel de strigate pe care le scosei si care speriara caii adormiti Asta, da, intelegeam, iata, sa stai sa-ti dai singur seama ca balmajesti de pomana si ca in nici un fel nu poti face pe cineva sa inteleaga prin cuvinte ceea ce i se intampla Tu ii vorbesti si el se uita inainte si nu vede decat soarele si cerul si fundul cailor batuti de cozile lor in ritmul pasilor si al carutei Tata se mira, cu o expresie de deznadejde vesela pe chip, dand din umeri, vrand parca sa spuna ca el si-a facut datoria, dar daca astuia ii arde de ras cine sa-l mai inteleaga Dumnezeu stie ce s-o mai alege si de asta

- Eu stiu, zise el, la ce te gandesti tu!

- Ei, la ce ma gandesc?! raspunsei eu batjocoritor.

Si el se intimida si tacu. Mai vazuse si el elevi prin sat, dar nici unul nu facea ca mine Umblau in grupuri, razand, sclifosindu-se organizau baluri, serate. E drept ca nici n-aveam cu ce sa ma imbrac si sa ma incalt ca sa ma duc si eu, dar chiar de-as fi avut si chiar de m-as fi dus, credea el, nestiind ca de fapt asta era suferinta mea ascunsa, nu acolo mi-era mie gandul Dar unde? De fapt nu stia! Dibuia, si ar fi vrut sa afle macar in ultima ora de la mine daca era sau nu ceva in capul sau in sufletul meu, un gand sau o tarie ca sa-i faca despartirea usoara. Cum puteam sa-i spun?! Marile taine nu se dezvaluiesc nimaŽnui. Ne purtam chiar cu cei mai apropiati, ca si cand nu le-am avea, chiar cu riscul de a fi luati in deradere, batjocoriti sau umiliti.

- Ma rog, zise el atunci in fata tacerii mele: Eu sper (si ti-o spun asta ca sa ma tii mintE) ca m-ai inteles! Ca daca nu m-ai inteles, exclama el cu totul detasat de asta data, o sa fie vai de capul tau

Intre timp ne apropiasem de gara, dar mai era un ceas pana la sosirea trenului. Tata deshama, dadu cailor sa manance niste mohor si iesiram pe peron. Bani de bilet avea, scosei biletul si ne asezaram in fata pe o banca. Peronul era plin de elevi si eleŽve, care, ca si mine, terminasera vacanta si plecau spre orasele in care invatau, la licee sau scoli normale Veselia care anima altadata peroanele, la sfarsit de vacanta, era acum umbrita de o melancolie grava care abatea privirile in laturi sau in pamant Stiam toti Clujul nu mai era al nostru si toti aflasem ca-l pierŽdusem fara sa tragem un foc de arma Ca ministrul nostru la Viena, unde forte mai puternice decat noi ne dictasera conditiile lor, lesinase vazand harta cu trupul ciopartit al tarii. Ca soldatii, retragandu-se, plangeau si se rugau de ofiteri sa-i lase sa lupte

Trenul sosi. Urcandu-ma in el cu graba sa nu se puna in miscare si sa-l pierd, cu geamantanul meu de lemn vopsit in neŽgru, in mana, uitai de tata, cand il auzii ca ma striga. Lasai geaŽmantanul pe culoar si iesii pe platforma. Trenul se urni si inŽcepu, lin, sa paraseasca gara. Tata imi spuse cu un glas impieŽdicat, parca nesigur, pe nume, ca si cand nu m-ar fi recunoscut, urcat cum eram, ca sunt copilul lui. Isi duse bratele in sus, tot cu o miscare franta. Pornire tarzie de imbratisare care nu avusese loc, nu se gandise din timp Imi repeta numele strigandu-ma si facu cativa pasi pe langa vagon, in timp ce miscarea lina a trenului se accelera.

N-am schitat nici un gest si nu i-am adresat in prima clipa nici un cuvant. Nu-l recunosteam nici eu Nu stiam ca poarta cu el, pentru mine, astfel de ingrijorari deodata patetice, care sa-i smulga un astfel de strigat sugrumat insotit de o astfel de misŽcare neconvinsa a bratelor, care ar fi vrut sa ma apuce de-acolo de pe platforma si sa ma traga indarat

- Ei, i-am raspuns strigand si eu, ce este?

- Marine! Vezi Trenul

Atat l-am auzit ca zice si l-am pierdut din vedere pe dupa coŽroana bogata a salcamului care strajuia peronul



Scriitorul care aspira spre o viziune totala asupra lumii se trezeste, dupa o dramatica experienta, in fata unui obstacol de temut: abjectia umana, ii spuneam opt ani mai tarziu unui proasŽpat prieten, Paul Georgescu, care sustinea ca un scriitor poate fi un ticalos, dar poate in acelasi timp sa scrie o carte buna.

- Din ce resurse? l-am intrebat. Abjectia alunga din el inoŽcenta, principalul sau scut.

- De ce? mi-a raspuns. Cunoastem scriitori abjecti care au descris foarte bine lumea si, dimpotriva, inocenti care n-au puŽtut s-o faca.

- Uite de ce, am continuat eu beat de furie (el admira un astŽfel de scriitor abject al carui nume il trec sub tacere si intransiŽgenta mea morala se extindea asupra opereI), un scriitor, de altfel ca oricare om, daca nu mai are inaintea sa nimic de invins (si un individ abject ce mai are de invins daca abjectia e victoria sa finala?), nici nu mai poate fi in stare de un gest creator, in afara de cel cu care l-a dotat in mod mecanic natura, adica de a-si perpetua specia si de a ramane un bun tata al copiilor sai.

- Si ce, e putin? mi-a replicat el.

- Nu e putin, dar era vorba de un scriitor. Inocenta odata pierduta, mai poate descrie si el moravurile, adica suprafata care e plata, inaltimile si abisurile ii vor scapa. Shakespeare e sublim fiindca a fost lovit ca si Hamlet de prostia unei fete, Ofelia, de caderea reginei. Bagate la moravuri, aceste fapte sunt vulgare, daca n-ar exista o constiinta pura, care sa se cutremure.

- Exista cutremurare si in viciu, mi-a raspuns. Si apoi exisŽtenta e diversa si din aceasta bogatie de culori se naste fascinatia pentru viata, cand ne atrage mai mult omul desucheat, tocŽmai prin asta, si ne plictiseste virtuosul. Radem! Petrecem! Spectacolul e amestecat. De ce n-ar rade si n-ar petrece si cititoŽrul cu o carte cum e Satyricon, unde nici o constiinta nu se cuŽtremura? Ti-amintesti cum incepe? Povestitorul, care e un tanar si ai zice curat (nu e tineretea expresia inocentei?), dupa ce asŽculta niste discursuri incoerente, paraseste adunarea si se aproŽpie de o femeie: "Batranico, o intreba, nu cumva stii unde stau eu?" "Cum sa nu, zice batranica, uite aici". Si ii arata o casa. Era un lupanar. Si astfel, cu acest dialog stralucit incepe vesela carte.

- Mai intai ca nu e vesela, i-am raspuns. E strabatuta de sinŽceritate, tanarul latin isi povesteste degradarea sa si a altora, cu sentimentul ca a pierdut ceva, dovada formidabila scena din templul vestalelor unde se dusese sa se vindece de viciu. RaŽdem, e adevarat (cum sa nu razi cand citesti ceea ce i se face acolO), dar nu uitam ca e nefericit. Da, e adevarat, cunoastem scriitori care, in viata obisnuita, priveau foarte filosofic spectaŽcolul viciilor umane (la care cateodata luau parte din gros, fie prin moravurile lor, impinsi de propria natura, fie prin sceptiŽcism filosofic, insinuat in constiinta de lipsa de moralitate a contemporaniloR) si care acasa la ei, fara dificultate, lepadau din spinare haina lor murdarita si incepeau sa scrie trimitand interoŽgatii lui Dumnezeu.

- Vezi?! a exclamat. E posibil. Un sceptic roman spune ca inteligenta inseamna adaptare, iar experienta e sursa cunoasterii. Spiritul uman are inepuizabile fete si multiple mijloace de a-si pastra un echilibru interior intr-o lume care l-ar ameninta. Ce este Comedia umana, daca nu opera unui om adaptat?

- Nu vreau sa ma adaptez, i-am raspuns, daca o sa incerc, sunt pierdut, fiindca altii sunt mai puternici.

Nu intelegea ce-i spuneam sau intelegea, dar vroia sa inteleg si eu ceea ce sustinea el.

- Uite, zice, un scriitor are nevoie de o casa, cum ai tu, sa poti scrie. Te-am aparat undeva si din sala prozatorul (nu-ti spun care, dar clipind din ochi ca si cand ar fi iesit din apa, mi l-a spuS) a intrebat: "Si n-are nevoie si de o masina?" Am ras.

- De ce razi? a exclamat el fixandu-ma cu frumosii lui ochi bulbucati. Adaptarea ar insemna sa nu razi, ci sa te ingrijorezi, sa prinzi ura pe prozatorul sa-l tii minte si sa-l inlaturi. Altfel nu vei avea niciodata o casa.

Ne aflam la Capsa, in anul debutului meu in volum si ne intalnisem sa ne luam la revedere, plecam pentru mai mult timp la Sinaia. Beam cafea filtru, un truc pe care nu-l cunosteam, si pe care el il reinnoia de cate doua, trei ori, mereu nemultumit de calitatea lui. Avea un prieten printre chelneri, ilegalist, care ne servea si cu care schimba cuvinte confidentiale. Acest chelner era un filosof, vrusesera sa-i dea sarcini mai mari, sa-l faca, pentru inceput, responsabil al restaurantului, dar el refuzase ("de ce, zicea el, sa-mi iau belea pe cap sa nu dorm linistit acasa?"). Paul Georgescu il asculta atent, apoi ridica ceasca: "Asta nu e filtru, ii spunea, du-te pe-acolo sa ne faca altul, dar cu cafea adevarata". (Avea dreptate, dupa doua, trei filtre de-astea credeam ca o sa pot citi si eu macar cateva ore, inainte de a adormi, cartea insa imi pica din mana in chiar minutul in care incercam s-o abordez.)

- Ura leaga, i-am raspuns. De ce sa-mi leg eu sufletul de ura baloasa, puturoasa, a unei brute? Gasesc eu o casa!

Nu mi-a raspuns, s-a sculat, ca in Caragiale si a disparut caŽteva minute. Avea astfel de taceri, ca si cand n-ar fi auzit rasŽpunsul.

- Si la cei care te apara nu te gandesti? relua el apoi. Ai sa vrei sa scrii o noua carte, crezi ca n-o sa fie complicat s-o publici? Cu Intalnirea din Pamanturi ai nimerit pe o faza romantica, inca estetica, cu toate ca ai vazut cum ai fost primit. Acum faza roŽmantica s-a incheiat. Ce-ai sa faci?

Avea dreptate. El ma intampinase la radio, unde lucra in priŽmavara, cu doua emisiuni care semnalau cu o emotie retinuta, dar cu atat mai convingatoare, aparitia unui nou scriitor, ca si Crohmalniceanu intr-o cronica in Contemporanul. Dar altii traŽsesera tare asupra mea sa ma elimine de pe scena literara, cu falsa certitudine pe care le-o dadea lozinca, la care cu zel inceŽpusera sa se inchine. Magia literei moarte, cum spunea Pasternak, incepea sa cucereasca climatul literar.

- N-o sa fac nimic, i-am raspuns. De ce trebuie sa fii neapaŽrat scriitor? Ei, na! Parca asta ar fi totul Am citit intr-un apel pe care l-a facut un prieten de-al meu din sat care fusese exclus din partid si vroia sa fie reprimit; zicea: " tovarasi, nu cred eu ca sunt Arpad si Omega"

Paul Georgescu se uita la mine cu o ironie care ii sticlea ascutit in priviri. Sa fie adevarat? Nu ma credeam ca sunt Arpad si Omega? Atunci ce ma credeam? parca ma intreba.

- O sa vad eu, am spus cu nepasare, dar cu o incredere secreŽta pe care n-o dezvaluiam, ca atunci, in caruta spre gara, cand si tatal meu incercase s-o dibuie, ca sa se linisteasca.

Paul Georgescu nu era ingrijorat, dar era atent, lucid si bun prieten, vroia sa-mi indrume pasii intr-o lume pe care o ignoŽram El vroia sa-mi inculce ideea ca nu trebuia s-o ignor, ca pericolele existau in chiar aceste lucruri care mie mi se pareau meschine, cum ar fi faptul ca un prozator pe care nici macar nu-l cunosteam ar fi vrut sa nu am o casa, ca daca vroiam casa, o sa am pe urma pretentia sa mi se dea si o masina. Ura unui necuŽnoscut intrucat ma privea? Pe el il preocupa.

- Bine, mi-a mai spus, o sa vezi, dar gandeste-te. Nu te crezi tu Arpad si Omega, dar altii cred ca te crezi, fiindca ei se cred si or sa te urmareasca cu necrutare.

- Bine, dar nu le-am facut nimic!

- Da, dar poti sa le faci!

- Ce sa le fac?!

S-a uitat intr-o parte si nu mi-a mai raspuns. Totdeauna facea asa, in desele noastre intalniri, cand vroia nu sa aud totul de la el, ci sa incep sa gandesc eu insumi, singur, la toate acestea. Nici nu-mi trecea prin cap! Da, bine, n-o sa ignor lumea fiindca nu ma va ignora ea pe mine Si ce sa fac? Am inteles ca el facea, dar nu-mi dadeam seama ce.

Ne-am despartit cu promisiunea ca o sa ne scriem, desi hm! a mai spus el, scrisori in zilele noastre nu se mai scriu, din multiple motive

- Eu o sa-ti scriu, i-am raspuns fara sa-l mai intreb care ar fi acele multiple motive

Spre sfarsitul unei intalniri avea o oboseala, arata putin abŽsent, atins de o vaga si curioasa plictiseala Fuma fara placere, nici cafeaua filtru nu-si mai facea efectul semnalul pentru mine ca trebuia sa ne despartim



In aceeasi dupa-amiaza am luat trenul si am plecat. Era in decembrie 48. Dupa debut petrecusem vara la Balcesti, sa scriu un roman. Il scrisesem, era un esec, la intoarcere, in septembrie, nu-mi mai placuse deloc. Acum parasisem Bucurestiul, si ce era si mai grav, si serviciul, si ma retrasesem in munti, s-o iau de la cap Esecul din vara nu ma nelinistea, fiindca traiam inca sub euforia debutului in volum, care oricum, in ciuda injuriilor, fusese un succes. Starea mea de spirit se echilibra. Aveam doŽuazeci si sase de ani, trecusem printr-un razboi in care nu muriŽsem, debutasem in literatura chiar in toiul acestui razboi, aveam iluziile intregi

Din primele clipe dupa ce mi-am desfacut geamantanul, m-am simtit liber, desi incatusat nu ma simtisem decat in armata si gandul a aparut parca langa mine cu intrebarea: ai venit sa scrii; ei, ce-o sa scrii? Mi-am facut foc in soba, m-am asezat la masa sa vad daca stateam bine pe scaun si mi-am aranjat pe ea cartile cu care venisem, hartia, sticla cu cerneala si stiloul. Aveam ceva bani in buzunar de care insa n-aveam nevoie, fiindca atat odaia cat si masa erau gratuite, focul ardea in soba trosnind si ma simŽteam cu desavarsire singur si fericit de tineretea mea. Venisem acolo la recomandarea ministerului de unde plecasem, a lui MiŽnai Novicov, care ma simpatiza. El citea presa literara si in geŽneral toata presa si fara sa-l cunosc ma chemase la el prin iunie.

- Vad, zice, ca presa ti-a acordat multa atentie si s-au cam repezit asupra cartii dumitale. Nu e asa de important ce zice presa, zic si ei ce li se spune, ca niste idioti. Mai important e viitorul dumitale si la asta ei nu vor sa se gandeasca. Uite, zice, avem la Balcesti o frumoasa casa pe care ne-a cedat-o o ruda a lui Balcescu. Du-te acolo si lucreaza. Stai cat vrei, pana termini noua carte. Ai acolo brazi, gradina, dealuri, te plimbi si te inŽspiri

- Hm! i-am raspuns, ma bucur ca sunteti un om care crede in inspiratie si nu in lozincile cu care m-au intampinat Niculae Corbu si J. Popper. Acesta din urma a scris chiar in Flacara, unde sunteti director. Deci dumneavoastra l-ati pus sa ma injure.

A ras, cu entuziasm parca. Deci asa era.

- O sa ma duc la Balcesti, i-am mai spus, dar ce fac cu serŽviciul meu de functionar la "Societatea scriitorilor"?

- Nu e nimic, se aranjeaza, zice.

Am crezut ca aranjeaza el. Cand i-am spus presedintelui, ZaŽharia Stancu, si secretarului general, Ion Calugaru, de intentia mea, mi-am dat seama ca nu aranjase nimic.

- Da, da, da, mi-a raspuns presedintele ca si cand s-ar fi asteptat sa-l intrerup, da, da, am auzit ca ai debutat. Da, da, dar pana sa ajungi scriitor, iti mai trebuie. Da, mult iti mai trebuie. Trebuie sa induri. N-am citit cartea, sa vad daca e buna sau proasta, asa ca te duci la Balcesti si stai numai o luna. Da, o singura luna, pe urma te intorci sa vedem ce-ai scris.

Totul spus pe un ton agresiv. De altfel, cand fusese instalat tot asa vorbise si la adunarea scriitorilor, veniti sa-l auda. Striga la ei. Vorbea tare. Ii ameninta. Incat nu m-am mirat. Ion CaluŽgaru il aproba. Nici el nu era altfel. Cand intrasem prima oara in biroul lui cu hartii si incepusem: "domnule Calugaru" "Eu nu sunt domn cu dumneata", ma intrerupse el. "Tovarase Ion CaluŽgaru. .." "Eu nu sunt tovarasul dumitale." Cunoasteti geniul mesŽchinilor? Acesta e, sa te faca sa nu mai ai ce sa le raspunzi. Intr-aŽdevar, ce puteam sa-i mai spun? Si totusi imi placea de el ca scriitor, publicase tocmai atunci o nuvela, "Maseaua stricata", titlu care se inspira dintr-o lozinca a acelor ani: sa scoatem dinŽtre noi maselele stricate. Avea insa o replica de buna ironie: la o manifestatie masele cantau: Hai la lupta cea mare, rob cu rob sa ne unim! Si un reactionar de pe margine bolborosind: "Ei si daca ai sa te unesti rob cu rob ce-ai sa faci?!"

Nu credeam ca e atat de ranchiunos. Fiindca asta era sentiŽmentul pe care ti-l inspira. De altfel ironia soartei il adusese tot in preajma lui Zaharia Stancu si anume in rol de subaltern, cum ii prezisese teleormaneanul cu multi ani inainte. Ca, ameninta autorul Cailor lui Cibicioc, o sa vedeti voi cand o sa venim noi la putere. "Calugare, ii replicase Zaharia Stancu, cand o sa veŽniti voi la putere, tot eu o sa-ti comand."

Suradeam privind acesti batrani fara umor, sau cu umor acru sau involuntar. Imi citisera sau nu cartea, cert era ca nu le plaŽcea de mine ca vroiam sa scriu asa repede alta. Mi-o spuneau in fata: trebuia sa indur.

Nici nu ma gandeam. "O sa indur poate altele, dar nu de la voi", imi spuneam. Intr-adevar, dupa o luna primesc o scrisoare de la seful serviciului, domnul Razvasanu, in care imi scria, nu fara ingrijorare, ca situatia mea era "extrem de periclitata" daca nu ma intorceam imediat. Nu m-am intors si am fost dat afara, dar in septembrie Mihai Novicov m-a angajat la el la minister, ca secretar de presa. In acelasi timp el a pus pe Willi Mogfescu sa scrie un lung articol: "Despre un viitor roman al lui" adica al meu, bazat, lucru senzational pentru un tanar autor, doar pe o simpla conversatie dintre mine si reporter. Subiectul evolua in lumea de la tara, unde eu ma straduiam neaparat sa descriu un Feodor Pavlovici Karamazov roman. Nici nu mai vroiam sa aud Articolul a aparut in Flacara pe o pagina intreaga, cu titlu pe cinci coloane. Nu l-am citit, nu din lipsa de respect pentru Mihai Novicov sau Moglescu, ci pentru ca stiam dinainte ca nu poate exista in el nici o substanta din moment ce nimeni nu-mi citise romanul. De altfel, nici unul nu mi-l ceruse sa li-l dau. Era perfect!

Nu faceam chiar nimic la minister, dar intr-o zi ma pomeŽnesc ca primesc la lectura un manuscris intitulat Descult, de ZaŽharia Stancu. Si ce sa fac eu cu el? am intrebat. Nici nu stiam ca eram cenzor, ca eram platit- pentru asta. "Citeste-l, mi-a spus o colega si fa un referat. E de pe la voi de la tara". "In ce sens sa fac referat? Ce ma priveste pe mine ca e de pe la noi de pe la tara? Treaba lui!" "Daca e adevarat, daca merita sa apara".

Am inceput sa citesc, am luat prima fraza: "Tudoreee desŽchide poarta!" Apoi aliniatul urmator: "Pe tata il cheama Tudor. Dar el rareori se afla acasa."

M-am oprit. Pe tata il cheama Tudor, dar el rareori se afla acasa. Si ce daca il cheama Tudor? Si ce daca el rareori se afla acasa?

Asta imi amintea de compozitiile noastre scolaresti. Mama e o femeie foarte buna, dar ea rareori se duce la biserica. Fratele meu e mare, dar el rareori ne bate, etetera, etetera. Rareori! BraŽvo, zic, incepe bine (sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi pe mana tinerilor, la discretia lor; mai tarziu avea sa ma lege de Zaharia Stancu o stransa prietenie literara cand loviturile indreptate imŽpotriva lui aveau sa-l domoleasca si sa caute sprijin in generatiiŽle tinere, sa-l faca mai intelepT). Sa vedem mai departe, mi-am zis eu atunci razand. Cica "fuioare de fum scoteau pe nari teleŽgarii". Zic "telegarii" e formidabil de bine zis si incep sa citesc cartea si intru in miezul ei. Dau peste o scena in care taranii erau pusi sa culeaga via boierului cu botnite la gura. N-am inteŽles. Cum cu botnite? Suntem un popor de idioti? Si dupa ce am terminat, am inceput sa scriu un referat dur. Se respinge! BatraŽnul meu tata si alti bunici cunoscusera si ei pe boieri, dar aseŽmenea chestii nu-mi povestise nimeni niciodata.

Noroc ca tocmai cand imi scriam eu referatul a venit cineva si mi-a luat pur si simplu manuscrisul de sub nas si l-a dus cu sine. Unde? Spre tipar, fireste, si astfel a inceput cariera de exŽceptie a acestei carti fara sa tina seama de opiniile tanarului ei cenzor.

Pe la inceputul lui decembrie am simtit ca ora mea a sunat. N-aveam ce cauta la acel minister. Esecul meu de la Balcesti era uitat, imi aminteam de promisiunea facuta cititorului la sfarsitul volumului meu de debut, ca acei eroi din ultima nuvela vor fi urmariti intr-un conflict mai larg.

Si acum stateam in odaia mea din Sinaia si dupa primele ore de exaltare, care ne stapanesc totdeauna cand suntem intr-un oras necunoscut si nimerim si intr-o odaie mare si frumoasa, ceva am simtit ca se micsoreaza si cade in starea mea de spirit: nimic nu mai zbura, iluziile se retrageau.M-am ridicat de la masa si m-am culcat. Conflict mai larg? imi spuneam, care conflict? Nu exista nici un conflict. Ce poate sa faca un taran? Sa dea unuia cu sapa in cap ca i-a calcat razorul sau i-a jefuit ovazul. In Ion, de Liviu Rebreanu, unul ii da altuia cu sapa in cap ca a venit la muierea lui, pe care o iubea mai dinainte. S-a scris! In Taranii, de Reymont, o muiere e pusa goala pe o gramada infecta de balegar de porci fiindca nu avusese purtari frumoase. Ei na! Mare subiect! Premiul Nobel! Ca si scena baŽtranului taran care se duce sa moara pe glia lui. Atat de previziŽbil! Marinarul vrea sa moara pe mare, minerul in mina HotaŽrat, eram pus pe nimicirea capodoperelor, si numai Fructele maŽniei de Steinbeck scapa, desi nici acolo nu-mi mai placea finalul fortat, cu un barbat amenintat de inanitie care suge lapte din sanii unei tinere femei. Fara sa stiu, eram obosit de drum, de urŽcusul de la gara cu geamantanul in mana pana in dealul Furnica unde erau vilele destinate tuturor artistilor. Chiar in aceeasi zi vroiam sa ma si apuc de scris! "Mai e si maine zi", mi-am spus amintindu-mi de frumosul final din Pe aripile vantului cand Scarlett, coplesita de loviturile pe care i le daduse viata, se inŽtreba ce sa mai faca. Aveam sila pana si de debutul meu. Eu inŽsumi descrisesem cu lux de amanunte uciderea unui cal, violul unei fete pe camp, isteria unui muribund, ticneala unui baiat care are halucinatii pe o colina scaldata in ceata, etetera, etetera. Un punct luminos pastram doar pentru o schita intitulata SalcaŽmul, aparuta in Timpul, dar neinclusa in volumul de debut. De ce? Ce era cu schita asta de o lasasem deoparte? Nu-mi mai plaŽcuse? Dimpotriva, consideram ca era lucrul cel mai inspirat pe care il scrisesem cand tata intr-o zi cel mai frumos salŽcam cu securea de ce oare? Da, Mircea Grigorescu, redacŽtorul sef al Timpului Cu Miron Paraschivescu la el in birou Ia asculta domnule, cat costa un salcam? Bonom entuziŽast Doua mii costa. Du-te la casierie si-i incaseaza Saracul Mircea Grigorescu. Ce-o fi facand Dupa razboi exclus din presa

Brusc m-am trezit dimineata. Adormisem fara sa stiu cu lampa aprinsa, cu aceste ganduri. Le si uitasem. Afara ningea. Brazii verzi erau incarcati de zapada. Pamantul era alb. Oameni negri treceau agale prin aceasta lume in care cerul cu pamantul se contopeau. Zarea pierise in padurile din fata ferestrei.

M-am imbracat si am iesit afara. O surpriza. O stim, zapada, dar cand o vedem din nou, albul ei parca ne spala gandurile. Chiar daca nu vrem, ceva alb patrunde si in noi. Ne ninge; pana si pe chipul omului murdar apare un suras: ochiul lui uimit de intruchiparea a ceea ce e imaculat il face sa-si aduca aminte ca si el a fost odata curat si e nedumerit ca iata, poate fi din nou, cel putin atata timp cat de sus cade asupra lui, anume parca pe caciula pe care o poarta pe cap, peste genele ochilor, fulgii de zapada care de sus, din cer, in caderea lor, si-au pastrat minunaŽtele forme de stele mici, care i se topesc ca o parere pe maini si pe fata. E, poate, o atingere diafana de care n-a avut parte? Sau pe care a gonit-o inrait ca un caine care a primit numai lovituri? "Iata paradisul! am gandit, care e locul tau in el?" Am intrat in vila in care ni se servea masa. Am mancat unt cu paine si dulceata, cu cafea cu lapte. Nu era inca nimeni in sufragerie. Mi-am continuat plimbarea prin ninsoare. Curand am auzit o voce interioara pe care o cunosteam de mult, din lungii ani pe care ii petrecusem pe campia scaldata in soare. O uitasem fugind de ea si anii o acoperisera. Cand ma culcam pe pamant si mutenia lui imi soptea: "Si tu vei fi mut si vei fi una cu mine. Noi doi suntem prieteni, te las sa traiesti, bucura-te, dar esti al meu. Nu acum, cand esti un copil, mai tarziu Restul, viata care ti-a fost data iti apartine, faci cu ea ce vrei, dar daca ma uiti, cu atat mai mare iti va fi surpriza dupa ce anii tai vor trece, cand ne vom intalni din nou si va trebui sa-ti dai seama ca nimic nu ti-a mai ramas afara de mine. Nu ma uita si atunci ai sa vezi ca tot ceea ce vei trai, iti va aparea ca un dar si nu ca o cucerire a ta smintita. Nu e asa ca e placut sa stam noi de vorba impreuŽna? Cand te intinzi cu spatele pe mine si deasupra vezi cerul si norii? N-o sa ai niciodata mai mult decat ceea ce simti in aceste clipe, nu uita, o, nu uita, si atunci cand va trebui sa ne revedem si sa-ti dau adapost, vei fi ca si acum si nu te vei speria" "Bine, am zis, inotand in ninsoare, ma plictisesti, iti cunosc glasul de mult Florile campului imi sopteau si ele acelasi lucru, ca si cantecul greierilor sau aparitia berzelor in grau, strigatul pitpalacului si tipatul ciocarliei, nu te uita nimeni, fii fara grija."

In noptile lungi de iarna saream din somn chemat de un glas pe care il auzeam aievea, glas de fata care imi striga numele la geam. Nu era glasul lui, al pamantului, erau ielele, si ma piteam langa spatele lat al tatei si asteptam ingrozit sa ma mai cheme o data. Dar tacerea casei si auzul meu treaz ma faceau sa inteleg ca glasul strigase din mine si nu de la fereastra, ma linisteam si readormeam. Intr-o seara am intarziat prea mult pe miriste si n-am bagat de seama ca noaptea cazuse pe neasteptate si nu mai era nimeni pe campie, totul era pustiu in jur. O clipa n-am mai stiut incotro e satul si nici care era drumul spre el, la dreapta sau la stanga. "Trebuie sa stie caii", am gandit si m-am apropiat de unul din ei, sa-l despiedic si sa-i pun capastrul in cap. Cand sa i-l pun, deodata calul a avut o miscare de nesupunere. In clipa urmatoare i-am auzit glasul: "Ia, ba, mana de pe mine!" mi-a spus. Nu era nici suparat, nici furios, pur si simplu imi cerea sa iau mana de pe el. Am inlemnit alaturi, in timp ce el si-a lasat capul in jos linistit si a continuat sa pasca. Am incercat din nou si mintea mea buimacita de angoasa campiei s-a limpezit ca si cand s-ar fi facut lumina. Am strigat sa-mi aud propriul glas, i-am legat, am incalicat si de asta data cumintenia si sforaiturile lor de cai m-au linistit cu totul, am inceput sa cant fluierand si pana acasa am si uitat ce patisem. Iata insa ca soapta lui reapaŽrea si asta mi se intampla adesea si totdeauna numai in mijlocul naturii. Uneori o acceptam resemnat, o cunosteam prea bine, alteori insa era o surpriza totala, ma pomeneam exclamand: "Hai, taci, doar calc pe corpul tau, toti calcam, stiu ca viata e un dar, e inutil sa-mi reamintesti".

Feeria din jur nu era un vis, nu se spulbera, fulgii dansau, ai fi zis chiar ca se zbenguiesc si expresia "natura in sarbatoare" care mi-a venit in minte, m-a facut sa surad cu ironie. Da, natuŽra poate fi in sarbatoare pentru iubitorii ei inchipuiti, care se credeau eterni, sau voiau sa uite ca sunt muritori, crezand o clipa ca se puteau aranja cu ea.

Am trecut pe langa un restaurant a carui firma avea in mijloc pictata o pisica. Am citit firma care era scrisa cu trucul suprareŽalistilor: Restaurant la pisica D. Pasare si berarie neagra N. Coliban. Pe urma am vazut ca pisica incurca sensul, trebuia citit: Restaurant si berarie la "Pisica Neagra" D. Pasare si N. Coliban. Am intrat inauntru. Vesel, am baut o bere si m-am intors. N-am facut o plimbare lunga sa ma pierd in ninsoare si sa ma ratacesc, cum i se intampla lui Hans Castorp din Muntele magic a lui Thomas Mann si n-am s-o descriu in lungi capitole, interminaŽbile, ca sa fac sa ninga in aceste pagini. Aveam de dat un rasŽpuns la o intrebare: Ce sa scriu.

De ce sa scriu, nu ma intrebam. N-aveam nimic de razbunat, nici nu simteam ca trebuie sa vorbesc despre osemintele bunilor mei varsate in mine, varsta testamentului era departe. Tatal meu nu spintecase burta boierului sau vechilului in timpul rascoalei, sa bage fasole in ea, si nu stiam nici cine e bunicul si cum traise el, nu-mi povestise nimeni nimic. Nici pe bunica n-o cunoscuŽsem, murisera de tot, niciodata n-am stiut nici macar cum ii cheaŽma. Nici pe bunicul sau bunica dupa mama nu-i cunoscusem, dar mama ne povestise totusi lucruri deosebite despre ei. Din alt sat. Oameni instariti, frati vajnici (morti si ei parca, atat de indeŽpartati mi se pareaU). Cum sa scrii despre ceva care nu traieste decat in amintirea mamei, secret coplesit de familia ei grea, cu copii diferiti, o fata din prima ei casatorie, o alta fata pana la convietuirea ei cu tata, apoi trei copii cu care venea tata, si apoi alti trei copii facuti impreuna, o fata si doi baieti, unul din ei, cel mijlociu, fiind eu.

M-am intors in vila mea, m-am asezat la masa si am ramas cu privirea pierduta in ninsoarea de afara. Gandurile blocate, inerte, sufletul cu elanul prizonier. Ce sa scriu? A scrie inspirat de Dostoievski cum incercasem, vazusem ce-mi iesise. Nu cumŽva nu mai aveam nimic de spus? am gandit; Si-atunci mi-am amintit de trei scriitori pe care ii zarisem intr-o zi, dupa debut, chiar in acel an, prin vitrina unui restaurant. M-am dus la ei. Ii cunosteam, petrecusem impreuna prin cafenele ore de ameteala si entuziasm si ma bucuram sa-i revad Dar nici nu m-au lasat sa deschid gura. Ce mi-a intrat mie in cap? m-au luat ei in priŽmire, cred ca daca am publicat o carte Si o ploaie de injurii la adresa cartii, cuvinte urate la adresa mea, prevestiri ca o sa mor intr-un sant Ce eram eu? Ei, ce credeam ca sunt? Era singura intrebare care m-a impiedicat sa ies imediat afara. De unde sa stim noi ce suntem?! Marile intrebari le pun si ticalosii, cu un aer triumfator. Cine poate sa raspunda? Nu pentru ei, ci pentru mine. Ce era mai curios, si ceea ce ma retinea, era faptul ca nu se intelesesera intre ei dinainte, reactionasera catestrei spontan indata ce ma asezasem la masa lor. Iar eu crezusem ca numai gloabele literare pastreaza in ele un venin distilat. Am plecat in cele din urma. Prin geam, din strada, aratau gravi, tacuti, ai fi zis ca erau niste conspiratori care puneau ceva la cale. Desi tiŽneri, i-am vazut batrani, intr-o strafulgerare. Unul avea o lucire de nebun in ochi, altul gras, blond, privire porcina, al treilea sumbru, posac, buze subtiri, figura care nu prevestea nimic bun Se intelesesera intre ei, prin afinitati scabroase care imi scapau, sa ma intampine astfel, cu o ranchiuna care nu stiam de unde vine, fiindca nu le facusem nimic

I-am uitat imediat atunci, dar acum ura lor se insinua: si daca au dreptate, mi-am spus, si n-o sa mai scriu nimic? Vertiginos, alungand imaginea celor trei, gandul mi s-a indreptat spre un om care, pe deasupra micimilor umane, era pasionat de cuvantul scris. Acolo, in fata hartiei, mai puternica decat marmura, imi spusese el odata, artistul forteaza natura, dandu-i un inteles, in timp ce ea, oarba, nu are unul Miron Paraschivescu!

Ce-o fi facand? Ultima data, prin septembrie, fusesem cu el la o piesa si acolo, in plin spectacol, se ridicase si strigase sa iasa Arghezi afara din sala. Fireste, Arghezi nu era acolo, ci doar in mintea turmentata de febra a poetului. L-am scos eu din sala si l-am dus la el, in blocul Aro, si pana sa vina medicul, cu ajutorul telefonului a inceput sa dirijeze mari mase de oameni in revolutie. El era un conducator Iesea si pe balcon si dand din maini canta "Internationala" in fata unei multimi inchipuite adunata sa-l aclame ca pe Trotki, sau ca pe Malraux, idolul sau. Pe urma revenea la telefon si cu glas maret continua: "Ana, tu preiei conducerea in sectorul galben. Luca, tu te pregatesti sa intri in foc venind de la uzinele Malaxa Dej, tu" Curand se vindecase si disparuse la Cluj. Ce cauta el la Cluj? Vroia sa conduca acolo, mai modest, o revista, pasiunea lui lucida.

Gandul mi-a zburat apoi la Ion Caraion. Ce-o fi facand si Ion Caraion? Locuisem impreuna, prin 45, mai multe luni, intr-o frumoasa camera pe Aleea Suter, pe urma ne despartisem ca sa ne revedem prin aprilie sau martie 48, in birourile editurii "CarŽtea Romaneasca" care inainte de decretul din iunie avea un diŽrector nou, Lazarescu, si redactori de asemenea noi, Caraion, Constantin Streia (caruia ii aparuse romanul ZbuciuM) si Sen Alexandru, un tanar cu care ulterior aveam sa am lungi discutii asupra rolului personalitatii in istorie.

Caraion m-a intampinat cu vadita surpriza, ca iata, ne vedem din nou si in ce situatie fericita pentru mine "De, ce?" "Ei de ce, a ras neincrezator de mirarea mea, si brusc: pai n-ai dat un volum aici?" Si aproape ca a tipat: "Va aparea!" Era adevarat, volumul meu de nuvele Intalnirea din Pamanturi care intarziase mult la un cunoscut si fad foiletonist literar, dar influent, trecuse apoi printr-un concurs la Cultura nationala, statea de cateva luni la "Cartea Romaneasca", director Toneghin. Acum nu mai era Toneghin, cu trei luni inainte de nationalizare cunoscuta editura avea deja in ea oameni noi. In doua luni l-au publicat in doua editii.



Intentiile mele asaltau din toate partile viata pe care o cunosŽcusem pana atunci fara sa reusesc sa intru in miezul ei. Imagini grotesti imi veneau in minte. Vazusem odata un cal mort intr-o vagauna, cu o gramada de catelandri schelalaind de foame si de neputinta care se repezeau in el sa-l sfartece. Dar de oriunde il apucau, nu reuseau nimic, calul rezista. Isi infigeau dintii in burta, in pulpe, in spinare, se propteau in picioare bataind din cap si scheunand. Prima imbucatura, care ar fi deschis drumul celorlalti, le scapa. De unde? Din ce loc? Am stat mult sa-i vad ce fac si ma uitam la ei razand. Nu era printre ei nici unul batran si experimentat care sa-i invete. Desigur, viata nu e un cal mort, dar e, pentru un scriitor tanar, o prada care nu cedeaza daca nu stii de unde s-o apuci. Desi tatal meu se despartise de mine in acea zi de septembrie 40 cand ma condusese la gara si imi spusese ca nu mai are bani sa ma tina mai departe la Scoala normala, despartirea era nestiuta de mine, si ramanea si atunci, in 48, la fel de enigmatica, mai ales ca in toti acei ani, in timpul razboiului, pana in 45, nu mai dadusem niciodata pe-acasa, nu-i mai scrisesem si nici el mie. Numai instinctul ma prevenise ca despartirea era irevocabila, n-aveam ce mai cauta in sat, eram aruncat in viata si trebuia, ca orice vietuitoare, sa aflu singur secretele padurii. Ce facusem?

Intrasem totusi la Scoala normala din Bucuresti de pe strada Sfanta Ecaterina, fara sa depun taxele de internat. Directorul, I. Ionascu, ma amenintase:

- Ce-ai facut cu banii? Nu te-a trimis tatal dumitale fara bani de internat.

I-am raspuns ca ba da, si in felul tatalui meu care amana imŽpozitele cu anii printr-o strategie complicata a promisiunilor paŽtetice, l-am rugat sa ma amane cateva luni pana ce parintii mei vor culege porumbul, vor vinde nu stiu ce oi, nu stiu ce rate

- Ce rate? s-a rastit el la mine. O sa scriem acasa si daca se dovedeste ca ai avut bani si i-ai cheltuit cine stie pe unde, te dam afara din scoala si s-a terminat cu viitorul dumitale.

Si si-a intors fata de la mine.

Stia el ceva. Auzisem si eu si chiar si traisem. Inainte de Cristur-Odorhei (unde absolvisem pe-a doua si a treiA) trenul statea cateva ore in gara Sighisoara si anul trecut, intr-o vacanŽta, o fata imi facuse semn de jos de pe peron sa ma dau jos si sa ma duc cu ea Nu ma dadusem, dar altii coborasera Astfel de sirene, gandea pesemne acum directorul, ma lasasera si pe mine fara bani, mai ales ca Bucurestiul, cum scria Octav Dessila, era "orasul prabusirilor". Totusi omul din fata mea nu era sigur. Ceva patetic avusese si el in glas dincolo de cuvinte. Mi-am dat seama ca daca mai vorbesc, o sa ma asculte. Era un barbat inca tanar, placut la infatisare, elegant imbracat, dur, ca un barŽbat adevarat pe care nu-l puteai insela, cu o infirmitate la un piŽcior, sever, dar Acest dar era singura mea sansa. I-am spus ca tata nu e un om sarac si ca poate sa faca rost de bani daca scoala ii scrie si ii cere imperios acest lucru. Nu o simpla intrebare daŽca mi-a dat bani sau nu (nu mi-a dat!) ci o scrisoare hotarata, ca din partea unei autoritati superioare, care, impreuna cu el, cu tatal meu, au in grija soarta unui tanar Stiam din experienta ca nici la inceput tata nu avusese bani. Ca impotriva lui o ridicasem pe mama, pe preot, pe invatator si ca la toti acestia se raliasera vecinii, prietenii lui, pana si cei mai dispretuiti dintre ei si ca intreaga familie cedase. De unde, de neunde, facuse rost de bani si timp de trei ani ma tinuse. Si i-am dezvaluit directoŽrului intentiile mele de viitor. Sa termin acest an si imi voi conŽtinua studiile singur. Aveam optsprezece ani, puteam munci si lua examenele in particular.

- Bine, il aud ca-mi raspunde. Daca ai fi avut un certificat de paupertate puteam sa-ti obtin o bursa de la minister. Dar aveti cincisprezece pogoane de pamant.

Asa era. Incercasem sa obtin acel certificat, dar

- N-avem voie sa primim in internat elevi care nu achita taxele. O sa scriu acasa tatalui dumitale. O sa mai vedem

Si mi-a facut semn ca pot sa plec. Am plecat linistit. Au inŽceput cursurile, orele de meditatie in care n-aveam ce sa fac. N-aveam carti. Din pricina asta secretele chimiei si algebrei mi-au ramas straine. Gandul plecarii din scoala imi staruia mereu in minte in timpul orelor, mai ales ca diferenta de varsta dintre miŽne si colegii mei incepuse sa ma jeneze. De pilda avusesem intr-o zi in hol o vizita a sotiei falsului librar, o femeie cam de varsta mea, trimisa de el sa vada ce mai fac. Trimisa de el sau nu, stai si explica Subdirectorul m-a apostrofat si m-a amenintat ca ma da afara din scoala. M-am intors in clasa si am inceput sa-l injur si eu cu sete de mama. Am fost turnat. Am aflat mai tarŽziu, desi eram mai mare si ar fi trebuit sa-mi dau seama de la inŽceput ca in fiecare clasa exista o retea intreaga de turnatori pe care acest subdirector o cultiva ca un politist. Eram uluit cum tot ceea ce discutam eu cu altii el afla imediat si tot timpul traŽiam sub amenintari.

Am inceput sa scriu un roman Eroina principala era sotia falsului librar, dupa destainuirile ei, ca in Une vie de Maupassant (citita atuncI). Intr-o seara de noiembrie eram de planton si scriam scena finala; femeia isi ucide sotul lasand noaptea geaŽmul deschis cand betivul dormea. Fireste, era ger. Mai tarziu scena mi s-a parut ridicola, ca sa descopar anii trecuti ca un scriitor maghiar, tradus la "Gallimard", procedeaza absolut identic. Am ramas visator.

M-am culcat apoi, si am cazut intr-un somn greu. M-am treŽzit spre dimineata. Dormitorul era pustiu, tavanul cascat si in juŽrul meu si pe pat, moloz si caramizi. Am iesit afara inspaimanŽtat. Toata lumea era adunata in curte, era intuneric, o atmosfera de sinistru domnea peste tot. Ce era? Ce se intamplase? Cum, nu stiam? Unde-am fost? Nu m-a trezit cutremurul? Ce cutremur? Cutremurul de pamant Nu ma trezise nimic. Putea sa-mi cada si tavanul in cap (niste caramizi tot cazusera pe langa miŽnE)! In oras, se zicea, blocul Carlton se prabusise pana in temelie sute de morti se inchide scoala pana dupa sarbatori

Bineinteles ca intre timp tata primise scrisoarea directorului si ii raspunsese ca n-are bani, dar ca o sa aiba sa-l mai pasuiasca O sa trimita negresit, nici vorba cum sa nu cu stima, Tudor Calarasu. Posomorat, in spatele biroului sau, diŽrectorul tacea, uitandu-se in jos, foarte suparat, dar nu scotea un cuvant, nici o amenintare. Taceam si eu cu scrisoarea in mana. Imi venea sa-i spun ca tata n-o sa-mi mai trimita bani niciodata, imi aminteam vag de despartirea noastra in drum spre gara, de insistentele lui sa-l inteleg ca nu mai are de unde, in fata acestui om tacut care cauta poate o solutie pentru mine imi dadeam seama ca strategia mea imprumutata de la tatal meu era inferiŽoara ingrijorarii acestui intelectual care era silit sa ma arunce in strada cu studii neterminate si ce sa fac sa nu pierd anul! Scoala se numea normala "pentru invatatura poporului roman". Ei, cum era pentru invatatura poporului roman? De unde bani? Cine sa mi-i dea?

Nu-i placeam directorului. Era evident. Nici eu nu-mi plaŽceam mie insumi. Facusem niste poze si ma vazusem. Pozitia corpului era stramba, mainile ca niste cazmale, chipul emaciat. Colegii cu care eram in grup, afectati, viciosi in priviri, stupizi. Nu incercasem sa-i fortez directorului vointa. Daca cineva are o raspundere, sa si-o asume. Nu pentru persoana care ii sta in fata, dezagreabila, pe care poate s-o arunce pe usa afara daca da cel mai mic semn ca viciul, tentatia murdara a vietii l-a marcat (peŽdagogul experimentat stie ca in asemenea cazuri truda e zadarŽnica si ca el nu s-a nascut sa indrepte ceea ce e iremediabil pierŽdut de la natura; fie asta pentru idealistii care recupereaza unul in viata si acela indoielnic, in loc sa-si indrepte efortul spre cei care sunt doar fragili, expusi ticalosiei umanE) ci pentru sine, pentru banuiala ca poate sa comita o greseala ireparabila: de ce ai fost numit director al unei scoli in care peste trei sute din cei mai buni copii ti-au fost incredintati? Ma simteam rau in fata acelui barbat, care desi infirm, avea un chip cu trasaturi energiŽce si hotarate, innobilate de o gandire matura si indrazneata, care medita in singuratatea gandurilor sale cum sa faca sa ramaŽna curat si drept fata de un elev care, in mod vag, ii sugera ca ii place invatatura si ca era amenintat sa fie indepartat de ea pentru totdeauna.

- Domnul Lascar mi-a raportat ca il injuri de mama si ca scrii romane in loc sa inveti, mi-a spus el deodata, aruncandu-mi, ca un fulger, o privire intunecata de reprobare si neintelegere.

Am ramas incremenit. De unde stia domnul Lascar? Asa il chema pe subdirector. Am tacut. Totul era adevarat. Dar cum sa-i povestesc acestui om ca n-aveam nici o vina, ca in orele de vizita ma cautase o doamna care Ca un zbir trecuse domnul Lascar prin hol si fata de ea chiar ma umilise poruncindu-mi sa ma retrag imediat Daca era sora mea? Nici nu m-a intrebat Dar eu stiam ca nu era sora-mea si el a ghicit ca nu era si pe acest echivoc al comportarii mele de adolescent, ma facuse sa ma simt vinovat Era totusi o doamna, sotia unui profesor ca si el

- Mi-a cerut sa te dau afara, a continuat directorul, sa te eliŽmin

- Eliminati-ma, am bolborosit eu gatuit de un val de ura a carei adresa nu era precizata.

- Si ce-ai sa faci? In aceste vremuri turburi unde-ai sa te duci? Sa te faci legionar?

Strigase. Am strigat si eu:

- In clasa s-a format o "fratie de cruce" legionara. Intrebati-l pe Dobrinescu ce parere au despre mine.

A tacut. Dobrinescu era protejatul lui, seful clasei, un orfan care avea bursa integrala de la minister. Eram prieteni.

- Esti baiat citit, a incheiat el in cele din urma. Dobrinescu mi-a spus ca ai discutii cu cei dintr-a opta, care te viziteaza si ca ai citit tot felul de filosofi. Cum se impaca filosofia cu injuratuŽrile de mama?

As fi vrut sa-i raspund ca totul a pornit de la vizita acelei doamne si ca Dar nu aveam ganduri limpezi ci doar o stare de spirit de revolta care nu-si gasea cuvintele.

- Domnul Lascar vorbeste in plin consiliu de eliminarea dumitale. Cum sa te apar? Ce sa-i raspund? Nici macar nu contesti ca l-ai injurat.

Cum sa contest? Il injuram mereu, desi vedeam bine ca ma urmarea cu ura lui. Tocmai de aceea

- Nu-i adevarat, am bolborosit, refuzand sa accept ca secreŽtele noastre erau sfasiate tot de unii dintre noi, crezand mereu ca in realitate domnul Lascar nu stia nimic sigur si ca ma ura fara motiv. In privinta asta aveam experienta: descoperisem de mic ca ura e spontana si irationala, e o atractie, te poate urmari ciŽneva cu ura lui fara slabire, pana se stinge singura, asa cum a pornit, sau vine pamantul si-i astupa gura lui infama Dar nici el, directorul, n-a vrut sa-mi ia panza de pe ochi si sa-mi dezŽvaluie ca din clasa se stia tot ce facem. Poate ca si el proceda la fel ca subdirectorul sau? A tacut, ca si cand l-as fi convins ca nu era adevarat ca il injuram de mama pe domnul Lascar. Mi-a facut semn sa ies. Si abia in hol mi-am dat seama ca gasise o solutie pentru mine sa raman in internat, altfel mi-ar fi spus ca in urma scrisorii de acasa nu ma mai putea tine si ca trebuia sa plec.



Am ramas in Bucuresti dupa ce s-a inchis scoala. M-am dus la frati-meu Nila, la Bloc Algiu, de pe "Cheia Roseti". Nu purŽtam ochelari, desi ar fi trebuit. Explicatiile care se scriau la tabla nu le vedeam bine si pierdeam astfel intelesul unor lectii. Dar cum sa te hotarasti sa pui pe nas o "bicicleta"? Aveam semnele mele cu care recunosteam un om de la distanta, felul cum merŽgea, leganatul corpului, miscarea umerilor Bucurestiul, din aceasta pricina, mi se parea fascinant. Chipul oamenilor, in geŽneral, nu-si arata pentru mine uratenia. Al femeilor, si fetelor cu atat mai putin. Un nas mare, o gura stramba, un ras dizgratios nu le sesizam usor, gama de expresii era invaluita intr-o unica expresie, nu vedeam antipatia, decat daca era prea pronuntata, ca si celelalte reactii, de aversiune, simpatie sau dusmanie. Ma uiŽtam totdeauna departe, peste capul omului, cand nu coboram privirea in jos, fara sa mai vad nimic in jur ore intregi.

Cutreieram orasul Nu ma interesa nici numele strazilor, nici al marilor bulevarde. Nu intram in magazine, nici in librarii si nici la cinema. Nu ma uitam la vitrine. Singura viata strazii imi placea. Cand seara incepeau sa tasneasca luminile reclameŽlor, as fi vrut sa intru intr-un cinematograf dar nu vedeam bine ce se scria jos Uitam sa mananc O data s-a oprit langa miŽne un camion si soferul m-a strigat. Era un baiat de la noi din comuna. M-am urcat. A, ce faci Gheorghe, ce faci Marine? Ce sa fac, ma plimb Tu nu mai esti la scoala? Ba sunt, dar s-a inchis din pricina cutremurului Hai cu mine!

Era un baiat voinic, copilarisem impreuna, desi era mai mare cu un an sau doi. Parintii nostri erau prieteni, tatal lui brutar. Din asta traia. Mama mult mai tanara, prilej pentru unii sa-i puŽna tatalui lui Gheorghe, intr-adevar putin cocosat de o batranete timpurie, intrebari grosolane, daca n-ar fi mai bine sa le-o dea lor, asa din cand in cand, pe nevasta-sa Se facea ca n-aude.

Gheorghe demara si porniram.

- Si unde stai tu? il intreb.

- Pe strada Tutunari numarul 12.

- Unde vine asta?

- in Ferentari.

- Si Ferentarii astia unde vin?

- Urci spre Rond cu tramvaiul

Si imi explica de unde pot lua tramvaiul si cum de la Rond mai aveam doar doua statii

- Vino pe la mine duminica, zise.

- Am sa vin Tac-tau e suparat ca te-ai insurat asa repede. Cica trebuia sa-ti faci mai intai armata, sa-ti faci un rost si pe urma

- Mi-am facut un rost Am carnet de sofer, castig bine si nevasta lucreaza si ea intr-o cofetarie Acum e insarcinata!

- Tocmai, zic, o sa pleci militar si ce face ea singura? Asa zicea alde nea Simion

Era singurul baiat al lui nea Costica brutarul, incolo avea numai fete, vreo trei. N-aveau pamant si Gheorghe trebuise sa plece din sat sa se araneasca si el prin Bucuresti. Surorile erau prietene cu surorile mele, se pricepeau la croitorie, aveau o maŽsina de cusut Toata ziua erau pe la ele, se supara mama ca le era gandul numai la rochii

Curand ajunseram pe o strada unde coboraram si intraram intr-o curte. Cativa oameni descarcara lazile. Auzeam cuvinte, camarade in sus, camarade in jos camaradul Gheorghe e cheŽmat la camaradul striga la un moment dat cineva.

- Hai si tu cu mine, zise Gheorghe cand totul se termina. Iesiram din curtea aceea si o luaram pe strada.

- Ce e aici unde lucrezi tu? il intreb.

- Sediul Legiunii.

- Tu esti legionar?

- Da.

- De cand?

- Din septembrie.

- Si de cand esti sofer?

- Mai de mult.

- Bravo, mai Gheorghe!

Stia oare Gheorghe unde intrase? In sat nu-l auzisem ca i-ar fi placut asa ceva. Uite ca intrase! Eram curios sa vad sediul si ce era inauntru.

- Si camaradul asta, zic, la care te duci, cine e?

-Un sef

- Pot sa vin si eu?

- Cum sa nu.

Sediul avea un portar care ne opri. Gheorghe ii spuse unde era chemat si ne dadu drumul. Era o cladire mare, care se curba dupa curbura strazii. Strabaturam lungi coridoare, de asemenea curbate ca si peretii, intalniram legionari linistiti, in camasi verzi, care intrau si ieseau din birouri. Gheorghe intra si el, fara sa bata, pe o usa. Nu-mi spusese sa astept afara, asa ca intrai si eu. Gheorghe saluta familiar, cu un mic gest "de la inima la cer" si rosti:

- Traiasca Legiunea si Capitanul!

In spatele biroului un ins fara camasa verde si diagonala, cum erau unii pe care ii intalnisem pe coridoare, lucra cu capul in hartii. Doua telefoane se aflau langa coatele lui. Nu raspunse la salut.

- Gheorghe, ai adus armele? zise el intr-un tarziu.

- Le-am adus, camarade

- Maine dimineata te duci la adresa asta si ridici lazi de muŽnitie.

Si ii intinse o hartie. Si atunci ma vazu si il vazui si eu. Era un barbat tanar, cu par bogat, dar care nu-i statea claie in cap, cum vazusem la grupurile de legionari pe care ii intalnisem pe strazi, ci ii cadea pe langa tample. Cu o miscare si-l dadea pe spate.

- Cine e domnul? zise.

- Un prieten de-al meu din sat, .ii raspunse Gheorghe. E elev pe clasa a patra la Scoala normala. Acum e liber, din pricina cuŽtremurului.

- Pe clasa a patra? Asa mare? Cati ani ai? ma intreba el. I-am raspuns ca optsprezece.

- Ai ramas repetent?

- Nu, zic, am facut sapte clase primare in sat.

- Si acolo in scoala aveti "Fratii de cruce"?

- Desigur!

- Bine, Gheorghe, il aud ca zice, poti sa pleci! Apoi adresandu-se mie: ma intereseaza cum merg "Fratiile de cruce" la voi in scoala. Ia loc sa-mi spui.

Asta crede ca fac parte din "Fratiile de cruce", am gandit, de aia imi vorbeste asa, ca si cand mi-ar da un ordin. Daca ii spun ca nu sunt, o sa ma intrebe ce caut acolo si o sa ma dea afara. Or, eu tocmai ca eram impins de o avida curiozitate sa stau de vorba cu un astfel de sef mare. Cunoscusem numai din cei mici, un tamplar din sat al carui frate, si el legionar, mi-era prieten de mult, nasu-meu Talvan, student intarziat care ma amenintase odata ca pot s-o patesc si eu ca si omul acela pe care tocmai il batusera in fata primariei cu franghiile ude (era prin septembriE) daca ma ridic impotriva Legiunii. Nu ma "ridicasem" cum spuŽsese el, ci il intrebasem doar daca stia ca omul acela pe care ei il umilisera astfel murise. "N-a murit din pricina bataii, mi-a rasŽpuns el, era cam bolnav, dar tu esti sanatos, ia vezi" Era liŽnistit, nu mi se parea fanatic. Manca singur mamaliga cu branza si nu ma invita si pe mine, macar de forma, cum cereau legile ospitalitatii. Student insemna pentru mine un om al carui spirit se lumina in preajma cartilor. Putea fi legionar, treaba lui, dar eram amandoi intelectuali, fara sa mai vorbim ca mi-era si nas, putea, oricum, sa-mi vorbeasca altfel "De ce ma ameninti, nasule, i-am zis, nu ti-am facut nimic". "Fine, zice, iti cunosc ideile"

De unde le cunostea, si care idei, fiindca nu-mi recunosteam idei clare si distincte, cum spune Descartes, ci numai idealuri, care erau ale tatalui meu: omul sa ramana om, adica sa n-o ia razna impotriva altora, sa stea la plugul lui, daca era plugar, la cinstea lui de om, daca era om de omenie, adica iubitor de alti oameni, la cartea lui daca era carturar, la nevasta si copiii lui, daca ii avea, la casa lui, daca nu vroia sa se faca de ras prin hotie, tradare, betie, lene si minciuna; adica sa ramana om prin tot ceea ce castigasem ca sa nu ne pierdem, urmand legile natuŽrii: cine se ridica impotriva altuia se ridica impotriva lui insusi, fiindca oamenii au descoperit de mult legea armoniei in tot ceea ce exista, din care si-au facut legi morale; Exodul, ce era in constiinta mea de tanar care isi pierduse credinta, citind Biblia, daca nu un drum care durase patruzeci de ani in Egipt pana in Tara fagaduintei? Ce era aceasta tara? Visul umanitatii! De ce intarziasera aceia atata in pustie, cand drumul putea fi strabatut in cateva luni? Lunga lor aventura era plina de rataciri si tradari si omul care ii conducea murise fara sa-si atinga visul. De ce intarziase el atat? Ce il impiedicase? De ce sparsese el tablele legii furios? Iar in fata mea aveam un om care nu avea nici inŽdoieli, nici remuscari. "Da? zic. imi cunosti ideile? Care idei?" "Alea pe care le ai! Stii tu!" "Bine, nasule, vad ca ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu, cu toate ca ne intalnim pentru intaia oara de cand eram mici. O sa-mi urmez soarta, orice-ar fi, cu ideile mele. Sa vedem ce-o sa se intample cu ale tale !"

Si am plecat

In clasa cei din "Fratiile de cruce" erau incantati ca puteau purta o camasa verde (un coleg, baiat ai carui parinti erau bogati, desi nu era primit in acele "fratii", o purta totusi si el, ii placea, era verde si aspira si la o diagonala si la un pistol; poate ca le-ar fi avut, daca lucrurile nu s-ar fi precipitaT). Aveam un alt coleg de o blandete si o candoare deosebite. Pe el il recrutase primul pedagogul, legionar nestiut pana in 6 septembrie, dupa cum declarau cei din cursul superior. Profesorii se fereau de el, toti, nu era, printre ei, nici macar un simpatizant al "miscarii". In anii trecuti "miscarea" patrunsese totusi in scoli, insa Carol al Il-lea infiintase "strajeria" si reprimase fara crutare cadrele didactice sau elevii care citind Pentru legionari si Carticica seŽfului de cuib, interzise, se simtisera tentati sa adere. Erau elimiŽnati din toate scolile. Le citisem eu insumi, dar mult mai inainte citisem Discurs asupra metodei de Descartes si Dialogurile lui Platon. Mi-ar fi placut si mie sa pun intrebari si sa aud rasŽpunsuri, ca Socrate, or in aceste carti nu se puneau intrebari si nu se dadeau nici raspunsuri. Exprimau totusi o stare de spirit care se intindea pe cai care imi scapau. Li se inculca unora din noi doar o credinta nicidecum definita, un mit care se crea in jurul unei singure idei si anume de razvratire, care cerea sacrifiŽciu si supunere Atat! Cristos si Tara si dusmanii si ai lui CrisŽtos si ai tarii, evreii. Era o miscare religioasa? ma intrebasem. Nu era clar. Religioasa era si mama. Dar cuvintele "mila DomŽnului", "virtutea", "pacatul", "iertarea", "sa intinzi si obrazul celalalt cand ti se da o palma" n-aveau nici o legatura cu "talhaŽrii si jidanii" care "ne tot sug mereu, mereu". Cine erau acestia, in afara de evrei, care erau singurii numiti? Iar faptul ca seful lor, Capitanul, era invocat ca o zeitate si i se cerea sa faca o tara "ca soarele sfant de pe cer" trezea intrebari. Adica cum s-o faca? Prin ce mijloace? Nici un raspuns. Cine erau, in fapt, acei talhari, de care pomeneau ei? Mult mai tarziu am aflat ca regele era unul. Dar ceilalti? Era o miscare spirituala care vroia sa modifice natura umana? Iarasi intrebarea, cum? Printr-o noua religie? Care? Satele aveau biserici si preoti care de doua mii de ani incercau acelasi lucru. Si nu fara succes. Umilinta in fata credintei frangea adesea grumazul celui care se credea nemuriŽtor pe pamant. Cu sau fara credinta intr-o viata viitoare, fii mai putin trufas, pamantul tot te asteapta, o sa ai aceeasi soarta cu cel pe care il umilesti sau il despoi. Ce era deci nou in "misŽcare"? Atunci cum se crease mitul? Nu intelegeam. Moartea pentru Capitan, de ce era necesara? De ce trebuia sa ne fie "cea mai draga nunta dintre nunti"?

Acum, in sfarsit, dupa ce omorasera pe multi si fusesera si ei omorati, luasera puterea. Si ma aflam in fata unuia din sefii lor. Curiozitatea mea era flamanda, dar ascunsa. Daca ar fi inteles ca singura aceasta pornire ma adusese acolo in cladire, bineinteŽles ca nu mi-ar mai fi spus nimic si m-ar fi dat imediat afara. Numai Cristos si bineinteles numai in relatarile apostolilor, ii spune el diavolului, invariabil, timp de patruzeci de zile, retro satana. intai ca nimeni nu are, la optsprezece ani, certitudinile si iluminarea lui Cristos (la drept vorbind nici ale lui nu erau de nezdruncinat, dovada ca in gradina Ghetsimani, il intreaba pe Tatal sau daca n-ar fi posibil sa treaca de la el paharul acela; iar pe cruce, teribila indoiala: "Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit?"). Or, generatia mea abia deschidea ochii. Ce vroiau sa faca cu noi? Tabla valorilor absolute, libertatea, arta, filosofia, religia in care credeam era rasturnata. Tablele legii sparte, dar nu de un profet indurerat, ci de unul violent, intolerant, obscur in intentiile sale. Poate o sa aflu ca avea noi table



Ramas singur cu acest sef urmase o tacere. Avea hartii in fata, termina ceva de citit, apoi raspunse la un apel al unuia din telefoanele care suna pe biroul sau.

- Cine e acolo la voi seful "Fratiilor de cruce" pe scoala?

Ii spusei numele pedagogului care le organizase, strambandu-ma cu un dispret neascuns, ghidat de instinct, pentru a nu inŽtra in detalii despre "Fratiile de cruce", detalii pe care nu le cuŽnosteam si pentru a-l intriga si abate discutia spre idei si nu spre fapte din scoala.

- Ce, zise, nu se poarta bine cu voi?

- Nu stie sa raspunda la intrebari, zisei, nu se poate fara inŽtrebari

- Da? zise. Ce fel de intrebari?

Intrebari aveam multe, pe care nu i le pusesem niciodata peŽdagogului verde, dar ma prefacui framantat. Mi-am framantat chiar mainile pe genunchi si am tacut posomorat.

-Ei, ia zi-i!

- Sa presupunem, am spus eu atunci, ca in tara noastra n-ar fi fost nici un picior de evreu. S-ar mai fi nascut miscarea legioŽnara atunci, in 22?

Stiam ce spun. Citisem Pentru legionari si descoperisem ca pentru ei, evreii erau si ramasesera o mare obsesie.

- Asadar, cunosti istoria Miscarii, zise el, si ti-a ramas neclar acest lucru.

Nu i-am raspuns. El isi aprinse o tigare si puse mana pe teŽlefon. Nu spuse nici un nume, dar chema pe cineva. Nu se mai uita la mine, reincepu sa citeasca hartii. Curand intra un individ a carui infatisare ma izbi din primele clipe. Foarte tanar, sa fi avut cativa ani mai mult decat mine, de o rara distinctie, cu chipul oval, parul lins si nu claie cum il aveau alti legionari, frunte inalta si ochi mari, serpesti, cu cozile parca intinse sa se uneasca cu urechile. Se apropie de birou si se aseza in fotoliu in fata mea. Purta camasa verde cu diagonala, dar fara pistol, pantaloni stramti, de cizme, si cizmele oglinda.

- Gheorghe, soferul meu, mi-a adus baiatu-asta, care e un elev intarziat, zise omul de dupa birou. Are o intrebare, daca in tara noastra n-ar fi fost jidani, s-ar mai fi nascut miscarea legioŽnara, atunci in 22? Ia-l in birou la tine si explica-i. Pe urma vii si-mi spui ce e cu el.

Ne ridicaram si iesiram. Intraram intr-un birou si urmara lungi minute de tacere. Individul fuma si statea nemiscat pe scaun ca un sfinx si parea sa nu ia in seama prezenta mea. PanŽdeam cu coada ochiului figura acestui sef mai mic, totusi sef, dar nu vazui nimic, omul parea sa fie insasi tacerea, chipul lui arata ca o placa de plumb, ca o masca intepenita intr-o expresie impenetrabila: "Sunt legionar si nimic din secretele miscarii la care am aderat nu vor fi exprimate, parea el sa spuna. Sunt un ganditor legionar, nu un legionar de duzina. Gandirea mea e metafizica, atemporala, ca si spiritul Capitanului, care traieste in mine. Orice s-ar intampla peste veacuri, nimic nu ma va clinti Sa presupunem ca vanturile istoriei ne-ar alunga de pe scena, ei si? Daca nu voi muri, ma voi adapta, schimband masca, dar esenta gandirii mele va ramane nealterata. Exprim un destin, nu o simpla viata"

- Intrebarea dumitale e o prostie, vorbi deodata, foarte groŽsolan, sfinxul, dar totusi fara sa i se strice masca. Bineinteles ca miscarea legionara tot ar fi aparut. Ea este nascuta din adancuŽrile acestui popor si exprima aspiratia lui spre eternitate. Ea a aparat fiinta neamului de jidani in acel timp, dar si de coruptia democratiei si a moravurilor politicienilor.

Aici ma uitai si eu in jos. Asa era, inaintea lui Hitler, in mod irational Miscarea intrase in conflict si cu politicienii vechilor partide. Stiam din poiana fierariei lui Iocan despre viata desanŽtata a regelui, cu Lupeasca lui, si ca regele jefuise tara, era unul din cei cativa oameni bogati din lume, avere dusa de aici din timp. Dar acum Carol al II-lea fusese alungat Un general energic venise la putere si adusese cu el Miscarea. Ei bine, care fusese primul lor gand ca sa exprime aspiratia eterna a neamuŽlui? Infiintasera "politii legionare", sa bata oamenii in piata puŽblica. Un mare negustor din Rosiori, Coltatu, o patise astfel, deci intamplarea de la noi din sat nu era izolata. De ce "politie legionara"? Cea obisnuita, care sa respecte legile, nu era de ajuns? Pe cine amenintau ei cu aceste politii, impotriva cui erau indreptate acum dupa ce erau la putere? Ce vroiau sa ne faca? Mai ales ca vechea politie era in picioare. Doua politii FiŽreste, impotriva oamenilor, asta era clar

- Dumneavoastra stiti ce spune Rousseau, m-am pomenit eu zicand: "Omul s-a nascut liber, dar pretutindeni e in lanturi".

- Ce vrei sa spui? tresari el.

Nici eu nu stiam clar ce vroiam sa spun. Poate sa-i arat ca miscarea legionara vroia sa-l puna pe om si mai mult in lanturi cu ajutorul politiei legionare si sa-l cobor putin din eternitate, spre realitatile regimului al carui spirit il incarna.

- Vad ca n-ai de pus numai o intrebare, ci mai multe, zise el, si masca incepu sa i se strice. Nu cunosti drumul pe care trebuie sa-l strabata un legionar, de care vorbeste Capitanul, cum treŽbuie sa urci in genunchi si sa te purifici? Piscurile spiritualitatii noastre sunt indepartate si numai prin jertfa ajungi la ele. Si multi din ai nostri s-au jertfit si am invins. Nicadorii, DecemviŽrii, Mota, Marin

Da, stiam:

Mota, arhanghel si munte, Marin ca o flacara mare!

Murisera amandoi in razboiul civil din Spania. Se canta acest cantec si pe la noi prin padure, unde cuibul de legionari din sat isi tinea sedintele si faceau si instructie

- Niciodata, zic, omul nu va inceta sa puna intrebari.

- Nu mai spune! Ce fel de intrebari? Intrebari se prefac ca ne pun si dusmanii. In realitate vor sa raspandeasca indoiala, duŽbiul. Legionarul care are indoieli n-are ce cauta printre noi. SpiŽritele dubitative nu vor ajunge niciodata pe culmile credintei, continua el, fii atent sa nu ajungi in aceasta categorie. Fiindca dimpotriva, varsta ar trebui sa-ti dea elan, spirit de sacrificiu Ce ne intereseaza pe noi Rousseau? Noi nu facem contracte soŽciale, noi suntem insasi tara, pe care o vom calauzi spre destinul ei maret si vesnic Acum avem de curatit putregaiul pe care l-am mostenit. Vom face asta fara crutare si o s-o spalam de lepra trecutului

Incepeam sa ma plictisesc. Sperasem intr-o mare intalnire si cand colo acest sef nu se deosebea prea mult de nasu-meu din Silistea, cu toata infatisarea sa care vroia sa sugereze acele culmi de care vorbea. Asta rn-a facut sa ma uit iar in jos, ca si cand spusele lui m-ar fi turburat. El se arata ingaduitor:

- Pe ce clasa esti?

Ii raspunsei ca eram pe-a patra normala si ca aveam optspreŽzece ani.

- Scoala e de vina, zise el, ca ganditi astfel. Dar o sa schimŽbam noi si scolile.

Nu ma indoiam. Patrunsesera repede in ele. Pedagogul verde intra in sala de mese ca un adevarat stapan, subdirectorul Lascar se ferea din calea lui, iar directorul Ionascu statea mai mult inŽchis in casa (care se afla in incinta scoliI), nu prea il mai vedeam prin clase.

- De la Rousseau ajungi repede la jidanul de Marx, zise el mai departe, luandu-ma in privirea totala a ochilor lui serpesti. Te pomenesti ca l-ai si citit.

- Nu, zic, n-am avut de unde!

Raspunsesem ca tatal meu, cu ironie in glas, dar el nu baga de seama.

- Asta a dus Rusia la ateism, continua. Era singura tara din lume care avea granita cu Dumnezeu! Au distrus aceasta graniŽta. Ce le-a ramas?

"Hm! am gandit, granita cu Dumnezeu pentru o tara, nu e rau zis."

El continua:

- Sunt atei si urmaresc distrugerea natiunilor, ca sa domŽneasca peste pamant jidovimea Unii cred ca noi avem ceva cu maruntul ovreias care are o pravalie in colt. Dar au intrat in cultura, au acaparat medicina, au infectat constiintele cu interŽnationalismul lor subminator de popoare. Noi am luptat pentru numerus clausus in universitati, condusi de Capitan, care a vaŽzut pericolul inca din 22, si daca atunci n-am invins total, e pentru ca jidovimea avea presa in mana ei, banii, aurul, industriŽile. Acum insa o sa le taiem labele lor pistruiate.

Auzindu-l vorbind astfel nu mai simteam plictiseala, ci o apasatoare si nedefinita neliniste. Tata nu era un om foarte umŽblat, totusi facuse un razboi si strabatuse oricum tara in care traŽia. Nu-l auzisem niciodata spunand ceva despre radacina raului de care sufeream, care sa semene cu ceea ce auzeam acum de la acest sef legionar.

- Si ce-o sa le faceti? Ii omorati? l-am intrebat.

Se uita la mine banuitor. Spusesem faceti si nu facem, dar nu ma lua totusi in seama sa ma dea adica afara ca pe unul care nimerisem acolo intamplator si tratat deci ca atare. Trecu peste asta.

- Ii pedepsim, zise cu betie stapanita in glas. Le luam puteŽrea si ii gonim. Le luam averile si fabricile. Si aceia dintre ei care n-or sa vrea sa plece, avem noi ac de cojocul lor.

- Unde sa se duca? I

- Nu ne intereseaza! In Palestina, in Rusia bolsevica, in StaŽtele Unite,.. Un numar mare a venit la noi din Polonia, si guvernele jidovite i-au primit cu bratele deschise Te pomenesti ca ai prieteni jidani.

- Nu, de ce?

- Vad ca ii aperi!

Cand ii aparasem? Dar gandeam totusi ca daca ar fi fost vreun evreu in sat la noi n-ar fi zis nimeni nimic. Din istorie stiam ca suntem rezistenti. Am inghitit multe imigrari, nu ne-a stricat nimeni nici firea nici obiceiurile. Aveam in sat un bulgar, un sarb, tigani si un ungur, pe Cornel, barbatul Anghelinii Bibinii, si chiar si un turc, il chema chiar Turcin. Si Aristide poate era grec

Si atunci m-a fulgerat o idee acest sfinx care in sfarsit vorŽbise, era el chiar roman curat? De unde stia?

- Daca din intamplare, i-am spus, ati descopeii ca aveti sange evreiesc dumneavoastra sau vreo ruda apropiata, ce-ati face? Masca se refacu, se indeparta de mine. Totusi imi raspuse cu un glas de gheata:

- Du-te si vezi-ti de treaba. Nu stiu de ce ai venit si cine esti, n-avem timp sa ne gandim la daca. E a doua oara cand aud ca iti iese din gura acest cuvant. Sigur ca as ramane tot legionar chiar daca as fi aruncat in randul jidanilor.

- Si ei ce-ar zice?

- Probabil ca m-ar blestema si m-ar goni. Fiindca n-as trece de partea lor!

Era vizibil ca nu-i placuse deloc situatia stranie in care ganŽdul meu il aruncase cateva clipe.

- Si daca legionarii v-ar omori?

- Ar face foarte bine!

Si ma privi cu duritate, cu un fanatism care il facea murdar. Ma asteptasem sa spuna ca in acea postura s-ar fi sinucis, nepuŽtand suporta in constiinta lui o astfel de surpare. Ar fi fost mai uman Dar si raspunsul lui starnea neliniste.

M-am ridicat, am luat-o pur si simplu spre usa tara sa mai rostesc vreun cuvant, si am iesit afara



Afara vedem totdeauna cerul albastru, sau norii, care ne proŽtejeaza cu ploile lor si simtim pasii nostri stapani pe lume, pana nu suntem loviti si inima nu ne bate sa ne sparga pieptul TraiŽsem astfel de lovituri; palma grea, taraneasca, injuratura, cuvanŽtul trivial, josnic, la adresa mamei mele, se abatusera adesea asupra mea. Familia insa, cat era ea de dezbinata, ma protejase. Astfel de oameni pe care nici un gand inalt nu-i calauzea, erau dispretuiti de tatal meu. Ii cunosteam pe toti oamenii prin el. Bazdoveica era cu maciuca. Stan Moames cu betia. Ion al lui Miai cu nestiinta: "Tatal nostru care esti in ceruri" si toata rugaŽciunea era pentru el niste cuvinte "incurcate". Altul era destept "nevoie mare", expresie intraductibila pentru varsta mea de atunci, dar intelegeam ca era o ironie, ca dimpotriva, omul acela era departe de desteptaciunea pe care o afisa. Ene degeaba se ducea la biserica, tot Ene ramanea, dar bine ca se ducea: "e si el un crestin". Stancu isi bause tot pamantul, desi avea unsprezece copii. Ii mai ramasesera doua pogoane, punea tutun pe ele. Fumau toti, "ce sa faca"? Se apucase de cizmarie. Cei violenti si josnici erau ocoliti. De astia trebuia "sa fugi". Erau in afara oaŽmenilor. Tata nu statea de vorba cu ei. Incat uitam totul numai cat il vedeam, nu-i povesteam nimic Mi-era de-ajuns sa-i aud glasul linistitor: "Ce faci, ma, copile?" si lumea intunecata, a carei perdea se daduse o clipa la o parte si vazusem uratul si abŽjectia, se inchidea la loc si inceta sa mai existe pentru mine.

Era frumos in acea zi de noiembrie si am ratacit pe la sosea, prin preajma lacurilor. L-am uitat imediat si pe acel sef legionar si pe Gheorghe al lui nea Costica Am uitat si de mine insumi, absorbit de contemplarea lacului si stapanit, fara ganduri, de bucuria de a trai. Eram fericit ca scrisesem un roman de la inceŽput pana la sfarsit (fiindca mai incepusem si altele, dar nu le terŽminaseM) si aceasta certitudine imi ajungea. Eroina, sotia falsuŽlui librar, bineinteles ca nu-si omorase sotul si nici nu se gandea s-o faca, dar ma gandisem eu in locul ei, fiindca imi povestise viata lui plina de tradari copii imprastiati pe ici pe colo traia simultan cu mai multe femei (chiar la Bucuresti avea una cu care facuse doi copii si pe cea mai tanara, eroina in cauza, o tinea la Mirosi, la librariE). Ma intrebam unde statuse ea la BuŽcuresti cand ma vizitase la scoala ii facuse si ei un copil Falsul librar era cuzist; casa lui era inconjurata de zvastici in relief, colorate, iar pe unul din fii il botezase Hitler. In septemŽbrie il vizitasem la Mirosi. Avea aerul ca a venit la putere, era euforic, vorbea de innoirea neamului; nu purta totusi camasa verde si la intrebarea mea daca e legionar, s-a ferit sa-mi rasŽpunda. "Este, este, mi-a soptit sotia lui cu un aer misterios, cand el a disparut cateva minute prin curte. Este, a repetat, azi a vorŽbit" Unde vorbise? N-a apucat sa-mi precizeze, fiindca i-am auzit pasii falsului librar intorcandu-se, dar a dat din cap ca da, si a repetat ca in sfarsit si-a dat pe fata ideile care demult coceau in el ii placeau si ei acele idei? Nu era clar, dar era mandra Acum acest barbat care nu facuse altceva decat sa alerge dupa fete, prin trenuri cand le prindea in drum spre scoli, si le deturna de la destinul lor, prin internate, prin medii obscure, cum o gasise pe cea din Bucuresti, avea sa ajunga ceva mare Nu era un simplu tap Numai ca, ciudat lucru, nu ajunsese nimic O intrebasem atunci in hol si ea imi raspunsese nelinistita: "NiŽmic N-a ajuns nimic" N-am mai putut sa aflu ceva din priŽcina domnului Lascar Ce se intamplase? Nu era legionar? Dar atunci de ce fusese in ziua aceea de inceput de septembrie atat de euforic si mai ales unde "vorbise"? Cum insa "politica" pentru mine nu facea parte din valorile absolute (in poiana fieŽrariei lui Iocan imi aparuse ca o comediE), gandul la soarta falsului librar n-a staruit prea mult in constiinta mea. Dimpotriva, mi-am amintit de soarta fratelui sotiei lui, de care ea imi vorbise des, Pavel, orb care locuia la Vatra luminoasa, om deosebit care isi pierduse vederea de mic intr-un accident neelucidat "Sa nu-l intrebi, imi soptise ea, la prima vizita pe care i-o facusem impreuna, intr-o duminica, e foarte sensibil, ii face rau aceasta amintire". Si nici ea nu vrusese sa-mi spuna. Cultiva misterul in jurul ei si al familiei din care provenea, de pe undeva din MolŽdova si nici cum ajunsese ea, tocmai in Mirosi, sub forta de a-tractie a barbatului pe care imi sugera ca il ura, dar pe care nu-l parasea

Am lasat lacul si am luat-o spre Vatra luminoasa. Taina in care era invaluita viata fratelui orb si a sorei lui mi se parea inŽsondabila. Nici nu vroiam s-o dezleg; ma duceam la Pavel atras de puternica lui personalitate, care se formase citind nu atat mult (biblioteca lui din carti uriase scrise cu cuiul tiu era marE), cat reflectand asupra vietii de a carei lumina din afara era lipŽsit "Fara indoiala, imi spuneam ascultandu-l, e un om supeŽrior" caci nu mai auzisem niciodata pana atunci de la cineva idei mai severe despre literatura contemporana cum auzeam de la el (abordasem de la inceput acest subiect cand ii fusesem prezentat de sora-sa drept "un tanar care scrie") si il ascultam uluit, fiindca aflam pentru intaia oara ca Liviu Rebreanu era in declin, Ionel Teodoreanu esuat intr-un lirism fara frana, cu subiŽecte fanteziste, si Cezar Petrescu in vorbarie fara noima ii placea in schimb doamna Bengescu, Camil Petrescu, Sadoveanu, Mircea Eliade Tocmai citisem si eu Maitreyi si Huliganii. "Scriitorul trebuie sa ne initieze in ceea ce exista dincolo de realitatea vizibila, spunea el Revelatia lucrurilor deja stiute s-a produs in secolul trecut prin Balzac si Flaubert, exceptandu-i pe rusi, care cei dintai au explorat fantasticul realitatii. CoresponŽdenta dintre cei doi caini ai lui Gogol ne face pe toti caini, si Tolstoi devine si el cal si ne face si pe noi cai, dar inferiori unor cai, in Holstomer. Fiindca el se intreaba: la ce foloseste un om? Sa taie coada cainilor, sa castreze animalele, sa strice ce-a facut natura? De ce? Ca sa-i faca lui placere? Sa-l duca pe el cu drosca, uitand sa-i dea apa, biciuindu-l sa alerge dupa o femeie desŽfranata care il parasise? Swift a fost primul care a imaginat o lume in care animalul om, numit Yahoo, are stari de suflet caŽpricioase si inexplicabile, la care caii se uita uimiti si il tin in grajd asteptand linistiti sa-i treaca isteria si ticneala Un spirit turmentat, pe care nu trebuie sa-l urmezi. Esti baiat tanar, ai iluzii si idealuri, Swift te va turbura prea tare, nu-l citi dar citeste-i pe rusi Sunt ingrijorati de destinul omului, pe care il vad din subterana, ca Dostoievski Dar marturia nu e rece, soarta omului nu e iremediabila, ca la acest englez care a mers in declin dupa Guliiver, ci patetica, cu ochii spre Dumnezeu Tolstoi e mai echilibrat, nu-i citi acum nici pe Gogol nici pe Dostoievski. Tolstoi e mai aproape de natura, mai curat, el n-a violat o fetita de noua ani ca Dostoievski, si nici n-a cazut in biŽserica, in criza, ca Gogol, speriat de monstrii care il vizitau si pe care ii crease. Toti acesti Bobcinski si Dobcinski de care ar treŽbui sa radem, nu ne starnesc deloc rasul indivizi de cosmar caricaturi Dar nebunul care e lovit in cap si isi aduce aminte de maica-sa o, mama, cine m-a facut asa? Tu m-ai faŽcut? Ma bat Nu-l citi!"

Sa-i dai unui adolescent un sfat Va face exact contrariul! Am inceput sa umblu prin anticarii dupa Swift, Gogol si DostoŽievski si ii citeam in mica odaita a fratelui meu Nila, care imi dadea si bani. Il evitam pe Tolstoi

In ziua aceea l-am gasit pe Pavel cu o femeie si am inteles de unde stia el atatea despre literatura: ea ii citea Era o prietena, care mi-a spus mai tarziu ca vrea sa se marite cu el. Cum el era profesor acolo la Vatra luminoasa, si castiga, ea vroia sa-l scoaŽta din acea casa (sinistra pentru cine nu era orB) si sa-l aduca la ea

Intr-adevar pe coridoare si chiar in odai mirosea parca a orbi, un miros straniu, de ciment umed si murdar, desi murdar nu era, de ceva nespalat si ranced. Culorile erau intunecate peste tot, desi grija de casa o aveau vazatori angajati, care ar li putut pune o culoare ici colo, un ghiveci, un strat de flori sau ar fi putut vopsi altfel peretii. Curtea era animata totusi. Cei tineri se plimŽbau ganditori, singuri sau cate doi. Numai tineri am vazut unii erau frumosi, cu parul intr-o parte, cu fruntea aplecata, cu expresii melancolice, inca neintepenite, cum aratau cei batrani, pe care ii intalneam pe scari, coborand sau urcand cu mainile alunecand pe cimentul lustruit al palierelor, cu fruntea in sus, inexpresivi si decolorati, in hainele lor care se incheiau la gat fara croiala obisnuita, in bocancii lor negri si grei

- Nu va deranjati, le-am spus, vin in alta zi, daca acum

- Nu, mi-a raspuns Pavel, stai, am citit destul

Si m-a prezentat prietenei lui. M-a intrebat ce-am mai facut? Femeia a pus cartea deoparte si Pavel s-a ridicat in capul oaseŽlor pe patul lui de fier. Statuse lungit. M-am asezat pe un scaun si i-am aruncat femeii o privire rapida. Nu era frumoasa, nici bine imbracata, dar era tanara, cu un chip expresiv, cu privirea insufletita, desi putin turbure Pavel semana cu tinerii de pe afara, desi putea sa aiba treizeci de ani. Avea insa si el o vaga paloare care nu-mi placea. Dupa razboi m-am dus sa-l vizitez. Mi s-a spus ca a murit. Suferise de ceva? am intrebat. Nu. Am inteles ca femeia aceea nu-l luase cu ea, sau nu vrusese el, se despartisera si il omorase singuratatea. Ce-am mai facut? A, da! Si am inceput sa-i povestesc intalnirea mea cu acel sef legionar. Nu stiam sa-i redau exact discutia, totul se indepartase de mine considerabil, se si ingropase in adancul uitarii, imi ramasese in minte doar amenintarea la adresa evreilor, ca o sa li se taie cuŽrand labele lor pistruiate

- Asa a zis?!

- Da.

- Hm! Or s-o si faca! Avem si noi semne

Si il vad ca pune mana pe umarul, apoi pe parul femeii, piŽpaind

- Te-ai coafat azi, il aud ca ii spune.

- Da, i-a raspuns femeia. A mangaiat-o

- Unde e ziarul acela de alaltaieri, Buna-vestire? L-ai lasat aici sau l-ai luat?

- Nu, i-a raspuns femeia, ai nevoie de el?

- Da, mai citeste o data stirea aceea cu Asociatia surdoŽmutilor, sa auda si el.

Femeia se ridica si lua de pe biblioteca un ziar dintr-un teanc. il rasfoi si citi:

- "Zilele acestea la Bucuresti Asociatia surdo-mutilor din Romania a tinut sedinta plenara in care s-a hotarat cu majoritate de voturi excluderea membrilor evrei".

- Cum?! am intrebat.

Auzisem bine, dar voiam sa mai aud o data. Femeia citi din nou stirea. Am izbucnit intr-un ras inalt. Stiam cum vorbesc surdo-mutii, au alfabetul lor, cu degetele Deci au tinut sedinta plenara, au luat "cuvantul" si Si iar am izbucnit in ras.

- Esti baiat vesel, zise Pavel, nici contrariat, dar nici molipŽsit de reactia mea. Nu m-as mira sa apara si dintre noi niste beŽtivi care sa ceara acelasi lucru.

- Ce betivi? am zis fara sa reusesc sa-mi potolesc rasul.

- Avem destui betivi!

- Aici?!

- Da, aici.

N-am mai intarziat mult. Mi-am dat seama ca starea mea de spirit, cu rasul acela care nu inceta (cat ma gandeam si contemŽplam in minte ridicola stire, cat izbucneam in hohotE) s-ar putea sa-l jigneasca pe omul din fata mea



Dimpotriva, Swift nu m-a turburat si nu m-a nelinistit deloc postura in care punea el animalul numit Yahoo. Recunosteam omul in prada pornirilor lui obscure, inferior, evident, puritatii unui cal. Cunosteam caii. Eram trimis cu ei sa-i pasc si ne conŽfundam in intentii: "Voi pasteti, eu citesc. Nu intrati in porumb ca va bat." Si ii bateam cand, atrasi de stiuleti, paraseau miristea si jefuiau porumbul. Dar se supuneau, reveneau la iarba cuŽminti, iar eu imi vedeam de citit. Seara ii despiedicam si ii leŽgam cu capestrele. Ma urcam pe spinarea celui din stanga, nu complet, nu-l incalecam, dadeam piciorul intr-o parte si plecam. De ce n-o luau razna? Totusi, cateodata se speriau, ciuleau ureŽchile, bateau din picioare cuprinsi de panica si sforaiau, gata s-o ia la goana bezmetica si atunci copilul de pe spinarea lor, ca o zeitate protectoare si suverana, tragea de capastru si ii striga pe nume: "Zamfir, Frunza, stai!" Si ii rasuceam pe loc si ii bateam cu palma pe ceafa. Nici n-aveam in mana un bici. Ridicau capeŽtele, panica ii parasea si ramaneau cuminti in amurgul misterios si tacut al campiei care se pare ca ii nelinistise. "Acasa!" sopŽteam si le indreptam gaturile lor frumoase inapoi, spre satul care, poate, le zburase o clipa din minte. Trageau singuri la fanŽtana, intrau singuri in grajd indata ce descalecam in curte. Da, erau puri, fiindca erau castrati. Armasarul alerga prin curte neŽchezand, izbea cu picioarele, nu puteai sa-l incaleci, te trantea, rupea gardurile, musca era superb, dar era smintit, ca si omul Iapa insasi nu era nici ea de stapanit pana nu era data la armasar. Daca animalul numit de Swift Yahoo ar fi patit si el la fel, adica daca ar fi fost castrat, ar fi ajuns si el docil, pur, neturburat de stari salbatice, irationale Era ceva cu Swift, aspira spre puritate si i-am citit si fratelui meu Nila acel paragraf in care biograful relata stupoarea melancolica a acestui englez cand a surprins-o pe iubita lui intr-o anumita postura: Lelia Lelia Lelia se Nila a suras si l-a injurat bland pe Swift ziŽcand ca ei si ce daca Lelia aceea se Ce-ar ti vrut, adica? vroia sa spuna Nila. Ar fi trebuit Lelia sa nu mai manance si atunci nici nu s-ar mai fi Dar atunci hm cum adica ar mai fi trait

Turmentarea marilor spirite imi dadea o stare intensa de jubilatiune: cu o acuitate avand de partea mea inceputul vietii, nu ma speria nebunul lui Gogol, si contrariu a ceea ce imi spusese orbul, radeam de Dobcinski si Bobcinski, de Manilov si de Sobakievici Ramaneam pierdut ceasuri intregi cu coatele sub ceafa, in mica odaie a lui Nila, de la mansarda, stapanit de adŽmiratie pentru marele Gogol, ale carui rataciri nu ma interesau si nu vroiam sa le cunosc si dorind sa scriu ca el, sa surprind si eu, asemeni lui, spectacolul vietii, care poate starni in noi acel sentiment de salvare, de eliberare, de libertate a gandului, de triŽumf asupra a ceea ce e diform si grotesc Imaginatia lui Swift imi era straina, a lui Gogol apropiata, familiara Desigur, n-ara inteles decat mai tarziu de ce Gulliver, in tara piticilor, se poarta atat de bland cu acei omuleti cat un deget, cand ar fi fost atat de usor sa-i distruga pe toti in loc de asta s-a lasat dat in judecaŽta, s-a nelinistit de intrigile de la curte ale unor vietati pe care, ca sa poata vorbi cu ele, le lua in palma si le tinea aproape de gura. Simteam vag superioritatea lui in spirit, era un om care nu vroia sa abuzeze de puterea lui, desi ar fi putut fi scos din sarite de faptul ca stingand incendiul palatului regal cu propria-i sursa organica de lichid, a fost acuzat de lezmajestate. Era bland si drept, si-a aparat cauza folosind constiinta sa de om si nu forŽta

Fara sa le intelegem nici bine nici total, marile opere ne rasŽpund, in pragul formarii idealurilor, la o intrebare pe care inca nu ne-o punem, dar care se insinueaza: ce este un om? Ce este o constiinta? Cunoasterea de sine, reactia la pierderea libertatii ciŽvice si interioare, a libertatii de gandire, socul brutal al vietii, cum putem deveni, din intamplare sau din absenta unei opozitii morale jucaria si apoi victima imprejurarilor, toate acestea apar mai tarziu. La optsprezece ani ma imbata iluzia libertatii mele absolute si suradeam de blandetea si puritatea lui Gulliver; nu-l intelegeam bine! Sa castigi de partea ta oameni pe care ai fi putut sa-i strivesti, fiind niste ticalosi, mi se parea desigur usor de facut cand esti un urias constient de forta ta, dar cand adverŽsarii sunt egali in putere, incearca deci Nu-i castigi niciodata, incearca sa ramai prieten cu un ticalos. Cu cati n-o facusem (fireste fara sa stiu ce zace in eI) si

Plecand in armata lasasem celui mai bun prieten al meu tot ceea ce aveam, haine, carti, manuscrise, fotografii, scrisori Petrecusem impreuna prin cafenele acele ore de credinta comuŽna in destinul nostru literar, cand se spune tot si nimic, intr-o euforie intetita de pahar, pe care el cerea mereu sa fie din nou umplut. Miron Paraschivescu, care ne ajutase sa debutam, spuŽnea despre el ca "are geniu" si facea din mana in aer elipse largi insotite de injuraturi de admiratie, adica unul ca el nu mai exista si se ineca de entuziasm spunand aceste cuvinte Povestirile lui erau cetoase, viziuni de vis, adesea de cosmar, cu roboti care prind viata si ucid pe creatorii lor Frankensteini vazuti la cinema, sau oameni invizibili care terorizau pe dusmanii lor Tineam la el, avea un umor pe care il exprima si prin tresariri, gesturi spontane si grotesti, reluari bruste de conversatie dupa momente de depresiune pe care le alunga cu un ras dispretuitor adresat soartei. Cum? Noi? Eram tineri! Soarta duca-se dracuŽlui! Sa bem! Era singurul fecior al mamei sale vaduve care avea grija de el si traiau intr-un cartier sarac, dar cu o casuta a lor cu gradinita idilica.

In 44, dupa 23 August, m-am dus la el. "Da-mi, i-am spus, ceea ce ti-am incredintat Hainele, manuscrisele" "Nu le mai am", zice. "Dar unde sunt?" "A cazut o bomba pe ele!" "Ce bomba, zic, unde, vad ca aici nu e nici o groapa, casa e in picioare". "Nu, ca nu le-am tinut aici, le-am dus in alta parte". "De ce?" "Ca sa nu cada o bomba pe ele". "Si a cazut" "Da, le-a facut praf"

Eram si indignat si trist ca pierdusem acele lucruri. BineinteŽles ca vanduse tot ceea ce il rugasem sa-mi pastreze, altii mi-au spus, sugerandu-mi ca a facut-o ca sa aiba ce bea. Deci, mi-am zis, va sa zica asta era L-am reintalnit dupa cateva zile la o manifestatie, striga sa plece guvernul si arata prins de clocot inŽterior. "Hai si tu cu noi, zice, treci in rand" "Hainele, zic, nu conteaza, desi vezi in ce sunt imbracat (purtam o scarboasa uniŽforma gri in care mi se daduse drumul intr-o permisiE) dar celeŽlalte, manuscrisele (cartile le-ai vandut precis si pe elE), ce-ti trebuiesc manuscrisele. Da-mi-le!" "Ti-am spus, a urlat el abŽsent si nepasator, au ars toate" Si a continuat sa strige. Am ramas pe trotuar

Nu trebuie sa fie mari socurile pe care le primim de la un prieten, de la altii ramanem nepasatori chiar daca sunt infamii menite sa ne culce la pamant; nu ne culca!, insa cele primite de la un prieten lovesc un seismograf mai adanc, pe care cu greu il repunem in stare de echilibru. L-am vazut din nou si i-am spus: "Mitica, nu conteaza ce mi-ai facut, manuscrisele nu tineam la ele, spune-mi mai bine ce mai faci tu?"

Lipsisem doi ani, nu mai stiam nimic din viata literara si mai ales nu mai stiam ce scrisese el in acest timp incercam sa reiau prietenia cu el cu speranta ca o sinceritate revelatoare din partea lui putea usor sa stearga ceea ce imi facuse, chiar si o simpla marturisire ca ii fusese greu si de aceea "Ce sa fac, bine", mi-a raspuns insa el cu ceva spart in glas, rece si agreŽsiv Si a ramas mut si strain.

Totusi n-am rupt cu el. Cine stie, mi-am zis, poate mai tarŽziu, cand o sa publice o carte Suntem scriitori Ne impacam noi A ajuns reporter efemer, ne-am revazut dupa un esec al meu, in 50 si mi-a spus cuvinte otravite, ca si cei trei scriitori pe care vrusesem sa-i vad dupa debut Ca si ei, imi prevedea, cu satisfactie, un viitor in care pe marginea unui sant Mi se dorea deci acest sant si de catre el, cu care petrecusem ore de cu toate ca nu-i facusem nici un bine ca sa se adevereasca spuŽsele lui Dostoievski ca din pricina asta ma ura. Cat despre vreun rau cu atat mai putin N-am mai auzit de el dupa aceasta inŽtalnire

In copilarie eram prieten nedespartit cu un tiz, mergeam impreuna cu caii pe la loturi. Alteori ne intelegeam ca dimineata sa am eu grija si de-ai lui iar el sa aiba dupa masa. Si intr-o zi cand vin pe miriste sa-l schimb il gasesc plecat, nu ma asteptaŽse, iar caii erau pe miristea altuia. Pana sa-mi dau eu bine seama de ce se intampla (erau mai multi baieti adunatI) vad ca se aproŽpie de noi un individ negru la fata si imi zice: "Ma, asta al lui Calarasu, de ce pasti, ma, caii pe lotul meu?!" Si pana sa-i dau eu un raspuns (sunt oameni care nu asteapta un raspunS) il vad ca ridica ciomagul si imi trage doua lovituri cumplite in cap. M-am sprijinit cu mana, dar m-a doborat. O ura naprasnica am simtit ca imi ingheata inima impotriva acelui ins negru la fata, care, inainte de a lovi, nu vrusese sa asculte raspunsul meu, de ce se aflau caii acolo unde nu eu ii dusesem. A plecat injurandu-ma si a gonit singur caii, fiindca eu nu ma mai puteam misca de jos. Totusi pe el l-am uitat imediat, gandul meu era la alde tizu-meu Ce se intamplase? Seara, in timp ce ii lasam caii sa intre in curte, l-am intrebat: "Marine, de ce p ma-ti ai lasat tu caii pe miristea aluia si ai plecat?"

In loc sa-mi spuna ceva care sa-l scoata din cauza (si putea sa spuna orice, de pilda ca l-a chemat tat-sau acasa sau cine stie ce altceva si ca nu el ii dusese acolo, zau, sa-l in pe ma-sa care minte, ceea ce m-ar fi multumiT) il vad ca ranjeste si imi inŽtoarce spatele. N-am inteles decat mai tarziu, de la altii. DinŽadins o facuse, stia ca insul acela cu miristea era un om negru nu numai la chip, ci si la suflet si dusese caii pe miristea lui tocŽmai ca acela sa ma prinda si de aceea plecase dinainte. La o varŽsta asa mica (sa fi avut amandoi treisprezece sau paisprezece anI) se putuse naste in mintea lui tocmai impotriva unui prieŽten cu care coceam porumb impreuna, vorbeam de fete eu il iscaleam pe brat cu creion ros-albastru el ma lauda, ca daca ar sti atata carte cata stiu eu, alde tat-sau l-ar da incolo in scoli

Cu asta am rupt-o de-atunci, parasind satul pe el l-am sters din memorie ca si pe altii care ii semanau si despre care mi se povesteau istorisiri la fel de ticaloase, fiind insa oameni mari. Sora mea ii cunostea bine si radea de ei toti, cum radea tata, ca de o mare comedie. Am auzit ca Marin asta s-a insurat ca orice taran, a facut copii, copiii lui au facut si ei copii, acum e bunic si ceea ce mi s-a parut si mai tampit, are si televizor

Hotarat Swift era un naiv cu Gulliver al sau in tara piticiŽlor Dar era frumos,O carte pentru copii, gandeam, sa-i disŽtreze si sa le surprinda imaginatia Nu banuiam ca mai tarziu, recitind-o, aveam sa gasesc in ea adancimea unui cuget care nu se gandise deloc la copii cand o scrisese



Intr-o zi frati-meu Nila imi spuse in timp ce ne pregateam de culcare (eram numai noi doi, sotia lui, insarcinata, o trimisese la tara sa nasca; aici cine s-o ajute? in timp ce acolo erau moase si rude care se pricepeaU):

- Du-te si tu pe la Ilie! Al naibii, nu stiu ce-a facut!

N-aveam nici un chef! Nu-mi mai placea de el. Era cel mai mare dintre cei trei copii cu care venise tata de la prima lui muiere. Dupa ce lucrase un timp la U.C.B. starnind dispretul nostru al tuturor (la U.C.B. adica Uzinele Comunale BucurestI), fusese maturator de strada, intrase la S.T.B., Societatea TramvaŽie Bucuresti, unde se calificase sudor autogen. Ar fi trebuit, duŽpa aceasta victorie, sa fie multumit si sa se impace cu familia. N-as fi putut zice ca se purta urat cu mine, dar nici bine nu se purta, ceva turbure ii aparea in ochi cand imi vorbea, ca, imi spunea el cu scepticism agasat, ce cred eu ca o sa ajung daca sunt la scoala? Si asta, ca si altii, din sat si mai tarziu din BucuŽresti, vedeau pentru mine cu ochii mintii un sfarsit lamentabil. Era o dorinta a lor obscura, dintr-o aversiune inexplicabila? Ceva din mine nu le inspira simpatia? Ceva subteran, fara nuŽme, de care eu nu stiam, o lua inaintea dorintei mele de aproŽpiere prin simpla mea prezenta, si nastea pofta sa ajung rau, sa sfarsesc "pe sub poduri" cum imi spusese acest frate cand il viŽzitasem pentru prima oara in acea toamna? "Sunt elev", imi spusesem. "Ei si ce daca esti elev? Cati bacaloriati n-am vazut eu cu tarnul in mana?" El scapase de acest tarn, era mandru si acum ii intrase in cap ideea funesta, care avea sa-i scurteze viata la cincizeci de ani, sa-si faca o casa in Bucuresti "sa le arate el lor" Cine erau acei Jormx intelegeam.

Un singur lucru ma impiedica sa-l urasc si eu: fata cu care traia. Era o Florica frumoasa, care il iubea, mica de statura, cu ochii limpezi, subtirica si cu trasaturi neobisnuit de delicate. Era fata in casa undeva (acolo ii vizitasem, in odaita ei, unde traiau impreunA).

- Da ce-a facut? il intreb eu pe Nila, nu prea curios, cu ganŽdul sa nu ma duc.

Nila parca nici nu ma auzi. Somnolent si cu un aer pierdut, coplesit de ganduri, uita sa-mi raspunda.

- Ce-a facut, may Nila?

- Ei, ce sa faca, spuse el deodata imblanzit.

Intelesei. Ilie era frati-sau, nu facuse nimic, il ierta. Totusi ceva se intamplase.

- S-a mutat, murmura el in prada unor ganduri care nu se exprimau.

- Da? zic. Si?

El dadu din cap cu ceva in el care se indoia: facuse sau nu facuse bine Ilie ca se mutase? Da, parea el sa spuna, oamenii se mai muta

Si isi lua din cap sapca lui pe care scria portar, o puse pe masa cu miscari incetinite si incepu sa se dezbrace.

A doua zi facui un pachet din cartile pe care le citisem si plecai la anticar sa le schimb (plateam numai cititul, anticarul imi dadea banii de garantie inapoi si din ei luam altelE). In hol Nila statea maret in spatele biroului sau de portar. Imi dadu sa mananc un sandvici cu sunca si o sticla de bere. Castiga bine Nila pentru serviciile lui aduse locatarilor, dar nu stiam de ce avea mereu acel aer impovarat. Nu era trist (fiindca la un pahar avea un suras de incantare fermecator si fruntea lui lata si increŽtita de o linistita nedumerire se descretea in sfarsiT) dar lupta parca mereu cu ganduri care nu capatau glas. Ducea o lupta cu sine sau cu ceva? Nimeni nu stia, fiindca starnit de frati-sau nu se dezvaluia, chiar daca acela ii spunea lucruri muscatoare, de pilda in legatura cu nevasta-sa, careia ii cam placea sa bea si nici prea vrednica nu era, sau in legatura cu viitorul lui, nu prea sigur, dupa parerea lui frati-sau. Dar si in Nila zacea un ins care stia sa devina muscator. "Taci ca ai ajuns tu mare, mormaia el, ai taiat Bucurestiul pe din doua".

Erau vorbele tatalui nostru, de o ironie pe care Ilie o suportaŽse greu cat statuse acasa. "Ilie al meu, spunea el oamenilor, a taiat Bucurestiul pe din doua: jumatate e al lui". Ce sa raspunzi la asta? Nimic!

- Vezi, zise Nila, ca sta acuma in Colentina, pe strada lai tramvaiul Te dai jos la cap, unde intoarce. Tu mai ai bani?

I-am raspuns ca nu prea mai aveam si mi-a intins cateva sute. In timp ce inapoiam cartile anticarului mi-am dat seama ca totusi se intamplase ceva cu frati-meu Ilie si n-am mai luat alte carti, hotarat sa ma duc si sa vad.

Am gasit greu strada, daca strada se putea numi, cateva case razlete la jumatate de ora de mers pe jos de la capatul tramvaiuŽlui 1. Am intrat in curte unde o tiganca groasa si urata scutura ceva si am intrebat daca acolo statea Ilie Calarasu.

- Aicea sta, imi raspunse femeia cu o voce izbitor de mieŽroasa, fata de uratenia balaoachesa a chipului ei. E la servici, dar trebuie sa pice. Tu cine esti?

I-am raspuns ca sunt fratele lui.

- A, trebuie sa fii Marin, zise.

De ce trebuia sa fiu chiar acel Marin? De unde dracu stia?

- Hai in casa, zise.

- Da tu, zic, cine esti?

- Sunt muierea lui!

M-am posomorat. Va sa zica asta era. Ilie se despartise de Florica si luase tiganca asta. Am avut o ezitare. Sa mai intru sau sa plec?

- Intra, zise ea, ca Ilie trebuie sa vie si el acuma. Saptamana asta lucreaza noaptea, de la unsprezece la sapte, dar dupa ce iese din schimb se mai duce si el cu altii sa-si dreaga gatul in vreo bodega. Muncitorul, adauga ea, ce placere sa aiba si el dupa ce iese de la munca? Sa stea la un pahar cu altii, mai vorŽbesc si ei de-ale lor

Am intrat. Urata femeie nu era si naroada, dimpotriva, o maŽre stiinta a vietii se ghicea din spusele ei. Era domoala, odihniŽtoare, iar mierea in care isi invaluia cuvintele atragea.

- Ce sa-ti dau eu tie? ma intreba ea dupa ce intrai in odaie. O cafea, o dulceata?

- Si una si alta, ii raspunsei.

Odaia avea pamant pe jos, dar era curata, cu calendar in peŽrete si nelipsitele fotografii. Se duse in odaia de la intrare, care era bucatarie si imi pregati, la lampa cu gaz, o cafea. De-acolo imi vorbea. Ce mai face tata (adica taica-meu!) dar surorile, ce mai zice Nila Ne stia pe toti ca si cand am fi fost rude de ani de zile. La cafea se aseza pe pat langa mine cu niste carti in maŽna si imi sopti:

-Sa-ti ghicesc

O lasai sa-mi ghiceasca. Ca, incepu ea sa-mi spuna toate acele lucruri care te intrebai de unde dracu le stia o ghicitoare, (fiindca erau adevaratE) mie nu mai mi-era gandul la scoala, as vrea sa plec, dar o sa mai stau totusi un timp O dama de toba imi purta gandul, un crai de Un drum cu un dar de bani Aiurea, care drum si de unde bani? O intrerupsei:

- De cand te cunosti tu cu nenea?

- Pai de prin primavara!

Nu aveam, pe atunci, grija de a nu vorbi cu oamenii despre lucruri care constituiau secretul existentei lor. Ma interesa acel secret si vroiam ca pe un drept al meu, sa-l aflu. Poate de aceea imi doreau unii sa ajung rau?

- Si i-a placut lui de tine?! am intrebat-o si am izbucnit in ras.

Dar tiganca a zambit si ea, deloc turburata.

- I-a placut, Marine, mi-a raspuns senina. De ce sa nu-i placa? Sunt muiere tanara si stiu sa am grija de-un barbat. De Ilie trebuie sa ai grija. Asa e el.

Asa deci. Ce vroia sa spuna?

- Florica l-a lasat, sau a lasat-o el pe ea?

- El a lasat-o!

-De ce?

- Pai de unde sa stiu eu? Crezi ca stiu?

Imi raspundea cu blandete. Ar fi putut s-o ponegreasca pe cealalta. Oricum, parasind-o pe Florica, nenea o fi ponegrit-o fara doar si poate, il cunosteam bine si gandeam ca in orice caz n-a lasat-o el degeaba. Tiganca stia, dar spre deosebire de altele din rasa ei, nu-i mergea gura la rele.

- Si bordeiul asta, zic, platiti chirie

- Platim.

- Si tu lucrezi undeva?

- Lucrez! Sunt muncitoare la o fabrica de mobila. SaptamaŽna asta sunt dupa masa.

- Ai frati, surori?

- Am o gramada.

In clipa aceea auziram o tuse afara. Muierea imi sopti cu neŽspusa duiosie, aproape umilinta:

- E llie.

Intr-adevar, el era. Intra si nu se mira ca ma gasea acolo. Ma intreba posomorat ce mai face Nila. Si imi spuse ceva neplacut. Ca daca era inchisa scoala, de ce nu ma duceam acasa? Ii inteleŽsei gandul, ca adica stateam pe capul lui frati-sau. Mi-l confirŽma el insusi.

- Crezi ca Nila e bancher?

- O sa-i dau eu, odata, banii indarat, ii raspunsei dezvaluindu-mi un gand pe care il aveam, sa nu uit, adica, vreodata, bineŽle pe care Nila mi-l facuse.

Fuma cu sete, nu mai zise nimic, ceru de mancare si spuse ca vrea sa se culce.

- Legionarii tai, spuse deodata privindu-ma tinta, l-au omoŽrat pe Iorga. Nici trei luni nu le dau si se duc dracului. Asa ca vezi, mai adauga, ca un avertisment pentru mine.

Uitai ca legionarii erau "ai mei", uluit de stire. il intrebai:

- Cand l-au omorat?

- L-au omorat, raspunse el sec, aruncand tigarea si scuipand peste ea.

Cu asta nu puteai vorbi. Ma ridicai si plecai.

La primul chiosc cumparai un ziar, il rasfoii chiar acolo, dar nu se gasea in el nici o stire despre Iorga. E adevarat, il intrebai pe omul de la chiosc, ca Nicolae Iorga a fost omorat? Omul confirma, auzise si el, dar adauga ca in ziare nu aparuse nimic, sau ii scapase lui. Cand se petrecuse? Dadu din umeri. Zilele astea. Ma indepartai.

Nu stiam despre Iorga cu mult mai mult decat tatal meu: ca era un mare carturar. Dar nu citisem mult din vasta lui opera in afara de Istoria romanilor, iar in O viata de om, asa cum a fost cautasem elementul senzational, cum promitea titlul si nu gasiŽsem nimic deosebit. Imi dadeam seama ca nu trebuie sa fie un roman, dar oricum, cate nu se intampla intr-o viata de om mai ales asa cum a fost. Rousseau, care ni se recomandase la cursuri pentru Emile ca viitori dascali, in Confessions isi povestea intr-aŽdevar viata dans toute verite, sporindu-ne nemasurat ochiul mirarii pentru sinceritatea totala pe care autorul o promitea si nu se trada. Mai tarziu aveam sa aflu ca autorul roman se teme sa fie sincer pana la capat; daca se va zice: i-auzi, a furat, a inselat, a fost viclean, a facut scoala de jandarmi, a primit oua, gaini avem alta fire, ne place sa radem de natura umana, e marea noastra distractie. Atat ar trebui, sa incerce cineva sa-si exploreŽze sufletul sub ochii tuturor, am avea de ce rade Pentru ca, sa reflectam, ce-ar fi sa vina un ins corupt, sa faca marturisiri? Un tap basinos, o purcea sifilitica? El trebuie sa ne arate ca e cult, are acest complex, murdariile propriului suflet le varsa in capul contemporanilor. Bineinteles ca tot nu scapa, vine unul care tot ii schiteaza adevarata biografie. Cand, un an mai tarziu, avea sa apara Istoria literaturii romane, de G. Calinescn, aveam intr-aŽdevar sa fiu uluit. Nu numai opera, ci si viata autorului roman avea sa apara in scurte portrete geniale, unele nedrepte, era adeŽvarat, altele sarjate, dar cat de necesare pentru cititorul tanar fascinat de viata adevarata a unui scriitor. Nu cum si le dorea autorul (care isi ferise opera cu indarjire, cu referiri aureolate, sau cu tot atat de vagi amintiri menite sa-i confere o lumina care nu era nici macar o aspiratiE), ci aruncand fulgere de lumina revelatoare, si nu calauzit de dorinta de a scandaliza, ci de a surprinde contradictia dintre viata si opera, pentru a o descifra mai bine cititorului pe cea din urma, si mai ales pentru a oferi o viziune totala.

Despre Iorga aflam prea putine din marturia sa. Aveau insa altii grija s-o faca oral. Auzisem ca in timpul cat fusese el odata prim-ministru nu platise lefurile functionarilor statului trei luni de zile. Invatatorii din sat il injurau si povesteau ca o delegatie de profesori din Bucuresti se dusese cu o jalba dupa el, la mare. "Domnule prim-ministru, daca nu ne platiti salariile, ii spuseseŽra ei, nu ne ramane decat sa ne spanzuram!" Carturarul tacuse cateva clipe, reflectand, apoi avusese un gest: "De ce, le raspunŽsese el, sa va spanzurati? Mai bine aruncati-va in mare!" Erau, fara indoiala, cuvinte nascocite de dusmanii lui, caci nu ducea lipsa, ii avea, numerosi si necrutatori, si in politica si in cultura. Cei mai orbiti erau legionarii, care credeau ca el era vinovat de moartea Capitanului lor. O spuneau si cei din sat, cei mici, cu luciri de ura fanatica in priviri. "De ce nu fugise din tara imediat dupa 6 septembrie? ma intrebam. Protectorul sau, Carol al II-lea, fusese detronat, la ce se mai putea astepta?" Nu inteleŽgeam. Stiam, din istorie, cum domnitori sau sefi de osti, in loc sa se pazeasca, mergeau drept spre cursele pe care li le intinŽdeau dusmanii lor, cum erau prinsi si calaul le taia capetele. Ma opream din citit, prins de nedumerire. In lupta trebuie sa te aperi, sa-ti cunosti adversarii, sau sa nu ti-i faci, sa nu intri in acea lupta daca nu esti inzestrat cu inteligenta necesara pentru a diŽbui firele comploturilor si rasturnarilor. Marele Mihai parasise Muntenia si se aliase cu un oarecare Basta. Ucigasii il gasisera singur in cortul lui, nepazit, departe de tabara sa, care trebuia sa-l apere. Il crezuse prieten, pe acel Basta? Si Brancoveanu? De ce se dusese el la Istanbul cand stia ce joc dublu facuse?

De ce intrase Iorga in politica, un carturar, cand stia care erau moravurile partidelor politice din timpul sau? Venise el cu un partid mai bun? Nu venise. De ce nu-si vazuse de cartile lui? Era putin lucru sa scrii carti? Rousseau, Voltaire, Diderot, Montesquieu fusesera mai puternici decat regii, scriind carti. Nu ei ii inspirasera pe Robespierre si Danton, revolutionarii care aveau sa schimbe destinul Frantei? Era adevarat ca nici scrierea cartiŽlor nu era o indeletnicire pasnica, fara riscul de a fi exilat, urmaŽrit, inchis. In Rousseau se aruncase cu pietre, unele din cartile lui interzise si i se pregatea une lettre de cachet. Dar de atunci moravurile societatilor evoluasera. Asa credeam Stiam ca marele carturar iubise neamul romanesc, dar iata cum altii, care si ei ziceau ca iubesc neamul romanesc, il omorasera



In aceeasi zi am cautat-o pe Florica. A iesit o doamna care mi-a spus ca nu mai e la ei de cateva saptamani. Am intrebat-o daca nu stie cumva unde e.

- Nu stiu unde e, dar mi-a spus ca o sa lucreze la Filatura roŽmaneasca de bumbac. Caut-o acolo

Am gasit usor Filatura, dar cand portarul m-a intrebat, FloŽrica si mai cum, mi-am dat seama ca nu-i stiam numele de faŽmilie. M-am hotarat sa astept ora trei. Daca lucra dimineata avea sa iasa, daca lucra in schimbul doi, avea sa vina, mi-a explicat portarul. Nu mi-am dat seama nici cand s-a facut ora trei, nici cand a venit. M-am pomenit apucat de brat. I-am vazut chipul ingrijorat:

- Ce e cu tine, zise. Nu mai traiesc cu Ilie. S-a intamplat ceva?

- Nu s-a intamplat nimic, i-am raspuns eu ferm, intelegand intr-o clipa ca isi inchipuia ca m-o fi trimis frati-meu.

A inteles si ea in aceeasi clipa din glasul meu ca nu eram mesagerul unei impacari, pe care poate o dorea, ci venisem Ei, de ce venisem?

- Ai fost si ai vazut-o? zise ea intuind ca stiam eu ceva, nu venisem de-a surda.

- Da, am fost chiar azi.

- Cine e?

- O tiganca, zic.

- Si pentru o tiganca, Marine?

Pusese intrebarea ei spontan si cu un patetism simplu, ca si cand era pentru ea un adevar de nezdruncinat ca o tiganca nu putea lua decat tot un tigan si iata, tocmai ea fusese schimbaŽta astfel Dumnezu i-a facut pe oameni diferiti, de ce sa se amestece intre ei?

Valul de fete si muieri care intrau si ieseau din schimb se subtiase. Ne indreptaram spre statia de tramvai. Nu mai arata atat de frumoasa Florica. Loviti, oamenii se intuneca, ceva strain pune stapanire pe ei, le spulbera frumusetea privirii, le ia surasul, le chirceste sufletul si le desfigureaza chipul. As fi vrut s-o vad ca arata ca inainte si i-am raspuns:

- Si ce daca e tiganca? Parca daca ar fi fost o printesa ti-ar fi parut mai bine?

Ne-am urcat in tramvai si ne-am asezat. O tristete grava, care ii mai armoniza chipul ei pe care il stiam frumos, se asŽternuse peste trasaturi. Era imbracata sarac, intr-un palton vechi, dar cu ghete curate in picioare. Nu intelegeam. Astfel de sufeŽrinte erau departe de mine. De ce sa parasesti, ma intrebam, staŽrea anterioara? Glasul era vesel, jocul privirii atat de atragaŽtor Chiar atat de mult putem depinde de altul? Chiar atat de Banuiam ca sufletul nostru nu e inconjurat de ziduri de netrecut, ca altii, perfizi si puternici, ne puteau surprinde si sari peste el si sa produca in noi ravagii, dar pe urma ii gonesti de-acolo si redevii stapan. Asta cand n-o doresti, in conflictele noastre cu altii, dar de buna voie sa lasi pe cineva sa intre fara sa stii cine e? Frati-meu nu-si ascundea firea vindicativa, lipsa de respect pentru orice fel de oameni Pentru el nimeni nu era bun. Nu iubea pe nimeni, nici macar pe sine, mersul sau leganat se armoniza cu grimasa chipului, vesnic iritat si nemultumit. Clipe senine petrecuse doar la tara, dar scurte, cand fuma ranjind si ii spunea cate unei tinere si frumoase muieri: " bine fa, Marito, te maritasi si nu ma pusei si eu o data pe tine". "De, Ilie, daca te puneai pe altele, ce sa-ti fac?" Avea un cinism degajat si parca asculta si el adesea un cantec in el, al tineretii in floare, cand se credea, poate, nemuritor. Acum, desi nu trecuse mult de treizeci de ani, pentru mine era batran.

- Si ce faci tu la Filatura? Cum te-ai angajat?

- Am citit in ziar: angajam fete cu sapte clase primare. Ce stau eu, mi-am zis, la stapan Fiindca de la inceput am vrut sa intru intr-o fabrica, dar el m-a bagat la stapan, era seful lui de la S.T.B., un inginer.

- Cand ai venit tu in Bucuresti?

Stiam ca venise de la tara, dar nu stiam de cand si cand il cunoscuse pe frati-meu. Mi-a raspuns ca pe primavara si ca tot atunci il cunoscuse si pe el, dar ca nu traiau de mult impreuna.

- Bine ca nu m-a lasat insarcinata. Ramaneam cu copilul in brate.

- Pai vezi? zic.

- Ce sa vad!

- Ca ai noroc Zic, tu ai pe cineva pe-aici, vreo ruda

- N-ampe nimeni.

- Si acum unde stai?

Statea prin apropiere de Filatura, pe Pantelimon. Ne daduŽram jos, opriram la o brutarie de unde ea cumpara o franzela, pe urma intraram intr-o curte. In odaia ei intrai direct de pe paŽmant. Proprietarul statea in fata intr-o casa adevarata, iar de-a lungul curtii intinse, facuse aceste camarute de inchiriat. SinguŽrul geam era cel al usii. Soba n-avea, dar avea o plita, sub care aprinse focul cu lemne si aerul se mai dezmorti. Scoase dintr-un mic dulap salam, sparse cateva oua intr-o tigaie si ne asezaram la mica masuta de langa plita si mancaram. Avea si cafea.

- Dupa ce ma calific ma mut din odaia asta.

- Merge greu cu calificarea?

- Nu, dar leafa mai buna nu-mi da decat dupa trei luni. Nu e grea calificarea, masinile merg singure, dar sunt supravegheata pana mi se dau mainile trebuie sa scoti in viteza fusele, sa legi repede firul cand se rupe. Am avut noroc cu o maistorita care s-a dus la inginer si i-a spus: "De ce sa mature fata asta pe jos degeaba, cand te uiti la ea si vezi ca ii merge mintea, n-are nevoie sa stea atata vreme pana se invata cu masinile". Fiindca asa era obiceiul acolo, cateva luni sa maturi atelierul Mi-a dat un halat alb, mi-a spus sa viu ingrijita la lucru, sa fiu curata si pieptanata In trei zile a inceput sa ma lase singura, dar se cam supara: "De ce nu esti atenta, n-ai vazut ca s-a oprit un fus?" Nu vedeam fusele se invartesc de-ti iau ochii, ai zice ca nici nu merg. Si atunci cum sa-ti dai seama ca unul s-a oprit? Trebuie sa te uiti bine!

- Si pe Ilie unde l-ai cunoscut?

- La S.T.B Ma dusesem tot asa, dupa ziar, sa intru functiŽonara la registratura. Dar mi-au spus ca nu ma pot angaja, treŽbuia sa am patru clase de liceu. La iesire am stat si eu pe la poarta Ce sa fac, ziceam, unde sa ma duc Acasa suntem sase frati pe sase pogoane de pamant, nu pot sa ma intorc Si atunci l-am vazut pe el, mergea agale, stii cum calca el, asa in dorul lelii si cu capul sus, ai fi zis ca e mare sef acolo. "Nu stiti, zic, unde pot sa lucrez si eu?" "De unde esti, fa?" zice. Era sa ma supar si sa plec, dar zic, stai Florico, asta o fi si el de pe la tara, de-aia vorbeste asa, si pe urma tie iti mai arde ca-ti zice fa? I-am spus de unde sunt si am plecat amandoi. Am intrat intr-un birt si am mancat ciorba impreuna. Pe urma el a cerut si o sticla de vin. Nu vorbea nimic, dar dupa vin s-a deschis la fata si mi-a spus ca o sa vorbeasca el cu inginerul, poate imi gaseste ceva "Unde stai?" zice. I-am spus ca dorm pe jos la cineva de la noi , din sat, ca nu e loc, au si ei o odaie cu trei copii. Lucreaza la Depozitul sanitar, incarca, descarca "Gasim noi", zice. Mi-a placut de el ca nu palavragea Sta, asa, pe ganduri si bea tutun, ii placea sa-si rasuceasca incet foita si sa trosneasca tabachera. Ma asteptam sa ma cheme la el, cum auzisem ca se intampla si stiam ca trebuie sa ma feresc. Nu m-a chemat, m-a dus la Obor, sa-mi arate tiribombele si am intrat si intr-o baraca, cu unul care ridica o muiere in aer fara sa se atinga de ea, cu o nuia in mana Am stat pana pe seara, am baut tuica fiarta si am mancat mititei. Ne-am si pozat Cum sa-ti spun, mi-a placut de el, era potolit, un om serios Ne-am despartit si mi-a spus sa viu poimaine, tot asa, la poarta si sa-l astept. Am venit si mi-a spus ca a vorbit cu inginerul, ca sa ma duc la el fata in casa pana una alta, sa nu mai dorm pe jos M-am gandit. Avea dreptate. Pana gasesc ceva mai bun, ce rost are sa dorm pe jos si sa mananc mancarea altuia, si-ala sarac. Inginerul a fost multuŽmit ca stiam sa spal si sa calc, ca voi, zicea, fetele astea de la tara, sunteti bune la toate, dar nu stiti sa calcati o camasa. Asa si era, dar eu am un frate mai mic la liceu, foarte boieros, invata bine, are bursa, si cand venea in vacante, vroia sa aiba camasile albe ca o colilie si bine calcate, ca se ducea si el cu domnisoareŽle sa se plimbe imprumutam masina de calcat de la un croitor vecin cu noi si nu ma lasam pana nu-i faceam gulerul teapan, fara nici o dunga Si intr-o zi vine Ilie pe la mine si-mi spune: "Fa, zice, tu esti fata mare?" "Nu sunt, Ilie, da ce-ti veni?" "Ai vreun baiat pe-acolo prin sat care te-asteapta?" "N-am nici un baiat!" "Hai sa ne luam!" zice. "Cum sa ne luam, zic, asa fara forme?" "Facem noi si formele." Am stat si m-am gandit. De doua luni de cand ne cunosteam, tot bine se purta, venea si ma lua cand eram libera, se imbraca ingrijit, cu cravata frumoasa la gat, cu un fular de matase Ne intalneam cu Nila imi daŽdeam seama, suntem tarani, nu mahalagii N-avea nici el pe nimeni, imi spusese odata Nila ca nu era incurcat Nila tinea la mine si credea ca ne-am si luat, ii parea bine de Ilie, uite ba, al nabii, zicea, gasi si el o fata tinerica si frumoasa. Parca ii paŽrea rau. A lui nu era nici prea tinerica si nici frumoasa, am gaŽsit-o odata acasa, cu claia de par netesalata Dormea, era beata tun, nici n-am putut s-o trezesc. Era o minune, Nila clatina din cap si l-am descusut. Ca inainte de mine Ilie nu arata asa. Bea, injura pe aia din sat (n-a vrut sa-mi spuna pe cinE), avea o otraŽva in el, si pe el, pe Nila il lua peste picior acum hm! Al nabii, stii cum zice Nila si radea si el bland, se dadea pe spate si zicea: "Beti, ba! Hai ba sa bem!" Ce sa inteleg eu? Ca Ilie nu mai injura pe nimeni, ca bea cu masura, ca ii placea sa stea cu mine O fi! mi-am zis. Omul singur Era la noi unul in sat pe care nu vrea sa-l ia nimeni, nu stiu de ce; nu numai o fata, dar si un flacau poate sa ramana neinsurat Am stat si m-am gandit. De ce nu se insurase ei pana atunci? De ce? Cine stie de ce, o fi asteptat si el sa-si faca un rost Si-l facuse! Si in seara aia cand mi-a spus sa ne luam, bine, i-am spus, ne luam, esti om mare, stii ce faci, am incredere in tine Dimineata i-am tacut un ceai, a plecat la servici si seara s-a intors. Imi spunea din ziua-aia neŽvestica.

Florica se opri si dadu din umeri. Asupra acelor amintiri se da martora pe sine ca totul a pornit de la el si nu de la ea.

- Crezi ca am pomenit eu de casa, Marine? A inceput sa-mi spuna ca noi trebuie sa facem o casa in Bucuresti, si eu sa nu mai lucrez nicaieri, sa ne-o zidim noi singuri, cu mainile noasŽtre, dar ca trebuie sa ne cumparam intai un loc, sa strangem bani Cum sa nu! Facem, Ilie, orice fata vrea casa ei, aia nu e viata sa platesti mereu chirie. Nici nu stiu cum a trecut vara. Si pe toamna asa il vad ca incepe sa vie acasa posomorat. Nu mai zicea nimic de casa, iar de forme parca uitase ce zisese. Era suŽparat, parca cine stie ce i-as fi facut. M-am suparat si eu. Nu vrei sa te insori, treaba ta, dar nu da vina pe mine. Nu i-am spus nimic, am asteptat. Cine stie ce-o fi, ii trece lui. Si acum doua saptamani il vad ca isi ia hainele, isi face geamantanul si cu mine in casa pleaca fara sa-mi spuna si el o vorba. Florico, mie nu mai imi place de tine, am gasit alta, ma duc

- Si parca daca ti-ar fi spus era mai bine? am zis eu.

- Da ce, suntem caini? zise ea indignata.

- Adica la ce iti folosea tie sa-ti spuna? Sa te vada plangand?

- Eu sa plang?! zise ea cu o mandrie neasteptata. Dar traiesti cu cineva, ii spui c-o iei, ca vrei sa-ti faca casa De ce ii mai spui? Mai bine taci!

- Da ce s-a intamplat cu el? zic. I-ai facut ceva?

- Nu i-am facut nimic!

- Tiganca nu te-a vorbit de rau, dar mi-a spus ca ea stie sa aiba grija de-un barbat. Ca asa e Ilie, trebuie sa ai grija de el.

- Eu n-am avut grija?

- Eu stiu? Asa i s-o fi parut lui. Florica ramase tacuta.

- Nu l-am gadilat la talpi, spuse ea deodata, sarcastica, si frumusetea pe care i-o cunosteam straluci intens pe chipul ei. Tineam la el, dar asteptam sa faca pasul. De ce nu-l facea?

- Tiganca e foarte mieroasa, zisei si izbucnii in ras.

Dar ea avea lacrimi in ochi si ramasei si eu tacut. Intr-un tarziu o intrebai:

- Si tu ce ai acuma?

- .. .Am plecat din sat tot din pricina unui natarau zise ea deodata. Ca te iau azi, ca te iau maine, dar tact-tau, zice, nu poate sa-ti dea doua pogoane de pamant? De unde sa-mi dea?

Si nu mai zise nimic. Iar eu intelesei: cand erai asa ca mine, cand nu te inselase nimeni, puteai sa razi. Dar ea fusese inselata de doua ori.

- Cel mai bine, zisei eu, e sa nu te lasi inselat.

- Si cum sa traiesti? tresari ea.

- Poti sa traiesti si singur.

Da, dar fata asta era stapanita de un gand: un barbat al ei, o casa Cum sa i-l smulgi? Si daca ar fi fost urata sau o neroada, ai mai fi putut zice ca asta e soarta neroadelor si a uratelor, sa ramana singure.

- Parca ai fi o baba, ii spusei razand din nou. Ai sa te califici si o sa-ti gasesti tu un baiat cu care sa te intelegi.

- Dar cum, zise ea, chiar cu o tiganca?!

- Ei, asta e acuma, hohotii eu. Asta te doare pe tine! Daca o sa-ti spun ca e grasa si urata, te pomenesti ca nu mai dormi trei zile

Izbucni si ea in ras.

- Chiar asa, grasa si urata? Eu credeam ca trebuie sa fie una de-alea ochioase si afurisite

- Nu e!

- Bietul Ilie! exclama ea atunci nedumerita, dar senina. Mai rau o sa fie daca o sa-i para rau, fiindca eu cu el nu mai ma impac.

- Fii fara grija, n-o sa-i para rau. Daca vrei sa stii, spusei eu imbatat deodata de propria-mi stiinta despre viata, pe care nu intelegeam de unde o aveam, Ilie te-a iubit sincer, cat a putut si el, pe urma n-a mai putut si a plecat. Pe tiganca aia nu trebuie s-o iubeasca. Tu esti de vina! Acum ai inteles? Nu intelegea.

- Marine, ce spui tu n-are nici un rost Ilie tinea la mine si eu nu pot sa inteleg ce l-a apucat de-a fugit

Nu mai puteam insa nici eu sa-i repet ceea ce ii spusesem. Gandul trecuse prin capul meu ca un fulger, ea nu-l prinsese si imi zburase si mie din minte. Am ramas amandoi tacuti si nedumeriti.

- Zici ca eu sunt de vina, relua ea intru tarziu. De ce?

Pai aici era! Nu mai stiam nici eu de ce. Se purtase bine cu el, il iubise, avusese incredere. Dar daca ar fi facut totul pe dos, sa nu-l fi primit in odaia ei, sa-i fi ras in nas, sa nu fi dat doi bani pe promisiunile lui Cine stie? Poate ar fi fugit de la inceput (si atunci n-ar mai fi fost inselatA) dar poate s-ar fi prins de ea prin acest joc pe care unele fete il au din nastere, sau il invata de nevoie, dupa prima dezamagire, si ar fi iubit-o toata viata. Nu stiam insa pe atunci ca asta e, la o fata, o arma fara gres, mai puternica decat sinceritatea totala si increderea. Incat am tacut mai departe stingherit.

Ea relua incapatanata:

- Zici ca n-a mai putut sa ma iubeasca. Dar la inceput cum a putut? Era om in toata firea.

- Sa nu crezi, ii raspunsei, ca i-a facut tiganca farmece.

- Nu cred in farmece. Dar atunci de ce s-a dus la ea? UnŽde Dumnezeu o fi gasit-o, ca am stat aproape tot timpul impreuŽna

- Si tie nu ti-e frig aici? schimbai eu vorba.

- Nu mi-e frig, ma bag sub patura.

Ma ridicai sa plec. Dar ramasesem cu sentimentul ca ii adanŽcisem o indoiala, faptul ca ea ar fi vinovata. Si ideea care ma fulgerase imi reveni pe neasteptate:

- Esti vinovata ca nu ti-ai dat seama de un lucru simplu: frati-meu nu era de tine.

- Cum sa-mi dau seama? Ti-am povestit, imi placea, se purta bine.

- Iti placea, se purta bine, rasei eu. Uite ca nu s-a purtat bine!

Asta era, dovada, se purtase bine un timp. Tacuram iarasi. Se gandea, parea sa inteleaga. Imi imbracai paltonul. Imi puse mana pe brat.

- Am banuit eu, zise, ca e asa cum spui tu, dar credeam ca Nu stiam

Nu stia ce? Ca rivala ei era groasa si urata? o intrebai. Ea rase, apoi adauga ca ii parea rau de el. Ma asezai pe scaun cu paltonul pe mine. De pe atunci imi placea sa ma despart bine de cineva, sa nu turbur un om si apoi sa-l parasesc.

- Da, zic, si mie imi pare rau, dar nu mai e nimic de facut. Nila avea dreptate cand dadea din cap ca era o mare minune ce se intampla cu Ilie. Sigur, ne pare rau ca minunea asta se terŽmina. Si lui ii parea rau, nu intelegeam, cand mi-a spus sa ma duc pe la el, de ce arata asa de cum sa-ti spun parca era un bou care trage la apa si taranul, in loc sa-l lase, il injura si da cu ciomagul in el. I-ar fi placut si lui sa aiba o cumnata ca tine, asa frumoasa. Dar ce sa-i faci daca nenea a tras in alta parte. Acuma totul s-a stricat. Nu e vina ta.

- Bine, Marine! Tu cum stai cu scoala?

- Merge! E in reparatie din pricina cutremurului. Stau la Nila.

- Bine

Deci era bine! Puteam sa ma duc.

M-a condus pana la tramvai, m-am urcat si i-am facut un semn nedefinit cu mana, adica n-o sa ne mai vedem sau poate cine stie la revedere Dar nu era bine deloc. UrmaŽrind-o cu ochii prin geam am vazut cum, ramasa singura in staŽtie, deodata o spaima brusca i-a acoperit chipul. Nu se mai ganŽdea la mine, mi-am dat seama, dar ramasese cu ea insasi si cu o intrebare, pe care nu reusisem sa iTo alung si nici s-o lamuresc; de ce fusese parasita? Zadarnic imi povestise, degeaba incercaŽsem sa-i explic Am vrut sa ma dau jos la statia urmatoare, dar simteam ca nici resursele mele nu erau mari. Ce puteam sa-i-mai spun? Abia multi ani mai tarziu aveam sa inteleg ca singuŽratatea celor parasiti nu e chinuitoare din iubire, ci din pricina chiar a acelei singuratati. Si ca e bun in acele ore grele oricine e alaturi de noi si ca atunci se fac si cele mai mari greseli: nu suŽporti acest gol care se face in suflet si nu alegi pe cel care vine sa-l umple. Am cautat-o pe Florica nu mult timp dupa aceasta intalnire si am gasit-o cu un ins pipernicit, de-acolo de la FilatuŽra. Mi-am dat seama repede ca intre ei nu era dragoste, ci unire intre doi nefericiti. Adica ea era nefericita si el prapaditul care se agatase de ea si fusese acceptat. Era atat de pricajit la minte, nu numai la trup (fiindca adesea un trup firav ascunde o imensa vointA), incat tot timpul cat am stat eu de vorba cu ea, el n-a scos un cuvant, desi parea sa aiba treizeci de ani, era, adica, un barbat format, iar in meserie era electrician, deci ceva tot stia. Pe langa el frati-meu Ilie, cu gama lui de ura nedefinita impotriŽva satului pe care il parasise, de ranchiuna nedomolita impotriŽva tatalui si a mamei vitrege, de ambitie sa le arate el lor de, ce e in stare, de faptul ca stia cine e Iorga si legionarii (carora nu le dadea nici trei luni: nu le dadea, inseamna ca ii judecA), era o puternica personalitate. Numai Florica avea in ochi o stralucire de mandrie care insa nu-mi placea. De ce ar fi fost ea asa de mandra? Individul de langa ea nici macar nu arata acea supuneŽre fata de o fata care ii era superioara, supunere, sa zicem, de caine, dar care isi iubeste stapanul. Era tern, insignifiant, tacut fara sa ascunda un gand, o intentie si nici macar nu parea calauŽzit de un instinct oarecare: va trai cu aceasta fata, va intemeia o familie, va fi un sprijin pentru ea si copiii care vor urma DimŽpotriva, fara sa para neajutorat, nu inspira totusi siguranta ca nu va fi pentru ea o povara. In natura insa sunt ierburi pe care nu le mananca nici oamenii, nici animalele, nici pasarile. Au un singur merit: cresc din pamant, fixeaza tarana sa n-o ia ploile. Individul asta semana parca cu o astfel de iarba: o fixa pe FloriŽca de viata, sa n-o ia apele, de care insa, credeam eu, n-ar fi treŽbuit sa se teama



In duminica urmatoare mi-am adus aminte ca Gheorghe al lui Costica brutarul ma invitase la el acasa, dar uitasem sa ma duc din pricina cartilor. Nu-i nimic, mi-am spus, ma duc in duŽminica asta.

Strada Tutunari nu era usor de gasit, n-o cunostea nimeni, dar pana la urma am dat de ea. Gheorghe insa nu era acasa. Sotia lui, o tanara doamna cu par bogat, dar cu un nas proemiŽnent, m-a invitat in casa (aveau o odaie intr-o curte frumoasa, cu pomi, cu asfalt pe alee si pompa de apA) si mi-a spus ca ma asteptasera duminica trecuta.

- Acum nu e acasa, vino si dumneata duminica viitoare, zise ea rece.

Nu-mi placea, daca vroiam sa vad pe cineva, sa nu-l vad. Multi ani, in Bucuresti, ma duceam si neanuntat. Nici la noi acasa nu se anunta nimeni, vedeai cum omul, in mod firesc, intra in curte si mama abia avea timp sa ascunda o carpa, sa traŽga o patura, iar daca nu era dat cu matura in casa surorile erau dupa aceea bruftuluite de mama ca sunt mele (un cuvant folosit numai la noi in familie se referea la istetimea unei fete, grija ei de locul in care traieste "ia, melo, striga ea, tu nu vezi ca sticla aia de lampa e nestearsa?").

- Unde e plecat, doamna? am intrebat-o eu cu un glas brutal. Cum si-a permis, cand stia ca trebuie sa vin eu? N-am venit duminica trecuta! Ei si? Unde dracu s-a dus?

- Mi-a spus ca se duce pe la Megherel.

- Cine e asta, Megherel?

- E tot unul de pe la voi din sat, mi-a raspuns femeia cu un respect indoielnic pentru noi toti care veneam de-acolo. E sofer si el, du-te, daca vrei sa-i vezi.

- Pe ce strada, doamna?

- De unde sa stiu eu pe ce strada?

Stia, dar nu vroia sa-mi spuna. Eu eram de vina. Ii vazusem poate nasul si ceva de pe expresia chipului meu ii spunea ca nici mie nu-mi placea un asemenea nas? Si atunci m-am hotarat sa nu plec, vroiam negresit sa-l vad pe Gheorghe, m-am asezat mai bine pe scaun.

- Spune-i, zise ea, observand ca nu ma lasam dus, sa se inŽtoarca repede acasa.

- Pai cum, i-am raspuns, se poate? Unde tot umbla?

- E departe, in Parcul Domenii, pe strada Aviator Popisteanu 14. Sta la mansarda. Ajungi acolo cu tramvaiul 19.

Cine era Megherel asta? I-am gasit pe amandoi intunecati, trasi la fata, straini unul de altul, tacuti in fata unor pahare goŽlite. Mansarda nu era terminata, casa era noua, am bajbait pana sa-i gasesc printre franghii, praguri false, ciment proaspat, usi netencuite

- Ba, ce faceti voi aicea? am strigat eu dupa ce am dibuit usa si am intrat.

S-au uitat la mine cu o dusmanie care nu-mi era necunoscuŽta. Brustele mele aparitii de acest fel nu placeau nimanui. M-am asezat la masa fara sa fiu invitat si i-am spus lui Gheorghe.

- Doamna te asteapta acasa foarte suparata.

El a tresarit intelegand ca trecusem pe la el si nu-l gasisem; aparitia mea parea mai fireasca.

- Marine, zice, bea si tu un pahar de vin.

Sa beau un pahar cu vin Era ca o promisiune. Dupa ce aveam sa-l beau puteam fi egal cu ei, altfel nu L-am baut si m-am uitat tinta la Megherel. Era un ins cu falci puternice, care faceau din chipul lui ceva patrat. Privirea ii era dominatoare, dar turbure, frizura neagra, inalta, umerii lati, gatul vanjos. PurŽta un costum bej care statea pe el ca pe-un cal, nu se mula, se stramba din coate si la revere. Ii cunosteam pe zbanghiii astia, erau din alta lume decat a noastra, cum ma vedeau, nu stiu de ce, ma amenintau: "Ba, al lui Patac!" Nu spuneau mai mult, dar destul sa simt o ura ucigasa impotriva lor, cuvintele, al lui Patac, erau nascocite de ei, Patac fiind tatal meu. De ce Patac? La Bucuresti aveam sa descopar o firma "La Patac", deci era un nume ca oricare altul, dar poate sa ti se spuna oricum, depinde cu ce incarcatura. Era adevarat, Cocosila ii spunea si el tatalui meu, adesea, Patanghele, si nu intelegeam de ce tata sta de vorba cu el si parea ca nu aude porecla. Treaca mearga Patanghel, i se spunea cu prietenie, dar astia spuneau Patac cu ura si ceva salbatic, ca si cand viata ar fi fost numai a lor si noi, tata si copiii lui, sa nu mai fim De astfel de uri nimicitoare m-am degajat usor in Bucuresti, orasul e mare si nu esti obligat sa-l intalnesti pe cel care nu poate trai fiindca tu existi, la fantana, la vie, pe miriste sau pe ulitele satului. E drept ca avantajul in sat e ca il poti vedea murind inaintea ta in timp ce intr-un mare oras se interneaza intr-un spital si in zilele urmatoare e dus repede cu camionul spre un cimitir abstract si nu-i vezi cortegiul, sa-ti amintesti ca si tu poti s-o patesti ca si el si sa-l poti ierta. Spre saizeci de ani Zaharia Stancu inghitea tot felul de marsavii si il intrebam de ce nu rupe cu cei care ii otraveau batranetea. "Nu pot sa rup, imi raspundea, da, nu pot, ce sa fac" "Dar de ce nu? Ce va impiedica?" "Fiindca nu mai am timp sa ma mai impac" mi-a raspuns el. Stia deci ca ura celor mai tineri are o durata lunga si batranetea il silea sa depuna armele.

La nouasprezece ani insa, cati aveam eu atunci, nu-mi pasa daca n-o sa ma mai impac niciodata cu de-alde Megherel, cu atat mai mult cu cat soarta noastra nu era aceeasi.

Si il vedeam acum, nu fara o satisfactie secreta, pe acest atotputernic pitit in acel pod, departe de caii lui pe care ii calaŽrea trecand ca o vijelie pe uliti, speriind-o pe mama, adesea cu capul plin de sange dupa cine stie ce incaierare pentru un razor pe care plugul vecinilor il muscase, sau dupa o bataie cu socrii care nu dadusera fetei nu stiu ce vita promisa. Nu mai era mai-marele satului.

- Tu esti baiatul lui nea Tudor Calarasu? il aud ca ma intreaba. Parca avea o nostalgie in glas. Deci nu eram al lui Patac

- Ce mai face Ilie?

Ilie, nu Nila. I-am raspuns ca isi vede de treaba. M-am mirat, zicandu-i ca nu-l cunosc. Pe unde statea in Silistea? Prin Catelesti Ma stia de cand eram la scoala, am fost coleg cu frati-sau. Nu-mi aduceam aminte de nici unul pe care sa-l fi chemat Megherel. Cum sa nu, mi-a raspuns el. Megherel Constantin O fi ramas repetent in clasa intaia, i-am raspuns cu neincredere in dorinta lui de apropiere, nu, a zis el, pe-a doua L-am injuŽrat in gand si pe el si pe frati-sau si m-am ridicat.

- Gheorghe, mergi, sau mai stai?

- Nu, nu, merg, mi-a raspuns el, am plecat, ma, Megherel, nevasta-mea e bortoasa si are draci. Daca stau acasa zice ca stau pe capul ei, ca ma tin de fustele ei, daca plec, ca umblu fara caŽpatai si o las singura Cu chestia aia n-ai nici o grija Ai exeŽcutat un ordin .

- Taci din gura, zice Megherel pamantiu.

Intelesei ca era un secret al lor si nu ma mirai. Ca si in sat, asta nu putea trai nici aici decat varat in taine intunecoase

Afara o luaram pe jos; Gheorghe simtea nevoia de miscare. Mergea repede

- Mi-e prieten, zise el, vindeam braga in Bucuresti, m-a ajutat sa ma fac sofer ca el si sa intru in Legiune.

Neatent, raspunsei printr-o injuratura, trimitandu-l pe MeŽgherel la origine, pe el si tot neamul lor din Catelesti.

- De ce? zise Gheorghe mahnit, e un baiat bun, ti-a facut ceva?

- N-a avut ocazia, ii raspunsei.

- Nu, pe mine m-a ajutat

Dar Gheorghe, el insusi, arata incordat, nelinistit Se uita in jur:

- Hai sa bem undeva o bere.

Am intrat intr-o bodega si Gheorghe a comandat doua halbe. Mie mi-era foame si am cerut berarului ceva de mancare. Ne-a adus mezeluri care mi-au dilatat narile, mustar si franzela pufoasa.

- Ma, zice, tie ti-e foame

- Cum sa nu-mi fie, venisem la tine la masa si n-am mancat nimic

- Te-am asteptat duminica trecuta Adusese nevasta-mea baclavale de la cofetarie

- Bine ca le-ati mancat singuri

Cunosteam baclavalele. Cu putinii bani pe care mi-i dadea Nila maneam si eu cate una si imi placea atat de mult incat pana seara imi ajungea doar atat. Berea parca l-a trezit pe Gheorghe din incordarea lui. Si-a adus aminte mi-a soptit:

- Ce-ai facut atunci?

- Cand atunci?

- Cand am fost la sediu.

Am dat din umeri si am uitat sa-i raspund. Mi-era foame, intrebarea mi-a trecut pe langa ureche fara s-o inteleg bine.

- A, zic, da, la sediu Ce credeai c-o sa fac?

- Da, zice, nu e de tine, vezi-ti de scoala

Ce era cu Gheorghe? M-am prefacut neatent, dar mi-era frica sa nu taca.

- Mai luam cate-o halba? l-am intrebat si el a facut semn cu mana.

La a doua halba, dupa vinul pe care il bause mai inainte, Gheorghe a inceput sa-mi sopteasca Sa nu spun la nimeni a fost chemat intr-o noapte la Prefectura, mai multe masini s-au dus la Jilava si au omorat oameni Gheorghe se uita in jur, iar eu ma dadui instinctiv inapoi. Gheorghe omorase oameni?

- Nu, imi raspunse, Megherel. Da nu el, aia din masina Megherel n-a stiut nimic

Deci de Megherel era vorba. Dar nu era clar, fusese si Gheorghe cu el?

- Ieri mi-a dat telefon la servici, ca vrea sa-mi spuna ceva. N-a vrut sa-mi spuna. Zic, ce e, ma, Megherel, de ce m-ai chemat? L-am intrebat azi, inainte sa vii tu. "Mai frate, zice, nu pot sa dorm, ieri, cand ti-am telefonat, era sa intru cu masina intr-un stalp." "De ce, ma, Megherel?" "Nu pot sa spun, zice, e secret, daca se afla ca am spus, s-a zis cu mine." "Atunci de ce dracu m-ai chemat?" "Sa stai cu mine, zice, mi-e urat." "Bine, stau." A scos o sticla de vin si dupa ce am baut-o il aud ca zice: "Ce-ar fi sa ma intorc acasa?" "Intoarce-te! dar e pacat, aici ai leafa, o meserie" "Asta nu e meserie, zice, in fiecare noapte ma intorc acasa la miezul noptii si dimineata la opt trebuie sa fiu la Prefectura. In alta parte sa ma angajez sofer nu se mai poate, nu-mi da drumul Si nici nu-mi spune, cand ii duc unŽdeva, unde ii duc intr-o noapte" .

Si Gheorghe se opri din povestit si mai ceru un rand de halbe Ca intr-o noapte, relua el apoi, varandu-si capul in halŽba mea dar, Marine, sa nu spui la nimeni, ne omoara pe toti razbunarea legionara Si aici Gheorghe, pronuntand aceste cuvinte magice, deodata tacu si se holba la mine:

- Ti-am spus ceva?

- Nu, zic, n-am inteles Unde zici ca s-a dus Megherel in noaptea-aia?

Dar auzisem bine, insa el clatina din cap ca si cand ar fi vrut astfel sa-l limpezeasca. Nu mai vru sa continue. Mai spuse doar atat:

- Si acuma nu doarme de-o saptamana Bea, dar nu se imbata A auzit si el generalul a dat ordin sa fie prinsi toti

- Care general? zic.

- Conducatorul statului.

Nu-mi era prea clar: pe cine omorase? Si nu intelegeam nici nelinistea lui Gheorghe.

- Bine, nu vrei sa-mi spui, dar tie ce-ti pasa? zic. Tu n-ai facut nimic sau ai facut?

Nu facuse, dar imi reamintii, lucra si el acolo, putea si el sa fie chemat intr-o zi Nu transportase el arme si munitie la sediu? Si cine stie ce mai putea fi pus sa faca Dar eram mirat. Nu erau la putere?

- Sunteti la putere, Gheorghe, zic, de ce ii e frica lui Megherel?

Nu mi-a raspuns. Am mai baut halbe si nu mai stiam ce vorŽbim. Beraria era plina de oameni, glasurile noastre se pierdeau in galagia din bodega. Berea curgea in spume pe tejghea Gheorghe dadea din maini, isi arata pieptul cu degetul, mi-l araŽta pe-al meu ca el i-a zis e regele si regele a imbracat caŽmasa verde Domnul general ofiterii dar n-a inteles? Era secret? De ce secret? Prigonitorii Ionel Mota si-a dat viata ca un martir Au vrut sa-i dea si lui un pistol Camarade, zice, o sa ai nevoie

Ce sa faca cu el? In cine sa traga? Legiunea CapitaŽnul Echipa mortii

Era beat. Am iesit amandoi pe seara impleticindu-ne si nu mai stiu unde si cum ne-am despartit. Acasa, Nila, cand m-a vazut, a ranjit. Mi-a desfacut patul.

- Culca-te naibii si dormi, mi-a spus el cu blandete. Te-ai imbatat si tu

Am adormit cu un vag, dar treaz semn de intrebare ratacind printre gandurile mele turburi. Stiam de ce vrusesem sa-l vad pe Gheorghe, il vazusem, dar gandul imi fugea ca o soparla, ma apropiam, a da, si apoi un val de ameteala ma rostogolea in pat Ce vroiam sa-l intreb? Mi-era rau, camera se invartea cu mine



Vazandu-ma ca tineam cartea prea aproape de ochi, Nila ma intreaba la un moment dat de ce naibii nu-mi puneam o pereche de ochelari. Ca el ma stia de mic ca nu vad bine, cand ma trimiŽtea sa-i aduc un lant, ca lantul era la picioarele mele si eu ma chioram la el si nu-l vedeam. Ce-ar fi? mi-am zis. Si intr-o dupa masa am ramas minute lungi in fata unei vitrine de pe strada Doamnei, pe care scria amicii orbilor. Eu pana atunci nu fuseŽsem la un cinematograf O sa-i pun si eu numai atunci, mi-am zis, incolo nu simteam ca am nevoie, uitand ca si in clasa adorŽmeam in timpul orelor de matematici si chimie din pricina ca tabla la care profesorul facea demonstratie ramanea in fata mea neagra.

Am intrat inauntru. O lumina vie, odihnitoare invaluia un domn si o doamna imbracati in halate albe. Femeia mi se parea ca de obicei frumoasa, cand nimic de pe chipul ei nu ma izbea, un nas stramb, o gura prea mare sau zbarcituri pe obraz, ca sa inteleg ca era batrana. Am fost intrebat ce doresc si la raspunsul meu ca vreau ochelari am fost invitat sa iau loc pe un scaun intr-o odaita intunecoasa de alaturi.

- Reteta aveti? m-a intrebat doamna.

- Nu.

- Nu-i nimic. Ce vi se intampla?

- Nu vad la tabla, i-am raspuns.

- Sunteti elev sau student?

- Sunt elev

- Si de cand nu vedeti la tabla?

- Demult.

- Cat de demult?

- Cred ca din copilarie.

- Si de ce nu ti-ai pus pana acuma? Am dat din umeri.

- Sigur, zice, si acum miopia a crescut. Daca puneai de mic, se corecta foarte bine Ia sa vedem

Si a aprins o lumina in fund, unde era o tabla cu litere ale alŽfabetului. Nu le vedeam decat pe cele mari, din primele randuri. A tras scaunul langa genunchii mei si mi-a spus sa ma uit intr-o parte, mi-a aratat cu mana pe-alaturi de umerii ei. A inceput sa mi se uite in ochi cu o luminita mica si intensa, intai de departe si apoi foarte aproape, ii auzeam respiratia usoara.

- Hm, zice, nu e grav, n-ai leziuni, dar miopia e crescuta, e spre patru. Poate sa creasca si pana la doisprezece N-ai avut pe nimeni in familie sa-ti spuna? Sau esti orfan?

-Nu sunt orfan!

Auzi, orfan Parca alta treaba n-avea tata sau ceilalti din familie decat sa se ocupe de ochii mei. Traiesti cum esti, daca esti schiop, schiop ramai, chior ti se spune chiorul si cu asta s-a terminat. Era unul care se automutilase in timpul razboiului, tragandu-si un glont in palma, palma se infectase si i se taiase maŽna: i se spunea Ciungul. Toti ceilalti primisera pamant, lui nu i se daduse. Cu mana ailalta insa care ii ramasese ne batea cu maŽciuca pe camp cand ne prindea ca furam pepeni de pe lotul altoŽra: era pandar. Lumea nu se nastea intreaga, unii faceau copii cu bale la gura, nu cresteau, dar nici nu mureau, altii cocosati Bazdoveica avea o fata care ai fi zis ca e intreaga (era si fruŽmoasA), statea toata ziua pe gard la drum si vorbea si radea sinŽgura. Era necontenit vesela si spunea tot ce se intampla la ei in curte sau pe drum: tot ce vedea, ca o oglinda vie a miscarii vieŽtii din jurul ei. Tata da de mancare la cai ha-ha! Nea Ilie a iesit din curte. Uite-l si pe nea Achim, unde s-o fi ducand? Tata Marito, te duci la apa? He, he De ce n-o trimiti pe Leana? Fa Gherghino, ce-ai in cosnita? He, he, struguri Nea Gheorghe s-a suparat, l-a batut ta-sau ca la prins cu tigarea in gura

Unul, Ilie Carcadat, era cersetor, singurul din sat, afara de milogi, care veneau din lume in carutele lor cu coviltir (unde aveau copii schilozI) si ale caror vaiete se auzeau de departe, te treceau fiorii: "Maica, fie-ti mila si indurare" Carcadat asta manca toata ziua (fiindca asta i se dadea, de mancarE) si uneori se scapa pe el. Dar nu-i era nimanui rusine, iesea cate-o muiere, il baga in curte, il dezbraca si il spala. Ce vina avea el saracul, ca era slabanog, spunea ea, si il lasa sa doarma in batatura pe troscot. Mai tarziu am auzit si citit ca poporul e vanjos, sanatos. E cine e, dar cati strambi nu vedeam eu trecand pe drum, soldii, fete cu picioarele cat niste putinee, muti frumosi, de care abuŽzau vaduvele, insi cu tot felul de galme la gat Mama zicea ca sunt "pacate de la noua neamuri" care loveau muierea care ii nastea. Eu insumi eram astfel marcat, o matusa, sora mai mica a mamei, se uita asa ca mine la lucruri fara sa le vada.

Dintr-un clasor cu lentile doamna lua ceva si vara intr-o rama de metal pe care mi-o pusese pe nas. Ce, vad? Mai bine, i-am raspuns. Dar acum? Si mai bine. Dar asa? Poti citi ultimele randuri? Lumina tasnea in ochii mei cu o putere minutioasa exŽtraordinara, vedeam acum chipul doamnei care imi suradea cu niste dinti de o albeata nefireasca, un ins care tocmai intra si ii vedeam bine nasul, caciula, fularul si chipul, nu doar ca silueta, ci cu tot ce avea el, pana si sireturile de la pantofi.

- Sunt prea puternici pentru inceput, zise doamna, iti dau cu o dioptrie mai putin, trebuie sa si citesti, s-ar putea sa te oboŽseasca.

Avea o voce cristalina, dar cu un timbru afectuos si maini neverosimil de frumoase, parca nu mai vazusem niciodata astfel de maini Chiar nu mai vazusem Le tineam minte pe ale mamei, ca niste crengi, le punea adesea langa ale mele, sa vada cum sunt, cati ani trecusera peste ele, cate secerisuri, cate veri in care le baga in urzici sa le toace cu satarul, sa dea la rate Crestea cate-o suta, lua pe ele o suta de poli, ca sa cumpere o suta de metri de panza I se chircisera, erau crapate, urzicate de hranitoarea iarba, arse de focul de paie pe care il vara mereu sub caldare, de sapunul cu soda puternica cu care ne spala caŽmasile Era senina si resemnata vazand diferenta dintre maiŽnile noastre, ale mele tinere, albe si ingrijite (fiindca dupa ce inŽtrasem la scoala, furca, sapa, secerea, baligarul, tesala nu le mai atingeaM), ale ei batatorite si avand culoarea pamantului, cu noŽduri tari ca lemnul in podul palmei si cu pielea incretita. "Uite, maica, zicea, nici nu pot sa le mai intind bine" Si incerca sa le intinda. Avea mijlociul chiar zgarcit, se intepase intr-o furca, se obrintise si o vara intreaga ii cursese din tot degetul puroi. Iarna suferea de el, ii ingheta Mi-acoperea pe ale mele cu un gest retinut, vrand parca sa spuna ca nu in zadar muncise daca eu o sa am o soarta mai buna. Si isi amintea: " parintele Alexandru are maini ca ale tale" Si gandul ii zbura la biserica si chipul i se lumina "De ce nu te duci si tu, maica, la biserica?" Era blanda si toleranta cu mine, poate-poate o sa ma convinga sa nu uit in viata ca biserica ii potolise ei toate nelinis- tile si ii riŽdicase sufletul din intunericul in care traise cand ne facuse pe noi. Daca s-ar fi dus de tanara, spunea ea, multe suferinte ar fi ocolit-o "Te duci, maica?" "Nu ma duc!" ii raspundeam scurt si cu o tandrete incarcata de veselie. "De ce?" "N-am timp!" Mintea imi era aiurea, raspunsul era al tatalui, cu lipsa timpului. In realitate nu faceam nimic, il pierdeam, acel timp; era un senŽtiment divin, n-aveam ce cauta la biserica sa-l gasesc

Si acum ma uitam la mainile acelei doamne care imi lua disŽtanta dintre pupile si scria cifre pe hartie pentru laborator, sa-mi faca ochelarii. Le-am simtit si parfumul si m-am indragostit de ea pe loc, iesind de acolo foarte turburat

Afara insa mi-am revenit si am inteles. Pe geam scria amicii orbilor. Nu numai ca te ajutau sa vezi mai bine cu lentilele lor, dar iti erau si prieteni. Ce loc minunat! "De ce, ma intrebam, n-ar fi peste tot, unde existam si ne ducem, aceeasi prietenie, acelasi calm, aceeasi caldura umana linistita si afectuoasa? IniŽma omului e larga, de ce unii si-o poarta stramta si plina de ura?

De ce unii vor sa-i omoare pe altii? Cine face timpurile? OameŽnii sau altcineva strain de ei? Si acel cineva strain, daca exista, nu poate fi gonit? De ce a fugit frati-meu Ilie de Florica? Dar Megherel? De ce si-a lasat el caii lui cu care alerga liber pe campie si a venit aici sa duca pe altii cu masina, fara sa-l intrebe daca Nu mai aveam nici o ura contra lui Megherel, poate ca in sat, imi ziceam, el nu facea parte dintre cei care ar fi vrut ca noi sa nu mai traim, de bine n-a plecat el de-acolo, inseamna ca ai lui erau saraci Si daca a ajuns sofer la Bucuresti de ce s-a facut el legionar? Da, de ce, ce l-o fi atras

Si atunci mi-am adus aminte de ce vrusesem eu negresit sa-l vad pe Gheorghe al lui Costica brutarul in duminica aceea. Da, asta era, sa-l intreb ca pe un vechi prieten de ce s-a inscris el in Legiune? Sa-mi spuna cu gura lui! Era un secret care imi scaŽpase, acest raspuns pe care mi l-ar fi dat, fiindca degeaba nu s-a dus el acolo, ceva i-a placut, ceva l-a indemnat

Pe urma mi-am amintit ca el, fara sa-l intreb, imi daduse un soi de raspuns: Megherel il ajutase. Da, se luase dupa el, asta era, dar atunci care era secretul astuilalt, initiatorul, al lui Megherel?

O sa aflu eu In ceasurile acelea gandul mi-a revenit la doamna de la "amicii orbilor" si deodata m-a trasnit parca o revelatie. Asa era, imi placuse, dar eu ei? Si m-am zarit intr-o oglinda a unei vitrine si m-am oprit. Slab, osos, rau imbracat haine labartate, negre, tesute in casa, cusute de Ianga cu nasturi putini. Palton de aba, parca eram popa Aratam mai batran deŽcat eram cu zece ani si in clipa aceea m-am si simtit astfel, cu regretul ca nu i-am trait, acei zece ani Acum intelegeam de ce un idiot din clasa imi spunea calugare Nici o speranta, mi-am zis, sa-i plac acelei doamne Ei si? Am dat din umeri cu nepaŽsare. Bine ca imi place ea mie

Am revenit dupa cateva zile si mi-am luat ochelarii.

- Or sa te jeneze catva timp, mi-a spus ea, si s-ar putea sa te doara putin si capul. Dar sa nu-i mai scoti. Trebuie sa-i porti de-aici inainte toata viata, altfel iti creste miopia si o sa ai mari necazuri. Dupa un an, asa, vii iar pe-aici la control.

Dupa un an! Va sa zica pana atunci nu puteam s-o mai vad! Ca orice femeie frumoasa (fiindca era, desi acum, cu ochelarii, ii vedeam bine rujul care o cam imbatranea si ridurile de la coaŽda ochiloR) ea a suras observandu-mi, desigur, lipsa de graba (platisem si trebuia sa pleC) si mi-a luat ochelarii si a inceput sa-i treaca printr-o flacara de spirtiera. Nu se grabea. Ii indoia tare la brate si mie mi-era frica sa nu-i rupa. Colegul ei se ocupa de un alt client.

- Acuma e mai comod, incearca-i

Nu-mi dadeam seama. A tras un sertar si mi-a intins o cutie in care sa-i pun seara, zice, "sa nu-i spargi din greseala". Pe urma m-a parasit; a disparut in biroul unde isi apropiase atat de mult fata de-a mea, sa mi se uite cu instrumentul acela in ochi.

Am iesit afara si am vazut lumea asa cum era. Mi se parea ca nu mai gandesc, ca nu mai pot sa fiu atent la mine insumi, vioŽlentat cum eram de imagini si culori orbitoare. Nu-mi placea Parca eram separat de mine insumi. Oamenii, strazile, reclamele , pe care acum le citeam de departe, ma sileau sa le vad impotriva vointei mele, golindu-ma de ceea ce stiam ca sunt, singur eu si restul o foiala prin care treceam nepasator. Vedeam chipuri baŽtrane, babe pe care pana atunci nu le observam, expresia grabei la unii, picioarele fetelor, murdaria de pe trotuare. Vedeam nuŽmerele tramvaielor (mare minunE), pana atunci trebuia sa intreb ca si cand n-as fi stiut sa citesc: "ce tramvai e ala care vine?", adancimea bulevardelor, cerul limpede si inalt, de un albastru metalic, numerele strazilor

Nila a facut asa hi, cand m-a vazut, adica asa, ca pentru sine, sa nu te superi ca ranjeste de tine, e si el vesel din cand in cand M-a intrebat daca acum vad mai bine. Vad perfect, i-am raspuns si i-am multumit pentru bani, altfel, am adaugat, in naŽdejdea tatei puteam sa stau asa mult si bine

Atunci m-am dus la primul film. Neverosimil! Felii de viata din lumea reala, insi fotografiati stand indelung de vorba, deschizand si inchizand usi, femei frumoase cucerite si apoi parasiŽte, pistoale care doborau cu adevarat oameni, care mureau fara regretul nimanui, adica al nostru, al spectatorilor, fiindca savarŽsisera nu se stie ce marsavii. Am iesit impleticindu-ma si m-am plimbat mult pana sa-mi revin. Pe atunci nu exista orar si nici inghesuiala, sali arhipline, dupa ce filmul se termina puteai sa ramai si sa-l mai vezi o data. Ma apucau uneori ore tarzii, fiindca rula si dupa miezul noptii. Am uitat multa vreme de carti si cand am revenit la ele, anticarul a exclamat:

- Ce e cu dumneata? Am crezut ca te-ai dus la altul. Nu s-a mirat de ochelarii mei, m-a recunoscut de indata.

- Ti-am gasit, zice, Dostoievski, Casa mortilor, stilizata de domnul Arghezi, Fratii Karamazov, una mica dar geniala, Visul unui om ridicul, una tot mica, dar la fel de geniala, Iubire tragica, un roman capital, Crima si pedeapsa si Idiotul. Ba nu, mai am ceva, ii spune Nebunul. Traducerea e execrabila, am ciŽtit-o si eu, Eternul sot si Jucatorul. Si mai am ceva in frantuzesŽte: La voix souterraine. Ti le-am impachetat, le-arn pus deoparŽte, n-am vrut sa le vand fiindca mi-ai spus ca te intereseaza. Sa stii ca Fratii Karamazov e masacrata, editorul roman taie cu neŽrusinare, mai ales analiza psihologica, pastreaza doar firul prinŽcipal al actiunii. Daca vrei, iti caut o versiune franceza, dar si astia taie ca in branza. Un client a vrut s-o cumpere si mi-a spus ca el stie ruseste, a avut-o in original si a pierdut-o si ca s-a taiat din ea ce era mai bun Cum vrei!

I-am spus ca oricum o fi ramas ceva, si mi-am luat pachetul si m-am intors acasa nerabdator. Sa vedem, imi spuneam, de ce zicea orbul ca nu trebuie sa-l citesc pe Dostoievski? Poate din pricina celei care se intitula Nebunul? Tocmai de-aia am s-o citesc! Si am inceput cu aceasta carte.



Dupa insemnarile unui nebun, ale lui Gogol, domnul Goliadkin mi s-a parut putin interesant. Faptul ca se vedea pe sine in altul, un alt Goliadkin care i-o lua totdeauna inainte intr-o posŽtura amenintatoare, realizand ceea ce el doar gandea, un dusman al sau, nu ma impresiona catusi de putin. Sa citesti insa scrisoŽrile unei catele, asta da nebun, mai ales ca un suras sarcastic aparea dincolo de pagini Dar aici totul era posomorat si ceŽnusiu, iar domnul Goliadkin n-avea nici un haz. Intai ca nu cuŽnoscusem niciodata un nebun adevarat, ci doar un fel de Don Quijote care se scrantise din dragoste, cutreiera, pe un fel de Rosinanta din Silistea, campurile si padurile, alergand dupa fanŽtoma iubirii lui. Il chema Chiran Tema dedublarii constiintei umane, pe care aveam s-o descopar mai tarziu la Dostoievski, imi scapa. Domnul Goliadkin nu m-a speriat deloc, cum crezuse orbul.

Am citit totul insa cu rasuflarea taiata. Coincidenta gandirii, care atragea un personaj de altul mi se parea halucinanta. Un om se afla in Siberia, un altul se gandea la el la Petersburg si in toiul gandirii lui febrile cineva batea in usa. Omul deschidea si in fata lui se gasea, cine? Chiar individul din Siberia. Cineva era obsedat de un necunoscut pe care il zarea mereu prin multime, intr-o buna zi iarasi cineva batea la usa. Cine era? Chiar acel necunoscut Un altul ucidea o batrana cu un topor, dupa un plan minutios, ca sa infaptuiasca ceva maret, ca si Napoleon, pe care nimeni nu-l acuzase de crime, desi savarsise atatea Dimpotriva, fusese aclamat Credeam ca dupa crima va urma infaptuirea acelui ceva maret, eroul insa e prins de spaime si remuscari si cade in mod inexorabil in plasa unui Porfir Petrovici formidabil, care avea sa-l lase liber pana ce isi va dezvalui singur crima, in genunchi, in piata publica. Nu prea era pe gusŽtul meu. Cat despre Svidrigailov, n-am inteles de ce se sinucide, incepuse sa-mi placa si m-au surprins cosmarurile lui. Se pare ca violase o fetita In schimb Feodor Pavlovici Karamazov mi s-a parut mai apropiat si desfraul lui de care il acuzau multi si insusi Dostoievski, nu mi s-a parut deloc odios. Aveam simpatie pentru el, era plin de viata. (Tot asa am fost mirat ca maleficul personaj feminin din Cei trei muschetari era considerat cu naivitate de autor drept un personaj care trebuia marcat pe umar cu fierul rosu; dimpotriva, mie mi-a placut cel mai mult, in timp ce nesaratii d Artagnan si ceilalti m-au plictisit, cum m-a plictiŽsit si purul Aliosa Karamazov.) Cat despre "patimile", "zbuciuŽmul sufletesc" al lui Dimitrie, intai ca nu am simtit in comporŽtarea lui cine stie ce patimi; faptul ca era pornit impotriva tatalui sau, ca nu-i dadea niste ruble, mi se parea cat se poate de fiŽresc N-am inteles de ce Ivan vroise sa-si omoare tatal prin Smerdiacov si nici de ce Smerdiacov accepta sugestia Cele trei mii de ruble puteau justifica un paricid? Caci Feodor PavloŽvici Karamazov era tatal sau, conceput cu o neroada a orasului, intr-o gradina, dupa o seara de betie. De ce innebunea Ivan? Ca sugerase "ideea" uciderii tatalui? Dar de ce sa-l ucida? Nebunia il facuse sa-i incolteasca gandul, sau gandul, dupa infaptuirea lui, ii starnise nebunia? Poemul lui cu Marele inchizitor, ca si conversatiile lui cu diavolul erau tulburatoare, ceva asemanator nu mai citisem, totusi mi-ar fi placut ca Ivan sa fie sanatos si sa nu fi dorit moartea tatalui sau. Un astfel de om cu o astfel de gandire profunda, sa fie marcaj pentru totdeauna de nebunie? Caci cartea asa se termina: "Ivan era mereu nebun" Cartea era insa sumara, aveam sa descopar mai tarziu cat de mult fuŽsese schilodita in acea traducere, ca de altfel tot ce citisem in aceasta prima intalnire a mea cu Dostoievski. Ceva misterios insa mi se sugera si asta era nou pentru mine. Mizerabilii pe care ii citisem in ultima mea vacanta la tara (ma trimisese dupa aceasta carte, undeva intr-o comuna la treizeci de kilometri de Mirosi, sotia falsului librar, calatorie miraculoasa pe care am facut-o pe jos, strabatand satele ca un peleriN) era o traducere completa si imi domina toate lecturile mele de atunci. Carte puternica, cu un suflu grandios pe care recitind-o mai tarziu mi-a reimprospatat sentimentul de sublim care o cutreiera de la un capat la altul.

Era sa impachetez si sa duc anticarului cartile inapoi, cand mi-am dat seama ca ocolisem si uitasem de La voix souterraine. Am deschis-o si am dat peste primele propozitii: Je suis malade Je suis mechant Era un text accesibil si am inceput s-o citesc. Cum nu eram inca obisnuit sa citesc carti atat de rele, dupa ce am terminat-o mi s-a facut greata. M-am dus la baie si am vomitat. Si atunci mi-am adus aminte de spusele orbului. Ce carte intunecata, in insasi intimitatea ei, ce sobolan acest ins pe care il urmarisem cu speranta unei redresari, a unei raze de lumina, pana spre sfarsit. Tot credeam ca pana la urma se va inŽdragosti de fata aceea in care trezise demnitatea, pe care o inŽgrozise descriindu-i mlastina in care traia si moartea care nu-i aducea nici o speranta ci sfarsitul in aceeasi mocirla, in pamanŽtul clisos, pe o ploaie umeda, de nimeni petrecuta la mormant, de nimeni iubita. Da, el o va salva, o va ridica Nu-i trebuia pentru asta decat sa-si urmeze sentimentul care il stapanea, el insusi fiind singur si nefericit Ca sa aflu apoi, cand ea vine la el, ca totul fusese un joc, o inscenare a unui ticalos, ticalosie de care era constient, era propria sa natura Da, dar nu a sa propriu-zis A omului in general. Un deget il arata: ecce homo! Si autorul in spate: eu insumi sunt la fel. Si cand am citit fraza fiŽnala, ca trebuie sa renuntam la dictonul pe care Socrate il citise pe frontispiciul oracolului de la Delfi, Cunoaste-te pe tine inŽsuti, fiindca daca o vom face vom descoperi in noi insine un mizerabil, am simtit ca Dostoievski insusi se prabusea in sine facand aceasta descoperire, si m-am simtit rau cateva zile. E drept ca fusesem avertizat: mica brosura, Visul unui om ridicol, cu acea planeta imaginara de oameni fericiti pe care ii strica un ins venit de pe planeta noastra, continea ceva asemanator, dar autorul parca stia ca acest om ridicol, in pragul sinuciderii, cuŽnoscuse si el odata astfel de oameni fericiti, deci ei existau si numai el, eroul, era disperat, nu si autorul Aici insa scriitorul patrundea atat de adanc in el insusi incat, revenind la suprafata, ne transmitea acest mesaj infam, ca o profetie de care noi, oaŽmenii, nu mai puteam sa nu mai tinem seama de-aici inainte. Avea in Idiotul un fel de sfant, dar sfantul era chiar idiot, dupa ce ne facuse atata vreme sa credem ca nu era Mi se intampla pentru prima oara sa citesc o carte si sa prind aversiune pentru autorul ei. Multi ani mai tarziu, recitind aceasta povestire, am rezistat mai bine, fiindca celelalte opere, de asta data in bune traduceri, o copleseau. Am inteles ca Dostoievski avea el insusi o aversiune nepotolita impotriva trufiei umane, generatoare de atatea josnicii pe care le acoperea cu ideea orgolioasa ca am fi inaltatori, plini de virtute, expresia divinitatii si perfectiunii pe pamant si ca el vroia sa-i puna in genunchi pe acesti ticalosi, si sa-i umileasca, umilinta fiind primul pas spre mantuire.

Pentru mine insa vechiul dicton grec se restabilea. Dupa cateva zile uitam groaznica profetie, fiindca aveam in minte Dialogurile si pe Descartes, care imi sadisera mai dinainte ideea ca prin gandire putem descoperi noi lumina. Nu umilinta, ci flacara cugetarii ne poate inalta



Cand spiritul sta prea mult fixat asupra unei singure idei, inŽtensitatea lui slabeste. Aceste amintiri, acute in primele saptamani de la venirea mea la Sinaia, au inceput sa se estompeze fara sa intrezaresc un raspuns la intrebarea ce sa scriu. Am petrecut un revelion de care nu vreau sa-mi amintesc, cum spune Cervantes despre un anumit sat din Mancha, si m-am reintors la Sinaia impins de ora mea care simteam ca sunase. Dar fara sa stiu spre ce anume aventura eram impins. Aveam sa scriu sau nu? Nu puteam sta acolo la infinit. Editura de stat, prin Silvian Iosifescu, imi daduse un avans de 10.000 lei, dar dupa aceea cum aveam sa mai castig un ban daca repetam esecul de la Balcesti?

Am simtit totusi ca trebuie sa ma relaxez, mai ales ca FurniŽca se umpluse de scriitori si artisti. Venise Geo Dumitrescu, pianistul Mandru Katz, Valentin Gheorghiu, Alfred Mendelsohn (fara Bartholdy, cum ii spunea Alexandru Jar ranjind, dar care ii scrisese totusi un scenariu de balet Harap alb, despre a carui muzica proaspatul meu prieten Paul Georgescu avea sa-i spuna la premiera compozitorului ca e "ca la noi la Tel-Aviv", provocandu-i aceluia o reactie de isterie. Ne canta in fiecare seara bucati din acea muzica pe care tocmai o compunea, nu era "ca la noi la Tel-Aviv" ci de prin Maramures, cu sacadari din Haciaturian, dar pe vremea aceea Paul Georgescu avea geniul formularilor caustice, adesea gratuite, dar totdeauna memoraŽbile si care ii aduceau multi dusmani. In atmosfera aceea insa de atunci entuziasmul incepea sa infloreasca si Paul Georgescu veŽdea in unii ceva suspect, incredibil, si nu-i cruta. Nu-i pasa inca pe vremea aceea de dusmani, era tanar, cui ii pasa, in tinerete, de acumularile neiertatoare care se strang in urma noastra?

Am facut cunostinta cu o doamna crishnamurtista, cu care m-am plimbat pe aleile inzapezite Krishnamurti ma turburase si pe mine prin anii 42, cu critica pe care o facea el constiintei umane vesnic conditionata de obiceiul individului de a-si face din credinte, prejudecati, idealuri, frica, ziduri impotriva curgeŽrii ei libere, curgere care l-ar pune in armonie cu neincetata schimbare a lumii si l-ar face fericit daca el ar fi constient si nu s-ar lasa ispitit de tot felul de doctrine si sisteme filosofice care il subjuga. Simplitatea acestui indian care fusese un copil minuŽne si unii credeau, auzindu-l la maturitate, implinit si fascinant prin promisiunea pe care o facea ascultatorilor, ca pot deveni liberi si cunoaste extazul, ca ar fi nu un nou Mesia, ci chiar Cristos reinviat, un Cristos modern, care facuse pe deplin expeŽrienta actuala a omului! "De ce vrei dumneata ca eu sa fiu CrisŽtos? il intreba el pe ascultatorul naiv, care isi exprimase aceasta credinta (adunarile aveau loc in tabere speciale, in Olanda si in alte parti unde el vorbea zilnic si dupa aceea raspundea la intreŽbarI). Dumneata vrei ca eu sa fiu Cristos, ca sa ma poti urma, asa te-ai invatat, sa urmezi totdeauna pe cineva. Si ce poate sa-ti iasa? O noua credinta, o noua conditionare, in timp ce dumneata vei ramane neschimbat, cu aceleasi manii, aceeasi insecuritate, aceeasi teama de ziua de maine". "Dar ce sa facem? intreba atunci altul. Asa suntem!" "Iar eu va spun ca toate acestea se pot schimba prin gandire, dar nu o gandire in care dumneata stai confortabil sau chinuit de loviturile vietii"

Si formidabila iluzie continua, omul nefiind totusi un iluzioŽnist, un guru cum erau si sunt si acum destui, ci un iluminat lucid, cunoscator admirabil al naturii umane si al moravurilor lumii in care traia. Nu-i cruta pe ascultatori. "Sunteti bogati, le zicea, aveti un cont in banca, terenuri si actiuni, case si uzine si totusi nu sunteti multumiti, simtiti vidul vietii, temerea obscura ca asta nu e totul, ca esenta vietii va scapa. Ce este de facut? Un nou razboi ne ameninta si sunteti dezarmati impotriva lui, neputinciosi"

Era chiar razboi cand il citeam si profetia fusese facuta cu zece ani inainte. O admiratoare a lui imi daduse cartile, doamna Sorana Topa, actrita la Teatrul National. I se jucase o piesa, Calatorie in intuneric si scrisesem despre ea intr-o gazeta o croŽnica neindemanatica si confuza; piesa imi placuse, dar mesajul ei, caci avea unul, ma enervase. Printr-o a treia persoana ii fuseŽsem prezentat. Nu ideile sunt interesante, gandeam eu pe atunci in mod instinctiv, ci oamenii care le poarta. Depinde de om. Krishnamurti asta e interesant ca om, i-am spus dupa ce i-am inapoiat cartile, restul pentru mine conteaza mai putin. Da, ar fi bine ca mintea omului sa fie libera de conditionari, dar poate fi? Domnul Krishnamurti din ce traieste, fiindca stiu ca in India mor oamenii pe strada de foame "N-are importanta", mi-a raspuns ea cu un patetism care nu era profesional, influenta teaŽtrului, ci al gandirii ei intime. "In lupta pentru paine, oamenii n-au paine". "Ba mi se pare ca au mai putina paine tocmai indienii, care nu prea lupta pentru ea, gandesc cam asa ca iluminatul lor compatriot Gandire libera, extaz, dar ce dai Ia copii sa maŽnance? Repet, cine ii da lui Krishnamurti bani?" "N-are nevoie, nevoile lui sunt simple, sapa o gradina, ingrijeste un pom" "E insurat?" zic. "Nu" "Sa se insoare, zic, sa faca sase copii ca tata si atunci sa vedem cum se impaca cu nevasta, cu copiii. Nu e vorba numai de mancare, ci de o relatie fundamentala a omuŽlui care e sursa celor mai violente conflicte Barbatul si femeŽia Adam si Eva Ce-au facut ei in Paradis?" "Femeia a fost ispitita, mi-a raspuns ea. Ispita a fost sarpele, care a gasit oaŽmeni inocenti. Dar noi nu suntem inocenti" "Ba putem fi." "E adevarat, dar, dragul meu, odata inocenta pierduta omul nu mai are nici o scuza, el trebuie sa lupte si sa-si recapete puritatea." "Fecioara odata intrata in ciclul ei biologic, i-am raspuns, nu se mai poate sustrage: ea trebuie sa nasca si nasterea asta nu e in Paradis, ci alaturi de un sot care Repet, sa ia domnul KrishnaŽmurti o nevasta frumoasa ca si el, pe care s-o iubeasca, sa veŽdem ce face nevasta cu aceasta iubire, sa ne vorbeasca pe urma, ca Shakespeare, de tradare, gelozie, inselaciune, de indoiala care ca un vierme ne roade sufletul e al nostru acel vierme, din noi insine, nu vine din afara" "Ba vine, a strigat actrita ridicand o mana in sus, indoiala si cumplita gelozie e legata de iubire, asa cum o intelege omul astazi, ca posesiune, si nu ca o infinita daruire de sine"

Frumos, gandeam apoi singur, cum sa nu, hm, daruire, dar in aceasta daruire omul se imbata de cel caruia i se daruieste si uneori aceasta betie dureaza catva timp, pana vine catastrofa Si cand vine, cand cel caruia i te daruiesti surade altcuiva, da, cu acel suras divin care ti-a furat sufletul, ce poti sa mai faci, cum sa-ti iei sufletul inapoi, ce faci cu hotul sau hoata careia putin ii mai pasa de daruirea ta!?

Reveneam cu intentia s-o ironizez pe uimitoarea actrita si ea ma asculta cum rad cu nepasare, orgolios O vedeam cum isi schimba coloratura glasului, timbrul devenea confesiv si coboŽrat, gandirea inspirata Nimic teatral, totul era adevarat, traise ea insasi tot ceea ce ii spuneam Si imi povestea Iubire, gloŽrie Paris Le traise Totul avusese Pana intr-o zi cand il auzise pe Krishnagi (asa il mangaia eA) vorbind si intelese ca toŽtul fusese o vana amagire, iubirea nu era pentru celalalt, ci penŽtru sine, gloria un fum care se risipea in strada odata cu aplauzeŽle la scena deschisa o imensa vanitate, aceasta glorie care iti sadea in suflet dorinta sa ai si mai multe si frica obscura ca toate acestea se vor sfarsi intr-o zi, si tineretea si iluziile Da, fusese si ea intr-o astfel de tabara la Omnen, in Olanda Si intelesese "Exista pentru om scapare, dragul meu, in orice conditii l-ar pune viata Lasitatea nu e o scuza Cat m-am luptat cu coleŽga mea mai tanara, sa aiba in rolul din Calatorie revelatia laŽsitatii. Ea ii spunea amantului (si aici imita deodata vocea lipsita de haz a acelei tinere actrite care nu stia ce spunE): lasule, esti un las! Parca ar fi spus un text fara incarcatura, cum spun copiii, prostule, esti un prost. (Si aici ea deodata schimba tonul.) LaŽsule! cuvant care i-a venit in minte rapid, dar odata pronuntat, are revelatia (cu vocea dramatica a certitudinii care o zguduŽiA) Esti un las! Da, dragul meu, ai dreptate, lasitatea face din noi niste viermi, cum spune Hamlet, dar Tolstoi ne arata in PaŽrintele Serghie ca putem si in cautarea noastra si gasim, daca nu in noi, la altii, si asta poate sa fie pentru noi un soc, un impuls salvator, inocenta pierduta"

Pe acest teren al creatiei artistice o intelegeam mult mai bine. O mare opera ne poate zgudui mai mult decat discursurile lui Krishnamurti, dar nu-i spuneam, adica, brutal, ca un mare scriitor e totdeauna pentru mine superior unui iluminat fara opera. Cristos a inteles acest lucru si din iluminarea lui au iesit nemuritoarele parabole Sunt opera lui, care, impreuna cu rasŽtignirea, n-a creat numai o religie, ci un permanent cutremur in constiinta omenirii, facand viu si tragic sentimentul culpabilitaŽtii noastre. Imi aparam pozitia elastic, reflectand apoi in singuŽratate la dizertatiile indianului daca intr-adevar el cunostea extaŽzul de care vorbea Un extaz perpetuu era oare posibil? ma intrebam. Insusi Cristos s-a infuriat odata si a gonit negustorii din templu cu franghia si indoiala i-a vizitat sufletul pe cruce. Desele referiri; ale evanghelistilor ca "fiul omului" stiuse de totdeauna ca va fi rastignit erau in acest strigat al lui infirmate. Nu stiuse, nu avea de unde, tradarea lui Iuda, judecata, calvarul, totul fusese o surpriza care ii pricinuise o imensa suferinta. Astfel, noi insine, in plin extaz, care ne stapaneste adesea sufleŽtul, ne trezim loviti, injurati, tradati si in noi se naste revolta, dorinta daca nu de razbunare ucigatoare, cel putin mobilizarea rapida a fortelor pentru a para noi infamii care, intr-o lume data si nu ideala, ne-ar murdari cu noroi, ne-ar ameninta chiar exisŽtenta in datele ei naturale, munca unde castigam o paine, reputaŽtia printre oamenii de buna credinta. Si apoi marile turburari soŽciale care ne duc cu ele, cu forta cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inundatiile? In curand aveam sa plec militar si chiar sa mor, sau sa raman schilod in razboiul care bantuia ca o molima infricosatoare. Ma puteam opune? O omenire in exŽtaz, era ea posibila? Omenirea e ca un ocean strabatut vesnic de curenti puternici si contrarii si din cand in cand de uragane Totusi indianul rezista in reflectiile mele. Era rau mesajul sau? Cum putea fi? Si ma intorceam la noua mea prietena unde gaŽseam adesea si pe altii, tinere actrite, pictori, scriitori. Discutiile insa intre adeptii convinsi nu erau prea interesante Mimau intelegerea, unii erau ridiculi insa doamna Sorana Topa tinea la ei

Doamna de la Sinaia facea parte din aceasta ultima categoŽrie, care mima intelegerea, parca avea prune in gura si plimbaŽrea noastra pe aleile inzapezite cu incercarea de a reedita pe cont propriu atmosfera vizitelor mele la doamna Sorana Topa, a cazut in balta desi ideile erau aceleasi. Mi se confirma vechea mea convingere, ca nu ideile in sine sunt interesante, ci oamenii care le poarta si le traiesc.

Am inceput sa jucam popice undeva la Peles si sa intarziem la Verbancu, la un pahar de tuica. Jar imi spunea confidential despre unul sau altul ca sufletul cutaruia e o inchisoare, facandu-ma curios. De ce? il intrebam. Cum de ce? Il cunostea el, suŽfletul lui e o ocna "Bine, gandeam, asta ai mai spus-o, dar de ce?" N-avea fapte, sau nu vroia sa mi le dezvaluie? Camilar se plimba maret pe alee si ne arata cu mana in departare Daca noi vedem cum respira muntii, ne intreba. Vedeam, ei si? intr-aŽdevar norii invaluiau in miscarea lor lantul de munti care se desŽfasurau spectaculos si ii puteai contempla cat vroiai de acolo de pe dealul Furnica. N-aveam insa nici fiorul cosmic, nici geoloŽgic, mie imi placea campia, pe care adesea o visam

Jar avea un admirator, pe J. Popper, care veni intr-o duminiŽca in vizita si incepu sa tune si sa fulgere la masa impotriva lui Camilar, care lipsea. Ii dispretuiam. Dupa ce scrisese despre deŽbutul meu doua cronici rele, una in Flacara si alta in Romania libera sub pseudonim, m-am dus la redactie sa-l cunosc. Era ragusit, dar totusi striga la mine, asa ragusit cum era, ca stiu eu de ce era el asa de ragusit? Nu, i-am spus. Pai pentru ca el nu sta ,ca mine in Bucuresti, a reluat el, chiar atunci se intorcea de la Agnita-Botorca, unde se sapa un tunel, un fapt istoric incomŽparabil si nu povestiri cu oameni care omoara cai sau fug prin ceata besmetici (astea erau povestirile mele!) si, uite (si a deschis gura si mi-a aratat omusoruL), am strigat cu entuziasm sincer, acolo e arta, menirea ei, de ce nu te-ai dus si dumneata, era loc in camion "De pe aceste pozitii, si-a continuat el striŽgatele intr-adevar ragusite (cat despre entuziasmul sincer eram mai putin convins, nu mi se transmitea deloC), de pe aceste reaŽlitati, vedem noi arta (ii placea sa spuna noi si nu eu, ca sa arate ca nu e singuR), nu dupa idealul burghez al zugravirii impasibile a ceea ce are turbure omul" Multi ani mai tarziu, dupa ce treŽcuse prin alte aventuri sinuoase, l-am vazut intr-o zi la Talcioc, vindea nu stiu ce, rufarie intima, pe care o primise nu stiu de unde Tinea in maini delicatele marfuri femeiesti si e drept ca nu mai striga, dar vroia sa fie elocvent, de aceea l-am si zarit "Si altceva, zic, nu mai ai nimic de vanzare, domnule Popper?" "Nu, mi-a raspuns el cu o hotarare nezdruncinata, prefacandu-se ca nu ma cunoaste, numai textile!" Era perfect! Nu l-am mai dispretuit. Mi-am adus aminte de reflectiile eroului din JucatoŽrul de Dostoievski. Daca nu sunt si alte lucruri de pret pe care le poate face un om "Oui, le commerce! Pourquoi pas?"

La Sinaia insa am avut banuiala ca pe Jar il gadila acest om, el care, cu o voce misterioasa, promitea dezvaluiri infernale despre altii. Despre Popper nu spunea insa nimic. E drept ca ranjea cand ii asculta elogiile, dar ii placeau

Ne-a vizitat atunci Alfredo Varella, scriitor latino-american, care ne-a povestit despre miturile din tara sa Le culte de Pachamamma si alte legende care traiau in sufletul lui uitandu-se cu simpatie la noi, cand la unul, cand la altul. Un barbat frumos, de varsta mea, poate cu doi-trei ani mai batran (la cei douazeci si sase ai mei asta nu era putiN), vorbea o frantuzeasca clara, putin intrerupta de optimismul care il stapanea si ni se transmitea, cautand comuniune de idei, care la el in tara nu erau prea limpezi, o tara aspra, in care revolutionarii abia iesisera pe scena politica. Venise la noi in cautarea acestor idei, acestei coŽmuniuni si era bucuros ca si cand le-ar fi gasit

Curand am aflat ca la intoarcerea in tara a fost arestat si inŽchis. S-au scris atunci la noi despre el articole de protest in creŽdinta pe care o aveam ca asta il putea ajuta Nu stiu cat a stat in inchisoare si nu stiu daca iesind a scris ceva, daca Le culte de Pachamamma l-a inspirat si i-a incoronat suferintele.

O vizita ne-a facut si Jorge Amado, tot de pe-acolo, insotit de Corin Grossu, fost redactor la "Revista Fundatiilor" dupa razboi, si care incercase sa ma publice. Povestirea pe care i-o dadusem insa nu era realizata. I-am dat un fragment de roman care a aparut, cu Achim Moromete erou, intr-o situatie dostoievskiana. Acel fragment nici nu-l mai stiu, dar atunci l-am scris cu pasiune si am primit si ceva bani pentru el Bietul Corin GrosŽsu, de la "Fundatii", n-am mai stiut ce-a ajuns, ultima oara cand l-am vazut la el acasa, chiar in acel an pe primavara, cu Paul Georgescu, era vesel, mancase, ne spunea, in ziua aceea un ou si era surprins si incantat ca "n-a avut nimic". Am baut cafea (bea multa, pe langa ficat suferea de hipotensiune gravA) si ne-a aratat patul in care dormea, ceva stramt, dur, lipit de perete, din care totusi i se intampla sa cada.

Am vizitat impreuna Doftana. Jorge Amado nu scotea un cuvant, in schimb sotia lui, o fetita, palavragea tot timpul, incerŽcand sa prinda cuvinte romanesti. Am citit apoi o carte a lui, descriptiva si putin comunicativa ca si el, un fel de reportaj deŽspre felul cum se culeg arborii de cacao, in noroi, si cum se inŽtemeiaza marile orase din munca indienilor, exploatati salbatic de marii latifundiari, exportatori ai acelui pretios fruct .

Astfel, intre popice, vizite, Verbancu (unde totusi nu beam, experienta aceasta o facusem odata la douazeci de ani, cu Dimitrie Stelaru, Petru Solomon si genialul Mitica, de care am vorŽbit, si am iesit cu bine; bautura, in mod inexplicabil, nu mai mi-a placut, dar imi placea sa stau cu altii care beau, fara sa-i jenez, eram la fel de vesel ca si eI), intre plimbari cu Jar si discutii neŽsfarsite despre altii, am uitat de mine o vreme

In acele zile a sosit in statiune Nicolae Moraru. Era un sef mare, secretar general la ministerul pe la care trecusem si eu trei luni (ulterior am aflat ca nu mai era, fusese numit redactor sef al Vietii romanestI). Acest om incepu sa ne invite la el pe rand. Si m-a invitat si pe mine



Venise in vacanta cu copiii si avea un apartament intr-o vila pe coasta, pe celalalt drum al Furnicii, care urca spre Pelisor. I-am intrebat pe ceilalti ce discutasera cu el; mi-au dat raspunŽsuri vagi. Il auzisem pe Nicolae Moraru vorbind o singura data, la o mare adunare a U.S.A.S.Z.-ului (Uniunea de scriitori, artisti si ziaristi formata prin 46 sau 47). Nu mai aveam in minte ceea ce spusese, dar vorbise mult, aproape doua ore, in orice caz despre angajarea artistului, care nu poate ramane indiferent fata de evenimentele timpului sau, ca si cand asta ar fi fost posibil pentru un adevarat artist. Avea vointa de a dovedi, cum spune Malraux si l-am ascultat pana la sfarsit, fara sa raman cu mare lucru, ci doar cu o banuiala, ca existau scriitori si artisti care nu vroiau sa participe la evenimentele timpului lor. Ei si? Puteau fi convinsi? Si mai intai care evenimente?

Stapanit de curiozitate am sunat la usa vilei lui si m-a primit in hol, imbracat intr-o flanela. M-a invitat sa iau loc intr-un fotoliu, iar el a inceput sa se plimbe cand incolo, cand incoace, de la un perete la celalalt al incaperii. Era un om putin inalt, subtire de talie, cu sprancene accentuate, slab fara sa fie tras, putin batranicios pentru mine, reflexiv cum arata si se plimba domol cu mainile la spate. Focul ardea in soba, era liniste mare si el continua plimbarea sa monotona, ganditor.

- Te-am invitat, zice, ca ne cunoastem Scuza-ma ca ma plimb E un obicei din inchisoare, cand stateam singur in celula.

Vorbea aproape in soapta si avea un puternic accent parca rusesc, desi stiam ca rus nu era.

- Presupun, relua el, ca ai venit aici sa scrii Sper ca nu-ti pun o intrebare jenanta daca te intreb, ce scrii?!

Ce sa-i raspund? Si indata mi-a venit in minte romanul scris la Balcesti. Ce subiect avea? Da, un batran taran, in conflict cu niste fii ciudati Karamazov, Feodor Pavlovici, Mitia, Grusenka Achim Moromete

- Scriu la un roman

- Interesant! zise cu o voce cantata, vazand ca m-am oprit. Si unde se petrece actiunea?

- Intr-un sat

- In ce epoca?

- In zilele noastre.

- Foarte interesant, repeta el. Dar permite-mi sa te intreb: de ce scrii?

Tacere. De ce scriam? Fiindca eram scriitor, de ce altceva? De ce eram scriitor? Fiindca de la Homer incoace exista oameni care simt nevoia sa povesteasca altora faptele oamenilor si fiindca s-a observat ca exista oameni pasionati sa le asculte.

- Cand citesti o carte care iti place, i-am raspuns, gasesti in ea si raspunsul de ce a fost scrisa. Dumnea- voastra de ce va place sa cititi?

- Ai dreptate, raspunse el dupa o clipa de reflexie. Totusi, ceva te determina sa te asezi in fata hartiei si sa scrii. Urmaresti un scop?

- Bineinteles!

- La romanul la careTucrezi ce scop te-a determinat? Ce vrei sa ne spui? Nu-mi spune subiectul, inteleg ca e dificil, din moment ce cartea nu e terminata, dar ideea generala, scopul final, ti-e clar?

Nu mi-era clar, de aceea si esuasem. Am tacut iar. El se opri la soba, ii deschise mica usa si vari in ea cateva lemne. Apoi isi relua plimbarea.

- Un scriitor are, vrand nevrand, o conceptie despre lume. Te-ai gandit la acest lucru?

Nu ma gandisem. Daca e vrand nevrand, de ce sa-mi sparg capul? mi-am spus eu in clipa aceea.

- E cumva mai bine daca o are vrand? l-am intrebat fara ironie.

- Desigur!

- Din moment ce conceptia se exprima oricum, care e deoseŽbirea? Scopul e realizat.

- Da, dar scriitorul poate exprima si o conceptie gresita deŽspre lume. In ultima analiza scriitor mare e numai acela care exŽprima o conceptie inaintata si aceasta conceptie superioara se poate castiga.

Deci cei care n-o castigau erau mai mici. Cine erau acestia? Omul insa imi vroia binele, vroia apropiere si nu era politicos sa-i pun aceasta intrebare dificila la care stiam ca nu poate rasŽpunde. Ce conceptie inaintata despre lume au avut Gogol, Dostoievski, Tolstoi, Caragiale, Sadoveanu, Balzac (de care Marx facuse atata caz!), Shakespeare? Ei, care era conceptia inaintata despre lume a marelui Will? A scris piese de un optimism feeric ca Visul unei nopti de vara sau Noaptea regilor, dar a scris si tragedii, unele pline de maretie ca Hamlet, dar altele intunecate, ca Macbeth sau Othello.

- Ce intelegeti prin conceptie inaintata?

Indirect ii sugeram sa-si exemplifice teza. Dar el nu se grabi sa-mi raspunda. Se posomorase.

- Spune, te rog, ai citit clasicii marxism-leninismului? DisŽcutia va fi cu atat mai edificatoare cu cat ne vom clarifica poziŽtiile. Arta e ideologie si daca esti de acord cu acest punct de veŽdere, putem mai usor sa discutam despre modul specific cu care arta exprima o conceptie despre lume.

Citisem clasicii marxism-leninismului si imi placuse extraorŽdinara lor verva polemica. Cea despre renegatul Kautsky ma inŽcantase, desi prin citatele date de Lenin intelegeam ca nici acel Kautsky nu era de ici de colo. Mi-ar fi placut sa-l citesc si pe el, dar n-aveam de unde. Luptele de clasa din Franta si 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte de Marx aveau un stil de inalta tinuta, iar Stangismul, boala copilariei comunismului de Lenin mi se paruse de mare actualitate. Capitalul insa ma depasea, am fost repede convins despre teoria plusvalorii, dar in Salar, pret, proŽfit mi s-a parut de la sine inteles ca exista o lege care sta la baza productiei capitaliste. Cum sa produci daca nu-ti iese un ce proŽfit? N-ar avea nici un haz. Facusem si eu o experienta oarecare prin 47. Un prieten imi adusese acasa cinci saci cu mese de farmacie si ma rugase sa-i tin la mine cateva zile pana ii vinde. Zilele trecusera insa si el nu mai-venise dupa acei saci. TrecuseŽra apoi saptamani, luni. L-am cautat acasa sa vina sa si-i ia. DisŽparuse. Atunci m-am hotarat sa-i vand eu, si daca el se intoarce sa-i dau banii pastrand bineinteles si pentru mine un profit M-am dus la o farmacie sa intreb cat costa o mesa. M-am intors acasa, am numarat mesele dintr-un sac si am ajuns la concluzia ca in total cei cinci saci valoreaza cam douazeci si cinci de miliŽoane, salariul meu lunar de la Societatea Scriitorilor Romani fiŽind cam trei milioane. M-am dus la Miron Paraschivescu si l-am intrebat cui le-as putea vinde "Iti spun, zice poetul dupa putiŽna gandire, dar adauga el inabusindu-se de ras, imi dai si mie douazeci la suta". "Cam mult, Miroane!, i-am replicat. "Atunci nu-ti spun", zice Cum insa vroiam sa ma debarasez repede de acei saci, nu m-am mai tocmit si in aceeasi zi i-am vandut unui medic, scriitor si el, un ins cu un cap ca de crap, prieten cu MiŽron. Nici acela nu s-a tocmit, m-am dus la el cu un taxi, soferul m-a ajutat sa-i urc in apartamentul cumparatorului, care mi-a cerut sa semnez o chitanta, fara sa specific natura banilor, mi-a numarat suma, i-am dat lui Miron doar trei milioane in loc de cinci pretextand ca mesele nu erau ale mele si ca nu-mi ramanea nici mie mai mult, el a ras iar parca inecandu-se, exclamand "m-ai atins!" si astfel m-am pomenit cu un profit care mi-a produs o extrema incantare, cu atat mai mult cu cat pe acel prieten nu l-am mai vazut niciodata de atunci. Legea eterna a comertului! E posibil comertul fara profit? Hm! Cand tatal meu se intorcea de la munte si ne povestea cat de bucurosi erau mocanii ca li se aducea porumb, ce puteam sa cred cand il vedeam si pe el cat de bucuros era cand varsa polii galbeni in pat, profitul lui obtinut in urma acelui drum? Bineinteles ca nu faceam confuzie intre munca salariata, profitul capitalistului care provenea din exploatarea muncii si comertul propriu-zis, adica aceasta vesnica circulatie a marfurilor, veche cat si omul, bazata pe cerere si oferta si nici intre comertul cinstit si specula. Cat despre literatura, faptul ca Marx aflase de la Balzac mai multe despre economie decat de la toti economistii luati la un loc, mi se parea ca e cu atat mai bine pentru Balzac, al carui legitimism desigur ca nu-i placuse lui Marx sau Engels, dupa cum nici lui Lenin nu-i placuse in Tostoi "mosierul scrantit intru Cristos". Dar era Lev Nikolaevici o "oglinda a revolutiei ruse"? Era! Perfect!

Suradeam in sinea mea. Stiam ca aceste ganduri erau copilaŽresti (in mod curios la nouasprezece ani eram mai graV), tinereŽtea ne da adesea aceasta stare de spirit de jubilatiune nemotivata si putin profunda, pana n-o patim (si ulterior aveam s-o patesc, nu atat de rau ca altii, numai intamplarea m-a ferit, totusi am fost declarat la un moment dat, ca as fi in mod dialectic, adica fara voia mea, "dusman al republicii populare romane"; aseŽmenea calificativ nu era o gluma, am fost probabil salvat de acel "fara voia mea"). Am observat la timp ca omul care se plimba prin odaie nu avea suras. El statuse la puscarie pentru ideile lui, ceva dramatic se produsese in timp ce eu eram copil, nu stiam inca de ce si vroiam sa aflu. Si Paul Georgescu statuse, dar de cate ori il intrebam, pastra o tacere.

- Puneti prea multe sarcini pe spinarea artei, i-am spus totusi. Daca artistul simte alte greutati decat cele pe care si le pune sinŽgur, da indarat nelinistit

- De ce? a tresarit el.

- Eu stiu de ce? Nu pot sa va spun de ce. Artistul trebuie sa fie liber, sa descopere lumea singur.

- E orgoliul artistului, dar el stie bine pe cine citeste; ce afla si ce-l influenteaza.

- Si ce daca stie? Citeste ce-i place, il influenteaza cine i se potriveste.

- Interesant!

Era o reflectie calma, nu prea sigura, dar parca amenintatoaŽre. Nu mi-a placut. Eu ma dezvaluisem, el nu. Si totusi ceea ce gandea el ma interesa. De ce statuse in inchisoare? Ce se intamŽplase? Nici proaspatul meu prieten nu-mi povestea, dar acest sef de ce ar fi facut-o? Da, dar atunci cum puteam sa ne cunoasŽtem?

- Nu mi-ai raspuns la intrebarea daca ai citit clasicii marŽxism-leninismului

- Nu i-am citit, i-am raspuns eu curios sa-l aud ce zice in acest caz.

- Foarte rau! Daca i-ai fi citit ai fi aflat ca Lenin spune: "jos cu artistii supraoameni".

- Are dreptate, zic, dar exista asemenea artisti?

- Desigur!

- Dati-mi si mie un exemplu.

- In conceptia sa artistul burghez se considera supraom, in sensul ca se crede liber si nu vrea sa serveasca nici o cauza! In realitate serveste burghezia care tocmai asta doreste, ca el sa nu serveasca nici o cauza. La astfel de artist se refera Lenin.

"Fara exemple, am gandit eu, n-o sa aflu niciodata care sunt acei artisti supraoameni." Sugestia insa mi se facuse: mie imi placea sa fiu un astfel de artist supraom. Nu formulasem eu erezia: artistul trebuie sa fie liber, sa descopere lumea singur!

- Ai citit nuvela S-a spart satul de Gheorghe Cristea? relua el parca absorbit de adanci ganduri.

-Am citit-o.

- Si ce parere ai?

- E o tampenie.

- De ce?

- Fiindca ne propune delatiunea in relatiile dintre oameni. Sa ne demascam rudele, parintii.

- Ai scapat esentialul, reflecta el parca uluit, dar stapan pe sine, ingaduitor, rabdator sa explice. Satul nu mai e ce-a fost inainte. Taranii saraci devin tot mai mult o forta revolutionara si in acest sens intr-adevar satul s-a spart. Autorul a vazut acest lucru just si foarte important pentru noi, ca taranimea nu mai e si nici n-a fost vreodata o clasa omogena. De acest adevar va trebui sa tii seama si dumneata, sa te duci pe la tara si sa vezi fortele in lupta.

Incepeam sa ma plictisesc. Fusesem pe la tara si nu vazusem nici un fel de forte in lupta. Auzisem, adica mi se povestise despre unul, un baiat de varsta mea, care tinuse un discurs in fata oamenilor, ii amenintase sa dea un fel de cote ca sa fie ajutati cei loviti de seceta din Moldova si ca daca n-or sa dea, or sa vada ei. Fusese cat pe-aci sa fie batut. Chiar si tat-sau il inŽjura, incolo se schimbau mereu presedintii, in acest sens exista intr-adevar o framantare in sat, erau numiti tot felul de fosti vaŽcari, prapaditi scosi din umilinta lor de odinioara, care isi pierŽdusera loturile din puturosenie si care numiti presedinti isi daŽdeau in petic, se legau nu de cei bogati, ci tot de cei de treaba, cu care aveau ei vechi rafuieli. Erau dati imediat jos si se cautau altii. Desigur, era o framantare sociala. Dar eu nu vroiam sa scriu un roman social, mi se parea plicticos un astfel de gen. Cand am vrut sa citesc ceva de Zola in acest sens, am vazut ca editorul, prevenitor, scrisese sub titlu roman social, si nu l-am citit. Ce fel de roman vroiam totusi sa scriu? Asta era, ca nu stiam si nici nu credeam ca te poti aseza in fata hartiei si sa-i spui: vreau sa scriu un roman asa si pe dincolo", si sa-l si scrii si sa mai fie si bun. Impasul in care ma aflam era insa cert si de aceea am devenit atent cu omul din fata mea. Era clar, vroia sa ma ajute, incat am tacut mai departe, sa-l aud ce spune.

Dar el, mohorat, tacea si el. Am inteles ca asta era tot si ca trebuia sa plec. M-am ridicat. Mi-a intins mana si am iesit. Nu comunicasem, dar nu eram suparati unul pe altul. Cel putin asa credeam. Era o neintelegere linistita.

Seara, tarziu, dupa miezul noptii, am fost trezit din somn de caini. Era o harmalaie in curtea vilei. Ma scoteau din sarite cainii, mai ales o catea pe care o hraneau toti, se ingrasase si toata ziua latra trecand de la o vila la alta Heam, heam, heam Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, ii dadea oase, o mangaia Aruncam in ei cu pietroaie Mirosind milosii in jurul vilei-cantina, venisera cu duiumul, flocosi si poltroni, nu fugeau cand ii goneam, stiau ca altii ii protejeaza. Se uitau urat la mine, ce-ai domnule cu ei? Ca nu iubesc animalele imi aminteam animalele Bisisica cainii la noi in curte nu-i razgaia nimeni, nu-i indopa sa hamaie la fereastra fara nici un rost, se duceau dracului la paie si se incolaceau acolo pana dimineaŽta Astia latrau toata noaptea pe toate tonurile si de la toate distantele, cand credeai ca a tacut unul, incepea celalalt Am iesit afara cu un alpenstoc in mana, pe care il cumparasem din oras sa urc cu el la cota 1400 si am inceput sa-i pocnesc. Erau indarjiti, clantaneau la mine, dar eu eram si mai indarjit, trosc, buf, in dreapta si in stanga, pana s-au imprastiat sarind gardurile si aratandu-mi cozile stufoase M-am intors si am adormit satisfacut

A doua zi,dimineata am vazut, mirat, cum zapada din curte era plina de sange si floace si Borisca, ingrijitoarea vilei, mi-a spus ca azi noapte au venit lupii in curte si au mancat cateaua aia grasa.

- Care lupi? am intrebat-o.

- Lupii, zice, azi noapte pe la ora unu, i-am vazut eu prin geam, de la demisol, si m-a luat frica

M-a apucat si pe mine o clipa cand am auzit-o, te pomenesti, mi-am spus, ca aia pe care i-am gonit eu cu alpenstocul erau lupi clantanitul lor cozile stufoase Duca-se dracului, bine ca au mancat cateaua, am scapat de ea

Am povestit la masa, ranjind de satisfactie, intamplarea din timpul noptii. Bineinteles ca nu m-a crezut nimeni, dar, le-am spus, unde e cateaua, ei!? Unde e? Si radeam in hohote



Intamplarea cu lupii m-a distrat colosal. "Acum trebuie sa scrii, mi-am spus, te-ai distrat destul, pune mana si scrie" Simteam ca faptul era iminent si m-am asezat la masa pe care o parasisem atatea zile. Am stat cateva ore nemiscat, asteptand cu stiloul in mana. Ce sa scriu? Si gandul mi se intorcea inapoi cu forte proaspete. Ma simteam minunat pe scaunul meu, in fata peisajului de vis de afara. Am lasat tocul jos inveselit de o amintire. "Ca sa fii romancier, trebuie sa ai oase tari, imi spuseŽse odata Miron Paraschivescu. Pe tine nu te dor oasele cand stai la masa?" "Nu, i-am spus, de ce sa ma doara?" "Eu am oasele subtiri, nu pot sa stau mult, vezi, de-aia n-o sa fiu eu niciodata romancier"

De sarbatori Nila a plecat la tara la nevasta-sa, asa s-a inteles cu domnul Algiu, proprietarul blocului si mi-a spus sa ma duc si eu acasa Oricum, de Craciun, mananc si eu din porcul taiat, sorici, caltabosi, carnati Avea dreptate. Dar acasa am cazut rau. In anul acela tata nu crescuse nici un porc, m-am infuriat si am plecat. Cum adica, nu putuse sa cumpere si el din primavara un purcel, care, stiam bine, crestea din nimic? Totusi la plecare mi-a dat o mie cinci sute de lei, sa-i dau si eu acolo, adica la scoala, sa nu pierd anul. Despartire rece, familia toata suparata pe el, dar si pe mine, de ce venisem? Si acei bani, de ce mi-i mai daduse?

M-am intors la Bucuresti. Unde sa ma duc eu de revelion m-am intrebat? La Ilie n-aveam nici un chef, pentru Gheorghe al lui Costica brutarul, dupa berea aceea, pierdusem orice interes Aveam s-o vad iar pe nasoasa de nevasta-sa, care ne-ar fi impiedicat sa stam de vorba si chiar ca m-as fi plictisit Si atunci mi-a venit in minte Dobrinescu, seful clasei, protejatul directoŽrului, cel cu bursa de orfan de la minister. Era cu un an mai mic decat mine, si el facuse sapte clase primare; eram pe jumatate prieteni, la despartire imi spusese, auzind ca o sa raman in BuŽcuresti, sa ma duc pe la el, imi daduse adresa, undeva in Damaroaia.

Am luat tramvaiul 6 si am ratacit mult pana am gasit adresa. Principiul tatalui meu, pe care mi-l spusese cand ne despartisem, ("Marine, in Bucuresti, daca nu stii ceva: intrebi, domnuŽle!") si cu care ma descurcasem bine pana atunci, in aceasta Damaroaie n-a mai fost eficace. Ori toata lumea se tampise in ziua aceea, ori strada nu exista. Pe cine intrebam, da din umeri unii nici macar nu-mi raspundeau, ca si cand ar fi fost surzi. DobriŽnescu imi spusese numai statia de coborare, dar a cata la dreapta sau la stanga, uitase sa-mi precizeze. Era sa renunt, cand am dat peste un pusti, un vagabond cu genunchii goi pe vremea aceea rece; m-a dus foarte sigur pe strada pe care o cautam. Era deŽparte de statie si in afara bulevardului principal, spre campie, doar cu cateva case, plina de gropi, hartoape

- Na, ma, si tie, i-am zis baiatului, si i-am dat niste maruntis. Dobrinescu era acasa si in mod bizar singur. Nu era o casa, ci un fel de darapanatura, cu o singura odaie. in odaie, frig ca afara.

- Ce dracu faci tu aici? l-am intrebat.

Statea in pat si citea, invelit intr-o plapuma dubioasa, sordida ca si incaperea. Mi-a facut cu ochiul si vesel nevoie mare de vederea mea, a ras. Era ticul lui, nu era prea vorbaret, dar era elocvent, facea cu ochiul si da din cap ca sa-ti sugereze ca situatia era asa cum o vedeai si el era constient de acest lucru. Puteai sa crezi astfel, ca sesiza orice subtilitate. Daca a citit cartea cutare? Evident! Ce parere avea despre ea? Iti facea cu ochiul, adica buna carte, hoata, ai vazut? Alteori, misterios, dupa teze, celor nelinistiti, care il intrebau cum rezolvase el, tot asa le facea cu ochiul Si isi insotea ticul de un ras care parca le spunea: stiu ca sunteti prosti, dar nu va dispretuiesc, sunt baiat bun.

S-a dat jos din pat si intr-un minut am iesit afara. Mergea agale, era vag adus de spate, si calca asezat, cu pas mare. Nu l-am intrebat a cui era casa aceea prapadita in care il gaseam si nici el nu mi-a spus. Avea aerul ca ma duce undeva. L-am intrebat ce se aude cu scoala noastra. A facut un gest, adica, ehe, mai e mult

- Nu incepem dupa sarbatori?

- La intai februarie Si a schitat un suras:

- Avem ce sta, zice, bine pentru cleiosi! Ti-ai pus ocheŽlari, zice, trebuia sa ti-i pui mai de mult.

- De ce?

- Credeai ca nu vede toata lumea cum dormi la chimie? O sa ramai corigent si n-o sa poti sa-ti iei capacitatea.

- Nu numai la chimie dorm, ci si la geologie, i-am raspuns. Domnul Petricu are un glas care te vrajeste, n-ai zice ca vorŽbeste despre roci, ci iti povesteste un basm fantastic. N-ai vazut, am adaugat, i se usuca si lui limba in gura si o scoate afara s-o umezeasca

- E un profesor extraordinar! Si chiar e fantastic ce spune el, rocile astea, cum s-au format ele

Si aici Dobrinescu se uita la mine, imi facu cu ochiul. Nu stii, parca imi spune, e interesant, dincolo de obligatia de a invata o materie. Am tacut. Nu sesizasem ce era pasionant in formarea rocilor si simteam vaga superioritate a colegului meu, ca elev atent la cursuri, asupra mea care trebuia sa fac un efort suprem ca sa le urmaresc. Nu era un tocilar, ne intrebam toti cand invata, fiindca la meditatii il vedeai stand mereu cand in banca unuia, cand in a altuia.

- E istoria pamantului, zise el. Eu totdeauna am crezut ca o piatra e o piatra oarecare, continua el. Ei, piatra aia! exclama el si imi facu de trei ori cu ochiul.

- Ei, zic, ce poate sa fie o piatra!?

Dadu din cap in toate partile in ritmul pasilor lui largi si nu-mi raspunse.

- Dar tu stai prost si la Iordache, zise el cu un glas din care reiesea ca era mare nazdravenie cu mine. Tu care stii mai multa literatura decat toti din scoala. De ce ti-a dat trei la teza?

Iordache se mai numea si Vladimir Streinu. Publicase poezii si facea si critica literara prin reviste. Am ras cand am auzit ca il cheama Iordache, dar iscaleste altfel. De ce? Pe Racine il chema Radacina, pe Corneille Cioara, La Fontaine Fantana, Boileau Beapa. Nume frumoase. Iordache ce cusur avea? Si de ce StreiŽnu? De cine se simtea strein? Ma pomenisem si eu cu un trei fara sa inteleg de ce chiar trei. L-am intrebat in clasa, cu teza in mana, care era plina de creion rosu la fiecare virgula pe care o pusesem in compozitia mea, eterna compozitie libera pe care o dau la teze profesorii de limba romana.

"Dumneata dumneata mi-a raspuns el clar si afectat (afectare cu care se plimba si printre randuri, cu raglanul pe el si se uita la noi fara sa ne vadA), dumneata nu stii sa pui virguleŽle" "Virgulele sunt gesticulatia gandirii, i-am raspuns, stim asta de la Caragiale si intr-o compozitie libera le pun unde cred eu ca e necesar" "Iar eu, ca dascal al dumitale, te previn ca le pui gresit din punct de vedere gramatical!" mi-a raspuns el cu un dispret la fel de afectat ca si intreaga lui persoana. Am tacut si eu dispretuitor si nici macar n-am vrut sa-mi revad teza si sa ma conving daca el sau eu aveam dreptate. Pastram in amintire nestearsa pretuirea profesorului meu de romana Iustin Salantiu, din Cristur-Odorhei, care imi daduse totdeauna zece, atat la astŽfel de teme libere cat si la gramatica.

Intre timp iesisem cu Dobrinescu pe bulevard. Incepuse sa se innopteze. Pasii lui largi erau nesovaitori.

- Unde mergem? l-am intrebat. Mi-a facut un semn cu mana: undeva!

- Domnul Iordache, zic, daca mai imi da si de-aici inainte trei

- Ei, da, ce puteam sa-i fac? Dobrinescu era atent la altceva, imi arata cu mana:

- Vezi ce e acolo?

Era o casa plina de lume, in strada si in curte. Vedeam acum bine de la distanta. Batrani, copii cu capul gol, femei fara varŽsta Ne apropiaram si trecuram de acea curte.

- Legionarii, zise Dobrinescu, dau de mancare la saraci Ti-arat si Casa verde, daca vrei, mai adauga el.

Mi-a aratat-o, dar in ceata serii nu mi-am putut da seama daŽca era verde sau nu. Colegul meu imi explica: fusese construita inainte de legionari, cu mainile lor. In sfarsit il vazui ca se abate din drum si se urca in tramva- iul 6, inapoi spre oras. L-am urŽmat. Nu mi-a spus nici acum unde mergem, avea in el sentimenŽtul de sef (nu era el sef al clasei?) si sefii nu se simt obligati sa spuna ce-au in gand, trebuie sa-i urmezi si o sa vezi tu unde te duc.

Pana la capul liniei n-am mai vorbit. Acolo ne-am dat jos si am iesit pe Brezoianu. In dreptul unei cladiri Dobrinescu se opri si imi facu semn cu capul: intraram inauntru. Totusi citii afara o placa pe care scria: Cantina refugiatilor ardeleni. Intraram intr-o sala mare si intr-adevar vazui oameni multi la mese, mancand. "Ce cauta Dobrinescu aici?" m-am mirat. La intrare, in stanga, langa perete, o lada cu paine, langa lada o masa la care statea un domn, iar in stanga lui o marmita uriasa cu mancare. inaintea noastra erau altii care intrasera ca si noi, domnul le dadea cate o jumatate de paine neagra, un castron, iar o femeie in halat alb de langa marmita le turna in el ciorba cu polonicul. Dobrinescu ii sopti ceva omului de la masa. El nu auzise nimic, dar dadu din cap si lua din lada paine si ne-o intinsei in timp ce femeia ne umplea castroanele mi se facuse rusine. Ce cautam noi acolo, sa mancam aceasta paine neagra a refugiatilor ardeleni? Aveam bani la mine, as fi putut Dar era prea tarziu, Dobrinescu o si luase inainte si se asezase la masa. Mi-am spus ca poate el e refugiat ardelean (de fapt nu stiam de unde e, crezusem ca e bucuresteaN) si n-am vrut sa-l jignesc, m-am asezat si eu in fata lui si am inceput sa mancam. Era varza cu carne, o portie mare, iar painea, desi neagra, era proaspata.

- Tu esti refugiat ardelean? l-am intrebat totusi. Mi-a facut cu ochiul, cu un suras senin: nu era, ei si? Era orfan, el unde sa manance? In fond cineva trebuia sa aiba grija si de el, poate chiar statul, adica cei care se ocupau de orfani, il indrumasera aici. M-am uitat in jur. Erau numai barbati, aproaŽpe toti tineri, adica n-am vazut nici un mos printre ei. Erau bine imbracati, dar tacuti, absorbiti de clipa de fata, grea pentru ei, cu gandul poate mereu inapoi, acolo unde lasasera casa parinŽteasca, cu parintii poate batrani, care nu putusera suporta un reŽfugiu. Aveam sa aflu mai tarziu ca era chiar asa, cei mai multi plecasera tinerii, cei fara familii proprii, care puteau s-o ia de la cap mai usor si bineinteles cei care, din multe pricini, se simŽteau amenintati sau iubitori infocati ai Ardealului lor pe care nu suportau sa-l vada sfartecat.

Si deodata unul dintre ei se ridica de la masa lui, se aseza la a noastra si imi sopti numele. Mi se intampla acest lucru des, eu sa nu vad pe cineva pe care il cunosteam, dar sa fiu apucat de brat, oprit si sa recunosc un vechi prieten sau pe cineva in amintirea caruia staruiam eu mai mult decat el intr-a mea. M-am uitat tinta la el si a suras cu chipul inundat de bucurie intensa.

- Codrine, am strigat.

L-am recunoscut dupa aceasta expresie a chipului sau in care bucuria de a trai nu era umbrita decat la lectii, acolo la Cristur-Odorhei, unde mi-era coleg de banca, si cand era ridicat in piŽcioare de profesor si pus sa raspunda. Era pierdut, stia ca nimeni nu mai poate sa-i vie in ajutor, cum se intampla la teze, cand ii strecuram repede pe sub banca raspunsul si se salva cu un vesŽnic sase. Ce era ciudat insa si se mirau si unii profesori de el era faptul ca atunci cand stia, raspunsurile lui erau scaparatoare: "De ce nu inveti Codrine, il intrebau, de ce esti lenes? Uite, acum stii, unde-ti umbla mintea la meditatii?" Unde sa-i umble? De la o banca la alta, starnind rasete pe unde trecea. Ce le povestea? Avea un puternic accent ardelenesc, si in limbaj un argou de la el din sat, care noua, regatenilor, ne starnea o vesniŽca incantare, mai ales cand taceam schimb de injuraturi: el raŽdea de-ale noastre, neintelegandu-le incarcatura, noi de-ale lui, tot asa, fiindca ne scapa semnificatia. Calca-te-ar vaca neagra! Sau, bolandule! Ei si?! Mare lucru sa te calce o vaca, fie ea si neagra Cat despre "boland" putea sa-mi spuna mult si bine, dadeam din umeri. Iar cand eu, furios, ii spuneam: f in pe ma-ta!, ii sticleau ochii de veselie, nu intelegea nimic, adica sa-l Žeu pe el, pricepea si il amuza, dar a doua parte a injuraturii, ma-sa adica, ce rol mai avea? Dupa un timp deveni curios de lectuŽrile mele si ii povestii ca ei, ardelenii, dadusera mari scriitori. Ii cunostea? Nici pomeneala, dar curand incepu sa-i citeasca, sa-si dea si el seama de ce stateam eu cu astfel de carti in loc sa ies duminicile in oras cum faceau toti si sa ma laud pe urma ca am facut cunostinta cutarei fete Literatura ii placu, dar fara sa-l pasioneze, nu-i schimba firea, tot Codrin era, si sunau neverosiŽmil in limbajul lui nume de scriitori, amanunte din biografia lor, chiar idei despre opere si carti. Am intalnit si mai tarziu acest fenomen, care e caracteristic pentru unii cititori, acela de a lua fictiunea drept fapt real, cum o lua Codrin, si la persoane culte si mature, care nu retineau de pilda adevarata drama sa zicem a lui Ivan Ilici, ci faptul ca nu se stia de ce murise, ce avusese el adica, de fapt, acolo in dreapta, lucrul acela pe care nici doctorii nu-l stiau. Cat despre rest, hm! S-a imbolnavit omul si a muŽrit Asta o sa ni se intample la toti si nu scrie nicaieri ca o s-o patim chiar ca Ivan Ilici.

Am pus mana pe umarul lui si l-am zgaltait de bucuria reveŽderii.

- Codrine, ce faci tu aici?

- Bine, tu ce faci?

In ultimul an, 39, imi petrecusem vacanta de Craciun la el. Scrisese acasa din timp si parintii lui ii raspunsesera ca da, ma puteau primi, daca eram asa de sarac si n-aveam bani de tren sa ma duc acasa. Cum sa nu, bucurosi, daca era vorba de colegul lui de banca si, care il ajuta la lectii. Taica-sau a venit cu sania si ne-a luat si am mers o zi intreaga pana am ajuns in satul lui. Ce calatorie! Sate de mocani, pe care ii cunosteam din drumul la Campu-Lung, dar si de secui, cum imi spunea Codrin, pentru care aveam simpatie, nu intelesesem de ce Mihai Viteazul puseŽse sa li se taie capetele celor trei omoratori secui ai lui Bathory, si de ce domnitorul nostru fusese atat de cutremurat cand isi vazuse dusmanul ucis: saracul popa! Cavalerismul acesta avea sa-l coste viata. Faceau istorie intre ei, el, Bathory, Rudolf, Basta si nu le placea cand altii, nu de dragul unei recompense, veneau si aduceau capul dusmanului pe tipsie! De ce? Se gandeau cumva ca puteau avea aceeasi soarta daca lasau frau liber populatiilor lipite de pamant cu tendintele lui obscure? Saracul popa! De ce sarac? Adica cum, de ce trebuia sa-i fie mila de el? Din contra, eu i-as fi rasplatit pe acei secui, care stiau ei ce facusera, si nu sa dau ordin sa fie Hop! Sania se opri si urma o foiala. Am intrat in casa, am ajuns

Codrin avea o sora de o frumusete deosebita, fata balaie, cu parul galben De revelion o rasucea un flacau in invartite ameŽtitoare Statea parca pe loc si ai fi zis ca doar ea juca. Fustele ei zburau in aer, picioarele acestei cosanzene i se dezveleau pana sus. Pana la revelion am crezut ca e inocenta, de varsta mea, si ca si ea se indra- gostise de mine, fiindca imi spunea "domnisorule" si avea grija sa nu ma simt printre streini, imi facea patul, imi punea mancare in farfurie Ca s-o vad la joc, luata de acel flacau cu cizme bine lustruite peste cioarecii lui stransi pe pulpe, (ma intrebam cum dracu ii tragea pe picioarE) mandru, cum sa nu, blond ca si ea, cu tundra sura, ce sa mai vorbim. Se tinea de el rapita, pierduta in vartejul dansului, prea strans lipita de el si cu o expresie de beatitudine pe chipul ei feciorelnic. "Se marita cu el, e cel mai bogat din sat", mi-a soptit Codrin in seara aceea ca si cand ar fi ghicit ce simteam si sa-mi iau, deci, gandul de la ea. "Cum, am zis, asa mica?" "Asa!" Cand viata ii statea inainte ca un vis, ea inca de la saiŽsprezece ani, sa inceapa sa traiasca si sa spulbere minunea, tineŽretea ei de fata! Barbat, pe urma copii si gata, asta era totul?

Codrin era inalt si mi se parea ca in cele sase luni de cand ne despartisem chipul lui de ardelean spelb isi pierduse trasaturile de adolescent; arata acum ca un flacau hotarat, cu privirea stabila (nu-i mai jucau ochii ca inaintE) si nici nu mai arata asa gras la fata, cu obrajii prea albi si care ii cam inghesuiau nasul mic, dandu-i acea expresie de veselie nemotivata, dar care era si contagioasa: starnea simpatie I-am spus lui Dobrinescu:

- Un normalist din Cristur, faceti cunostinta Si tu, am continuat eu apoi, Codrine, ai plecat singur sau cu parinti cu tot?

- Nu, am plecat toti, parintii sunt la Brasov.

- Si sora ta, ce face?

- Ea a ramas.

- S-a maritat, atunci, cu baiatu-ala?

- Da, s-a maritat, au ramas in casa noastra.

- Si voi de ce ati plecat?

Codrin isi puse coatele pe masa si ma privi tinta cateva clipe lungi. Privirea ii sticlea, ai fi zis ca isi frana cu greu o veselie, bucuria aceea a lui de a trai care in fata mea il stapanea ca mai inainte. Si astfel, in aceasta stare de spirit, imi spuse ca inainte de primul razboi bunicul lui, preot in sat, a patit ceva au intrat in ograda lui unguri calari, au pus mana pe el, au tras butucul de taiat lemne in mijlocul bataturii, l-au pus cu gatul pe el si (si aici Codrin scoase un scurt suieraT) i-au taiat gatul cu securea. Tata era de fata.

Codrin tacu, dar nu vazui nici o tresarire pe chipul sau alb.

- Si din pricina asta ati fugit? am zis eu.

- Nu!

- Atunci de ce?

- Dupa razboi tata era sanitar in mai multe sate de prin preajma. Si intr-o zi a vazut pe unul din aia calari care il tinuseŽra pe bunicul cu capul pe butuc. S-a intors in sat, a vorbit cu alti oameni si l-au pandit pe-ala cand se intorcea cu caruta de la oras. L-au dat jos, l-au legat si au trecut cu caruta de doua ori peste el.

- Dar ce-au avut aia calari cu bunicul?

- Ce-au avut? I-au cerut sa vorbeasca ungureste in biserica si la scoala. Si el n-a vrut.

Iarasi s-a lasat o tacere. In acest timp ultimii refugiati treceau prin fata acelui domn, isi luau painea si ciorba si se asezau pe la mese. Sala se golise. Nu stiam nimic despre aceste realitati crunte ale trecutului Transilvaniei. Citisem Mara de Slavici, si alte povestiri si nu mi-aminteam de nimic asemanator. Martiriul lui Horia, Closca si Crisan era legat in mintea mea de revolta lor esuata, dar un simplu preot de sat Un preot avea si Rebreanu in Ion, pe Belciug, caruia i se ceruse de catre inspector sa preŽdea in scoala limba maghiara, dar refuzase, si nu patise nimic.

- Codrine, zic, marturia lui Rebreanu, in Ion, e ca relatiile dintre romani si maghiari erau destul de pasnice. Herdelea cel tanar vorbea bine ungureste, iar taica-sau, care era dascal in sat, alearga la un moment dat in toate partile si face propaganda electorala in favoarea deputatului maghiar. Nu mai spun ca la petrecerea care urmeaza dupa alegeri, un padurar ungur (parca asa stiu, ca era paduraR) striga ridicand paharul: traiasca romaŽnii.

- Asa e la Rebreanu, raspunse Codrin. In realitate a fost altfel.

- Bine, zic, dar nu tii minte ca la Cristur aveam doi unguri colegi gemeni Ugon Ferenc si Ugon Francisc si in celelalte clase tot asa si ne intelegeam bine?

- Asa este, zise Codrin. In armata tata ne povestea ca la examenul de sergenti era printre ei si un ungur si ofiterul, cand s-a dat proba scrisa, s-a oprit si s-a uitat sa vada ce scrie ala si i-a spus, dupa ce a citit, batandu-l pe umar: "Boanghin ai fost, boanghin ai ramas". Dar tot l-au facut sergent, fiindca nu stia el bine limba noastra, dar era ostas in armata romana, prieten cu tata, cu toate ca tata nu uita ce i se intamplase bunicului Rebreanu stia si el perfect ungureste, fusese ofiter in imperiu, ca si frati-sau, care a fost spanzurat Nu uita ca Apostol Bologa se angajeaza voluntar si abia pe frontul romanesc isi aduce aminte ca e pus sa traga in fratii sai.

- Ce vrei sa spui, Codrine?

Dobrinescu ne asculta, curios. Codrin surase si o lumina biŽzara aparu, involuntar, pe chipul sau. Ar fi vrut sa-mi raspunda, dar nu mai putea. Nici el nu stia ce vrusese sa spuna. Desigur, ca toate acestea ar fi trebuit sa inceteze? Ca daca ar fi fost dupa noi, cei mai tineri, chiar asa s-ar fi si intamplat? Dar iata, trebuisera sa fuga, era limpede, omorurile nu se uitau si acum, cand Ardealul era ciopartit, putea fi ciopartit si taica-sau.

- Vreau sa spun, zise Codrin, ca totusi Rebreanu s-a intors la patria muma, dar ca, daca imperiul nu s-ar fi prabusit Cine stie? Ar fi ramas ofiter la Budapesta si ar fi ajuns chiar sa faca literatura in ungureste, el, roman Marturia lui, in care tu te increzi am aflat acum ca toti romanii sunt siliti sa adopte nuŽme unguresti

Revenea la realitatile lui crunte.

- Nu putem face nici o presupunere despre soarta cuiva, i-am raspuns. Dovada ca frati-sau, un om mult mai slab, a preferat spanzuratoarea Iar marturia lui din Ion pledeaza pentru inteŽlegere

- Da, stiu, e frumos, dar Codrin se poticni.

- Vreau sa spun, relua el, ca Ardealul e al nostru. Si ca e presarat de martiri, de care voi, regatenii, nu stiti nimic.

- Aflam de la voi, i-am raspuns. Povestiti-ne!

- Asta si facem! Tata, la Brasov, s-a dus la un ziar si a scris.

- Bine, Codrine si tu ce faci in Bucuresti?

- Sunt pedagog intr-un internat.

Nu l-am intrebat unde. Stiam ca il puteam gasi acolo seara la cantina Ne-am despartit, ne-am spus la revedere si am plecat. Am revenit, cateva zile mai tarziu, sa-l revad, dar nici atunci si nici in zilele urmatoare n-am dat de el. Plecase la Brasov, dupa taica-sau? Sau castiga destul de bine si renuntase la cantina? Imi aminteam, atunci la Sinaia, ca anul trecut daduse el de adresa mea si primisem o scrisoare sa viu sa-l vizitez la Cristur, unde era invatator. M-am dus, prins de nostalgie, sa revad oraŽsul in care petrecusem doi ani din viata mea. M-a primit intr-o casa nu prea grozava pentru un invatator, un fel de coliba la marginea orasului plina in interior de icoane pe sticla ca un paŽraclis si singur cuc; neinsurat, am inteles. M-a lasat singur catva timp, scuzandu-se, spunandu-mi ca se intoarce repede si m-a gasit amortit pe pat, cu gandurile imprastiate, intre somn si veŽghe. Venise insotit de cinci-sase insi si am inteles ca era un eveŽniment sosirea mea acolo. A inceput sa se agite, sa aduca sandŽviciuri si sticle de pe undeva din curte, am inceput sa mancam si sa bem si incetul cu incetul m-am pomenit luat la intrebari Ce era la Bucuresti, ce se intampla? Ce sa se intample, le-am rasŽpuns, nimic deosebit Cum nimic, cand a cazut Patrascanu, care a spus la Cluj ca L-au arestat, ce i-au facut? Nu stiam Si au inceput, pe soptite, destainuirile Ca aici unii unguri se purtau ca si cand nu Ardealul s-ar fi intors in granitele lui fiŽresti, ci dimpotriva. Ca aproape nu se putea vorbi romaneste in restaurante, in magazine, la paine, la posta Ca tatal lui, al lui Codrin, era arestat pentru activitatea lui din timpul razboiului, de la Brasov, acuzat de sovinism, el care militase doar pentru alipirea Ardealului si nimic altceva. "Sunt evenimente nefiresti, le-am raspuns. Nu pot sa cred ca, daca sunt adevarate toate acestea, vor dura." Aveam o indoiala: cum sa fie arestat un om care dorise intoarcerea acelei parti din Ardeal la patria-muma? Nu puteam sa cred, totusi, de ce mi-ar fi spus ei un lucru care nu era adevarat? In acelasi timp simteam ca ma sufoc, sentimentele lor ma apasau, nu stiam ce sa le raspund si in plus ma enerva acel du-te vino al lui Codrin undeva in curte. "Unde se tot duce?" i-am intrebat pe ceilalti. Unul din ei mi-a raspuns. intr-o alta odaita era nevasta-sa. De-acolo adusese tot ceea ce pusese pe masa. "Si de ce nu vine si ea incoace?!" am spus eu nedumeŽrit. "E unguroaica, mi s-a raspuns, si nu vrea ca ea sa auda tot ce discutam noi!", "Dar stie ce se discuta?" "Bineinteles ca stie, adica banuieste." "Si traieste mai departe cu Codrin?" "Traieste, e insarcinata, or sa aiba si un copil." "Si ce limba vorbesc ei impreuna?" "Romaneste!" "Si, tatal arestat stie?" Nu mai mi-au raspuns. "Si ce sa inteleg eu din asta?" am intrebat mai departe, iritat. Nu mai stiam ce sa spun, am plecat seara si Codrin n-a zis nimic, nici eu nu i-am pomenit ca stiam cu cine e insurat si nici el n-a insistat sa mai raman. Pe enigma acelei vizite, gandul imi staruia la Sinaia: Ce-o mai fi facand Codrin? O li scapat taica-sau? I-o fi nascut nevasta? Ce limba avea sa vorbeasca noul nascut?

De la cantina refugiatilor ardeleni l-am urmat la iesire pe Dobrinescu. Fara sovaire, ma ducea iar undeva. Nu, nicaieri, inapoi la tramvaiul 6. Iar la coborare, in Damaroaia, nici o surŽpriza: la el acasa. Zic:

- Hai sa luam si noi un chil de vin, e revelionul, sa ciocnim si noi un pahar

- Cum sa nu, zice, dar eu n-am un leu.

- Am eu, i-am raspuns.

Si am intrat intr-un magazin de vinuri, am cumparat o sticla si am ajuns in darapanata lui odaie.

Numai ca pe mine m-a apucat deodata frigul si au inceput, cu paltonul pe mine, sa-mi clantane dintii. Afara era mai cald decat acolo. I-am spus ca nu pot sa stau, sa mergem la mine, unde e calorifer, sunt singur, poate sa doarma la caldura, de ce sa stam acolo sa inghetam?

- Nu inghetam, zice, fac eu cald Dar cu ce? N-avea un lemn

- N-are rost, hai la mine, i-am spus.

- Nu, de ce, stam aici, e bine aici, ne bagam sub plapuma.

- Nu ma bag in nici o plapuma.

Dardaiam. Preocupat, vesel, incapatanat, facandu-mi cu ochiul, a iesit afara si s-a intors cu niste surcele.

- Punem dulapul pe foc, zice.

- Care dulap?

Ma uit si vad la lumina chioara a lampii intr-adevar un dulap cenusiu, destul de mare, asezat intr-un colt.

- De ce sa strici dulapul? zic, hai la mine.

Nici nu m-auzea. A pus mana pe-un topot si s-a apucat de treaba. Dulapul sfartecat facea un zgomot groaznic. Dobrinescu era din ce in ce mai vesel. In curand focul incepu sa arda trosnind in soba si odaia se incalzi. Ma dezbracai de palton. Radeam amandoi. Destuparam sticla varand dopul inauntru si ciocniram, el cu o ceasca, eu cu singurul pahar pe care il avea.

- Nici eu nu mai stau la scoala dupa ce imi iau capacitatea, il aud ca zice.

Deci nici el? Nu spusesem nimanui ca acel an era pentru mine ultimul. Dar gandurile se ghicesc. Indolenta mea in clasa, ce putea sa insemne decat ca gandurile imi zburau in alta parte?

- Si ce-ai sa te faci? il intreb.

- Vad eu, zice.

Ne-am urat noroc, succes Si am baut din nou, insetati de gustul vinului si surprinsi de ameteala care ni se si urcase la cap si ne licarea in priviri.

- Hai sa fugim, zise el pe neasteptate.

Si in clipa urmatoare isi indulci gandul, facandu-mi cu ochiul, adica fugim, ce! Cine ne opreste, nu suntem noi mari, nu stim noi destula carte, nu suntem liberi? Ma apuca rasul. El, cumintele Dobrinescu, seful clasei, cu bursa inca patru ani, iesea sigur invatator Ce-l apucase?

- Fugim in tari straine, relua el cu o sticlire stranie in ochi, dar cu un glas domol, gospodaresc. Pas, pas, si

Si arata cu mana in departarile inchipuirii. Telul prea sigur al vietii sale nu-i mai placea, banuia, intuia poate ca destinul meu avea sa fie mai aventuros si ma invidia? Rasul meu triumfator i-o confirma, se daduse de gol, dar era alaturi de mine, nu avea in firea lui nimic obtuz sau ranchiunos.

- Bine, zic, hai sa fugim!

- Clar! Ne facem marinari. Sau mergem pe jos, ca Mihai Tican Rumano Dar pe apa e mult mai Sa strabati oceanul ca Cristofor Columb Descoperim noi ceva mai sunt insule. Ii supunem pe bastinasi Stii ca un roman a fost rege undeva in America de Sud?".

Si imi facu cu ochiul; ei, rege, ce, e rau? De unde sa stim ce e simplu gand sau aspiratie secreta in sufletul unui adolesŽcent? Cate nu s-au vazut? Si pe acest dubiu pe care Dobrinescu il exprima cu egala masura, rasul meu se transforma in zbierete si Dobrinescu in sfarsit zambi si el cu tot chipul. Bauram ce mai era in sticla si ne dezbracaram. Mie mi se facuse somn, dar el continua sa-mi vorbeasca insistent. Nu mai stiam ce spune, din cand in cand doar tresaream, mormaiam da, da, cum sa nu sigur asa o sa facem incepand chiar de maine domnul Lascar domnul Iordache Mihai Tican Rumano RacoviŽta. banchize, pana nu mai auzii nimic si cazui intr-un somn agitat.

Dobrinescu mi-a spus dimineata ca de vreo doua ori am trantit plapuma pe jos.

- Pai daca visam! i-am raspuns. Tu esti de vina, ca vrei sa fii rege.



Banii dati de tatal meu erau pentru taxe. Dar nici nu ma ganŽdeam s-o fac. II intrebai pe Nila care se intorsese de la nevasta-sa, daca puteam, cu o mie de lei, sa-mi cumpar un costum de haine, o camasa mai buna si o pereche de pantofi. Nila se gandi.

- Hai cu mine sa cautam, zise.

In drum ne opriram si ne uitaram intr-o vitrina, adica eu ma oprii, Nila ma lasa sa ma uit, cu mainile in buzunare si cu un suras de ingaduinta pe buze.

- Nu de-aici, imi spuse, de-aici nici un pantalon nu poti sa-ti iai cu o mie de lei. O pereche de pantofi costa sase sute, tu vrei si camasa! Hm! Hi

Radea de mine, dar totusi avea el ceva in cap, daca o porŽnise Strabaturam marele bulevard pana la piata Bratianu, cu statuia pe care o ocoleau tramvaiele si intraram spre Sfantul Gheorghe. Acolo Nila o lua la stanga si curand daduram de nisŽte strazi pline de pravalii deschise si lume care forfotea; parca era un balci.

- Ce e aici? il intrebai.

- Taica Lazar, zise el.

A, Taica Lazar, cum sa nu, auzisem, da, asa era, aici totul era ieftin, pana si in sat era cunoscuta aceasta strada. Ne opriŽsem nehotarati. In care pravalie sa intram? Si atunci din usa uneia mai apropiata se desprinse un om, veni drept spre noi si imi sopti mie la ureche.

- Domnu, am un costum de haine special pentru dumneata! Am tresarit! De unde dracu stiuse ca chiar un costum de haine cautam? Ma uitai la Nila, care lasase capul in jos.

- Pai n-are nevoie numai de costum, murmura el, vrea si o camasa si o pereche de pantofi.

- Am si pantofi si camasi, zise individul. Intrati, veniti cu mine.

Am intrat in pravalie, care intr-adevar era intesata cu de toate si omul lua de pe o vergea un costum gri, unde erau insiraŽte cu zecile si mi-l arata.

- Special pentru domnul, zise el, incercati-l.

Ma vari undeva in spate, ma dezbracai si il incercai, cu caŽmasa noua. Era perfect! imi aduse si o pereche de pantofi, care nu erau chiar noi, dar nici tociti si ma uitai in oglinda. Ei, asa da! Imi legai la gat si o cravata, pe care negustorul imi spusese ca mi-o da pe deasupra, nu intra in cost si ma intorsei sa ma vada Nila.

- Un domn elegant! exclama individul, astea cu care ati venit puteti sa le aruncati, domnul e student, daca nu ma insel, nu se face ca un student sa poarte asemenea

- Si cat costa, murmura Nila indoit.

Stia el ca aici e ieftin, dar nici pe degeaba nu ti le dadea nimeni, or o mie de lei Negustorul facu un gest: cat poate sa coste? O nimica toata.

- Facem o reducere pentru un student, zise el. Stim noi ca studentii o duc greu, dar trebuie sa fie si ei imbracati bine, se intalnesc cu studentele, ies la plimbare Am si palton SpeŽcial. Ala nu e palton pe care il aveti, nici nu pot sa spun ce e, manta, dulama taraneasca, scurteica Seamana cu o scurteica de muiere

Nila ranji. Asa era. Totusi se opuse:

- Palton, nu, vine primavara Si pan la anu.

- Bine, conveni individul, si puse paltonul la loc.

- Cat zici ca costa? sopti Nila.

- A, exclama negustorul ca si cand ar fi crezut ca spusese lucrul acela lipsit de importanta, pretul adica; patru mii de lei! se mira el insusi de cat de ieftin era.

Nila isi increti fruntea. Eu simtii ca trebuie sa ma intorc la vechiul meu costum pe care cu adevarat ma gandisem o clipa ca trebuie sa-l arunc. Chiar daca ne tocmeam, cat putea sa lase? O mie, chiar doua, si? De unde luam mia cealalta? Nila se gandea. Se uita la mine.

- Spune-i, zise, cati bani ai. Si daca nu vrea, mergem in alta parte.

- N-am decat o mie de Ici, spusei eu.

Negustorul incepu sa rada si sa enumere costum special, pantofi, camasa, cravata o lasa deoparte incepui si eu sa rad. Ma asezai pe scaun sa ma descalt. Dar observasem ca de cat timp stateam noi acolo nu mai intrase nici un client, desi misuŽnau cu sutele pe-afara. Sigur, ne ducem la altul, gasim noi

- Dati doua mii de lei si gata, zise individul. Nu castig nimic, dar poate daca va fac cadoul asta, o sa am si eu noroc cu altul care are mai multi bani.

Nila dadu din cap impovarat:

- De unde, ranji el bland, daca n-are decat o mie?

- Bine, se hotari brusc negustorul. Scoateti mia si sa-l purtati sanatos.

Stia, din experienta lui de negustor, cine si cati bani are in buzunar. Iar o vanzare era mai buna decat nimic. I-am platit si am vrut sa plec. Nila insa m-a oprit sa iau si hainele vechi, sunt bune, zise el, de tocit pe banca la scoala, Pe-astea noi sa le tin si eu de sus, adica de sarbatoare.

Avea dreptate. Cine stie cand aveau sa-mi pice niste bani Si atunci mi-am adus aminte de ghicitul tigancii lui Ilie: un dar de bani Da, iata, fusese Si drumul pesemne era cel facut de mine acasa Nila, incantat, si ca sa sarbatorim evenimentul, ma duse intr-o bodega. Ceruram bere si debretini calzi, cu mustar.

- De fapt cat costa ce-am luat? il intrebai curios.

- La Taica Lazar cam atat costa, zise el. Da-i nabii, adauga, le iau si ei de ocazie. Si puse mana si-mi pipai stofa. Dadu din cap: E cam subtire, dar e buna.

- Tu cat ai dat pe-al tau? Tot de la Taica Lazar l-ai luat?

Al lui era mai frumos, culoare bej, parca mai bine croit, cu altfel de nasturi imi spuse ca nu, l-a cumparat de la un magaŽzin, de la Serg, astea de la Taica Lazar nu prea tin, ca nu stii cat au fost purtate A luat unul odata, tot asa, ieftin si dupa cateva luni i s-au rupt pantalonii in cur

- Pai atunci, zic, pe mine de ce m-ai lasat sa-l iau pe-asta? Daca mi se rup si mie?

- Fii si tu cu grija Poate nu se rup, ca nu stii care e mai nou si care e mai vechi. La noroc!

Ciocniram halbele si bauram.

- Ce inseamna ocazie, il intrebai. Adica de unde le iau?

- Da-i nabii, zise, toate sunt de furat. Vin hotii, sparg o casa si pe urma le vand aici pe cateva sute de lei.

- Si aia de la care se fura nu pot veni aici sa le recunoasca?

- Nu, ca le schimba, le mai vopsesc, stiu ei ce sa le faca Nu le scot repede la vanzare, pana uita pagubasul. De-aia le vand ieftin, fiindca nici hotul nu se tocmeste. Crezi ca ti-l vinŽdea el cu o mie de lei daca nu-i convenea?

- Si politia, zic, nu poate sa-i prinda?

- Politia nu se baga, le da si lor o parte din bani ca sa-i lase in pace.

Interesante lucruri, secretele Bucurestiului, gandeam eu naiv. Nila trebuie sa stie multe.

- Asculta Nila, zic, tu de ce nu te-ai facut legionar?

Se uita la mine surprins si deodata intunecat. Inghiti ce mai avea din debretin si murmura stingherit:

- Mananca acolo si nu mai vorbi prostii.

Totusi se gandea la ceva. Isi lasa fruntea in jos si sopti:

- Astia omoara lumea! Intr-o zi au venit si au luat un jidan de la noi din bloc, un doctor I-au luat apartamentul. Cica l-ar fi omorat acolo la puscarie Barmanul de vizavi, un prieten de-al meu, povestea ca un prieten al patronului, tot jidan, cu un magazin mare, au intrat peste el in birou si cu pistoalele in mana l-au silit sa iscaleasca un act ca le-a vandut lor magazinul cu tot ce era in el

- Si?

- Si l-au dat afara. Daca nu iscalea, il impuscau Nu stau ei mult, mai adauga el cu o mohorata convingere, nu neatinsa de indoieli: si daca totusi stateau? Cine sa-i goneasca? Lumea isi vedea de treaba, umbla pe strazi, prin magazine, prin tramvaŽie Sau stateau prin berarii ca noi si beau bere. Ce-o sa se inŽtample? Cum o sa traim? Ce-or sa faca legionarii?

Nila relua dupa o lunga tacere.

- Sa taci din gura, nu mai vorbi de lucrurile astea

Si tacu el insusi, ganditor si posomorat. Avea grija de mine sa nu vorbesc cu cineva. Tacerea lui era linistita si in adancurile ei zacea o neclintita convingere.

- Cine face rau unora, n-o sa faca si altora? murmura el.



Anticarul meu imi dadu un Razboi si Pace in doua volume, pline de chenare si printi desenati in cateva linii si printese care semanau unele cu altele, bagate in text, cu un Napoleon strivit de palarie Abia citeam un capitol, ca se termina fara inteles, aruncandu-ma in altul pe care indata ce incepeam sa-l descifrez., apatea o litera mare inflorata si o printesa necunoscuta intra in scena mon cher prince Austerlitz drapelul imparatul Alexandru Kutuzov Natasa Nu intelegeam nimic NuŽmele de Tolstoi pe coperta imi amintea de un om cu barba, deŽspre care stiam ca fusese conte Un scriitor e un scriitor, nu conte Forta de creatie nu sta in titluri, Victor Hugo n-a fost nici duce, nici marchiz. Jean Valjean nu e print, iar Cozeta nu e ducesa Printesa Maria avea mosii, nu-si smulgea dintii din gura si nu-si taia parul ca sa poata trimite bani mizerabilului Thenardier. Nici un Javert nu statea in spatele grasului. Bezuhov, care venea si el la Borodino ca un tampit si ii incurca prin prezenta lui pe tunarii care luptau si mureau eroic pe o colina, alungandu-l cu blandete: "Boierule, nu e de tine aici, pleaca" (O editie a unei capodopere din care se taie halci intregi e o infamie; ca si cand ai stoarce-o de viata ei secreta si ai prezenta apoi cititorului un cadavru; intalnirea mea adevarata cu Tolstoi avea sa se petreaca mai tarziu si suflul epopeic din Razboi si Pace sa-mi aminteasca de Homer; cat despre Moartea lui Ivan Ilici, cu acel lucru din dreapta corpului sau pe care il capatase in urma unei lovituri de un scaun si care avea sa-i pricinuiasca o moarte lenta insotita de groaznice chinuri morale, aceste chinuri aveau sa mi se transmita si mie vreme indelungata, si mie mi se parea ca traiam ca Ivan Ilici si eram inspaimantat; cum traim, unde e lumina vietii pe care Ivan Ilici o descopera abia cand e varat in sacul mortii?; imagine teribila, moartea ca si cand ai intra cu capul in jos intr-un sac, in care nu vrei sa intri, dar esti impins; prin eliminarea savanta a detaliilor unei vieti meschine, dar care semana cu a tuturor oamenilor, Tolstoi isi impingea eroul spre tragedie cu vigoarea unei fatalitati inexorabile; nicioŽdata n-aveam sa citesc ceva mai zguduitor.)

Ma enerva si un zgomot care se auzea prin mica fereastra a camerei lui Nila. Ta-ta-ta-tal Apoi tacere si pe urma iar: ta-ta-ta-ta Am lasat cartea si am deschis geamul. Marele oras resŽpira calm, sub un soare si o lumina rece, vedeam cerul senin, spalacit, putin incetosat de frigul iernii. Alaturi ruinele unui bloc care se prabusise din temelii de cutremurul din noiembrie, in dreapta o firma pe varful altui bloc inalt care se aprindea si se stingea neincetat: Ja wohl (alaturi era "Cheia Roseti", punct de repeR). Ta-ta-ta! Apoi iar: ta-ta-ta-ta! undeva aproape, dar greu de spus unde, insa prezent, persistent, misterios Ce era?

Cine ne indeamna sa iesim? M-am imbracat si am coborat cu liftul. Nila era jos, in hol, la postul lui si cand m-a vazut mi-a facut un semn hotarat.

- Stai nabii, aicea, zice, apropiindu-se de mine. Nu iesi afara.

-De ce?

Ei, de ce! Sa raspunda Nila precis la astfel de intrebare De ce, de ne ce, nu era bine sa ies Cu frizura iesindu-i de sub sapca si cu mainile in buzunarele pantalonilor, indoindu-se, imi repeta:

- Stai nabii aci!

In clipa aceea zgomotul bizar patrunse prin poarta de la intrare: ta-ta-ta-ta! Apoi imediat: ta-ta-ta-ta! Ta-ta-ta-ta!

O luai spre iesire si Nila nu mai putu sa ma opreasca. BuleŽvardul era aproape pustiu. Tramvaiele numeroase care treceau pe-aici pierisera. incepui sa merg aiurea, la dreapta, in paltonul meu ale carei pulpane fluturau impinse de genunchii care se ridicau repede in mers. Imi cunosteam acest mers care parca ma tara, inainte, unde-o fi, pe marginea padurilor, a satului, a lotuŽrilor cu miristi pustii, de la Mirosi la Silistea, noaptea pe intuŽneric, dimineata lovindu-ma de tijele de floarea-soarelui, calŽcand in dovlecii de prin porumburi

Ajunsei intr-o piata cu statuie. Piata era plina de coloane de indivizi in caciuli taranesti, dar si in sepci de elevi, si indivizi rau imbracati, cu paltoane ca ale mele, dar si cu paltoane bune, bine croite pe corp, cu umeri ascutiti Ce cautau elevii aceia acolo? Strigau sau cantau Distinsei urlete: Jos nasonii jos nasonii Cine dracu erau nasonii astia? Ma oprii la distanta, prudent. In clipele urmatoare zarii in departare, inaintand spre piata tancuri, care faceau sa se cutremure pamantul. Patrunsera in piata, intrara printre coloanele care racneau ridicand mainile in sus, ocolira statuia si pierira pe unde venisera. Auzii huiduŽieli, injuraturi: huooo! huooo! Si din nou cantece intretaiaŽte, isterice, harmalaie de glasuri Camarazi, camarazi, incolonarea, mergem spre Piata Victoriei Nu va temeti de hidra maŽsonica.. . Aha, va sa zica astia erau nasonii, masonii Si iarasi: ta-ta-ta-ta! De asta data era aproape, la dreapta. O luai intr-aŽcolo. Nimic. Tacere totala. Iesii la o raspantie de strazi si pasii ma dusera tot la dreapta. Alta piata cu statuie. Pustiu. Dintr-o strada laterala navali un om in goana impleticita. Cazu si nu se mai ridica. Ma apropiai de el. In cadere imbratisase piatra neaŽgra care acoperea pamantul. Mustata ii inflorise de sange, care repede se facu negru langa gura ranjita si tacuta. Intelesei ca era mort. Si atunci tasnira spre directia din care venise omul gloante care faceau fiu-fiu, fiu-fiu si undeva aproape ta-ta-ta-ta, ta-ta-ta-ta dar gloantele se oprira in aceeasi clipa, acest zgomot tocat venea de undeva din inaltul cladirilor si se indrepta intr-o direcŽtie nedefinita, alti oameni fugeau tropaind si privii indelung sa vad daca mai cadea vreunul. Nu mai cazu si pierira pe o strada laterala. Ma uitam indarat spre omul mort langa statuie. Cine il omorase? Ce se intampla in oras? "Un om mort seamana cu un animal mort", gandeam. Vazusem cai morti cu dintii ranjiti. O luai tot la dreapta.

Pe marele bulevard pe care iesii, printre blocuri, zarii in deŽpartare reclama Jawohl. Mersesem in cerc. Un restaurant luxos era deschis, se vedeau prin geam oameni stand la mese, rasi, eleganti, cu cravatele la gat Intrai inauntru si caldura ma inŽvalui. Tremuram. Trecui printre mese, intrai la toaleta apoi ma uitai in oglinda o clipa, sa ma recunosc, sa iau cunostinta de infatisarea mea Revenii in restaurant, ocolii mesele si iesii prin usa care se invartea.

In bloc, pe "Cheia Roseti", oameni tacuti se stransesera in hol si se plimbau de colo pana colo. Se uitara la mine banuitori cand vazura ca veneam de-afara. Nila se apropie si ma lua.

- Du-te nabii sus si stai acolo, imi spuse aproape strigand, cu o voce poruncitoare, ca la noi in curte, cand ceva trebuia impeŽrios facut, ca la o porunca fatala, de care trebuia sa asculti fara sa intelegi.

Si aceasta voce a lui, in care auzeam parca pe tatal nostru pe vreme de furtuna, ba, intrati in casa, inchideti ferestrele, in timp ce trasnetele spintecau cerul si ploaia izbea in geamuri, ma facu sa inteleg ca marele oras traia si el ceva asemanator cu o priŽmejdie si ca trebuia sa ma inchid in odaie si sa inchid si geamuŽrile.

Ma trezii a doua zi spre pranz, dupa un somn lung, cu Nila vesel, care intra in odaie si imi arunca pe masa un pachet de salam si o franzela.

- Ia, ma, si mananca!

Parca ar fi zis: ti-am spus eu, acuma vezi mananca si taci! Ma uitai la el: adica cum?!

- Legionarii! murmura.

- Ce e cu ei?!

- S-a terminat cu ei. A venit armata si i-a gonit.

- Care armata, Nila?

Cum care armata?! Armata! Nu stiam ce e o armata? Ma asezai la masa si incepui sa mananc. Nu intelegeam bine. I-a gonit de unde?

- Hi, facu Nila. Credeau ei ca o sa-l dea jos pe general

- Au vrut sa-l dea jos pe general?

- Au vrut

-Si?

- Si generalul a scos armata si i-a belit pe toti

- Cand Nila?

-Azi

- Si nu mai sunt la putere?

Nila se indoi de spinare, isi vari mainile, in buzunarele pantaŽlonilor si nu-mi, raspunse. Semana cu un cal nepasator care isi scarpina cu dintii un genunchi.

- Nu mai sunt, sopti el parca cu melancolie.

Si dupa putina gandire puse mana pe clanta. Nu intelegeam. Nu generalul proclamase statul national legionar la 6 septemŽbrie, cand il detronase pe Carol al II-lea? Ii vazusem si poza intr-o vitrina, sau intr-un ziar, imbracat in camasa verde. De ce vrusesera legionarii sa-l dea jos? Intrebarile insa nu-mi staruira in minte, ca si Nila imi maneam franzela ca un cal nepasator fireste cu pistoalele lor Trebuia s-o pateasca Ma miram in clipele acelea cum de ajunsesera ei sa Hm! Si acum Gheorghe Megherel

Dar nu ma mai gandii nici la Gheorghe si nici la Megherel. Totul fugea parca cu viteza in urma mea si gandul mi se intorŽcea inapoi la despartirea de tata, in acel drum spre gara, cand imi spusese ca nu mai avea de-aici inainte de unde sa-mi dea bani de taxe. Mia aceea de lei, cu care imi cumparasem haine, era, fara doar si poate, tot ce mai putuse strange. De aceea nici n-o pastrasem. Si cu ea si fara ea, tot una era, bine ca eram imbracat, daca o sa fiu dat afara din scoala, macar Taxa era de sapte inii de lei. Ce mai conta o mie? Ce-aveam sa fac daca la intai februarie domnul Ionascu avea sa-mi spuna ca nu putuse aranja nimic pentru mine? Cum aveam sa-mi urmez eu liceul in particular daca nu-mi luam capacitatea si apoi si dupa aceea, o sa fac, unde sa lucrez? Fiindca Nila ma tinea la el stiind ca o sa plec si nu c-o sa raman. Vorba lui Ilie: nu era bancher.



Directorul Ionascu insa nu ma chema la el pana la sfarsitul anului scolar, an pe care il petrecui in amorteala si asteptare. Dupa-amiezile ieseam in oras fara invoire si portarul se invata cu mine vazand ca nu patesc nimic, imi deschidea poarta din curte cu o mica ezitare (ii aduceam din cand in cand cate un pachet de "Marasesti"), ieseam si eram dus. Intr-o duminica treŽcui pe la Gheorghe al lui Costica brutaml curios sa vad daca nu patise ceva. Nu patise. In timpul rebeliunii fugise de la sediu, imi povesti el, si fugise la timp, fiindca a doua zi toti cei de-acolo fusesera omorati sau prinsi de armata si bagati prin puscaŽrii. Acum lucra la Uzinele Centrale Bucuresti (U.C.B.) tot ca sofer. Ce facea, il intrebai. Nu-mi raspunse, se feri. Pastra inca pe chip urmele spaimei prin care trecuse in acele zile, se uita intr-o parte, nu intru totul sigur ca primejdia nu-l mai pandea si n-avea sa fie si el prins si inchis. Cica la U.C.B. il chestionaseŽra: "Ai fost legionar?" "Am fost!" "Ai luat parte la rebeliune?" "N-am luat." "Te angajam, dar daca se dovedeste ca ai luat, daŽca te cauta armata, nu raspundem."

Armata ne cautase si pe noi in scoala, care isi deschisese cursurile normal indata dupa sarbatori si nu asa cum spusese Dobrinescu, ca adica o sa fie inchisa pana la intai februarie. Absenta mea insa nu fu observata, nici macar subdirectorul Lascar nu-mi spuse nimic. A doua sau a treia zi dupa rebeliune, mi se povesti, intrasera prin clase militari cu casti de otel pe cap si facusera perchezitie pipaindu-i pe fiecare daca n-au pistoale, cautara si prin banci si pe sub saltelele din dormitoare. Nu gasisera nimic. Pedagogul verde, care infiintase in scoala "fraŽtiile de cruce", disparuse si nu se mai intorsese. Nimeni nu spuse nimic elevilor care fusesera recrutati, isi vedeau de invatatura ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Blandul Badila, care fusese seful fratiei de cruce din clasa nu fu certat de nimeni, profesorii il simpatizau mai departe pentru inocenta si mai ales pentru efortul lui de a raspunde bine la lectii, caci invata greu, dar se straduia si asta place profesorului, caci cine se straduieste are sansa de a reusi, spre deosebire de cei mai inteligenti, dar smecheri si puturosi, care cine stie ce vor ajunge in viata (Badila a ajuns in cele din urma invatator, s-a casatorit si a avut si un copil, a murit insa de tanar, de o tuberculoza galopanta.)

I-am spus lui Gheorghe ca atunci imediat dupa rebeliune a fost pericol sa fie prins, cand armata ii cauta peste tot (si ii povestii cum cautasera si la noi in clasA) si daca pana acum nu l-au cautat, a scapat.

- Asa zice si nevasta-mea, raspunse el, dar fara ca urmele acelei nelinisti sa-i piara de pe chip.

- Si Megherel? zic.

- Pe Megherel l-au prins! Sau a fugit el, nu stiu unde, fiindca l-am cautat de cateva ori pe acasa si nu l-am gasit.

- O fi scapat si el, cine stie, zic, ca sa-l fac sa-si ia gandul de la toate astea.

Dar nu si-l lua. Avea si de ce. De unde sa fi stiut el in ce se bagase atunci cand se luase dupa Megherel? Ca si Megherel insusi care il atrasese? Poate cineva sa ne avertizeze de pericoŽlele acestei lumi? Zici ca sunt normale, vin oameni mari la puteŽre, nu vine fitecine si crezi ca nimic rau nu se va intampla De ce sa se intample? E cineva nebun sa le faca ceva oamenilor, asa degeaba? Carol al II-lea desfiintase partidele, foarte bine faŽcuse, prea mare tambalau cu tot felul de alegeri si pe urma nici nu se facea bine guvernul, ca si cadea Atunci ce rost mai aveau alegerile? Dar si regele asta traia ca un nerusinat cu o tiitoare in vazul lumii, curva Elena Lupescu. Si fusese detronat! Foarte bine! Mai multe nu stiam despre domnia lui Carol al II-lea, daca era vinovat sau nu de ciopartirea tarii, daca daduse sau nu daduse ordin sa cedam fara lupta. Meseria de rege nu e lipsita de riscuri. Gandeam, desigur, ca si Gheorghe si Megherel, ca bine i-au facut ca l-au gonit, dar si bine era daca il judecau ca pe Louis Capet si ii taiau capul Nu esti rege sa jefuiesti tara, porti raspunderea si esti dator, cand vezi ca nu mai esti in stare s-o conduci si s-o aperi de pericole, sa pleci din timp, sa lasi pe altii mai indrazneti si care o pot feri de primejdii Si pe urma la putere venise un general Si imi amintii de balbaielile lui Gheorghe din berarie Regele Mihai ii luase locul lui tat-sau era si el legionar, din moment ce domnea peste o tara legionaŽra Generalul Ce, un general era o gluma?! Si apoi deoŽdata rebeliunea Ce vina aveau Gheorghe si Megherel? Se angajasera si ei soferi Gheorghe vindea braga si asta nu era o meserie Putuse si el sa se insoare cu o fata mai buna abia dupa ce isi luase carnetul

- Cand ti-ai luat tu carnetul, Gheorghe? il intrebai.

- Prin iulie anul trecut, zise el surprins. De ce ma intrebi?

- Si unde lucrai?

- La Gagel

- A, zic, la paine. Si de ce ai plecat de-acolo?

Gheorghe intarzie sa raspunda. Vroiam sa-l mai intreb daca Megherel era legionar facut inainte de 6 septembrie, sau dupa. Gheorghe se facuse dupa. Dar nevasta-sa ne chema la masa afara, in alta camera, care era de fapt bucataria micului proprietar al acelei curti, gatise acolo si ne asezaram sa mancam. Acele baclavale de care imi vorbise Gheorghe asta toamna, cand nu venisem, aparusera iar, pesemne ca in fiecare duminica vanzatoarea de cofetarie le aducea sotului ei, acasa. La sfarsit ne servi cafele. Intre timp femeia nascuse, dar nu vazusem copilul si o intrebai unde era.

- Cum unde, se mira ea, nu l-ai vazut in odaie? Doarme in patucul lui.

Nu vazusem patucul. Femeia isi aprinse un ciubuc si incepu sa fumeze linistita. Dupa nastere se calmase si parca nici nasul nu-l mai avea asa mare, poate din pricina pieptanaturii, atunci parul castaniu ii cadea bogat pe langa obraji, acum isi eliberase chipul ridicand parul intr-un coc. Ii statea mai bine, da, iata, nasul arata obisnuit, ca orice nas. Observand poate privirea mea de simpatie mi se adresa si ma intreba daca am fost pe la tara si ce mai fac socrii si cumnatele ei. Ii raspunsei ca n-am fost.

- Noi vrem sa ne ducem, dar nu acum, incolo spre primavaŽra, o sa luam si copilul.

Nu mai avea deci nimic cu noi astia de la tara, cum mi se paruse data trecuta. Ma intreba cat am dat pe costum, ii spusei cat si de unde il luasem, ea spuse ieftin si ca imi statea bine, nu ca ala vechi, in care aratam parca Si rase si rasei si eu Gheorghe insa nu radea. Si atunci renuntai sa-l mai intreb cum ajunsese el de la Gagel la sediul Legiunii, observasem ca evitaŽse sa-mi raspunda. Cum sa fi ajuns? Tot prin Megherel, prin cine altul?

Nu pati nimic Gheorghe, dar in aprilie fu incorporat. Despre Megherel afla de la cineva si imi spuse si mie ca nu fusese prins, dar nici in tara nu mai era, fugise chiar atunci, in zilele reŽprimarii Legiunii, peste hotare, cu alti sefi legionari. Megherel era si el un astfel de sef? Gheorghe dadu din umeri. Nu credea, dar era desigur legat de unii dintre ei, care il scapasera, cum scapasera si ei, cu ajutorul nemtilor. Il intrebai atunci pe GheorŽghe de ce nemtii, de care Legiunea era legata, nu-i sprijinisera pe legionari in timpul rebeliunii?

- Care nemti? zise Gheorghe mirat si intelesei ca nu stia ca inca din toamna trecuta se vorbea ca generalul adusese in tara instructori germani pentru armata romana. Sau poate stia, dar nu vedea nici o legatura intre nemti si legionari. Eu insa stiam, citisem intr-un ziar, la Cristur-Odorhei, in 38, procesul lui Codreanu, in care era acuzat de legaturi intre organizatia sa si GerŽmania lui Adolf Hitler si cum spusese el ca a doua zi dupa ce avea sa ia puterea, Romania va fi alaturi de Germania. Fusese condamnat la zece ani inchisoare, dar Carol daduse ordin sa fie omorat dupa proces Legionarii luasera puterea, Romania era alaturi de Germania si totusi Fusesera inlaturati, de ce Hitler nu-i aparase? Habar n-avea Gheorghe de toate astea, dar nici eu nu intelegeam.



Luai note proaste la toate examenele, dar reusii sa-mi iau totusi examenul final de capacitate, adica de terminare a patru clase normale, dupa care puteam urma cursul superior. Media generala 6,26, iar la purtare 6. Si totusi pana atunci foaia mea matricola, dupa care mi se inmana o copie, arata note mari, intre 8 si 10, in cei trei ani anteriori, iar la purtare 10. Domnul Lascar imi daduse acel 6 la purtare, dar nu mai imi pasa

Si parasii scoala.

Cine ghideaza pasii unui tanar? Unde mi-am dus eu lucruriŽle? Fiindca stiind ca aici n-o sa ma mai intorc, imi luasem cartile, caietele cu insemnari, plapuma dintr-o patura violeta, dar cu nasturi si cearceafuri facute de surorile mele Mita si Ilinca, si unde le dusesem, pe unde umblasem cu ele? Fiindca Nila intre timp plecase de la Bloc Algiu Dadui de el pe strada CaŽramidari, dar cine imi spusese unde sta? Lucra acum la Fabrica de lanarie, pe strada Lanariei, dar ce facea acolo? Am dus lucruŽrile la el? Desigur, lunile care au urmat m-au gasit la el. Dar ce-am cautat eu in zilele urmatoare pe Serban Voda? Tocmai in fata unui afis pe care scria ca se angajeaza tineri pentru deschiŽderea santierului C.F.R. Fierbinti!? Doritorii se vor prezenta chiar azi la sediul cutare din Serban Voda. Ma uitai la data. Azi era chiar azi, luna iunie, ziua aceea, iar cladirea sediului era chiar acolo. Cum de nimerisem? Am citit din nou afisul Tineri Nu eram eu tanar? Era pentru mine acel afis.

- Mergem? auzii o voce alaturi.

A, Niculescu, un coleg Un ins mititel, istet, insinuant si cam ticalos, dar familiar, apropiat, saritor. Fura in clasa si in dormitor stilouri, carti si chiar flanele, zicea ca sunt ale lui, dar era un consens, cand il prindeam ii trageam pumni in cap, el rabda, nega in ciuda evidentei si noi il iertam tocmai fiindca stiam ca e hot, ramanea intre noi, nu-l reclama nimeni. O data a purtat pantofii altuia cateva saptamani. Pagubasul navalea asuŽpra lui, era tarat pe jos, bumbacit zdravan, dar pe urma se ridica, raspundea la injuraturi, mereu cu un suras si o sclipire vicleana in ochii lui care se inecau parca in sudoare. Nu invata nici bine, nici prost, facea parte din galeria de tipi ai clasei, el era hot, altul era gras si onanist, Tanase era tocilar, Enache era urias, afabil, Ene avea tot timpul ochii cat cepele, Amuza misterios, avea aerul sa ne spuna ca el stia secrete mari, vorbea putin dar in doi peri, echivoc, impenetrabil. Barzoi era complexat, radeam ca era scos mereu la vioara de un profesor care cand desŽchidea catalogul dadea peste numele lui: Barzoi, soptea si BarŽzoi iesea din banca disperat si ne chinuia indelung urechile cu scartaiturile viorii lui habar n-avea, dar nu stiam ce avea cu el stersul si bizarul profesor, il scotea numai pe el si voia cu tot dinadinsul sa-l invete, il sfatuia, il corecta, il punea s-o ia de la cap, era numai un dialog al lor, al carui sens ne scapa, uneori suna clopotelul si tot nu-l slabea Barzoi se intorcea in banca cu sticliri de ura in priviri la adresa tuturor, in timp ce din clasa se auzeau stigate, Barzoi, Barzoi, si profesorul iesea pe usa ca o fantoma fara chip si forma.

- Ce e, Niculescule, il intreb, ce cauti aici?

- Ne angajam? zice. Si tu vrei sa te angajezi?

- Dar tu nu te duci acasa?

- Care casa? zice.

A, da, crescuse intr-un orfelinat, sigur, nu voia sa se intoarca acolo. I-am raspuns ca ne angajam, dar ne angajeaza?

- Mergem si vedem.

Erau multi baieti in fata acelei cladiri care daduse anuntul, dar nu aveau studii si un ins simpatic, blond, foarte tanar, in costum sport, cu pantaloni care se terminau sub genunchi, cu pantofi cu talpa dubla, ars de soare, ne angaja pe noi doi si inca doi domni batrani pentru mine, pe unul il chema Jumanca, pe celalalt Ionescu, patru insi Trebuia sa ne prezentam a doua zi dimineata la acelasi sediu si sa plecam la Fierbinti. Ce vom face acolo? Ce vom fi? Blondul ne spuse doar atat: vom lucra cu el. Era perfect. Cu un asemenea barbat deschis, simplu, tanar aproape ca si noi, nici nu mai era nevoie sa stii ce vei lucra: era clar, n-aveam sa dam cu tarnacopul.

Am semnat cate-o cerere de angajare, vaga, "in serviciul santierului Fierbinti" si am plecat. A doua zi dimineata un camiŽon ne-a dus in comuna Fierbinti, unde de indata am si gasit un coleg dintr-a opta, care m-a luat, pe mine, nu si pe Niculescu, la el. Legatura cu santierul avea s-o faca domnul Jumanca, sa ne anunte cand vine inginerul, caci blondul care ne angajase era inŽginer, si sa incepem lucrul.

Dar el veni curand Stateam toata ziua de vorba cu acest coleg despre filosofi pe care ii citisem sau nu-i citisem, ne ameŽteam pronuntand cuvinte mari si ganduri incoerente, ore intregi, plimbandu-ne prin sat (comuna era intinsa, avea chiar edificii impunatoarE) si pe camp, prin cimitir si ulite cu pomi incarcati cu fructe Voltaire Da, Voltaire Fichte A, Fichte Leibniz Fenelon, da, educatia fetelor Candide Micromegas. Cateodata ne opream si ramaneam nemiscati unul in fata altuia, cu mana la barbie, reflectand Voltaire e mai larg, el nu considera ca traia in cea mai buna dintre lumi, in timp ce LeibŽniz Da, Leibniz simtea ca lumea e imperfecta in eternitate si atunci considera prezentul lumii in care traia drept cel mai bun. Avea dreptate. Ba nu, Voltaire avea dreptate! Ba nu, Leibniz, Tout est pom le mieux dans le meilleur des mondes possibles Oui, mais

Eram invitati de domnisoarele satului, eleve sau studente care ne serveau cafele in odai mari si racoroase, incarcate cu mobile de nuc si covoare pe jos si pe pereti Ne aratau albume elegante, pline chiar eu fotografii cu ofiteri supli si doamne in floarea varstei, care fusesera rude sau prieteni sau bunici dispaŽruti de pe aceasta lume.

Nu stiam nici cand adormeam nici cand ma trezeam. Cred ca a mai trecut o saptamana pana a venit domnul Jumanca sa ma anunte sa ma prezint la biroul santierului. Acolo credeam ca o sa-l gasim pe inginer, dar era un functionar care ne puse sa semnam o hartie mare cat un cearceaf si ne dadu fiecaruia cate-o mie de lei. Tot el spuse ca de-aici inainte aveam sa dorm si eu in acea cladire, ca si ceilalti, iar in ceea ce privea masa, era un carciumar mai incolo, unde puteam sa mancam zilnic. O mie de lei fara sa fi facut nimic Nu era gluma, eram cineva. Niculescu isi cumpara un pachet de tigari si imi dadu si mie. Nu fuŽmam, dar aprinsei totusi tigarea si in cateva zile cumparai eu inŽsumi un pachet de la carciumar. In schimb imi disparu camasa mea cea mai buna. Il luai la rost pe Niculescu, dar el se jura pe ma-sa pe care n-o cunostea ca nu el mi-o furase. Nu-mi trecu prin minte sa-i caut in geamantan, ma scarbii de el si imi cumŽparai de la magazinul din comuna alta.

In sfarsit blondul inginer sosi intr-o buna dimineata si ne lua cu el pe camp. Nu era nici un santier, urma sa se deschida. Ne dadu sa ducem in spinare niste scule, alti oameni veneau cu taŽrusi, ajunseram la campie intinsa. Inginerul batu un tarus coloŽrat, aranja trepiedul si ne trimise in departare cu alti tarusi. Ne spuse sa tinem unul in mana. El se aseza in fata trepiedului ca un fotograf, se uita printr-un aparat de ochire si incepu sa ne faca semn cu mana: mai asa! mai la dreapta! Mai la stanga acolo! Infigeti tarusul! Aveam un ciocan, baturam tarusul. Pe urma veni spre noi cu toata aparatura, cu domnii Jumanca si Ionescu carand acea aparatura si noii tarusi si ne trimisera iar in departare, in urma noastra domnii Jumanca si Ionescu trageau o sfoara de la un tarus la altul. Iata pentru ce fusesem angajati

La masa domnul Jumanca citea ziarul si il comenta, spunand ca generalul ala Degaule (asa pronunta, cum se scriE) continua lupta contra nemtilor, dar in zadar, fiindca acum Rusia se va prabusi (intre timp intrasem in razboi alaturi de nemti impotriva RusieI) si Hitler o sa invadeze Anglia si o sa puna mana pe generalul asta nebun, Degaule. Eu radeam si domul Jumanca se uita urat la mine, de ce rad

Curand, in urma noastra aparura oameni care incepura sa sape. Noi eram departe, faceam in fiecare zi kilometri dus si intors. Domnii Jumanca si Ionescu stateau mereu cu inginerul si intr-o zi ne spuse ca nu mai era nevoie de noi doi, daca vrem putem sa ne intoarcem inapoi acolo unde se sapa si sa ne angaŽjam ca pontatori. Intre timp mai primisem cate o mie de lei.

Ne intoarseram inapoi Ce era un pontator? Niculescu imi explica: unul care tine socoteala orelor de munca ale altora. De unde dracu le afla, asa mic cum era? In orice caz n-avea inca optsprezece ani, dar ai fi zis ca are douazeci si cinci dupa felul insidios cu care cuvantul lui intra si iesea din lucruri, cunoscandu-le toate fetele, si dupa felul batranicios cum ii fugeau priŽvirile, fara sa comunice de indata ce vedea. Ii dadeam pumni in spinare sa vorbeasca, sa raspunda cand il intrebam: "Cum dracu ai ajuns tu in scoala? De invatat inveti prost, hot esti si ai si burŽsa ca Dobrinescu!" Isi arata dintii intr-un suras incremenit, inca inocent, si nu zicea nimic. Pentru fete nu manifesta nici un inteŽres ca si cand le cunostea el, stia cate parale fac. "Tu, sa ajungi invatator? exclamam eu furios (invatatorii mei fusesera inflexiŽbili, nu alunecosi cum era eL). Si cum sa pedepsesti tu un copil care a sterpelit ceva? Nici n-o sa-l pedepsesti, o sa razi in sinea ta si o sa faci din ei oameni dupa chipul tau, daca n-or sa te ia taranii la goana cu tapoaiele! Sau te pomenesti ca o sa le tii discursuri si ei or sa se uite uluiti in gura ta ipocrita?" "Nu sunt ipocrit, zicea, surad sincer, dar nu rad ca tine de domnul JumanŽca. Din pricina ta or sa ne dea afara pe-amandoi, o sa-i spuna inginerului ca suntem derbedei"

Uite ca se adeverise aceasta prezicere a lui, dar nu se gandea sa-mi reproseze. Poate ca nu era adevarat? Poate ca intr-adevar nu mai era nevoie de noi? Soarele de iulie ne bronzase, incepuŽse sa ne placa ceea ce faceam si iata, eram trimisi inapoi, sa

- Ne pricepem noi sa fim pontatori? il intrebai.

- Invatam repede, raspunse el linistit.

Cateva ore rataciram printre muncitori nestiind cui sa ne adresam. Pe cine intrebam, dadea din umeri. Dar ce muncitori ciudati. Unii cu ochelari, cu camasi de matase pe ei, cu ceasuri la mana, unii tineri, altii incaruntiti Dadeau cu tarnacopul, ridicau terasamentul de-a lungul acelei sfori intinse de domnii Jumanca si Ionescu. Aveau bocanci noi in picioare, pantaloni eleganti.

- Sunt jidani! imi sopti Niculescu.

Ia uite! Formidabil! De unde aflase si asta? Si tot el imi spuse ca jidanii astia nu venisera acolo de bunavoie, ci Si rase adica erau adusi cu forta? Desigur! Desi legionarii fusesera beliti, astia tot nu scapau.

Gasiram pana la urma un domn care ne spuse ca pontatori nu putea sa ne angajeze, n-aveau nevoie, dar daca vroiam sa castigam un ban putea sa ne angajeze la nivelare, adica nu chiar la lopata si la tarnacop, ci - si ne arata - cu un fel de mai sa tasam pamantul pe care il sapau si il aruncau ceilalti si peste care urma sa se puna pietrisul si traversele. Nu trebuia lovit cu acel mai, ci doar tinut de coada drept, ca pe un batator de putinei de lapte si indesat cu el pamantul deja faramitat de altii. Nu, spusei. Dar Niculescu, cu tigarea in gura, puse mana pe un astfel de mai si de indata incepu sa lucreze. Era mic, batatorul de pamant era cat el. Dar il manuia cu pricepere, in secunda in care il luase in stapanire si invatase ce are de facut. Imi intoarse spatele, din clipa aceea nici nu se mai uita la mine. Ma indeparŽtai, lasand in urma tarnacoape care se ridicau in aer, brate care aruncau, sir nesfarsit de oameni peste campia fara margini. Imi staruia in minte chipul viclean al lui Niculescu, care se pierduse in marea de oameni. Se pierduse?! Ceva imi spunea ca nu ramanea el acolo sa faca la nesfarsit munca aceea, printre acei insi pe care ii recunoscuse atat de rapid cine sunt. Un gand care imi scapa il determinase sa ramana. Ce gand? N-aveam sa-l mai aflu.

Cateva ore mai tarziu un camion al santierului ma ducea pe platforma lui inapoi la Bucuresti. Aveam o mie de lei in buzunar si mai trebuia sa primesc una de la C.F.R. (asa credeaM), un timp incalculabil de libertate ma astepta in marele oras. Zburam, iar zdruncinaturile camionului imi sporeau sentimentul de triumf care ma stapanea. Ce, fusese rau? Castigasem Era soaŽre bolta cerului, spre care imi ridicam privirea, era fara cuprins, vantul imi biciuia fata, drumul fugea in urma cu viteza.



Aveam in minte un gand: unde puteam eu lucra cel mai bine? In preajma cartilor, bineinteles, sa am salariul meu lunar, sa ma intorc acasa si sa ma apuc sa invat, sa-mi dau examenele in particular, la un liceu si pe urma sa urmez la universitate, inca opt ani de studii si imi luam licenta in litere la douazeci si sapte de ani. Era prea tarziu? Nicidecum! Dar uitam ca era razboi si ca in 43 trebuia sa fiu incorporat. in 43? E, he! Pana atunci razboiul cine stie

Pe Caramidari am gasit usa incuiata. M-am dus la Fabrica de lanarie, l-am chemat pe Nila la poarta si i-am cerut cheia. L-am intrebat ce facea el acolo? A dat din cap si din umeri: facea el ceva, avea o leafa, n-a vrut sa-mi spuna, dar era putin incurcat.

- Vezi, zice, ca in zilele astea vine Veta hi, unde sa stai si tu

I-am raspuns ca nu e nimic, o sa dorm pe jos. Nu m-a intreŽbat nici unde fusesem doua luni, nici ce ganduri aveam ramaŽnand la Bucuresti (ii spusesem ca la scoala nu mai ma puteam ducE), nu era ca Ilie, sa mi se bage in suflet

Veta a venit, dar curand a plecat, s-a intors la tara unde isi lasase copilul. Curand dupa plecarea ei pleca si Nila.

- Vezi, mi-a spus intr-o dimineata.

Era ingandurat ca de obicei, absent cu altii dar nu cu sine. Mi-a soptit:

- Ma duc in concentrare.

Simplu, parca mi-ar fi spus un lucru obisnuit, firesc si fara implicatii pentru soarta lui. A adaugat ca odaita era platita pe trei luni, puteam sa stau, proprietarul stie Nu era scumpa chiria, un pol pe luna, dupa trei luni trebuia sa plec sau s-o platesc mai departe

- Bine, Nila!

Lucruri aveam, o plapuma, cearceafuri, restul, care era al lui, avea sa vina Veta sa le ia. Dar al cui era patul? Al proprietaruŽlui. Si Nila mi-a intors spatele si a luat-o cu pas vioi spre poarta. Credeam ca o sa revina sa-si ia la revedere, fiindca plecase fara sa-mi spuna un cuvant mai mult, fara un gest, fara o privire care putea tine loc de despartire. Nu s-a mai intors niciodata, regiŽmentul lui 5 Dorobanti din Giurgiu intra in foc si Nila avea sa moara un an mai tarziu pe frontul rusesc.

Cu o mie de lei in buzunar ma simteam la adapost. Cu inca o mie pe care aveam s-o mai primesc de la C.F.R. puteam sa ma bucur de libertatea mea multa vreme si intre timp sa-mi caut un post. Gandul imi mergea spre o biblioteca, sa fiu deci biblioteŽcar, sa ma inscriu la un liceu si sa-mi realizez planurile, care erau atat de simple incat nici un nor nu-mi turbura zilele. DeoŽcamdata eram absorbit de lectura unui mare roman, in trei voŽlume, Casa de lut de Pearl Buck si Mama, de aceeasi autoare si de un volum de mitologie greaca, pe care vroiam sa-l asimilez in intregime, caci istoria Greciei antice ma prinsese inca din clasa intaia, ma pasiona.

La anticar (acest anticar se afla intr-o mica piata nu departe de Cheiul Garlei, intr-un mic pavilion numit Casa anticarilor, erau vreo sase, nici acum nu stiu cum ii zice, un oras nu-l cuŽnosti bine nici daca locuiesti in el zeci de anI) intalnesc intr-o zi, pe cine? Diaconescu! Cea mai proeminenta figura din Scoala normala de la Cristur-Odorhei, elev pe clasa opta, puternica perŽsonalitate, respectat de toti profesorii, ii dadeau zece fara sa-l e-xamineze, fiindca ceea ce stia el depasea mult manualele, era inutil sa-i pui acestui baiat intrebari.

- Domnul Diaconescu! Ce e cu dumneavoastra aici? l-am intrebat eu. Nu sunteti invatator?

Ma cunostea. Desi doar pe clasa a treia, elevi dintr-a opta veŽneau la mine sa le fac o lectie model. Tema lectiei. Introducerea. Expunerea subiectului. incheierea. Tema aceea trebuia forŽmulata in scris, si cand era vorba de literatura nu era o gluma. Pusi in situatia de a urmari o idee (si mai tarziu, in viata literara, am cunoscut scriitori talentati si vanjosi, cu seva in ei, dar care chiar daca ar fi mers aiurea si s-ar fi izbit cu capul de un copac, dupa cum spusese la un moment dat tot unul dintre ei" tot n-ar fi gasit o ideE) veneau la mine cu manualul pe care nu-l intelegeau si ma rugau sa le fac eu lectia; si le-o faceam. Si Diaconescu aflase si ne imprietenisem.

Era un ins mic de statura, totdeauna bine imbracat, matur inainte de vreme, destinat unui viitor stralucit Ce cauta el la Casa anticarilor? M-am uitat la el. Costum impecabil, pantofi bine lustruiti, stapanire de sine de barbat precoce, ironie spusa cu intoarcerea capului intr-o parte, sa vada si altii comedia, sau valoarea ignorata.

- In aceste timpuri, zise, cand Europa e turbure, Portrete lirice de domnul Ion Pillat ne asigura de permanenta poeziei.

Si imi arata orgolios volumul pe care tocmai il gasise si il cumparase.

Ma intreba ce fac in Bucuresti.

- Bine, zic, si i-am dezvaluit gandurile necomplicate care stapaneau viata mea.

El ma asculta atent, imi spuse ca planul era realizabil daca il urmaream cu perseverenta si continuitate, cum spunea adolesŽcentul lui Dostoievski si ma invita pe Ia el.

Locuia, ce intamplare, pe-aproape de Caramidari, intr-o odaita insa mai luminoasa si mai buna decat a mea, cu chiuveta si lumina electrica.

- Intai, zise, sa mancam (intre timp se facuse searA). Poetii mancau si ei, continua punand cartea lui Pillat pe noptiera. Nu stim inca prea bine ce facea Eminescu, cum isi lua micul dejun, unde isi lua pranzul si cu cine. Vorbesc de viata lui cotidiana. Exemplarele deosebite ale spetei noastre ne intereseaza in cele mai mici amanunte Dar romanul pe care l-a scris domnul Cezar Petrescu despre poetul nostru cel mai mare e neinspirat, nu se vede geniul, fiindca asta ne intereseaza.

In timp ce vorbea pusese masa si aprinsese o lampa de petrol de gatit. Avea ciorba, mancare de zarzavat cu carne, un fel de ghiveci macelaresc, salata de vinete, branza si unt. L-am intreŽbat cine ii gateste.

- Eu, mi-a raspuns el dand capul intr-o parte, ironic la adresa cui l-ar dispretui si nu fara mandrie. Cei mai buni bucatari sunt tot barbatii, aici la Bucuresti, in lumea civilizata. Numai taranii considera ca bucataria e treaba muierii si tot ce face in acest sens un taran tine de macelarie: taie un porc, un vitel

Avea dreptate si am ras.

- Deci liceul in particular, a continuat el cu o voce scazuta, dar limpede, foarte bine, eu sunt functionar la U.C.B. ("iarasi U.C.B.! am exclamat in sinea mea, U.C.B.-ul asta e o adevarata salvare pentru toata lumea"), dar am intrat greu si numai fiindca am avut fata de altii avantajul studiilor. La toamna ma duc la postul meu, sunt invatator, dar in timpul vacantei am vrut sa castig niste bani, pentru sora mea, care e si ea la liceu, pe clasa a cincea. Sa-ti arat.

Si se duse si trase de sub pat un cufar, ii deschise capacul si imi arata un teanc de bani.

- Intr-adevar poti invata linistit daca gasesti o slujba, contiŽnua el invitandu-ma la masa.

Ciorba era excelenta, de mult nu mai mancasem ceva asa de bun. In internat numai foamea ne impiedica sa ne dam seama cat de infecta era mancarea. Din mia mea faceam economie, maneam numai paine cu rosii si adesea un corn cu lapte.

- Iti cumperi ca mine o lampa cu gaz, un tacam si doua farŽfurii si iti faci acasa. Piata te invat eu, mergi cu mine maine duŽpa masa sa vezi ce sa cumperi si cum sa te tocmesti.

Carti avea putine, in frantuzeste, Valery, Mallarme, Baudelaire (si o traducere a acestuia de Serban BascovicI). Am uitat de Portretele lirice ale domnului Pillat si am citit din Baudelaire, intai din original, apoi talmacirea lui Serban Bascovici. Nu citisem pana atunci nimic din. poetul francez si auzind Starvul, Spleen, Albatrosul, Corespondentele, am avut un soc. CitiŽsem Villon, cu dictionarul in mana si dupa ce il descifrasem il recitisem luni de zile, prizonier total al celebrelor Balade. Dupa Eminescu era al doilea poet care ma facea sa simt ca poezia e un miracol care ne scoate din efemer si ne face sa ne simtim eterni. Si tatei ii placea poezia Cosbuc Din codru rupi o ramurea, Ce-i pasa codrului de ea ?

O auzise la scoala, recitata de copii la sfarsitul anului si adeŽsea repeta aceste versuri, a caror imagine simpla il facura sa aiba o idee a ceea ce inseamna un om in mijlocul omenirii. Si acum, iata, un altul care putuse scoate astfel de accente contemŽpland cu iubita de brat un starv plin de viermi. Iluminarea din final in care poetul afirma ca desi iubita lui va ajunge ca acel starv, el va pastra in suflet spiritul descompusei sale iubiri, m-a facut sa tresar. Da, iata ideea geniala care salveaza o formidabiŽla descriptie care nu promitea nimic bun si cum nu exista un univers deosebit al poeziei, iar altul separat, nepoetic, vulgar Un starv! Si cum a tasnit scanteia divina din sufletul poetului! Atunci am inteles si n-am uitat ca se poate scrie despre orice, ca un om, un animal, un mediu social, un lucru au in constiinta arŽtistului o importanta egala. Sa scrii despre bufnite! Ce se puŽtea scrie? Ca sunt prevestitoare de rele? O idee comuna. Baudelaire descoperea ca ele iubesc nemiscarea si mediteaza, si ca numai omul poarta pentru totdeauna osanda de a fi vrut sa schimbe locul. Dar despre pisici? Ce sa scrii despre o pisica? Edgar Poe, ale carei povestiri fantastice le citisem, arata ca o pisica putea impinge la crima. Baudelaire le iubea ochii, in care contempla ora Fara o idee, gandeam, nu exista opera de arta durabila.

I-am spus lui Diaconescu acest gand al meu si el a confirmat, corectandu-ma insa. Uneori poezia isi ajunge ei insasi, fara a exprima neaparat o idee originala. Bacovia de exemplu, in admirabila Lacustra, are doar un sentiment ca ploua si totul se prabuseste. Si inca aici exista ideea ca un gol istoric il cuprinde si se simte ca pe vremea locuintelor lacustre ale stramosilor nostri, dar alteori nu descrie decat un peisaj dezolant si cerul plumburiu, pe care il strabate un corb diametral.

- Ba nu, zic, si acolo apare un sentiment, care e de fapt o idee, ca natura ne apasa cu elementele ei:

Chemari de disparitie ma sorb.

- Da, dar nu e o idee prea originala. Domina descriptia peiŽsajului, invaluit in poezia sumbrului.

Ne-am despartit la sugestia lui discreta ca dimineata trebuie sa se scoale devreme, desi eu as fi vrut sa mai raman. Poezie, da, dar el avea o slujba, nu se putea duce obosit de nesomn. Urma sa ne vedem a doua zi pe la orele sase.



L-am gasit gata pregatit sa iesim, sa ma invete cum se face o piata. Si-a luat o plasa si am pornit-o pe jos spre Piata Mare. Pe drum a inceput sa-mi vorbeasca despre fete si cat sunt ele de dragute, dar ca daca vroiai sa le placi trebuie sa arati bine imbracat, pieptanat si cu cravata la gat. Si m-a masurat o clipa. Nu purtam cravata si pantalonii mei nu erau calcati ca ai lui

- Sa vezi, zice, daca ma uit eu la una, cum intoarce capul Ia uite ce frumoasa e asta care vine.

Si intr-adevar fata zambi cand, ajungand in dreptul nostru, Diaconescu o saluta si ii spuse:

- Sarut mana, domnisoara! Plimbare placuta Puteam sa facem cunostinta, imi sopti, dar nu acuma. Duminica iesi cu mine si ai sa vezi. Dar sa te pui la punct, nu asa

Am ajuns in piata si l-am urmarit cum targuia si se tocmea pentru un firicel de marar. Nu se grabea si totdeauna iesea, dupa cum imi demonstra el, in castig. Cunostea toate legumele si de cate anume legaturi avea nevoie. Isi facea socoteli: asta da, asta nu, fiindca mai mancase cu o zi inainte felul cutare, pentru maine o sa-si faca iar o ciorba si o sa cumpere o pasare, sa faca pilaf.

- Sa vii, zice, si maine, sa mananci la mine si sa vezi ce bun e. A cumparat o pasare si ne-am despartit. A doua zi m-a facut sa descopar un nou poet, nu mare, dar de o blandete ca un balsam: Francis Jammes, in traducerea tot a domnului Ion Pillat. Poetul asta iubea magarii si romanul traducea astfel:

Iubesc magarul dulce

Calcand langa uluce si ar fi vrut, cand avea sa moara, sa intre in rai cu magarii.

- Pe langa marii damnati, Villon, Poe, Baudelaire, apar pe lume si astfel de poeti, mi-a spus Diaconescu cu o expresie de incantare extrema, vrand parca sa-mi spuna ca trebuie sa raman deschis pentru toti, adica si pentru cei mai mici. Ei corespund, a continuat el, infinitelor stari afective ale lectorului, care nu e totdeauna, mon semblable, mon frere, cand citeste Spleen-urile baudelairiene. Noi stim ca magarul nu e dulce, e incapatanat si imprevizibil, te poate tranti sa-ti sune oasele. Dar poetului ii plac, asa i se par lui E frumos si senin acest domn care iesea la plimbare pe camp printre poteci si se gandea sa intre in rai in asemenea tovarasie

In acest timp trupele romane se apropiau de Odesa. Razboiul era inca pe-aproape, dar nu ne interesa. Singurul efect in BucuŽresti era faptul ca aparuse paine amestecata cu malai; cand era proaspata, era buna. Adesea intalneam nemti pe marile bulevarŽde, totdeauna in grupuri, in linie de patru sau cinci, in tinuta impecabila, rasi, uniforme gri-bleu, frizati, descheiati la gat, cu boneta pe-o parte, in acelasi pas, automate bizare intr-o lume pestrita, care se dadea la o parte din calea lor: nu erau ei ceva nefiresc? Diaconescu avea fata de razboi o atitudine de spectaŽtor: "Daca nemtii nu castiga imediat, se impotmolesc ca armata lui Napoleon. Dar nu se stie. Sa vedem. Au lasat Anglia necuceŽrita. Poate vor sa se inteleaga cu englezii, dupa ce distrug bolŽsevismul."

Mai multe nu stia nici el si nici eu. Ma miram ca nu era inca militar. Mi-a spus ca in primavara va fi incorporat. Zilele lui august insa treceau in discutii despre poezie si literatura, cu Diaconescu, in plimbari duminicile, in care el vroia sa-mi arate cum se poate face cunostinta cu o fata (fara totusi sa-mi demonŽstreze ceva concludenT), si mia mea se topea. Firesc, i-am spus intr-o zi ca nu mai aveam bani, sa-mi imprumute cinci sute de lei si i-i dau inapoi, am de incasat salariul meu pe o luna de la C.F.R. Fara ezitare a deschis cufarul si mi-a dat banii. In acelasi timp ma intrebam de ce dracu nu ma dusesem eu atata vreme sa-mi incasez acei bani de la C.F.R. M-am dus in zilele urŽmatoare. Functionarul de la ghiseul la care am fost indrumat mi-a raspuns insa ca nu mai aveam nimic de incasat. Gata, simplu, din momentul plecarii mele din Fierbinti, s-a calculat ca incasaŽsem ceea ce mi se cuvenea, ba chiar pe cateva zile in plus si fuŽsesem ras, "liber la imbarcare" a mai adaugat acel functionar, care, contrariu a ceea ce spunea despre ei, aveau si humor in anumite situatii date.

- Dar asa mi s-a spus, am protestat eu indignat, ca mai am de primit o mie de lei.

- Cine v-a spus? m-a intrebat el luandu-si brusc ochelarii de la ochi si interogandu-ma fara incredere, dar totusi curios.

Ei? Cine imi spusese? Niculescu? Te pomenesti ca idiotul asta Ce sa fac acuma cu spusele lui Niculescu, in fata unui functionar care avea scripte cu date precise? In realitate nu stiuŽsem nimic clar despre salariul meu, cat era, cate zile lucrasem si daca mai aveam sau nu ceva de primit.

"Ce pot sa fac? m-am intrebat. N-am de unde sa-i dau lui Diaconescu banii inapoi". Si vizitele mele la el au incetat. Bine ca nu stia unde stau. N-a trecut insa o saptamana si a survenit catastrofa. Eram in odaita mea, cand am auzit o voce autoritara in curte:

- Unde sta domnul Marin Preda?

Erau mai multe odaite in acea curte si o voce i-a raspuns si i-a aratat-o pe a mea. Am auzit o bataie in usa si am sarit din pat in prag se afla Diaconescu, un domn sever, indignat, strain si imŽplacabil.

- Ai spus, a inceput el, ca imi dai banii in cateva zile. Au trecut doua saptamani si ai disparut. Ce inseamna asta? Ti-am spus ca adun bani pentru sora mea, nu sunt bogat, muncesc cu un scop. E o lipsa de sensibilitate si de constiinta sa ma tragi pe sfoara in felul asta. Te rog sa-mi dai imediat banii inapoi.

Eu eram inca stupefiat de faptul ca ma gasise. Nu-mi aminŽteam sa-i fi dat adresa. Am inceput sa ma balbai, coplesit. Ca n-am bani Ca

- Cum n-ai bani? Nu ti-ai incasat leafa de la C.F.R.? a contiŽnuat el uitandu-se banuitor in jur, in mizerabila mea odaita.

- N-am incasat, nu mai aveam nimic de primit.

- Atunci nu trebuia sa te imprumuti.

- N-am stiut Cand m-am dus acolo

Si i-am explicat ce se intamplase. M-a crezut imediat, dar jignirea tot nu-i trecea. Totusi s-a imblanzit.

- Trebuia sa vii sa-mi spui. De ce sa ma lasi sa cred ca esti un om care a pus mai mult pret pe fuga de since- ritate decat pe o prietenie. Nu e nimic, n-ai, am inteles Dar sa eviti sa ma vezi Credeai ca n-o sa te inteleg?

Avea dreptate, ma balbaisem lamentabil la prima mea ciocŽnire libera cu viata, vrusesem intr-adevar sa-l trag pe sfoara, reŽcunosteam in sinea mea acest lucru, fara sa stiu de ce nu aleseŽsem calea simpla a marturisirii. Preferasem sa las in urma un om care ma facuse sa descopar pe Baudelaire, decat sa PrefeŽram sa fugim in mod las, decat sa marturisim un lucru neinsemŽnat. Ne despartim de oameni pe care ii admiram, numai pentru ca Ei, pentru ce? Pentru nimic

- N-are importanta, a continuat el asezandu-se in sfarsit pe pat, tragandu-si usor pantalonii cu dunga bine calcata. Ti-a fost frica sa infrunti o mica situatie imprevizibila, dar sa fii atent ca vei avea de infruntat situatii infinit mai grele si mai complexe. Nu fugi! Cinci sute de lei nu e o avere, nu te mai gandi, am uitat Cauta-ti totusi un serviciu. Ce faci toata ziua? Fiindca n-o sa poti trai asa, o sa mori de foame. Te-ai inscris macar la liceu? Ai spus ca ai un plan

- Nu m-am inscris

- Pai pierzi anul, cursurile au inceput. Nu cunosti pe nimeni sa te ajute? Eu nu pot, trebuie sa plec, am aranjat sa lipsesc pana la intai octombrie, dar si asa, la U.C.B. n-am nici o trecere sa te recomand

"U.C.B.?! Fereasca Dumnezeu, am gandit. Daca afla tata o sa creada soarta de la inceput a lui Ilie"

- Macar ai incercat undeva?

Incercasem la trei biblioteci, nici macar nu vrusesera sa stea de vorba cu mine. "N-avem loc" (si un gest cu mana sa ies afarA). Cumparasem Universul, ma dusesem la cateva institutii sa fiu angajat functionar Nimic Studii putine, mi se raspunsese si cu o privire de neincredere: eram prea mic, nu se angaja un functionar fara state de serviciu, si mai ales la varsta asta.

- De ce nu te intorci la internat? zise atunci Diaconescu neŽdumerit. Mi-ai spus ca ti-ai luat capacitatea Stiu, n-ai bani de taxe, dar sa vorbim cu directorul, nu poate sa te lase asa pe druŽmuri

Am ridicat privirea. Era o idee.

- Ai dreptate, i-am spus, ma intorc la internat.

De ce nu? Toate puntile nu fusesera taiate cu Scoala normaŽla. Erau taiate numai in gandul meu, dar poate ca domnul lonascu gasise pentru mine o solutie, nimeni nu-mi spusese ca nu puŽteam sa ma mai intorc si sa urmez acolo cursul superior.

- Ma invoiesc maine dimineata de la serviciu si vin cu tine, a mai spus Diaconescu vazand cat de abatut aratam. De ce sa nu-ti dea o bursa? Atatia neispraviti o primesc. Vin maine si te iau.

Si a plecat. Scena care a avut loc insa la scoala a fost si mai lamentabila, de asta data pentru amandoi. Cat am intrat in hol ne-am intalnit cu domnul Lascar, care parca ne-ar fi asteptat.

- Ce e cu dumneata aici? a strigat el. Dumneata nu mai ai dreptul sa intri in aceasta scoala Iar dumneata, cine esti? Ucebe, a silabisit el cu dispret, apucandu-l cu o smucitura pe Diaconescu de brat, care avea intr-adevar pe maneca o banderoŽla U.C.B., iesi imediat afara din hol, nu primim aici pe toti maŽturatorii de strada.

Diaconescu a zvacnit din umeri cu acelasi dispret pentru individul din fata lui:

- Sunt absolvent al Scolii normale, si nu va permit

Dar cel care nu putea permite era celalalt, instalat intr-o cladire in care era stapan si a chemat portarul sa ne dea afara. Si ne-a si dat. Simpla lui prezenta, desi umila, dar hotarata, ne-a convins ca trebuie sa iesim.

- Un imbecil, un zbir, a zis Diaconescu in strada. Arata linistit, stapan pe sine, deloc jignit de cele intamplaŽte. Da, dar ce era de facut cu mine?

- O sa te descurci, o sa gasesti undeva un loc, mi-a spus el increzator.

Si l-a injurat de mama cum il injurasem si eu anul trecut pe individul care ne daduse afara, spunand ca mi-l facusem dusŽman din cine stie ce prostie, peste care un barbat adevarat ar fi trebuit sa treaca. Dar cati sunt cu adevarat barbati? Si cu aceste cuvinte linistitoare ne-am despartit la prima raspantie de strazi, el cu gandul la sora lui pentru care muncea, eu in fata cu libertatea mea, care ajunsese la limita.

N-am mai auzit de-atunci nimic despre el. O fi murit pe front? (Caci mai tarziu aveam sa aflu ca erau facuti rapid ofiteri si trimisi in foC) sau, cumva, in 49, se gasea in vreun sat si ii invata pe copii? Dar cum avea el si cu cine sa mai citeasca si sa discute despre Baudelaire si Francis Jammes?! Cand Arghezi si Blaga erau interzisi? Trecut printr-un razboi si printr-o revolutie care era in curs, pierdusem contactul cu generatia mea N-am mai auzit nimic nici despre Niculescu, ce-o fi facut el acolo pe santierul din Fierbinti, daca s-a intors la scoala si ce s-a ales de el. Despre unul dintre turnatorii cei mai fideli ai domnului LasŽcar am auzit ca a ajuns cercetator la Academie. M-am mirat. Pe cine dracu sa torni la Academie si cui, cand acolo cercetarile nu pot fi turnate, ci doar apreciate sau dispretuite. Asa credeam, nu stiam ca multe se pot petrece si cu cercetarile Pe Amuza cel misterios l-am intalnit intr-o zi, prin 49, in tramvai. "Amuza, am exclamat, ce faci, ce-ai ajuns?" Tacere. "Du-te dracului, i-am spus, unde lucrezi?" Mister. Nici un cuvant. "Unde lucrezi, spune, ce, e secret? Spune orice, ca nu ma intereseaza, spune si tu o minciuna". "Sunt cartograf zice. "Ce e aia cartograf? N-ai ajuns invatator?" Iarasi tacere. "Cartograf unde? am repetat. La ce institutie?" La ce institutie?! Ce gluma! Cum sa spuna tocŽmai institutia!? Pe Dobrinescu tot asa, l-am intalnit intamplator pe strada "Ei, i-am spus, n-ai fugit in tari straine? Macar ai ajuns invatator?" Calca tot asa, asezat, cu atentia putin imprastiŽata, dar multumit, cu o expresie impartita intre amintiri si realiŽtate. Lucra la editura sindicatelor, redactor sau ceva asemanator. Si mi-a facut cu ochiul: e de lucru acolo, e interesant, in general viata e interesanta, daca nu ajungi rege in Terra Nova, ajungi totusi ceva si nimeni nu te impiedica sa-ti mearga totusi gandul, asa domol, cine stie, cat suntem tineri (si eraM) nimic nu era pierdut Nici despre el, de-atunci, n-am mai auzit Barzoi, cel chinuit la vioara, mi-a dat intr-o zi un telefon si ne-am intalŽnit la Capsa. Era ofiter superior, procuror militar si tot ce-am putut auzi de la el dusmanii poporului in numele legii Hai sa nu mai vorbim despre asta Nici nu vorbisem, i se paruse lui ca vorbise, am inteles, totusi, ca nu dormea bine, ca gemea si bolborosea in somn chinuindu-si nevasta, se trezea in miez de noapte, cand nu trebuia sa fie la orele cinci dimineata in incinta inchisorilor si sa citeasca sentintele care nici macar nu erau ale lui, si nici ale judecatorilor "Despre ce sa vorbim atunci, Barzoi, gandeam, daca tu nu ai identitate? In acel an scolar 40- 41 eram legati prin ura. Ti-amintesti cum ne-am batut odata cu disperare, fara sa stim de ce? Tu ai sarit la mine, ne-am rupt gulerele de la camasi, ne-am insangerat obrajii, ne-am tavalit pe jos gafaind, cautandu-ne gaturile sa ne ucidem, sa dispara unul din noi doi, desi te ajutam la lectii, iti aratam dificul- tatile. Imi plecam fruntea langa a ta, cu toate ca nici eu nu stateam prea bine, iar soarta ta, nelinistile tale, le simteam dezŽnadajduite, fara iesire Ne-am redresat, inocenta varstei a faŽcut ca ura sa se retraga, iar acum e uitata Ei, ce-ai ajuns tu?" Masa s-a terminat fara destainuiri, ne-am despartit si nu ne-am mai vazut ca si cand n-am fi existat Cine mi-a spus de soarta unui altuia, care a plecat in anii razboiului in Germania sa se instruiasca, sa se faca ofiter? Nu era din clasa mea, ci dintr-a opta, dar eram prieteni. S-a intors, a fost trimis pe front la inŽtoarcerea armelor contra celor care il instruisera, un glont l-a loŽvit in gat, a inceput sa verse sange a inceput sa horcaie si a muŽrit pe linia intai fara ajutor un flacau blond, cu ochi albastri de basarabean, frumos, implinit la douazeci de ani, a carui sora avea sa-l planga fara sa-l inteleaga, prinsa de isteriile varstei, dupa cum mi s-a povestit

Ce sa scriu despre generatia mea imprastiata, prinsa de valurile istoriei si a carei soarta imi scapa? ma intrebam in fata mesei mele de scris la Sinaia, in acea iarna bogata in zapada a anului 49. Sa scriu despre un tanar care isi cauta un drum, sinŽgur in marele oras si necunoscand pe nimeni? Ce mi se mai inŽtamplase?



La Casa anticarilor, singurul loc la care reveneam neincetat, desi acum nu mai aveam bani sa citesc carti, privirea imi cazu intr-o zi pe un titlu: Cum am cucerit viata de Georgescu DelaŽfras. I-am cerut voie anticarului meu s-o citesc chiar acolo; si in cateva ore am sorbit-o. Georgescu Delafras povestea cum, simŽplu baiat de la tara cu sapte clase primare, ajunsese (prin "perseŽverenta si continuitate" desiguR) unul dintre cei mai mari editori din Bucuresti. Iata, mi-am zis, omul care ma poate ajuta. Eu sunt mai bine inarmat, am studii secundare, am citit cel putin o mie de carti, am nouasprezece ani si pot sa fac orice la edituŽra lui, fireste! Nu se poate sa nu ma inteleaga, el care a trecut pe unde treceam eu si cunostea nelinistea celui amenintat cu eseŽcul. Esecul ar fi insemnat, in cazul meu, intoarcerea la tara, pe capul familiei, care trudise pentru mine patru ani Cum aveam sa-i rascumpar acei ani si ce sa fac acolo in mijlocul unei lumi care ar fi ranjit: "Uite-l pe-asta, cheltui alde tat-sau cu el degeaŽba atatia bani, ca sa se intoarca tot la sapa".

Am revenit in odaita mea si i-am scris o scrisoare de. patru pagini. Am pus-o intr-un plic si a doua zi m-am dus cu ea pe strada Popa Nan. Vederea acelei cladiri, cu tipografie la subsol, care lucra si scotea un zumzait ca o muzica, m-a facut visator. "Da, in sfarsit aici voi lucra, gandeam, si odata intors acasa am sa citesc si sa scriu." Gandul nu m-a mai dus la invatatura, vederea acelei cladiri care tiparea carti parca m-a apropiat vertiŽginos de un scop pe care il aveam in minte indepartat, dupa terŽminarea studiilor si luarea licentei, adica sa public o carte. De ce tocmai atunci? Da, am gandit, era prea tarziu pentru mine sa-mi mai continui studiile. Nici Caragiale nu si le-a continuat, si totusi O sa citesc pentru mine, nu pentru examene, e prea inŽdepartata ziua cand puteam sa ma inscriu la Universitate si sa-mi iau Licenta Opt ani Nu, hotarat, editura asta imi deschidea toate perspectivele Puteam chiar, nu dupa multa vreme, sa-mi adun povestirile mele, sa mai scriu altele si sa fac un volum pe care chiar domnul Delafras sa mi-l si publice De ce nu?

N-am predat scrisoarea imediat, m-am plimbat multa vreme de la un capat la altul al strazii. Parasirea gandului de a mai invata ma arunca in prada unei exaltari neasteptate. Aveam senŽzatia bizara ca am castigat, printr-un simplu act de vointa, opt ani de viata, care imi apareau liberi, fara obstacole, ai mei sinŽguri Da, crezusem ca sunt liber, dar abia atunci ma simteam cu adevarat liber

Am predat, dupa ce bataile inimii mi s-au mai linistit, plicul si n-am luat in seama vaga si absenta nedumerire a functionaruŽlui, care mi-a spus:

- Patronul e in birou si e singur, daca vreti il anunt si va poaŽte primi, ce nevoie aveti de scrisoare?

- Nu, am raspuns, am sa viu maine A dat din cap cu neincredere:

- Bine, zice, veniti si maine!

Dupa exaltarea din ajun a doua zi eram linistit, chiar putin mohorat, vizitat de indoieli Si daca O sa vedem Fapt e ca am viata inainte istoria asta care parea asa de simpla, cu examenele in particular, in realitate ma incatusa

Domnul Georgescu Delafras, un domn mic de statura, bonŽdoc chiar, cum mi s-a parut atunci, nici tanar, nici batran, m-a primit cu scrisoarea mea pe birou, nu grabit, dar nici dispus sa stea indelung de vorba cu mine, cum credeam. Intalnirea a fost scurta, imi pledasem cauza in scrisoare, nimic nu mai era de adaugat din partea mea. S-a ridicat in picioare si nici mie nu mi-a spus sa stau. Ca, scrisoarea mea, a inceput el, dovedeste ca am talent literar Dar, n-are nimic pentru mine

Atat, asta era totul si si-a desfacut bratele intr-un mic gest, nu neputincios, ci indiferent, n-avea adica nici un chef sa ajute si pe altcineva sa cucereasca viata ca si el.

- Chiar nimic, am zis, in toata editura?

- Da, nu pot sa dau pe nimeni afara ca sa te angajez pe dumŽneata care ma rog, in afara de talent literar, nu stii nimic. Ce stii? m-a intrebat.

- Pot invata, i-am raspuns.

- Nu, n-am unde. Cine sa te invete?

Am inteles ca n-avea rost sa insist. I-am cerut scrisoarea inaŽpoi, mi-a dat-o, am rupt-o in fata lui si i-am aruncat-o pe birou. Vroiam astfel sa-mi arat dispretul pentru neintelegere si micime sufleteasca crezand, in naivitatea mea, ca o sa-i pese. Si am paŽrasit indignat incaperea fara sa-i dau buna ziua.

"Daca m-am hotarat ca de pe acum sa fiu scriitor, mi-am spus afara linistit, atunci sa incerc sa public ceva si cu revista respectiva in mana s-o tin ca un certificat ca stiu ceva pe lume. O scrisoare care dovedeste talent e una, in timp ce numele tipaŽrit sub o povestire era cu totul altceva."

Dar unde sa public? Mie imi placea revista Gandirea, formaŽtul ei elegant, desenele lui Demian O nuvela in Gandirea! De ce sa nu incerc?

Mi-am vandut plapuma sa am din ce trai, putinele carti pe care le aveam si am inceput sa scriu o nuvela. Mergea bine. Din cand in cand ieseam, imi cumparam paine si rosii, dormeam cateva ore si ma intorceam la nuvela mea. O vecina imi dadea tarcoale, curioasa sau poate grijulie sa vada daca mai traiesc, imi batea in usa.

- Ce este? o intrebam.

Ce sa fie, nimic, nici ea nu stia ce sa spuna. Dupa o saptaŽmana mi-am bagat manuscrisul in buzunar si m-am dus acasa la domnul Nichifor Crainic. Stiam ca e ministru, dar, imi spuneam ca n-a incetat sa fie scriitor, si cum nuvelele care apareau in Gandirea nu erau formidabile, a mea, imi spuneam, in mod sigur va placea poetului si ii va da drumul la tipar.

La poarta ministrul avea o ghereta cu un soldat.

- Buna ziua, zic.

Si m-am apropiat ca acasa, intre tarani, cand te opresti la poarta unuia care si el sta si timpul curge peste el fara sfarsit. Era in glasul meu ceva stiut, universal, un semn al nostru,, al taranilor, care nu deschidem gura degeaba, chiar daca nu vrem sa spunem nimic. Un gand ne impinge, un sentiment pe care chiar daca nu-l exprimam, stam impreuna si, vorbind, acel gand isi gaseste intelesul, sentimentul se limpezeste.

- Ministrul, zic, o fi acasa?

Ca si cand as fi spus "nea Stan, nea Gheorghe Ce mai fac?"

-Da, zice, e acasa

Cu voce scazuta, ca si a mea, fireasca, da, e acasa, a fost pe la deal, a dus de dimineata o caruta de baligar pe lot, dar pe la pranz asa s-a intors Ai ceva cu el? Nu, intrebam si eu Contigentul? A, contigentul! Treizeci si noua De unde, din ce judet? Ilfov! A, chiar Ilfov.

- Si nu pot sa stau si eu de vorba cu el?

- Nu acum, zise santinela, acuma doarme

- Aha! Si cand se scoala?

- Asa pe la sase. Mai plimba-te, zice, pe ici pe colo, un ceas-doua si intoarce-te pe la sase, sase jumatate.

Nichifor Crainic (Ion DobrE) m-a primit in biroul lui dupa ce santinela l-a anuntat ca un scriitor il roaga sa-l primeasca. Era un om in puterea varstei, tuciuriu, cu mustata si chelie avansata, exact cum arata in proaspata Istorie a literaturii romane de G. Calinescu, pe care apucasem s-o cumpar din banii mei din FierŽbinti. Totusi parca putin mai gras si cu un chip mai putin spiriŽtualizat ca in acel desen. Se vedea ca manca si bea zdravan. Despre asta stiam multe, se auzise si in scoala (totul se aude cand e vorba de-un scriitoR) cine era, din ce tata era nascut, cum era adunat de prin carciumi si dus acasa beat mort. Ei si? Cine stie ce il impingea la betie. Treaba lui. Si Poe si Villon Stiam ca ii luase apararea lui Codreanu ca martor in procesul aceluia, cand raspunsese agresiv la intrebarea acuzarii daca il considera sau nu pe seful legionarilor, tradator de tara: "Tradator de tara? Ma asteptam sa-mi puneti o intrebare mai serioasa", raspunsese el, ai fi zis eschivandu-se dar vizibil in favoarea Capitanului. FiŽindca intrucat intrebarea era neserioasa? Adica, nefondata? Era aceasta intrebare o gluma de prost gust, acuzatul fiind hat deŽparte de asa ceva? Era clar ca asta era sensul raspunsului sau, desi ar fi putut spune mai simplu: "Nu, nu-l consider tradator de tara". Totusi, dupa cate stiam eu, nu imbracase camasa verde in timpul celor cateva luni cat statusera legionarii la putere, insa dupa aceea generalul il facuse ministru al propagandei. Nu fuseŽse, deci, legionar. Intelesesem eu gresit pozitia sa in acel proces. Nu trebuia el sa fie alaturi de legionari? Nu fusese! Numele lui nu aparuse nicaieri in acele zile verzi. Ramasese deci poet

I-am spus ca vreau sa debutez in literatura si anume la GanŽdirea, si am scos manuscrisul din buzunar.

- Iti place Gandirea ?

- Da.

- De ce?

- Pentru ca a publicat mari scriitori romani, si

Si m-am poticnit. Eram neinformat in ce priveste curentele si tendintele nu numai ale revistelor, ci si ale intregii literaturi. Nu mi se parea pe atunci important daca un scriitor era ortodoxist, traditionalist, ermetic, mesianic, suprarealist sau mistic Totul era sa fie bun. Si Nichifor Crainic era bun, ca si Gandirea de care era legat. Intr-o revista tot trebuie sa public, gandeam, asta nu inseamna ca o sa adopt tendintele acelei reviste, in oricare as fi publicat, tot dadeam o tendinta. O sa vad mai tarziu ce e si cu aceste tendinte, nu-mi spargeam, in acele clipe, capul, sa rasŽpund de ce imi place Gandirea.

- Mai baiete, mi-a spus poetul, vad ca ai o figura de calugar si o credinta ca manuscrisul tau e bun. O fi! Dar eu sunt minisŽtru, si imi pare rau, nu am timp si nici pasiune pentru debutanti. Cauta-ti un obscur descoperitor de talente, tine-te de el pana te lanseaza si dupa aia da-i un picior in cur si urmeaza-ti destinul. Eu stiu, voi veniti in urma noastra, esti sau nu unul care sa ne contemple sfarsitul, putin imi pasa, dar eu ma hranesc acum din rodul credintei mele si dupa pofta pe care o am, ar trebui sa domnesc un veac! Arunca-te in viata! Defineste-ti credinta! Si poate ne vom intalni si ma vei sfida: in acele clipe, dusmanindu-ne, vom avea amandoi certitudinea permanentei noastre pe acest pamant.

Si punct. A batut cu palma in masa. A urmat o tacere ca un piuit dupa o lovitura data intr-o nicovala. Dar eu n-am inteles nimic din ceea ce imi spusese, in loc de aceste cuvinte gaunoaŽse, nu putea sa ridice un.deget si sa ma puna in legatura cu unul din cei ce faceau Gandirea si sa ma scoata din impas? Nu, nu putea. S-a ridicat si a disparut din incapere. Biroul sau mi s-a parut mai pustiu decat campia, mort, inexistent, cu covor pe jos, cu carti in rafturi negre, cu usi in dreapta si in stanga

Pe unde era iesirea? Am gasit-o, m-am pomenit in strada, fara sa-mi uit de asta data manuscrisul (pe care totusi l-am pierŽduT).

"Ion Dobre! Dobre esti, mi-am spus, nu Crainic, un Crainic nu se poarta astfel Ai ajuns ministru, si la poarta ta sta un taran, sa stie cand dormi tu si cand te trezesti, si noi doi, eu si santinela ta, sa credem ca esti de-al nostru, ostenit dupa truda si sa asteptam sa-ti termini somnul, ca sa ne auzi vorbind de-ale noastre si sa vedem cum ii facem Tatal tau a fost gazar si mai degraba el decat tine o fi avut nostalgia paradisului despre care ai scris o ilizibila carte. De ce bei? Ce te nelinisteste? Daca zici ca te hranesti din rodul credintei tale, atunci de ce"

Dar interogatiile mele se rupsera brusc. "Nu trebuia, mi-am zis, sa ma duc la unul asa mare. Oricum, e ministru, chiar ca n-o fi avand nici un chef si nici timp sa se ocupe de un debutant. Da, dar unde sa ma duc? Sa las manuscrisul unui necunoscut, se pierde printre atatea manuscrise Da, trebuie mai intai sa-l copiez si sa incerc totusi la Gandirea



Deocamdata, ratacind pe Calea Victoriei, am intrat la Teatrul national. Biletele la galerie erau ieftine. De ce nu? Am vazut Faust, cu George Vraca in rolul savantului care nu-si traise tineŽretea. Ma duceam pentru intaia oara la un spectacol de teatru si cum citisem piesa, am fost uluit sa vad ce pot face actorii cu un rol. Faust, un savant, era dinamic pe scena, putin fanfaron, oriŽcum galagios, in timp ce eu il credeam meditativ, cel putin pana nu i se reda tineretea, totusi imi placea, avea grandoare, iar Mefisto, cu Baltateanu in rol, insinuant, viu, inteligent, insusi spiriŽtul diavolesc, ma infiora. Tragedia Margaretei aparea insa stearŽsa, din pricina strigatelor lui Vraca. Dar ceea ce nu apreciai bine in text, petrecerea din pivnita lui Auerbach, te incanta pe scena, cum Mefisto facea sa tasneasca vinul din masa si alte artificii ignorate mai tarziu in teatru, cu abstractizarea extrema a decora- rilor si costumelor si ciopartirea operei de catre regizori care puneau in scena "o piesa a lor" nu a lui Goethe sau Shakespeare. Horatio avea sa apara nu ca prieten al lui Hamlet, ci ca intrigant si tradator, nu numai al prieteniei, ci si al tarii, iar regina, asasina a Ofeliei.

Desi nu aveam bani m-am dus in zilele urmatoare si am vazut pe Uranus Ciuta de Victor Ion Popa. Dupa spectacol mi-a venit un gand: ce-ar fi sa intru in cabinetul directorului? (teatrul "Munca si voie buna" era al saU). Nu cumva? Desi era tarziu, scriitorul era acolo si m-a primit intr-adevar cu "voie buna". Ii citisem cartile, imi placusera, cu idilismul si moldovenismele lor cu tot. I-am spus-o si am inceput o discutie despre ele care l-a incantat pe autorul lui Sfarleaza cu fofeaza si mi-a fost rusine atunci sa-i cer ceva. Totusi, ghicind parca, mi-a spus sa mai trec pe la el.

Am trecut, dar auzind ca nu lucrez nicaieri si nici macar n-am debutat, e greu, mi-a spus, e foarte greu, si a ramas ganditor. Pana la urma a scos portofelul si mi-a dat niste bani, spunandu-mi sa nu ma jenez si sa-i primesc cu titlu de imprumut, cand o sa am, stie el ca o sa viu si sa i-i dau inapoi. Un om simplu, cald, al carui mare talent in teatru aveam sa-l descopar mult mai tarziu vazand Take, Ianke si Cadar, piesa admirabila in care sufletul generos, lipsit de prejudecati al lui Victor Ion Popa isi gasise o albie potrivita.

Camaruta lasata de Nila era ea ieftina, dar nu avea soba si chiar daca ar fi avut nu aveam eu lemne. M-am mutat pe Pantelimon, numarul 64, intr-o odaie cu doua paturi mari si cu inca trei baieti ca si mine, tineri muncitori necalificati Castigau atat de putin incat n-aveau banii necesari ca sa plateasca, peste chirie, lemnele pentru incalzit odaia. N-am platit nici eu. Unul era un fel de ajutor de dulgher, altul ucenic la o croitorie, celaŽlalt, care castiga mai bine, era picolo la un restaurant. M-am imŽprietenit cu el si a inceput sa ma invite la acel birt si sa-mi dea acolo din mica lui portie, spunandu-i patronului ca ii sunt frate. Dar baietii astia n-aveau nici bani de mancare, in unele zile rabdau, in altele cumparau cartofi, ii dadeau proprietaresei sa-i cuŽrete, cereau de la ea putin untdelemn si ii prajeau Mancam toti Proprietarul, un pitic, vindea ciurele in oras. Camera lor era langa a noastra, acolo traiau si gateau, era cald, aveau o soba mare, taraneasca, spoita cu var. Miloasa, cand veni iarna timpuŽrie si geamurile noastre incepura sa infloreasca, astepta sa-i pleŽce barbatul in oras si deschidea usa spre noi macar sa se dezŽghete geamurile.

Ideile nu vin decat cand vor ele. O inertie inexplicabila a mintii le impiedica adesea sa se formeze si sa tasneasca in conŽstiinta sub forma de idee-actiune sau nu vin la toata lumea. Nu stiam ce sa mai fac, dar nici nu ma miscam. Trimisesem de mult nuvela la Gandirea, dar nu primisem nici un raspuns. Adesea gandeam ca numai cu paine si apa, o sa ma imbolnavesc de oftica si o sa mor. Eram chiar incredintat dar nu faceam nimic. Proprietarul avea alta idee: ca, zise el odata in fata ciorbei de fasole care ii aburea in fata, "cine mananca mereu numai paine goala, se tampeste la cap". Am ras de aceasta idiotenie si am intrat in odaie cu painea in mana, s-o mananc si sa-mi vad de scris. Dar parca avea dreptate, scrisul nu prea mergea, scriam o alta nuvela intr-adevar fara nici un gand, nici nu stiam ce scriu, am rupt-o si am aruncat-o.

De revelion unul din baieti pleca, gasise undeva de lucru inŽtr-o suburbana, proprietareasa puse afara pe gard un bilet "de inchiriat", si veni altul. Asta aduse cu el un acordeon, ne canta din el seara inainte sa adormim, castiga ceva mai bine si plati el lemnele sa ni se faca foc, bineinteles numai o data pe zi, sa fie cald spre seara, cand se intorcea el de la un depozit unde cara ceva cu spinarea.

Si intr-o zi imi veni o idee. Era mica, dar trebuia incercat. Sa ma duc, mi-am spus, la baiatu-ala care vrusese sa ma publice in efemera lui revista Albatros, anul trecut prin primavara, cand ii trimisesem o schita care fusese retinuta. In amorteala lunilor de internat scrisesem totusi ceva bun, iata, va aparea, primisem raspunsul prin posta redactiei si facusem dupa aceea o vizita Ia "sediul" revistei, o simpla odaie pe Calea Grivitei si un singur redactor, care se prezentase: Geo Dumitrescu. Era chiar odaia lui Dar revista fusese interzisa pentru orientarea ei "rosie", cum mi s-a spus. Rosie? In primul numar era elogiat Baudelaire, de la care se luase titlul celebrei poezii, in care poetul era comparat cu albatrosul care infrunta, sus, furtunile, dar exilat jos, in mijlocul huiduie- lilor, aripile lui de urias il impiedica sa mearga. Ce era rosu aici? Dar intrasem in razboi si pesemne muzele trebuiau sa taca. Sa ma duc, mi-am spus, sa-i mai fac o vizita. El cunoaste lumea presei si a redactiilor literare, cine stie?

L-am gasit tot acolo si dupa ce i-am spus, s-a gandit putin, apoi a scos o carte de vizita si a scris ceva pe ea, catre un domn Al. Cerna-Radulescu, secretar de redactie la un ziar de pe SarinŽdar. Am citit cele cateva cuvinte de recomandare: erau simple si patetice, in numele unor principii de colegialitate si nu numai atat, era rugat sa stea de vorba cu mine si sa ma ajute. Eram scriitor.

- Care sunt celelalte principii, in afara de cele de colegialitaŽte? l-am intrebat.

- E un om de stanga, mi-a raspuns Geo Dumitrescu. Dar sa nu-i vorbesti despre asta.

Ca si cand as fi stiut ce putea sa insemne asta: un om de stanga Stanga, dreapta erau pentru mine notiuni necunoscute in orientarea politica a cuiva. L-am gasit pe Cerna-Radulescu in tipografie. Purta un pulover "rosu" si era foarte prins, mi-a spus sa-l astept vreo ora pana termina ziarul de paginat si pe urma stam de vorba.

- Stii sa faci corectura? m-a intrebat apoi la fel de grabit. Ne-a plecat un corector, l-a concentrat, ziarul merge si fara el, dar pot sa-ti fac loc.

Am raspuns ca stiu, desi nu stiam, dar ma gandeam ca o sa invat repede

- Dureaza, zice, vreo doua saptamani, fiindca administratia i-a platit celuilalt aceste doua saptamani si nu angajeaza altul pana nu trece acest termen. Pana atunci iti dau insa altceva, tot la corectura, la o revista saptamanala pe care o fac eu, cu corecŽtura cu tot. Iti cedez locul.

S-a sculat si mi-a adus un vraf de spalturi, da-le drumul, ziŽce, si a disparut. Era o revista de humor. Am lucrat la acele spalturi si n-am gasit aproape nici o greseala. A doua zi insa cand am revenit, omul care imi cedase locul era foarte suparat.

- Mi-ai spus ca stii, nu cunosti nici semnele care se fac pe margine ca sa indici greseala. Nu-i nimic, le-am citit eu, dar ce-i facem? N-ai ochi inca, meseria asta se invata, nu e grea, dar cine sa te invete, fiindca eu n-am timp.

Mi-a adus noi spalturi si m-a tinut doua saptamani, cand mi-a spus ca locul acela liber s-a ocupat Si mi-a dat de inteles ca nici la revista aceea nu mai puteam sa stau. Totusi am incasat ceva bani

M-am intors la Geo Dumitrescu, caci asa ne intelesesem, sa viu sa-i spun N-a fost mirat de nereusita, se gandea

- Sa intri, zice, functionar la "Institutul de statistica". CuŽnosc pe cineva acolo, un poet, si poate sa-ti gaseasca ceva Au tot felul de posturi

Dar nu mi-a dat nici o recomandare scrisa, mi-a spus insa numele poetului si a adaugat ca e comunist, nu-l cunoaste bine, sa incerc Si daca nu se aranjeaza nimic sa vedem, poate intru la Timpul sa invat acolo corectura si pe urma sa ma angajez, a adaugat, ca el insusi era fara serviciu, dar avea perspectiva apropiata sa intre acolo in redactie, la acel ziar, la pagina cultuŽrala. Am retinut si eu perspectiva ca dupa el sa intru si eu la coŽrectura, dar pana atunci sa incerc la institutul acela de statistica. Ce bine facusem ca venisem la acest baiat. Iata, fara sa aiba aeŽrul, calm si eficient, fara sa-mi dea iluzii care sa ma entuziasmeŽze, cum imi daduse Georgescu Delafras cu cartea si editura lui, fara sa ma lase fara speranta, fostul redactor sef al efemerului Albatros, nu numai ca isi cerceta cunostintele sa gaseasca penŽtru mine o solutie, dar era alaturi de mine, fara cuvinte umflate, ganditor, grav, si fara chiar sa ne spunem prea multe cuvinte. Era el insusi poet, scosese sau avea sa scoata curand un volum de versuri Aritmetica, versuri admirabile, parca noi pentru miŽne, ironice, si de o claritate scaparatoare.

Am plecat de la el cu sentimentul ca nu mai eram singur in Bucuresti. Inainte sa plec se uitase discret la pantofii mei a caŽror talpa se desfacuse. Eram vesnic cu picioarele ude, calcand prin lapovita, dar eram invatat, cand eram mic puteam sa ma joc cu alti copii ore intregi prin zapada, descult fara sa-mi inghete picioarele. "Iti trebuie, mi-a spus ca si cand eu n-as fi stiut, iar daca stiam nu trebuia sa mai ignor faptul, o pereche de pantofi noi. Si a adaugat dupa putina gandire: Ai putea sa racesti! ar fi dezagreabil". Nu racisem niciodata si nu stiam cat ar putea fi de dezagreabil, dar grija lui pur constatativa, fara inutile efuziuni, m-a miscat. "Iti dau eu o pereche, a zis apoi. Sunt cam vechi, dar sunt mai buni decat cei pe care ii porti." Cu o ironie fara suras. Dar eu m-am inveselit: asa era, oricare alti pantofi nu puteau fi mai rai decat flescaiturile pe care le purtam eu in picioare. Am incaltat pantofii. Erau uscati, si mi se potriveau. M-am ridicat. Da, asa mai mergea. "Normal, a zis el cu aceeasi ironie. Pana iti cumperi altii din leafa de la statistica, sunt buni si astia."

Deci era incredintat ca voi reusi acolo unde ma trimitea.



Poetul comunist de la statistica era elegant imbracat si nu prea prietenos. Cand a auzit ca vreau sa debutez, ca adica sunt scriitor, i-a sarit tandara.

- Ce e asta, toti vreti sa ajungeti scriitori, de ce nu va apucati sa invatati o meserie? Umblati toata ziua prin carciumi, scrieti lucruri cetoase cu care umpleti revistele si nu munciti, sa vi se dea, altceva nu stiti

Eram in biroul lui si era singur, insemna ca era mare sef La intrare zarisem o sala imensa, cu zeci de functionari, toti la un loc, unii la mese, in fata unor masini mici, altii in picioare, in fata altor masini, acestea insa mari cat niste trioare, cu care de altfel si semanau.

- Vreau sa muncesc, i-am spus, de-aia am si venit la dumŽneavoastra.

- Vrei sa muncesti, vrei sa muncesti, se izmeni el cu gandul pesemne la altcineva, fiindca nu vedeam de ce m-ar fi imitat pe mine, ii raspunsesem cu toata gravitatea. Am mai angajat unul, a continuat el, am fost la domnul Manuila cu insistenta, ca pe urma sa nu stea nici doua saptamani S-a carat Pai in ce situatie ma puneti, ba?

Avea un glas subtire, fara forta, dar indignarea in el era mare.

- Nu te recomand, decise iritat. De ce sa te recomand? Mai bine invata o meserie. Uite, am un unchi, patron de frizerie. Du-te acolo la el si invata chestia asta, fa-te frizer, castigi bine, bacŽsisul e bacsis si scoate-ti din cap fumurile de scriitor, ca mori de foame pe strada

- Fumurile, i-am raspuns, ma privesc, nu fac rau la nimeni cu ele, vreau sa lucrez intr-un loc pe masura studiilor mele, cat de modest ar fi.

- Ei, ce studii ai? Si auzind raspunsul meu iar maimutari pe cineva, dar cu cuvintele mele (refuzam sa cred ca se refera la mine, nu-i facusem nimic si nu intelegeam de ce ar fi fost atat de pornit impotriva meA), am patru clase normale, am patru claŽse normale, astea sunt studii?

- Sunt, toata familia mea a muncit ca sa le urmez, ca sa ajung frizer nu era nevoie de atata truda.

Se mai calma. Puse mana pe telefon.

- Pavele, zise, vino te rog putin pana la mine.

Inchise. Urma o tacere. Nu-mi spunea sa plec, se gandise pesemne la ceva chemandu-l pe acel Pavel. Tresarii. Pavel, asta era numele orbului. Cine o fi? Isi vari nasul in hartii. Dupa cateŽva minute intra pe usa un domn subtirel, fara frizura, tuns perie, cu trasaturi fine, prelungi, si miscari domoale, controlate.

- Uite draga, il intampina poetul, mai recomanda si tu scriiŽtori, ca eu m-am saturat. Ia-l cu tine si stati de vorba. Daca ai incredere, incearca. E inteligent, are ceva studii, fa-i un loc jos la masini, vorbeste cu domnul Bosch, el are totdeauna locuri libere la directia lui. Vrea sa fie scriitor, mai adauga el scos din pepeni, dar n-are ce manca

Nu-i spusesem ca n-aveam ce manca, si nici ca vroiam sa mi se dea ceva fara sa fac nimic, ca acei scriitori care venisera la el si fugisera, la care facea aluzie, si care il pusesera in grea difiŽcultate fata de acel Manuila, pe langa care el insistase. Am inteŽles ca era bine instalat in acel institut si ca numai asa, bine inŽstalat, puteai fi scriitor Altii nu puteau sa viseze sa fie scriiŽtori decat daca erau sefi intr-un birou, bine imbracati si cu relaŽtii asigurate Manuila, Bosch, directie un Pavel care putea sa riste pentru unul nou, el nu, se saturase Bine ca totusi ma incredintase unui altuia Se debarasa, dar nu fara sa faca niŽmic. Cineva (asa intelegeaM) mai increzator in oameni, putea fi impins in fata acelui Manuila sa-si ia raspunderea pentru mine. El era, in constiinta poetului scarbit de asa-zisii scriitori si de pretentiile lor, mai eficient decat el

Domnul Pavel imi facu semn: sa mergem. Era un om tacut, la el in birou nu-mi puse decat cateva intrebari fara importanta. Dar cand auzi ca sunt de la tara se gandi catva timp si ma intreba daca l-am citit pe poetul Dumitru Corbea. Ii raspunsei ca nu.

- E un mare poet, citeste-l! spuse el.

Se ridica de la birou, imbraca un fel de raglan, prea subtire pentru vremea de afara si plecaram. O luaram pe jos. Imi spuse ca ma invita la masa. Strabaturam drumul de la Splaiul IndepenŽdentei pana la Piata Victoriei, tot pe jos.

- Nu va e frig cu capul gol? il intrebai eu, care aveam o claie de par pe cap.

El tacu mai departe. Avu doar un gest: nu-i era frig Locuia in doua odai intr-o curte pe Soseaua Stefan cel Mare, nu prea mari, dar cu tot confortul. Ne intampina o doamna mica de statura, atragatoare, care nu se mira ca avea un musafir. Era cald, un camin tihnit Tacerea sotului se transmisese si sotiei. Ne asezaram la masa si pana sa fim serviti, domnul Pavel se scufunda in lectura unui ziar.

- Si ce vrei sa scrii? ma intreba el in timpul mesei.

- Acum nu ma gandesc la scris, ii raspunsei. E greu sa scrii cand nu mananci decat paine si stai in frig. Ba chiar incepi sa uiti ca esti o vietuitoare pe pamant si poti sa si mori fara sa mai ridici un deget sa te aperi. Nici nu-ti mai dai seama ca esti in primejdie

El tacu multa vreme si dupa expresia chipului sau intelesei ca nu ma aproba.

- Asculta, Marine, zise in cele din urma, tu stii ca exista in inchisori oameni care lupta pentru o cauza? Si ei stau in frig si nu mananca decat paine si apa.

Am tresarit. In inchisori stiam ca erau si legionarii care luasera parte la rebeliune, adica nu stiam precis daca mai erau sau nu.

- Ce fel de oameni? am intrebat. A tacut iar.

- Vrei sa mergi cu mine sa-i vezi?

- Nu mi-ati spus despre ce oameni e vorba.

- Sunt comunisti.

Comunisti? Asadar domnul Pavel era comunist, ca si poetul

- Mergem intr-o zi, daca vrei, si ii vizitam Traiesc in beŽciuri, supusi la un regim de exterminare Ma intrebai pe drum daca nu mi-e frig. Nu mi-era frig

Adica se gandea la ei in acele clipe, de aceea era asa tacut. Si la ce folosea acelor comunisti ca el umbla cu capul gol iarna si tuns scurt? Intrebarea pe care mi-o pusese, ce vreau sa scriu, ascundea ceva, dar nu-mi dadeam seama ce anume. Parca ar fi vrut sa spuna ca nu poti scrie daca nu stii ce, si ca acest ce treŽbuia lamurit. Putea fi? Si eu vroiam. El continua insa sa taca, enigmatic, sau poate pentru ca nu era vorbaret, sau poate fiindca nu ne cunosteam bine, desi eu stiam din Dostoievski ca o destainuire e ca o fatalitate, vii tocmai din Siberia ca s-o faci, impins de un demon interior Avea el legaturi cu acei comunisti inŽchisi in beciuri? Ce fel de legaturi? Nu mi le putea dezvalui si mie? Si cum de nu-l arestau, si pe el si pe poetul iritat ca scriŽitorii nu munceau? Ideile unui regim, chiar daca nu le urmaresti in presa sau in discursuri, (si eu nu le urmareaM) plutesc in aer, ti se insinuiaza fara sa vrei si stiam ca erau urmariti si inchisi comunistii, cu toate ca nu-i vazusem pana atunci nicaieri. Iata ca acum cunoscusem doi, un ins cu o ranchiuna impotriva scriiŽtorilor, al doilea insa, domnul Pavel, venea cu o enigma, se inŽvaluia intr-o tacere pe care n-o intelegeam. De ce credea el ca Dumitru Corbea era un mare poet? Nu auzisem de Dumitru Corbea, singurul nume tainic care ii scapase din gura.

- Si-a dat paltonul si caciula, zise sotia lui, de aia umbla asa. O sa faca intr-o zi o meningita.

Era alaturi de el, dar era ingrijorata. Iar eu eram nedumerit: intelegeam, si-a dat caciula si paltonul acolo in inchisoare, dar de ce s-a mai tuns si asa scurt?



Aveam deci de asteptat. Am vandut cu un pret bun Istoria literaturii romane de Calinescu, singura care imi mai ramasese, si dupa cateva zile i-am facut din nou o vizita lui Geo Dumitrescu pe Grivitei. Era opt seara. O doamna mi-a spus ca nu e acasa, dar ca il pot gasi la redactia ziarului Timpul, unde fusese angaŽjat.

Intr-adevar, era acolo. M-a intrebat ce-am facut. Cand a auŽzit felul cum ma primise poetul statistician a suras. Dar s-a abŽtinut sa faca vreun comentariu. Tot e bine, a adaugat, ca l-am cunoscut pe acel Pavel. Inseamna ca o sa se aranjeze. Stateam deoparte in incaperea redactiei, in picioare, cand se apropie de noi un ins spelb, pe care il cunosteam, il chema Virgil Untaru. Anul trecut, in desele mele iesiri pe poarta Scolii normale, niŽmerisem de cateva ori la cursurile lui Tudor Vianu si intr-o zi, la iesire, m-am apropiat de un grup care discuta una din intrebaŽrile profesorului: daca Rafael n-ar mai fi avut maini ar mai fi raŽmas tot atat de mare artist? Printre ei Geo Dumitrescu, care m-a prezentat celorlalti astfel: "Un viitor colaborator la Albatros". Ceilalti erau acest Virgil Untaru (care avea sub brat Ulysse de JoycE), Marin Sarbulescu, un urias si Tib Tretinescu, un baiat cu gatul stramb. "Si tu de ce umbli cu Joyce sub brat, l-a intreŽbat Geo, acasa nu poti sa-l lasi?" "Nu pot sa-l las din mana, i-a raspuns Virgil Untaru inrosindu-se, il citesc in tramvai." "Sigur, a continuat Geo, James Joyce, cum sa nu, catusi de putin, noi astelantii nu citim James Joyce, eu am tras de el inutil, imposiŽbil de inghitit, el vrea sa ne faca sa-l credem ca e pasionant, il citeste in tramvai." Untaru se prefacea ca rade, dar se vedea ca suporta greu aceste ironii.

Si acum aflam ca toti, afara de Tretinescu, erau angajati la Timpul. Sarbulescu, aplecat asupra unei mese, scria. Ce pot sa-si spuna niste tineri care nu se cunosc? Nu-si spun nimic, dar stau impreuna, ghidati de instinct: "Nu ne cunoastem, dar cine poate sa stie ce este celalalt? Sa stam deci impreuna sa aflam." DesiŽgur, fiecare poarta cu sine un mic semn. Ei si ce daca e mic? fost viitor colaborator al unei reviste care nu mai exista, ce, era o gluma? Fusese revista lor, Albatrosul ma atinsese cu aripa lui, ei, era putin?! Untaru ma intreba daca m-am inscris la facultate. I-am raspuns ca nu, am pierdut aceasta caruta de mult, am aproape douazeci de ani si sunt abia absolvent a patru clase norŽmale.

- Pacat, a zis, te-ar fi ajutat.

- Daca mai stai pe-aici, zise Geo Dumitrescu, te luam cu noi la Tiparul universitar.

Era ca o promisiune ca acolo o sa vad ceva deosebit. Sigur ca mai stateam. Fara sa-mi spuna si nici eu nu l-am intrebat, ce urma sa facem la acel Tipar. Alaturi pe un pupitru mare, se afla colectia ziarului, am inceput s-o rasfoiesc si cuŽrand am descoperit ca Timpul avea o pagina (a douA) intitulata Popasuri, cu versuri, proza si articole despre literatura. FrumoaŽsa pagina, isi merita intr-adevar numele, in restul ziarului nu gaseai nimic, aici insa erai indemnat sa poposesti, erau discutate carti, polemici cu un ziar Porunca vremii (despre care aveam sa aflu curand ca era violent antisemiT) si polemici si cu alte revisŽte literare si chiar cu scriitori despre care stiam prea putin. Dupa vreun ceas Geo Dumitrescu a dat semnalul de plecare. Am iesit toti patru pe Brezoianu, apoi pe Bulevardul Elisabeta si la a doua sau a treia la stanga grupul nostru a luat-o pe strada Elie Radu si am intrat intr-adevar intr-o tipografie. Am coborat trepte si la intrare am dat intr-un mic birou. De dupa el un ins gras, bondoc, cu ochelari, s-a uitat la noi si a avut un suras de incantare:

- Ati venit, ba? Uite-acuma mergem, mai am putina treaba Si si-a intors fata de la noi si a continuat o discutie cu un subaltern care ii spunea ca are necazuri cu cei de la Pepegaz, cu cei care trebuiau sa le livreze nu stiu ce, hartie de-o anumita calitate, sa le ridice niste comenzi Untaru ii rasfoia cartile de pe birou. Ma uitam si eu. Printre ele o brosura, dar nu rau tipaŽrita, iar autorul era chiar poetul comunist de la statistica. Dar nu era un volum de poezii.

- Aveti fiecare cate-un volum cu dedicatie, zise grasul, zilele astea a aparut, a trecut pe-aici si vi le-a lasat.

Si le imparti. Mie imi intinse doar mana si ma intreba cine sunt. Raspunse Geo Dumitrescu in locul meu, iar grasul nu paru mirat ca numele meu nu-i spunea nimic. Dar n-avea importanta, simpla mea prezenta in grup era suficienta ca sa ghiceasca; eram fie un nou poet, critic, sau prozator.

- Mergem, zise el.

Iesiram si refacuram drumul spre Brezoianu. In colt insa ne opriram si intraram intr-un restaurant, ma uitai sa vad: Gambrinus. Nu stiam de unde, dar numele imi era cunoscut. Plin de luŽme, cu sali mari si cu etaj, cu bolta si scari uriase. Era de fapt o berarie, chelnerii carau halbe de la tejghea la care berea curgea neincetat in valuri de spuma. Ne asezaram la o masa si un chelŽner se apropie si-si apropie capul de umarul grasului; il cunosŽtea si aceasta ne intreba:

- Luam, ba, cate-o chestie d-aia?

Cum sa nu, dar pana atuncea bere. Bineinteles, zise chelneŽrul si curand se intoarse si ne aseza inainte halbe si inca pe-atatea de rezerva. Le apucaram de toarta, ciocniram si le goliram pe jumatate. Eu ametii imediat. Ceilalti rasfoiau brosura poetuŽlui comunist de la statistica in timp ce grasul ii privea batjocoŽritor, dar cu afectiune.

- Mi-a spus ca trebuie sa scrieti despre ea, zise el.

- O sa dam o nota, raspunse Geo Dumitrescu preocupat, rece, fara ironie, desi ironia exista, dar era greu sa-ti dai seama din ce reiesea.

- Hi, facu Marin Sarbulescu si avu un suras stramb, timid si fermecator.

Fata de statura lui uriasa blandetea surasului era cuceritoare.

- Ce hi? zise Geo Dumitrescu cu aceeasi raceala, fara umor, desi umorul razbatea, dar ai fi zis ca el n-avea chef de glume. Vrei sa spui ca nu-ti place? continua. O sa-i spun lui Miron sa te puna chiar pe tine sa scrii nota.

- Si ce, zise uriasul, ai vrea s-o injur?

- Cum s-o injuri daca nici n-ai citit cartea! Avea o falsa uluiŽre stapanita si se uita la noi toti luandu-ne martori: am zis ca treŽbuie injurata? Asta e cam intr-o ureche, iti interpreteaza cuvinŽtele cum i se nazare lui! Citeste-o intai si pe urma faci nota. Iti place, nu-ti place, te priveste.

Dar si grasului ii sticleau ochii sub lentilele groase ale ochelaŽrilor, intre timp Untaru o si citise, rasfoia ultimele pagini. De-atunci am aflat ca esti pierdut daca fortezi mana recenzentului; poetul statistician facuse aceasta imprudenta, transmitandu-le prin bondocul gras care o tiparise ca trebuie sa se scrie despre ea. Asta ramane totdeauna de vazut daca trebuie, si ai mai multe , sanse sa fii bine primit daca lasi libera opinie sa se exprime, intr-un minut se si decisese sa se scrie despre cartea poetului o nota, in timp ce daca ar fi tacut, poate ca s-ar fi scris un articol, incretindu-si fruntea in semn ca era stapanit de cea mai sincera obiectivitate, Geo Dumitrescu i se adresa lui Untaru:

- Ei, cume?!

- Interesant! zise acesta, dar se rosi si izbucni in ras.

- Ei, vezi?! se adresa Geo Dumitrescu uriasului, ai fi zis suparat, si era chiar suparat, daca n-ai fi simtit in cuvintele lui nepasarea.

Ameteala dupa prima halba mi se imprastie la a doua. Ni se aduse ceea ce grasul numea "chestie d-aia". Era mamaliga la cuptor aurie cu unt si straturi groase de branza si oua, se pare o specialitate a berariei.

Dupa ce o mancaram si bauram a doua halba scoaseram tigari. Deodata Geo Dumitrescu incepu sa rada. Spuse ca noua ne e suficienta portia asta, dar cu Sarbu ce facem, ca lui nu i-a ajuns nici pe-o masea. Chema chelnerul din proprie initiativa si isi desfacu mainile: avem aici, zise el, si clienti mai corpolenti, sa mai aduca o chestie d-aia daca nu cumva Sarbu dorea altceva. Uriasul insa isi dadu cuvantul ca nu mai dorea nimic, numai bere. Auzi! Bere! Dar asta mai vroiam si noi! Apoi mi se adresa, ce fac, de ce n-aduc nuvela aceea sa debutez? Daca n-ar fi pierdut-o (adica pe cea care i-o trimisesem anul trecut pentru AlbatroS) ar fi dat-o acum la Popasuri s-o aduc eu neaparat chiar zilele astea daca am pastrat o copie. Sau daca nu-mi mai placea, sa aduc altceva Discutia reveni apoi asupra poetului comunist de la statistica si fui invitat sa povestesc cum ma primise. Eu insa tacui si Geo Dumitrescu imi respecta discretia. Nume de ziare, reviste si polemici de care eram strain urmara in discutie amestecandu-se cu rumoarea berariei. Ma simteam atat de bine, incat aveam sentimentul ca starea mea de spirit se transmitea si ca n-avea nici o importanta faptul ca nu scosesem pana atunci nici un cuvant. Acest lucru avea sa mi se intample multa vreme. Veseli toti, traindu-si bucuria de a fi, grupul lor, angajati la un ziar, puneau la cale noi polemici, in special cu acelasi ziar Porunca vremii, razand, citand pasagii tari care trecusera prin cenzura, furia celui cu care polemizau; temerea voalata a lui Untaru ca ar putea-o pati, starnind ironiile rasucite ale celui care avea un ascendent asupra tuturor, Geo DumitresŽcu. Grasul se uita la ceas, starnind proteste. Sa stea, unde se grabea asa? El le spuse cu un glas care te facea sa intelegi ca asa se intampla totdeauna:

- Voi maine sunteti liberi pana seara, in timp ce eu la opt dimineata trebuie sa fiu la Tipar.

Ei si? Grasul zambi si mai ramase, dar nu mult, chema chelnerul si ceru nota. Cand plati scoase un teanc de bani.

- Nu inteleg, zise Geo parca scarbit, cum poate cineva sa aiba atatia bani! Nu te jeneaza cand stai cu portofelul plin? Imprumuta-l si pe el cu vreo mie de lei, zise aruncandu-mi o privire, ti-i da indarat la prima leafa pe care o s-o incaseze de la statistica.

Grasul rase, lua, fara sa numere si fara sa ezite, o felie din teanc si mi-i intinse. Adauga ca nu chiar la prima leafa sa i-i inapoiez, ci la a doua si sa trec pe la el cand vreau, sa stam de vorba Ne ridicaram. Ne duse pe toti cu un taxi acasa. Il cheŽma Niculescu si era, acolo la Tiparul universitar, sef al tipoŽgrafiei, director fiind profesorul Bagdasar. Poet, semna Sergiu Filerot



Cu acei bani am putut astfel sa parasesc odaia fara foc din Pantelimon si sa ma mut intr-una de pe strada Traian, tot cu inca trei insi in camera, dar incalzita. Proprietareasa, o femeie tomnatica si cam prea implinita, traia cu un peste, un ins care venea la ea doar seara, de altfel ca si ceilalti chiriasi, ii gaseam in pat (fiindca si ea ocupa prima camera, de la intrare, ca si ciurelarul de la care plecaseM).

Asadar puteam debuta la Popasuri. Cateva zile am stat in casa si am scris. Am reluat ceva deja scris de pe vremea cand eram la Cristur-Odorhei. Erau primele mele incercari, le citisem in cenaclul scolii, mici schite care povesteau despre nedumeriŽrea unui taran care nu intelegea alt taran. Am dat amploare acestei nedumeriri, am intitulat una din ele Parlitu (care voia sa spuna ca taranul care starnea nedumerirea era un parlit, adica un prapa- dit, nu chiar material, ci la mintE), mi-am facut o copie si m-am dus la Timpul sa-l caut pe Geo Dumitrescu

Cand m-a vazut intrand in redactie a ridicat bratele in sus:

- Ce faci, domnule, unde ai disparut? Te-am cautat pe PanteŽlimon 64 si nu te-am gasit. Vroiam sa-ti anunt vestea: ai fost anŽgajat aici corector, asa cum ti-am promis Du-te jos si incepi imediat lucrul. Vezi ca ai sef pe unul Grigorescu, te asteapta. Uite pe-aici, mi-a aratat el o usa mica, duce in tipografie si acolo e un birou al corectorilor

Am coborat si am intrat in sala linotipurilor. Zumzetul masiŽnilor si mirosul de plumb topit mi-erau familiare, totusi m-au ametit. In sfarsit, gandeam, eram angajat de asta data in mod sigur, caci nu era nici o indoiala, Geo Dumitrescu i-a prevenit pe sefii acestui ziar ca nu cunosc meseria de corector si daca totusi ma angajeaza insemna ca se va tine seama de acest lucru si ca trebuia sa fiu intai invatat.

Am strabatut atelierul si am intrat in biroul corectorilor, desŽpartit de rest printr-un placaj.

- Buna seara, am spus, il caut pe domnul Grigorescu.

Erau inauntru patru sau cinci insi instalati la o masa uriasa, aplecati asupra spalturilor, sub lumina puternica a unui bec care atarna aproape pana jos din tavan.

- Eu sunt, a raspuns unul dintre ei, un ins mic de statura, cocosat, elegant imbracat, cu un chip aspru, sever, privire rapida si patrunzatoare.

Mi-a strigat numele sigur ca nu se insela, si mi-a spus ca am lipsit. Nici nu ma apucasem de lucru, ca si lipsisem. Am vrut sa-i explic, dar m-a intrerupt:

- Fa cunostinta cu viitorii dumitale colegi Domnul Orleanu Domnul Sachelarie Domnul Ecovescu Domnul Orleanu, a strigat apoi din nou acest domn (nu era chiar strigat, era o voce ridicata, cu volum natural, cu timbru barbatesc, care conŽtrasta cu statura lui infirmA), domnul Orleanu, a reluat el apoi cu o voce obisnuita, invata-l pe noul nostru coleg corectura. Rapid! Arata-i semnele si pe urma da-i un spalt de proba. Nu e greu, mi-a spus el de asta data amical, dar trebuie multa atentie, fiŽindca te fura fluxul textului si nu mai vezi greselile. Dar ele sunt, aici e tot secretul, sa inveti sa le vezi.

Domnul Orleanu, un baiat cam de varsta mea, vorbea, spre deosebire de domnul Grigorescu, in soapta, cu un aer confidenŽtial, si cu dublu sens, semana in aceasta privinta cu fostul meu coleg Dobrinescu. Avea ironie dar si caldura, m-a invatat intr-aŽdevar rapid meseria.

Ne-am imprietenit auzind ca vreau sa debutez ca scriitor. Si el vroia. Practic la ora unu din noapte munca noastra se termina, paginile intrau la calandrare si rotativa intra in functiune. ForŽmidabila aceasta rotativa, cum vuia, si din burta ei, dupa ce priŽmea paginile sub forma de sul de plumb, tasnea ziarul proaspat in fiecare secunda Timpul, Timpul, cu titlul rosu, mirosind puŽternic a cerneala. Toata lumea care il facuse se afla adesea acolo si plecam toti cu el in buzunar, dupa ce il rasfoiam sa nu fi scapat ceva Se intampla rar de tot, totusi se intampla, uneori ne veneau cenzuri intarziate: se repagina, recalandra, adica se imprima pagina plata de plumb, intr-un carton special, flexibil, dupa care se forma sulul de plumb. Se auzeau ingrijorari Dati-i drumul in viteza e ora doua pierdem provincia

Orleanu statea departe, n-avea cu ce ajunge acasa dupa ora unu si se culca pe masa. La fel si domnul Sachelarie, care facea singur ziarul economic-financiar Argus, director fiind celebrul Timoleon Pisani, care publica si el pe pagina intaia cate-un artiŽcol intitulat Nu poci limba. Ce cauta acolo un astfel de articol intr-un ziar al bursei si al vietii financiare? De fiecare data il citeam si radeam toti de acest inversunat dusman al neologismeŽlor. Propunea de pilda ca in loc de tramvai, cuvant englezesc, sa spunem pesinealergator, in loc de cravata, cuvant frantuzesc, gatlegau, si altele, in fiecare numar avea cate ceva.

Intr-o zi i-am facut o vizita cu Orleanu, sa ne distram. RedacŽtia Argus-ului era in aceeasi cladire si avea administratie comuŽna cu Timpul, director Grigore Gafencu, care era in diplomatie. Batranul, cu mustati uriase, ne-a primit insa foarte cordial, crezandu-ne admiratori de-ai lui. I-am spus ca suntem redactori de jos de la Timpul si ne-am asezat, ca doi domni gravi, in fotolii. Orleanu si-a scos tigareta si a cerut voie sa fumeze. Fumam si eu, dar am uitat sa aprind, atat de curios eram sa vad ce-o sa se intample.

- Domnule Pisani, i-a spus Orleanu fara obisnuitul lui suras care se vroia fin, putin batjocoritor (ii masca de fapt o timiditate discreta si un complex de om de cultura autodidacT), ce ziceti dumneavoastra de cuvantul inefabil?

Batranul s-a zbarlit cu mult mai mult decat sperasem noi ca avea sa se intample, s-a ridicat peste birou agresiv si a inceput sa bolboroseasca:

- Inefabil Ce e asta inefabil? N-am auzit de acest Cum? De unde l-ati mai nascocit? Cand o sa incetati cu

- Domnule Pisani, a continuat Orleanu neturburat, cuvantul exista, a intrat in limbajul culturii si chiar in vorbirea curenta.

- In vorbirea curenta? Inefabil? O sa scriu un articol impotriŽva acestui cuvant Chiar in numarul de sambata Ce inseamŽna, dupa voi, ce vrea sa exprime acest cuvant?

- Ceva care nu se poate exprima.

- Cum nu se poate exprima?

- Se refera la ceva care nu se poate exprima.

- De exemplu, a cerut batranul.

- De exemplu: femeia aceea e de o frumusete inefabila.

- Iesiti afara, a racnit batranul scos din sarite, avand poate brusc banuiala ca acest cuvant nici nu exista si ca venisem acolo (ceea ce era adevaraT) sa ne batem joc de el.

Ne-a scapat, n-am mai urmarit atenti daca avea sa scrie sau nu un articol impotriva absurdului cuvant, care ca si altele, ii teŽrorizau de atatia ani constiinta. Mie totusi imi placuse si imi starnea o afectiune ingaduitoare. Mania lui era dintre cele inoŽfensive, nu facea rau nimanui, sau cel putin nu stiam eu, grija fata de limba, ridicula in formele pe care le luase la el sau le avuŽsese totdeauna, nu era grija pentru chivernisire sau inselatorie, ci una nobila, dezinteresata.

La prima chenzina Orleanu ma preveni:

- Vezi ca Sachelarie o sa te atace maine sa-l imprumuti cu bani.

- Cum, dar el nu-si ia leafa?

- Da, dar chiar azi se duce cu ea si o pierde la curse. A avut mosii pe care le-a tocat in felul acesta, case, proprietati

M-am uitat curios la domnul Sachelarie, cand, cu chenzina in mana, ne-am dus toti la bufetiera care isi avea mica ei odaita chiar in tipografie sa-i platim ceea ce ne servise in cont in timpul celor doua saptamani care trecusera: oua, lapte, debretini, branŽza, cafele Domnul Sachelarie a platit si el si a plecat grabit. Era nu atat batran, cat ros de ani, inalt, slab, cu gat puternic. Nu deschidea gura decat ca sa spuna cuvinte scurte si memorabile, pe care apoi le repetam zile intregi Viata e o fantana Omul e soiul dracului Norocul e chior Felul cum le spunea, cu resemnare, sau cu dispret amuzat, le incarca de un umor in care zacea experienta lui de-o viata nu-i parea rau, dar nici, priŽvind in urma, nu se entuziasma: un imens cascat pecetluia adeŽsea acest trecut dominat de o singura patima, fiindca nici nevasŽta, nici copii nu avea. La bilanturi si la bursa il ajutam cu randul, fiindca o cifra gresita intr-unul din ele putea sa starneasca deruŽta in viata financiara. Unul citea cu glas tare, altul urmarea Creditul minier cifre Astra romana alte cifre. Nu s-a adeverit ce-mi spusese Orleanu: nu m-a atacat nici atunci si nici mai tarziu de sume de bani. Tineam toti la el, ne inveselea adesea si cu anecdote vechi (cunoscuse multa lumE) si era un corector bun.

Mai aveam o datorie de platit, lui Sergiu Filerot si dupa amiaza m-am dus pe la el la Tipar. Pe cine gasesc insa? Tot grupul! (Din seara aceea nu mai fusesem cu ei nicaieri, fiindca la ora cand ei plecau, eu trebuia sa fiu jos la corectura.) In mijlocul lor poetul statistician, extrem de iritat, cu ziarul Timpul in mana la pagina Popasuri. Am ramas tacut deoparte. Ce se intamplase? Nota n-o scrisese totusi Sarbulescu, ci Untaru, si acum daduse peste ei poetul comunist. Cum, aproape ca striga el, asa se scrie despre o astfel de carte?

- Ce constiinte aveti voi, care va pretindeti oameni de stanga, daca nu sesizati continutul subversiv al unei astfel de lucrari? O nota se scrie? Si inca si aia asa, la f ma-sa?

Citisem si eu cartea. In ce consta acel continut subversiv care trebuia sa ne cutremure constiintele? In faptul ca poetii truŽbaduri francezi din secolul al XVI-lea traiau in mizerie, in timp ce seniorii chefuiau si benchetuiau. Tipa la ei cu vocea lui subŽtire, ii bestelea, ii intreba de ce tineau un condei in mana daca despre astfel de carti demascatoare ei scriau astfel de nota mizeŽrabila?

- Pai, am zis eu atunci, dupa parerea dumneavoastra, ar fi trebuit ca acei trubaduri sa se duca si sa se faca frizeri, de ce va mirati ca noi nu scriem nimic despre brosura dumneavoastra?

Era, fireste, o remarca intolerabila. Cine eram eu?! S-a intors spre mine si drept raspuns m-a amenintat cu bataia, literalmenŽte, avea acest chef, si nu numai pe mine, ci pe toti cei grupati la pagina Popasuri din Timpul si la Tiparul universitar, care totusi il tiparise, dar care refuzam sa vedem continutul exploziv al brosurii lui aparute cu viza cenzurii.

Nici macar nu si-a dat seama ca depasise masura si sa plece, a stat un timp interminabil, perorand in acelasi stil. Pana la urma a incercat sa smulga o promisiune ca totusi se va scrie un articol "ca lumea", dar nu i-a promis nimeni nimic. In sfarsit a plecat, nu furios, fiindca furia lui era mica, ci otravit, neimpaŽcat.

Ne-am dus la fratii Rochus din apropiere, am cerut bere, salam, paine si "mult mustar", am ras de poetul care ne ameninŽtase ca ne trage palme, l-am trimis la origine si am hotarat sa-l ignoram mai departe. Arizi, asa credea el ca se rezolva conflicŽtele de idei, cu bataia, ce individ bizar! Ce-o sa faca asta, ne inŽtrebam, daca vine la putere? Ne beleste pe toti, daca acum cand nu avea inca aceasta putere; avea astfel de apetituri Am tabaŽrat si noi cu reprosuri pe Sergiu Filerot, care tiparise brosura. L-am luat in balon, am ras de el, cum a putut sa bage bani intr-o aseŽmenea cartulie fara sare si piper, care avea pretentia sa ne indruŽme pe noi Nu-l chemase nimeni sa ne fie sef, dar el asa creŽdea, ca e seful nostru

Sergiu Filerot, care nici el nu debutase, lua, dupa cum aveam sa ne dam seama curand, in acele clipe, o hotarare irevocabila, cu grave consecinte:

- O sa va arat eu ce inseamna poezie si sa va invat minte sa ma mai luati peste picior

Si n-a mai adaugat nimic, tacea, privirea ii sticlea sub ocheŽlari, suradea mereu si asemeni tuturor oamenilor grasi expresia chipului sau era aceeasi, de baiat bun abia iesit din adolescenta, tacut si jovial. Cuvintele lui au trecut neobservate, la varsta aceŽea si laudarosenia facea parte din psihologia debutantului, desi sunase bizar la el.

Pe la inceputul lui martie primii stirea, prin Sergiu Filerot, care primise la randul lui un telefon de la poetul statistician, sa ma prezint la Institutul de statistica (deci nu era un om rau, nu tinea ranchiuna pentru replica meA). Asadar statistica! Uitasem de ea. Te pomenesti, mi-am zis, ca s-a aranjat ceva si acolo.

Ma prezentai la domnul Pavel in birou, caci el ma cautase, aflai de la poetul insusi care imi vorbi intr-adevar fara urma de resentiment si domnul Pavel imi spuse ca eram angajat jos la masini, sa ma prezint domnului Bosch, care era la curent.

Asadar, doua slujbe, de unde pana atunci cautasem zadarnic sa gasesc doar una.

- Stiu, mi-a spus domnul Pavel, ca intre timp te-ai angajat la un ziar, daca vrei, alegi, ziarul sau Institutul, dar poti sa faci si una si alta.

- Bineinteles, i-am raspuns, le fac pe amandoua.

- E in regula. Iti urez succes.

Am coborat in sala de masini si m-am prezentat domnului Bosch, care avea biroul chiar la intrare in sala, in dreapta. M-a pus sa fac o cerere de angajare si m-a dat in primire unei doamŽne, care la randul ei m-a dus si m-a predat de asta data unei domnisoare. Era o fata isteata si bine imbracata, m-am simtit jenat de costumul meu de la Taica Lazar, care intre timp se uzase la maneci si nici camasa nu era prea curata, era murdara de tusul de pe spalturi, care se lua repede, chiar in ziua cand o schimbai. "Trebuie sa-mi cumpar alt costum si tot ce-mi trebuŽie, mi-am zis, nu pot veni aici, printre cucoanele astea, sifonat si cu pantalonii burlan. Si trebuie sa ma si mut, de asta data intr-o camera a mea singur, am cu ce plati."

Domnisoara mi-a dat in primire o masina de calculat si hartii. Trebuia sa adun si sa inmultesc si sa fac totalul acelor cifre, care veneau de la alte masini, de la cele mari, trioarele, care chiar asta faceau, triau niste cartoane si rezultatul partial se inscrie pe o diagrama.

- Ce sunt cifrele astea? am intrebat-o.

- Cifre! zice.

Adica nu ne intereseaza ce sunt, nici nu e nevoie, treaba noastra e sa le adunam si sa le predam domnului Bosch. Totusi mi-a explicat: reprezentau tot ce exista in tara, de la gaini si vite, pana la oameni si alte bunuri mobile si imobile.

Am inceput sa manipulez butoanele, care erau simple. Am apasat pe cel rosu: ceva s-a zbatut in interiorul masinii, ca o fiinta vie, apoi pe hartie a aparut o cifra si tacere: totalul! Clar! Fata a stat langa mine in ziua aceea, pana s-a convins ca am prins secretul si pe urma s-a indepartat.



Imi placuse cartierul Ferentari (unde statea Gheorghe al lui Costica brutaruL) cu casutele acelea cu pompa in curte si multa verdeata. M-am dus chiar pe Tutunari, dar Gheorghe nu mai era acolo, in schimb, ciudatenie, camera lui era libera. Am inchiriŽat-o eu. Avea un geam mititel, ca la pitici, dar da spre gradina, avea lumina electrica, podea de lemn, mobilata, pat mare cu salŽtea de lana si cearceafuri albe, o masuta langa fereastra. Era perŽfect! Aveam eu sa castig de-aici inainte zece mii de lei pe luna, dar n-aveam chef sa dau doua mii pe una centrala si eleganta, cat aflasem ca m-ar costa. Mai tarziu, mai vedem, acum imi placea aici.

E bine sa ai doua servicii, nu-ti mai pasa de sefi. In orice caz nu-ti pasa de cel care ar dori prea mult sa-ti pese. N-as fi putut spune ca domnul Bosch facea parte dintre acestia, dar nici ca era un director care nu te lua la ochi daca nu-l salutai la sosire si la plecare. Nu mi-am dat seama ca toti o faceau, era si plasat astfel (in apropierea usiI) incat nu-l puteai evita. Dar eu ganŽdeam ca n-avea nevoie de salutul nostru si nu observasem decat tarziu fenomenul. Venea primul si pleca ultimul si in acele minute statea in picioare (era inalt, impunator, putin chel, cu mustata de moda vechE), nu raspundea la buna dimineata, buna ziua, care i se adresau, nici nu se uita, dar era la postul lui, fara sa para ca ne observa curgerea, defilare dezordonata in apaŽrenta, pe care totusi o primea.

A inceput sa vina pe langa mine, sa vada cum muncesc. Nu zicea nimic, se uita, dar nu pleca. Dupa cateva saptamani fuseŽsem dat la trioare, care erau foarte ingenios construite. Aveam alaturi casete pline cu cartoane, care erau perforate diferit, dupa semne de statistica secrete pentru mine si masina le arunca in interiorul ei si le imprastia ghidandu-se dupa acele gauri, pentru ca diagrama, sus, sa inscrie niste cifre. Se putea gresi in aceasta munca? N-aveai cum, totusi domnul Bosch intarzia prea mult langa mine. Era un semn? Desigur, mi-a explicat un coleg, un fost student cu care ma imprietenisem. Era un baiat distins, care pana avea sa fie plasat in invatamant se angajase acolo ca si mine.

- E nemultumit de tine, mi-a spus, nu-i dai buna ziua Da-i si tu buna ziua, nu mai trece asa pe langa el ca si cand tu ai fi marele sef si nu el.

Am dat din umeri:

- Ei si? Mai am un serviciu, la care tin mai mult, pot sa plec oricand de-aici.

- Nu pleca, zice, aici ai leafa mai mare si o sa ai si pensie mai mare.

- Pensie? am strigat. Care pensie?

"Auzi idiotul, gandeam. Asta vrea sa-mi sugereze ideea ca o sa stau acolo la trioare pana la pensie!" Nici nu incepusem sa traiesc si el imi comprima viata sarind peste patruzeci de ani ca si cand curand aveau sa se si scurga si eu trebuia sa ma gandesc de pe acum la ce-o sa fac dupa. Nu m-a trecut un fior, dar nici n-am ras ca de obicei, fiindca nu era de ras. Intr-adevar, ganŽdeam, ce e o viata? Da, iata, patruzeci de ani in fata acelor maŽsini, nici o schimbare si hop, declinul Intuisem atunci fulgeŽrator de ce singurul lucru care putea aduce furtuni sa miste aceasta viata erau femeile Cel exasperat putea da iama in ele, cu a doua sa forta vitala care zacea in el (prima se consuma sub supravegherea unui domn BoscH) si sa simta ca traieste TraŽdarea, gelozia, si chiar crima care ar surveni (si de care ziarele de senzatie erau plinE), fie ca ar ucide el pe vreuna, sotia care l-ar insela, fie ca l-ar ucide pe el alta inselata de el sau parasita, toate astea n-ar mai fi obstacole de temut

Eram in pauza, intr-un chiosc Herdan de alaturi, avea exceŽlenti biscuiti si briosi si iaurt proaspat. Fostul student era de o nerusinare simpla, sub ochii vanzatorului intindea mana si fura biscuiti din raft, ii baga in buzunar si nu-i platea. Ma miram de ce chioscarul nu zicea nimic. Ca sa aflu ca nu vedea bine, era un om batran, dar cat de rau vedea! O mana intinsa in aer era peŽsemne pentru el o ceata "Si tu cum ai observat?" l-am intreŽbat pe fostul student. N-a vrut sa-mi spuna.

- Va sa zica pensie, zic, tu te si gandesti la pensie?

- De ce nu?! Cand iesi la pensie si un pol conteaza.

- Un pol? am strigat iar. Si sa te gandesti cu patruzeci de ani inainte la un pol?

- Te gandesti Voi nu va luptati la tara sa pastrati o viata intreaga o brazda de pamant? Asa e si polul asta.

- Si daca mori dracului inainte de pensie, am spus eu sumŽbru, atunci ce-i mai faci?

- De ce sa mori? Tata are optzeci de ani si se tine bine.

- Bine, zic, o sa-l salut pe domnul Bosch la sosire si la pleŽcare, dar cum ai observat tu ca n-o faceam?

- Se observa, raspunse el filosofic.

- Te pomenesti ca au observat si ceilalti!

- Toata lumea.

- I-auzi!

Si eu care nu observasem nimic la nimeni, decat ca prietenul asta proaspat al meu, absolvent al unei facultati, fura biscuitii si briosii unui batran! Incepui sa ma uit mai atent in jur, dar nu descoperii nimic. Toata lumea lucra in tacere si cand cineva se ridica si se ducea undeva avea o hartie in mana, sau se ducea sa verifice ceva, tot in legatura cu vreo diagrama sau grafic

Veneam la Institut direct de la ziar, unde dormeam cu Orleanu pe masa, sa castig timp, dupa-amiaza incercam in odaia mea sa scriu sau sa citesc ceva, ma apuca somnul. Iar cele doua zile pe saptamana, cand aveam program de la cinci la opt, erau cele mai grele. De la statistica ma duceam direct la ziar si motaiam pe spalt, cand nu-mi pica chiar capul pe el. "Domnul Preda!" striga atunci Grigorescu si o formidabila palma in masa ma faŽcea sa sar in sus ca si cand as fi primit palma aceea chiar in cap. De dorinta de a debuta, uitasem, pana ce intr-o zi am venit la redactie cu schita aceea Parlitu in buzunar si i-am dat-o lui Geo Dumitrescu.

Nu ma simteam totusi obosit. Orasul era frumos seara cand ieseam de la statistica si o luam in jos spre Sarindar, desi lumiŽnile nu se mai aprindeau feeric, vitrinele nu mai aveau chenare multicolore si reclamele inalte care anul trecut scanteiau intr-o aprindere si stingere neincetata, de albastru si rosu, si care ma faceau sa simt ca traiesc, cum spune Hemingway, intr-o sarbaŽtoare continua, disparusera si ele. Camuflajul aruncase la inceŽputul razboiului orasul in intuneric, si continua si acum, desi razboiul era departe Tramvaiele circulau seara cu asa-numitele lumini oarbe, care nu se vedeau de sus, si mergeau cu viteŽza redusa, iar in statii vatmanii se orientau dupa semne stiute numai de ei. Orasul mi se parea acum mai misterios, fiindca se vedea cerul plin de stele si cu intunericul serilor eram invatat, mie mi se parea ca e lumina, ca in unele nopti de la tara, cand in plin miez de noapte vedeai omul ca ziua si il recunosteai, iar pamantul devenea parca albicios. Oamenii forfoteau pe strazi, si din cand in cand cate-o lanterna se aprindea si se stingea scurt. Eu vedeam totusi, dupa ce ora crepusculului se stingea si orasul cadea intr-un intuneric total, culoarea rochiilor la femei, albeata gulerelor, parul revarsat pe umeri al fetelor. Ma miscam repede strecurandu-ma cu usurinta printre oameni. Urcam spre Sfantul Gheorghe, ajungeam la Piata Bratianu, o luam la stanga pe buŽlevardul Elisabeta, coteam pe dupa frumoasa cladire a librariei "Cartea Romaneasca" si coboram apoi pe Sarindar. Statistica ma lasa de obosit si corectura ma astepta de odihnit.

Diminetile, cand o luam inapoi spre statistica, tot pe jos, ca si intoarcerile acasa pe la ora doua dupa masa, nu-mi alungau cu nimic euforia in care traiam Zece mii de lei, pe care abia asteptam sa-i vad pe toti in mana, sa ma imbrac si sa-mi cumpar cu ei carti, se aflau, desigur, la sursa acestei euforii. Dar nu era numai atat incepeam sa am in jurul meu prieteni Marele oras, in care ratacisem pana atunci atata vreme cautandu-mi in el un rost, incepea sa fie si al meu. Blocurile, marile lui buleŽvarde, tramvaiele, restaurantele, cinematografele si teatrele imi placeau, ca altadata ulitele, gardurile, salcamii care acopereau satul



Da, intr-o seara fui oprit in trecere prin redactie (treceam pe-acolo, si nu pe jos prin ganG) si imi facui un nou prieten, un poet, insusi seful "paginei a doua" Popasuri a ziarului, Miron Radu Paraschivescu. Geo Dumitrescu se afla si el acolo, dar de cand incepusem sa lucrez nu mai schimbam in redactie decat saluturi; in afara de cazurile cand ma invita sa mergem la Gambrinus la o bere. Venea Untaru, care incepuse sa semneze Virgil Ierunca, acest baiat care nu dormea nopti in sir luand cofeina, atat de mult era pasionat dupa carti (anul trecut, in 47, Virgil Untaru, Ierunca, parasea tara si cu anii, acest om de stanga in perioada razboiului a evoluat incet, dar fara intoarcere, spre dreaptA), venea Sarbulescu, "masivul" cum il poreclisem eu, credeam ca o sa traiasca o suta de ani, a murit de inima pe la cincizeci si Sergiu Filerot.

Poetul, seful "paginei a doua", un om smead, subtirel si mic de statura, cu un nas de pasare, cu voce confidentiala, placuta, afectuoasa, imi ceru sa iau loc ca are ceva sa-mi spuna. RedacŽtia avea un birou comun cu secretariatul (Stefan RotI), alaturi era biroul redactorului sef, Mircea Grigorescu, pe care nu-l cunosteam.

Fara sa-mi spuna de ce, Miron Paraschivescu incepu sa ma intrebe: cine eram,.de unde veneam De cand incepusem sa scriu? Si o intrebare ca o paranteza, bizara, care venea dintr-un interes al lui anterior intalnirii noastre: cum scriu! N-am inteŽles.

- Cum faci cand scrii? preciza el. Te gandesti dinainte, sau iti vine?

- Doresc sa scriu, ii raspunsei.

- Si pe urma iti vine! zise el parca triumfator.

Era multumit, ii confirmam ceva, sau mai bine zis imi smulŽsese el confirmarea de care avea nevoie in secretul gandirii lui. As fi vrut sa-i precizez ca uneori ma gandeam si dinainte la un subiect care nu venea singur, ci il smulgeam din viata cunoscuŽta, cu un efort de a exprima o idee, asa cum imi aminteam ca facuse Baudelaire in La charogne, dar am tacut, nu vroiam sa-i stric placerea acelui gand al sau confirmat

Si pe urma intrebarile continuara. Ce citesc? Ce citeam? Nu prea mai aveam chiar atunci timp sa citesc, i-am raspuns. L-a apucat un entuziasm. A inceput sa rada sufocandu-se, aruncandu-mi in acelasi timp priviri induiosatoare, paterne si in mod surprinzator pline de admiratie. N-am inteles comportarea aceasta bizara, adica, era bine ca nu citeam, sau era ceva de ras? Facusem ceva, si acest ceva se afla in stransa legatura cu balbaiala mea, adica se potrivea si de aceea era el atat de vesel? Imi sugera insa o experienta de viata si de oameni in care eu ocupam un loc printre cei care il interesau, incat mi-am simtit bataile inimii de emotie.

Timpul trecea insa si eu eram asteptat jos. I-am spus acest lucru. A ras iar:

- Da-i in ma-sii! Apoi a revenit: Bine, du-te! In clipa aceea s-a apropiat Geo Dumitrescu.

- Dom Preda, il aud ca zice, cu vocea lui neutra (asa avea sa-mi zica totdeauna, dom Preda sau domn Marin, pentru a evita o prietenie pe care n-o doreA) maine dupa masa ce faci?

- Ce sa fac, sunt liber.

- Nu te duci la statistica?

- Nu, poimaine.

- Hai sa mergem maine pe la Tib (asta era tipul cu gatul stramb, Geo il agrea, dar eu, nu stiu de ce, ma feream de el, dar si el de minE), venim toti, mai stam de vorba si pe urma merŽgem la Gambrinus. Nu stii unde sta, sa-ti dau adresa Vino asa, pe la cinci.

I-am gasit intr-adevar a doua zi adunati pe toti la Tib. Numai Untaru lipsea. Tatal lui Tib era ofiter superior si fiul, Tib adica, avea camera lui spatioasa, mobilata bine si o masa rotunda in mijloc, la care probabil scria, caci era si el scriitor, publicase un volum de vioaie schite bucurestene. Si impreuna cu ei, cine? Miron Paraschivescu, pe care nu-l vazusem pana atunci cu noi si indata ce ma asezai pe scaun el incepu, suparat dar preveŽnitor:

- Am vrut sa te vedem, Tib, ca sa-ti spunem ca ai facut o fapta execrabila. Cum e posibil ca tu sa nu stii cine suntem si ce reprezentam noi toti cei de la Popasuri, pe care tu ne cunosti si ne urmaresti? Ai vazut tu vreodata pe vreunul dintre noi ca scrie articole antibolsevice, aluzii de vreun fel, reportaj, cum ai scris tu fara sa te fi dus pe front, din burta si in asa hal de minciuna si mistificare? Ce suntem noi dupa tine? Legionari "adevarati" dintre cei care au mai ramas si pe care Maresalul ii ocroteste, sau redactori la Porunca vremii sau la Sfarma piatra?

- Miroane, nu m-am gandit, se balbai Tib.

Nu stia ce sa mai spuna si tacu, dar nu prea opresat de cuŽvintele poetului, care, innegurat, rasfoi ziarul (nu era TimpuL) si incepu sa ne citeasca din el, adica din reportajul lui Tib, pasagii intregi, intr-adevar,antibolsevice expresiile curente cei fara cruce si credinta barbarii de la rasarit

Miron Paraschivescu se opri si izbucni in rasul acela al sau inecat, care nu insemna numai entuziasm, ci si o ironie la adresa cuiva sau ceva atat de coplesitoare incat ai fi zis ca ii venea si iti venea si tie, auzindu-l, sa te tavalesti pe jos de ras.

- Barbarii de la rasarit a.. .ha, ha a ha, ha Pe urma isi reveni, deveni brusc grav.

- Sa fie ultima ta prostie pe care ai facut-o. Passons Sa speram ca dupa razboi acest reportaj nu va trece in dosarul tau. Caci vor fi dosare! Vor cadea multe capete.

Se lasa si peste noi o tacere grea. De unde stia el, ma intrebam, ce va fi dupa razboi? Si de unde era atat de sigur ca razboiul va fi pierdut de nemti si castigat de rusi? Dar poetul ne smulse din aceasta apasare prea dura pentru vietile noastre tinere (el era mai batran, sa fi avut treizeci si ceva de anI), scoase din buzunar niste hartii si ne spuŽse:

- Sa va citesc acum ceva, o schita Se numeste Parlitu, iar autorul, a ha, ha se inabusi el scurt, nu vi-l spun. AsculŽtati

Si incepu sa citeasca. Eram nelinistit Daca aceasta schita avea in paginile ei ceva asemanator cu ceea ce facuse Tib, in alt sens, desigur desigur in sens literar, si o citea aici ca sa ma ia si pe mine la rost ca pe acela, pentru cine poate sa stie, greŽseli necunoasterea limbii Dar curand ma linistii si inima inŽcepu sa-mi bata iarasi cu putere, ca aseara cand statuse de vorba cu mine: se opri la un pasaj sa-si vie in fire de entuziasm.

- Cum a putut sa-i zica, voi auziti?

Si reciti pasajul si mima apoi o perplexitate extraordinara. Nu era nici o indoiala si avui brusc revelatia destinului meu confirmata spectaculos: ii placuse schita mea si intelesei ca Geo Dumitrescu i-o daduse, dupa ce o citise el insusi sau poate n-o citise Si de aceea statuse aseara de vorba cu mine, sa cunoasŽca mai intai animalul care o scrisese si abia dupa aceea sa-mi comunice verdictul.

A continuat lectura cu numeroase pauze ca sa ne explice subtilitatile de limbaj, dialogul, interventiile autorului, care, a, ha, ha, era acolo, cu parlitu-ala, il auzea vorbind, vorbeste ca el a, ha, ha

De fapt nu citea, facea ca la teatru, regiza, isi schimba vocea potrivit cu replicile si eroii, din cand in cand se oprea suparat si imi punea cate-o virgula (cam multe dupa mine si ma corecta sa zica eroii mei da, in loc de de, pa, in loc de pe, n-avea nici o importanta, gandeam, lasa-l sa le punA). Termina lectura intr-un triumf al lui personal, scrise pe manuscrisul meu cuvantul Popasuri, puse corpul de litera de cules si numarul de coloane si ii dadu manuscrisul lui Geo Dumitrescu.

- Pentru numarul de duininica, ii spuse.

Si se ridica si isi imbraca paltonul, care in mod curios il facea parca si mai mic.

- Domnule, imi spuse, debutezi. Scrie! Dar tot asa, de-astea ( si le lua cu palma pe dedesubt, astea la care se referea, si care puteau sa-l incante pe el atat de mulT). Sa nu scrii altele, cel putin o vreme, ma avertiza el. Mai tarziu largesti aria, te priŽveste, dar pentru inceput e bine asa, sa te tii de acest filon. Pe urma, e adevarat, trebuie sa-l depasesti.

Si a plecat. Iar noi ne-am pus ca si el paltoanele si ne-am dus la locul stiut sa sarbatorim evenimentul

Sarbulescu, masivul, cum ii spuneam eu cu infinita simpatie, fiindca vederea lui te calma ca o forta linistita a naturii, era cel mai comunicativ, desi nu vorbea mult.

- Ei, vezi? zise el cand ciocniram halbele cu bere. Hi, ai vazut?

Ei, na! Bineinteles ca vazusem. Cum sa nu fi vazut ceea ce se petrecuse? Ceva insa nu mergea. Geo Dumi- trescu era tacut, totusi atent, insa rezervat, circumspect, inamic al efuziunilor deplasate si de gust indoielnic, represiv contra sentimentelor labartate, pe care cu un umor si o ironie ai fi zis amara (il facea pe feciorelnicul Untaru, care incepuse sa semneze Ierunca, sa roseascA) le lua in deradere. In seara aceea parea chiar scarbit de ceva, poate de pata aceea de cerneala de pe mana, cu care se nascuse si pe care o remarcasem de la prima noastra intalnire. Era semnul unui destin? Poate ca da, dar el il privea cu neincreŽdere, inca mirat, daca nu chiar sceptic

- Fa si tu cinste aicea, mi se adresa iar masivul cu un entuŽziasm controlat, nu de propria sa natura, ci de prezenta "sefului generatiei", cum avea sa fie numit mai tarziu Geo Dumitrescu. Acuma, mai adauga masivul, gata

- Gata, ce? zise intr-adevar Geo Dumitrescu cu un dispret interogativ. Trebuie sa vii sa-i spui un lucru pe care el singur il stie de mult? Nu trebuia sa debuteze la Albatros inca de anul trecut? Ce-ti lucesc asa ochii de entuziasm? El e mai linistit. Parca ai fi scris tu Parlitu, daca judecam dupa figura ta bovina.

Veselia mea, auzind aceste cuvinte necrutatoare, izbucni fara masura. Insusi masivul radea, ca si cand cine stie ce lucru maŽgulitor se spusese la adresa lui. Gambrinusul, ca intotdeauna, era plin de bucuresteni. Berea, aici, avea in ea ceva in plus fata de altele, nimeni nu stia ce, si al carei secret pe urma s-a pierŽdut. Am mai cerut un rand si ceva de mancare, aveau peste, am comandat peste.

- Un scriitor, continua Geo Dumitrescu, nu trebuie deranjat cu invitatia la congratulari reciproce. Ai vrea sa-ti spuna si el ce-i spui tu, numai ca el n-o sa-ti spuna, aici e surpriza. Nu-l cunosti!

Dar ce-mi spusese Sarbulescu! Nimic! Era primul meu adŽmirator, ce avea cu el? Ce facusem eu sa spuna ca eram greu de cunoscut, ca numai el, Geo, ma cunoaste? Sugestia lui era spre retinere, dar ce strica putin entuzi- asm? Masivul se supara de asta data:

- Daca il pretuiesti asa de mult, de ce l-ai publicat pe Nic Smeureanu si nu l-ai publicat pe el?

- Pentru ca nu mi-a trecut prin cap ca o sa ne desfiinteze reŽvista si proza lui Nic Smeureanu o aveam dinainte, raspunse Geo prompt.

- Hi! facu masivul si el ironic.

- Ce hi? zise Geo sarcastic. Retinusem nuvela De capul ei, s-o public intr-unul din numerele viitoare.

- De ce nu imediat!

- Pentru ca numarul care urma imediat era in intregime conŽsacrat Istoriei literaturii romane a lui Calinescu. Era urgent. Ai vazut ce campanie furibunda se dezlantuise impotriva acestei capodopere. Si acest numar a fost interzis, pe urma a fost ucis si Albatrosul. Calinescu, emotionat, mi-a cerut sa-i trimitem si lui numarul care era paginat. L-am trimis.

- Hi! facu iar masivul neincrezator.

Dar Geo nu-i mai raspunse. Se apleaca asupra pestelui, care tocmai ne sosise. Era primul joc la care luam parte de cucerire de admiratori, fara de care se parea ca un scriitor nu poate trai. De aceea nici nu intervenisem, desi discutia ma jena. Un admiŽrator abstract, cititorul anonim, cum sa stai de vorba cu el deŽspre lucrarile tale? Si de aceea nu e lipsita de dramatism lupta pe care o da, cel putin la inceput, un artist sa-i cucereasca pe cei din jur.

Si intr-adevar, in sambata urmatoare Orleanu, caruia seful nostru, Grigorescu, ii incredintase pagina Popasuri, primi prinŽtre spalturile sale nuvela mea Parlitu. Avea un suras mai accenŽtuat ca de obicei, nu era un invidios, si citind-o, la un moment dat izbucni in ras, semn neobisnuit la el. Aceste mici semne ale primilor nostri cititori nu le uitam si in cronicile sofisticate care se scriu mai tarziu despre noi, cand, desi pe drumul consacrarii cu carti de maturitate, am vrea totusi sa regasim aceste semne simple, ca, adica, scrisul nostru trezeste uimire, cititorul e prins, luat cu noi si dus in lumea din care vrem sa cautam un inteles.

- E buna, zise el dupa ce o termina, ridicand fruntea din spalt. Felicitari!

- Imi rezerv placerea s-o citesc si eu maine dupa masa, la cafea, zise Grigorescu. Dupa cate inteleg, e un debut?

- Da, zise Orleanu in locul meu..Si inca unul reusit.

Orele au trecut repede peste mine, pana ce, impreuna cu OrŽleanu, ne-am dus la rotativa si am asteptat primele numere ale Timpului. Cand, cu ele in maini, am deschis pagina, am trait, cred, aceeasi senzatie pe care trebuie s-o simta marinarul cand iese prima oara in larg si vede marea. Aici ea era cuprinsul tarii, zecile de mii de cititori care vor deschide maine la pranz ca si mine Timpul cu frumosul lui titlu rosu, cei carora le placea paŽgina Popasuri si se vor opri si vor fi curiosi sa afle ce noutati mai erau in literatura. Acum marea era pentru mine senina, aveam noroc, dar stiam, din biografii, ca furtunile si valurile amenintatoare nu ma vor feri. Da, dar asta mai tarziu, acum eram fericit, cerul era senin, primejdiile indepartate.

Am bagat amandoi ziarul in buzunar si am iesit. Noaptea de martie, a acelui an 42, era limpede si rece. Ne-am oprit o clipa pe strada pustie, ascultand vuietul familiar al rotativei, pentru mine singurul vuiet din afara care suna ca un cantec al destinuŽlui: ceva incepea si ceva se termina; gata, de-aici inainte soarta mea n-avea sa se mai schimbe, n-aveam sa mai ajung nici coŽmandant de armate, cum visam adesea, nici mare om de stat, nici sa cuce- resc noi insule si sa-i supun pe bastinasi; istoria, acest fluviu care inainta spre necunoscut, si la al carui capat viu simtisem atatia ani ca eram eu, aveau s-o faca altii, mie imi raŽmanea doar acest teritoriu de cucerit si singurul cu care puteam s-o influentez: cuvantul scris. Nu era mult, dar nici putin.

Orleanu ma intreba daca nu dau si eu un coniac. Un coniac? Unde, la aceasta ora? Chiar alaturi, in colt. Nu stiam? E un mic birtas care stie ca noaptea tarziu ies ziaristii de pe Sarindar si de la Universului vor sa dea un pahar pe gat sa se curete de plumb, si tine deschis pana dimineata la cinci. Ce placere! Cum sa nu, mai incape vorba?

Am intrat si ne-am asezat la o masa. Micul birt nu era insa plin, cum credeam, doar doua mese mai erau ocupate. Daca nu doream cumva inainte niste crenvursli calzi, cu mustar si chifle proaspete? ne-a intrebat birtasul. Auzi! Cum sa nu! Pe urma ne-a adus coniac si ne-au prins zorile. De o rara discretie, Orleanu nu mi-a spus nimic de proiectele sale literare, desi ma asteptam, ce nu era ca genialul Mitica!, sa ne ametim amandoi cu vorbe si pahare reinnoite. Desi am stat mult, am baut si am vorbit putin Despre colegii nostri, ciudatul domn Ecovescu, cu care el, Orleanu, ducea un duel de prioritate, cand pe fata cand inabusit de autoritatea lui Grigorescu, istorii noi despre batranu Sachelarie, prapadindu-ne de ras, si ce initiative in comun sa luam si sa presam administratia sa ne mareasca salariile, care erau mai mici decat la alte ziare.

Ne-am despartit vorbind clar si calcand drept



Am publicat apoi la Popasuri, aproape la rand, inca patru sau cinci nuvele, scrise sub impulsul debutului, apoi m-am oprit. Venise primavara, lepadasem de mult uratul meu palton de aba, imi cumparasem doua costume de la Galeriile Lafayette si spre surpriza mea, desi aveam doua salarii, banii nu-mi ajungeau sa ma mut din Tutunari, fiindca desi camera imi placea, proprietareasa ma anuntase ca vrea sa mai aduca un chirias peste mine. I-am raspuns ca voi plati chiria spre dublu, numai sa raman sinŽgur. Era totusi cu mult mai putin decat daca as fi inchiriat o garŽsoniera centrala sau chiar semicentrala.

Intr-o zi i-am facut o vizita lui Sergiu Filerot, la Tiparul uniŽversitar. Nu aveam inca un volum, dar vroiam sa-l sondez: cand voi avea (si asta putea fi curand, chiar prin toamnA), o sa-l tipaŽreasca? Asa, cat al poetului statistician de pilda. L-am gasit insa intr-o stare de spirit schimbata. Nu i-am spus nimic. Statea cu capul in hartii si tacea. Pe urma a chemat pe cineva, a cerut doua cafele si la cafea a luat de alaturi de pe birou un manuscris si mi l-a intins. Era un volum de poezii, al sau, cartonat, batut la masina, intitulat Om. Chiar sub titlu am vazut o stampila parca amenintatoare prin literele ei groase si verzi, aplicate ca o sanctiune: cenzurat. Va sa zica Filerot avea un volum, vrusese sa-l tipareasca si

Am tacut nestiind ce sa spun. Mi l-a luat inapoi, l-a pus pe birou si a continuat sa lucreze la fel de putin comunicativ si de sumbru. Mi-aminteam de cuvintele lui spuse parca intr-o doara sau din laudarosenie, la fratii Rochus, ca o sa ne arate el noua si uite ca nu putea. "Ce-o fi inauntru?" m-am intrebat.

- Filerot, da-mi-l si mie sa-l citesc.

Si-a ridicat privirea, care nu mai sclipea vesela dupa ochelari si mi-a raspuns:

- Nu vezi ce scrie pe el? Vrei sa intru in puscarie?

- Nu spun la nimeni! Il iau acasa si maine seara ti-l aduc inapoi.

Nu mi-a raspuns. Am plecat si am uitat de intamplare. Ca sa ne pomenim, cateva saptamani mai tarziu, tot grupul de la PoŽpasuri cu stirea uluitoare ca, impotriva cenzurii, Sergiu Filerot tiparise un volum de versuri pe care pana atunci il tinuse asŽcuns. Ne-am dus la el, si de asta data, vesel si jovial ca si inainŽte, ni l-a dat fiecaruia cu dedicatie.

- Luati, ba, zice, cititi!

- Filerot, zic, ti-a dat drumul cenzura, l-ai trimis din nou?

- Nu, zice, e acelasi volum.

- Pai ce-ai sa faci, Filerot?

- O sa vad eu!

Am ras toti, radea si el, "masivul" putin stramb, Geo Dumitrescu admirativ, totusi ingrijorat, Ierunca depa- sit. Ei, gandeam, Filerot ne minte, face pe nebunul, altfel n-ar fi asa de vesel. M-am dus acasa si l-am citit. Era intr-adevar subversiv, versuri "tari" despre razboiul pe care il duceau armatele noastre, prin care poetul exprima presentimentul dezastrului final: ne inhamasem la un car strain, care avea sa se sfarame, al lui Hitler, si muream zadarnic pe intinse pustiuri de zapada si sarma ghimpaŽta, in 42, cand zeul razboiului parea sa fie de partea lui Hitler, starea aceasta de spirit a lui Sergiu Filerot ne uimi pe toti. A diŽfuzat cartea si a fost imediat arestat.

Am fost toti si l-am vazut la Malmaison, pe Plevnei, dar nu inauntru, ci din strada. A aparut dupa gratii, care dadeau chiar spre trotuar, cu figura lui grasa, vesel, cu ochelari, tinandu-se cu mainile de barele de fier.

- Ce faceti, ba? ne-a zis.

Am stat in fata lui lungi minute. Nici macar nu ne dadeam seama: noi eram liberi, puteam merge in voie unde doream, ne puteam intalni cand vroiam, sau sta acasa si Si iata, unul din noi calcase draconica cenzura ca sa exprime starea noastra de spirit, fara sa-i pese de ceea ce avea sa i se intample. Am citit abia atunci, in privirea lui, cum statea cu mainile de barele de fier si se uita la noi, cat de mult il fascina prezenta noastra, cat de mult il fascinase, fara sa ne-o arate, cat fusese liber.

- Filerot, am strigat, ce faci, Filerot?

- Bine, zice, ce faceti voi?

Ce facem noi? Ce puteam face? Ce sa-i raspundem? Nici noi nu stiam ce facem. In orice caz nu ceea ce facuse el. Si-a lipit obrazul lui gras de gratii si se uita la noi cu o nostalgie ironica, afectuoasa. " Pentru voi am facut totul", parea el sa ne spuna si noi stiam prea bine acest lucru.

- Filerot, ii strigam, Filerot, nu mai mergem la Gambrinus, unde tu plateai, si ne duceai si acasa cu taxiul? Filerot, tu nu ne-ai dat sa-ti citim volumul, sa deciŽdem daca era bine sau nu sa infrunti cenzura, suntem totusi alaŽturi de tine, Filerot

- Veniti, ba, la procesul meu, la Curtea martiala, ne-a spus el fara emfaza, parca ne-ar fi spus, ne vedem, ba, maine, la Tiparul universitar, ca de obicei, stam de vorba si pe urma mergem la Gambrinus.

Ne-am imprastiat si ne-am regasit cateva saptamani mai tarŽziu la procesul lui. Intrasem in cladire fara nici o autorizatie, sau poate aveam autorizatie, nu stiam nimic. Lume nu era, tribunaŽlul gol. L-am zarit pe Filerot in dreapta estradei judecatorului intre doua baionete, precedat insa de cativa dezertori, al caror proces, fara avocati, a fost scurt. Noi insa, prin stradaniile frateŽlui lui Filerot, stiam ca el, Filerot, avea ca aparator un celebru avocat in care ne pusesem mari sperante si ale carui teze de apaŽrare le cunosteam. A inceput sa pledeze bombastic, spunand ca clientul sau, civilul bondoc si gras din boxa, poet imprudent si obscur, avea ceva cu glanda tiroida, care glanda putuse sa-l aduŽca spre manifestari incontrolabile, asa cum spunea avizul unor celebritati medicale, aviz pe care il inmana pretios si sigur de el, judecatorilor Piesa de la dosar, acuzatoare, ridica el vocea, adica volumul de versuri Om, nu era emanatia unui spirit lucid, ci a unei dereglari care se identifica cu articolul paragraful cerea instantei sa-l considere iresponsabil

Credeam cu totii ca acest truc il va salva pe prietenul nostru. Instanta insa nu tinu seama de asemenea subtilitati si asemenea somitati si aflaram a doua zi ca Sergiu Filerot fusese condamnat la moarte.

Citisem Ultimele ore ale unui condamnat la moarte, de Hugo, dar experienta lecturii, care poate cutremura constiinta noasŽtra in timp ce citim, (o experienta a spirituluI) nu coincide si nu e acelasi lucru cu viata noastra concreta, care nu totdeauna anŽgajeaza spiritul, desi oroarea poate fi cu mult mai mare. Nu stiam cine era si ce facuse condamnatul lui Victor Hugo, dar eram alaturi de cel care isi imagina supliciul, adica scriitorul! Acum stiam cine era condamnatul, dar nu puteam sa-mi imagiŽnez ca supliciul va avea loc. Adica cum? Filerot va fi omorat, impuscat? De ce? El? Pentru ce? Era printre noi, facea parte din viata noastra, de ce sa fie el impuscat? Atunci trebuia sa fim toti impuscati, tot grupul! Si cum acest lucru nu-l concepeam, dar nici nu ne desolidarizam de el, in ziua cand am aflat sentinta; am luat volumul lui de versuri si in singuratatea camerei mele am scris cu nepasare de ceea ce putea sa mi se intample, pe coperta ultima, cu litere apasate, in cateva fraze, cuvinte despre destinul unui poet, intr-un timp istoric turbure si primejdios.

Cine doreste sa fie arestat? Nimeni. Dar cine vrea sa stea acasa astupandu-si urechile cand un prieten a patit-o, pentru ganduri care au fost comune?

Ma asteptam, de la o zi la alta, sa fiu ridicat de-acasa, sau toti impreuna sa fim arestati la redactie. Fiecare avea la el voluŽmul Iui Filerot, proba sigura a adeziunii la continutul lui. FiŽreste, gandeam, chiar la moarte n-aveam sa fim condamnati, dar nici ieftin n-aveam sa scapam. Porneam de la gandul ca, tortuŽrat, Filerot spusese la ancheta cui ii mai daduse el volumul. Sau chiar daca nu spusese si nu fusese torturat, anchetatorul, fara sa fie prea abil, avea sa caute in jurul arestatului si sa afle foarte simplu cine ii sunt prietenii.

Zilele treceau insa si nu ne aresta nimeni. Multi ani mai tarŽziu, prin 57 sau 58, am inteles de ce. Mecanismul represiunii lui Antonescu nu era bine pus la punct. Nu era, adica, rodat. A aresta pe toata lumea care era prietena cu condamnatul, era o subtilitate la care acest mecanism inca nu ajunsese.

In acele zile am vizitat-o pe doamna Niculescu, mama lui Filerot, ca sa aflu stiri despre el. Mica figura care semana cu fiul ei, nu asa grasa, dar la fel de linistita si tacuta. Mi-a spus ca fiul ei nu e acasa, si a vrut sa inchida usa, crezand ca sunt un strain oarecare. Locuiau pe Colentina in doua odai modeste, care le apartineau. Tatal murise. Mi-a spus ca baiatul (asa il vedea ea, un baiaT) nu fusese impuscat, pedeapsa i se comutase in munca silnica pe viata si ca fusese trimis deocamdata intr-un lagar militar.

L-am revazut pe Sergiu Filerot dupa razboi. Arata neschimŽbat, ca si Bezuhov, cu care semana si la chip si la impulsul care il determinase sa se vare singur in mecanismul orb al represiuŽnii; scapase ca si eroul tolstoian ca prin minune din fata plutoŽnului de executie, dar nu stiam cum, in ce imprejurari, fusese maresalul insusi cel care ii comutase pedeapsa, sau alta autoritaŽte militara din ordinul acestuia, in urma unui raport favorabil, misterios sau de rutina, pedeapsa cu moartea fiind menita doar sa inspaimante? N-aveam sa aflu, fiindca el n-a vrut sa-mi poŽvesteasca. A lucrat un an, doi, la un ziar, pe urma ne-am pierdut unul de altul.



Departe de a simti nevoia de a ma debarasa de cel care cu atata entuziasm ma descoperise, cum imi spusese Nichifor CraiŽnic ca trebuie sa fac, adica de Miron Paraschivescu, dimpotriva, incepu sa ma lege de el o prietenie fecunda, comunicativa si plina de afectiune. Ne plimbam impreuna prin Bucuresti zile la rand, luam masa tot impreuna, ma ducea prin strazi tacute, inŽcremenite si misterioase, de-o frumusete care ne oprea pe loc uluiti. "Ai vazut, zicea, lumina-aia de-acolo? Nu ti s-a parut ca era eterna si ca si noi am avut o clipa sentimentul ca ne aflam pe strada aia de totdeauna?" O data am stat cateva ore si am contemplat bustul lui Anton Pann, intr-o mica piateta pe o astfel de strada care, cum spunea Mateiu Caragiale, venea parca "zice-se de demult". Ii placea Anton Pann si nu se mai dezlipea de langa epitaful poetului, scris de el insusi, pe care il recitea cu hohote de admiratie si pe care mai tarziu avea sa-l imite. PetreŽceam lungi dupa-amiezi in frumoasa lui garsoniera de pe strada Romniceanu, din Cotroceni, ravasindu-i biblioteca. Ar fi vrut sa-mi placa ce-i placea lui, de pilda Lautreamont, care insa pe mine ma plictisea. A fost incantat insa ca mi-au placut Craii lui Mateiu Caragiale, desi nu atat de mult cat lui, i-am spus ca Pirgu era confectionat si incarcat cu prea multe vicii ca sa fie convingator si ca natura adevarata a acestui personaj trebuie sa fi fost alta. "De ce crezi?" m-a intrebat el. "Trebuie, i-am rasŽpuns, sa fi avut si el poezia lui din moment ce si cei trei crai, la fel de stricati, o aveau pe-a lor. Or, aici Mateiu il despoaie prea tare pe Pirgu si-i arata toate partile rusinoase. Un scriitor nu trebuie sa aiba aversiune pentru nici unul din personajele pe care le creeaza, sunt dorul imaginatiei lui De pilda taica-sau, simti ca tine pana si la Dandanache. I-o fi facut ceva in viata acest Pirgu, lui Mateiu." "Da, mi-a raspuns Miron, asa este, i-a facut, Pirgu reprezinta canalia, noroiul, omul fara nici o noblete, in timp ce Mateiu se credea descendent din printi indepartati Gandul ca socialmente putea fi egal cu de-al de Pirgu il indigna probabil prea tare, fiindca taica-sau i-a aratat capul lui mare spunand: ce e turtit de atatea tavi de placinte pe care inaintasii lui le-au purtat pe crestet." Mi-a dat sa citesc Jean Giono, care scria tot despre tarani, nu m-a entuziasmat, prea mult lirism, i-am spus. "Da, e un poet al naturii salbatice. Citeste atunci Les paysans, de Reymont, e un polonez, mai realist" Era intr-aŽdevar foarte realist, dar Rebreanu mi se parea mai viguros si mai epic. Intr-o zi am dat de un filosof, Friedrich Nietzsche, Ecce Homo. "Asta e ultima lui carte, mi-a spus Miron, daca te inŽtereseaza citeste-i-le intai pe celelalte si pe urma Ecce Homo, fiŽindca aici vorbeste despre ele si daca nu le-ai citit; n-o sa inteŽlegi Care erau celelalte? Erau inscrise pe o pagina interioara si mi le-am notat.

Am gasit la anticarul meu Asa grait-a Zarathustra, in romaŽneste si inca doua in versiune franceza Par dela le bien et le mal si La genealogie de la morale, vechi, galbene, aproape zdrenŽtuite, aparute de mult la Mercure de France. Acest Zarathustra mi-a facut impresia ca trebuie sa fie o specie de profet indian, persan sau brahman, o traducere facuta de filosof dupa o opera necunoscuta sau reluata dupa texte vechi. Indienii astia au obiŽceiul sa moara voluntar apoi sa se trezeasca tot voluntar, sa se ridice in vazduh dupa indelungi practici yoghiste, sa atinga NirŽvana. Krishnamurti era mult mai interesant decat acest Brahmaputra care vorbea ditirambic, cu o verva neobosita. Se intelegea bine cu soarele caruia ii spunea, o, mare astru, care ar fi fericiŽrea ta daca nu ne-ai lumina pe mine, vulturul si sarpele meu? Coboara in oras si vorbeste poporului: Va invat ce este supraoŽmul. Omul e ceva care trebuie depasit. Ce-ati facut ca sa-l deŽpasiti? Altadata omul era maimuta si acum inca omul este mai maimuta decat o maimuta Sufletul vostru este saracie, murdaŽrie si demna de mila multumire de sine Dumnezeu e mort Unde e deci fulgerul care va va linge cu limba lui? Unde e neŽbunia care ar trebui sa vi se inoculeze? Iata, va anunt supraoŽmul: el este acest fulger si aceasta nebunie! Iata, sunt un viŽzionar al trasnetului si acest trasnet se numeste supraom

In loc sa ma imbete, cum ar fi fost firesc la varsta aceea, il citeam pe marele filosof cu neincredere; trufia pe care i-o simŽteam printre randuri ma indeparta de mesajul sau.

Bineinteles ca multimea nu-l intelege, rade de el, asa cum nu sunt intelesi si se rade de marii profeti. O sa va spun trei metaŽmorfoze ale spiritului, continua filosoful, cum spiritul devine camila, cum camila devine leu si cum in fine leul devine copil Si filosoful continua luand in deradere idolii, preotii, milosii, virtuosii, canaliile, inteleptii ilustri, oamenii sublimi, saŽvantii, poetii. O poezie abia franata, o poezie a gandirii insa, dar si a unei exaltari lucide, curgea ca un torent peste pagini. Era greu sa spui ca insasi gandirea era si ea aruncata in aer, fiindca gadirea exista, dar una abia coerenta. Ce facea el in caverna lui din munti? Urmaream pagina dupa pagina sa-l vad trecand in sfarsit la actiune, fiindca ceva pregatea, dar ce? Evanghelia dupa Matei avea patruzeci de pagini, in care gaseai o noua reliŽgie, pe concret, cu parabole clare, o viata, o rastignire si o invieŽre. Asta nu mai termina cu profetiile lui delirante si in plus nu patea nimic si nici nu era limpede cum dupa spusele lui puteai deveni supraom. M-am uitat la sfarsit sa vad daca intr-adevar infaptuia sau patea ceva. Nimic, statea mai departe, in caverna, iesea afara, vorbea cu soarele, pasarile, animalele il inconjurau, etetera, etetera M-am uitat prin celelalte doua volume. Acolo, da, era filosofie, dificila insa pentru gustul meu de claritate, si poate ca si limba era un handicap, nu citisem pana atunci filosoŽfie decat in traduceri.

- Miroane, spune-mi tu ce e supraomul lui Nietzsche, rezuŽma-mi tu filosofia lui, fiindca nu pot sa-l citesc, ma enerveaza.

- Supraomul, zise Miron, e in primul rand omul eliberat de orice morala si in care irump fortele vitale, instinctuale. FilosoŽfia lui e un atac la adresa crestinismului, pe care il considera o catastrofa in care a cazut omenirea de doua mii de ani. Trebuie citit, orice atac asupra valorilor le poate intari. Daca iubesti ciŽvilizatia noastra greco-crestina ai sa vezi cum efectul dupa lecŽtura este exact contrariu celui scontat de filosof. Nenorocirea e ca a fost luat in brate de Hitler si banda lui, care se cred supraŽoameni Te incita sa aperi ceea ce el vrea sa darame. Atacul e indarjit, ai sa vezi. Ce e de ras insa e ca nici nemtii nu scapa de diatribele lui, aproape nimeni, nici macar Luther, acest popa fatal, Kant, Schopenhauer iar din rest, Dante e un nenorocit de crestin. In Shakespeare n-ai sa gasesti un aer atat de tare ca in Zarathustra, zice el insusi despre sine. Cat despre Shakespeare, in general n-are cultura

- Asa zice?

- Da, geniu incult. Voltaire e mai generos, ii spune geniu barbar, dar asta pentru ca Shakespeare nu scria ca Racine si Corneille. E mai explicabil. Cine sparge formele clasice poate sa para unui contemporan sau iubitor al clasicismului, barbar. Ii place insa Heine, care e evreu, a, ha, ha, cum se impaca Goebbels cu chestia asta nu stiu Si mai cine crezi? Cine crezi ca ii place?

- Ei, cine?

- Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp, Meilhac Miron se ineca de ras: Auzi cine!

- E de-al nostru, saracu, adauga el, e simpatic. N-am inteles, cum de-al nostru? l-am intrebat.

- E scriitor, in loc sa-i placa Dante sau Shakespeare, ii place Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp, Meilhac E invidios si el pe cei mai mari ca el.

Asa deci! Supraomul era prin urmare o simpla fantezie?

- Nu chiar, zise Miron, descopera-l singur, nu-ti spun mai mult, nici in rau, nici in bine. Astea sunt lucruri fara importanta, ca ii placea Bourget si ceilalti, poate ca il distrau cum ne distreaza muzica usoara, ceea ce nu ne impiedica sa ne infioram de tunetele lui Beethoven. Mai bizar (adica nu e bizar, e conform cu atacul lui impotriva idealismuluI) e faptul ca in clipa cand el vede ca Socrate de pilda opune instinctelor ratiunea, imediat ii apare in fata decadentul tip, instrumentul descompunerii greŽcesti. Lui ii place zeul Dionisos, care nu e numai un zeu al viei, al vinului si al nasterii, ci si al tenebrelor, expresia vietii pleŽnare, instinctuale, Dionisos pe care Cristos l-a omorat. Cristos, dupa el, a injosit astfel omul, instrainandu-l de natura sa dioniŽsiaca.

- Si ce e Zarathustra?

- Oricine distruge trebuie sa puna, sau sa propuna ceva in loc, raspunse Miron. Ti-am spus, Zarathustra e tipul de om pe care il propune el in locul omului moral, infestat de crestinism si de orice idealism de orice speta.

- Nu inteleg ce gaseste el rau in crestinism?

- Resentimentul, si idealul ascetic al preotului, care repreŽzinta vointa sfarsitului, adica o decadenta, in timp ce el propune doctrina eternei intoarceri, 1 eternel Retour, adica repetarea abŽsoluta si infinita a tuturor lucrurilor.

- Inseamna, spusei eu atunci, ca pentru atei filosofia lui e o mana cereasca.

- Nu stiu daca nu e pentru crestini, zise Miron si rase de paradoxul sau. El nu stie, adica ce zic eu ca nu stie, stie, ca e mare, dar mi se pare ca scapa din vedere faptul ca frana crestiŽnismului a facut si face si mai puternica explozia dionisiaca.

- Da, dar e insotita de cainta, de constiinta pacatului, zisei eu. Mama a inceput sa se duca la biserica dupa o tinerete pagaŽna.

- Vezi, zise Miron, tot ai inteles ceva din Zarathustra, te reŽferi tocmai la sentimente care lui Nietzsche ii repugna: cainta, pacatul, mila, bunatatea, virtutea Toate astea tin dupa el sub obroc manifestarea plenara a instinctelor vitale.

- Bine, zic, dar Eriniile nu le-a inventat Cristos.

- Le-a amplificat, zise Miron.

- Deci Iuda nu trebuia sa se spanzure, dupa vanzarea lui!

- Cred ca nu, zise Miron si rase.

Fremata de placerea conversatiei, iar eu simteam o placere egala si imi parea rau ca nu puteam inca sa-l citesc pe filosof integral. Imi aparea, intr-o fulgerare, ca un demon si la douazeci de ani demonii ne atrag mai mult decat ingerii Dar nu eram pregatit sa-l intalnesc

M-am reintalnit cu el multi ani mai tarziu, dupa ce am fost contrariat de neocrestinismul si fatalismul tolstoian. Razboaiele, marile cataclisme? Nu vin de la oameni in lupta, inteligenta e o ispita. Ceea ce te atrage spre un succes orbitor e o capcana, mai mult, o zadarnicie si o vanitate smintita. Vrei sa-l prinzi pe Napoleon in cursa si sa-l iei prizonier? Ce prostie! E ranit mortal, nu-ti ucide zadarnic oamenii incercand sa-l ataci, merge si singur spre pieire. E suficient sa-l urmaresti ca pe-o fiara pe care conditii mai rele decat atacul il vor distruge: frigul, zapada, drumul lung "Adio, Andrei, zice printesa Maria fratelui ei, care refuza sa ierte raul care i se facuse si ca oamenii nu sunt niciodata vinovati". Chiar asa, nu sunt niciodata vinovati? Adica ce sunt, doar instrumentul a ceva mai presus de noi? Si fraternitatea lui Andrei, cand vede ca rivalului sau i se taie picioaŽrele, si simte pentru el o adanca mila. Este sau nu este Anatol un ticalos? Atunci de ce sa versi lacrimi pentru el cand a vrut (si n-a reusit decat din intamplarE) sa-ti fure iubita si sa se delecteze tocmai de inocenta ei? Subjugat de grandoarea creatiei, eram iritat de doctrina care se insinua din ea: Platon Karataev mi se parea un guguman, cu rugaciunile lui: "Doamne, fa-ma sa dorm ca o piatra si fa-ma sa ma scol ca o paine coapta". Ca era priŽzonier si putea muri si de ce era prizonier si de ce trebuia sa moara, erau intrebari pe care instinctele sale moarte nu-l mai impingeau sa si le puna. Dar de cand instinctele vitale s-au stins ele astfel in noi? Cand s-au transformat intr-o astfel de resemnaŽta intelepciune? Si Bezuhov il admira, el care isi ascultase odata instinctele si pusese mana pe placa de marmura a biroului sa-i crape capul desfranatei Helene: te omor, urlase el, inspaimantand-o. Asa da! Si daca ar fi omorat-o pe loc pentru nerusinarea ei sfidatoare, pentru murdaria ei de a fi atras in cursa un inoŽcent fiindca era bogat, pentru ca dupa aceea sa-i aduca in casa amanti, ar fi fost in ordinea naturii, ca un trasnet Asa, e doar ca un fulger si faptul ca Helene moare de o angina pectorala e uman, prea uman O slabiciune a creatorului ei ca si in cazul lui Kuraghin, cand doar razboiul ii taie picioarele Dubla natura a eroilor tolstoieni, prinsi intre instincte si in acelasi timp detasare fatalista de ele, mi se parea o sfasiere a naturii umane care ma ametea si in acelasi timp ma revolta. Homeric, cu forta cataclismului, simteam ca tasnise din firea omului acel te omor si penibila experienta morala alaturi de Platon Karataev. Teren al acestei dedublari aflam ca a fost insusi Tostoi, care in clipa cand sotia lui bolnava se pregatea sa moara in mod sublim, el era fericit (detasarea ei de viata, cuvintele frumoase pe care le rostea sub febra, iertarea pe care o cerea tuturoR) pentru ca a doua zi, cand avea sa afle ca ea a invins moartea, sa fie profund dezamagit. Totul ar fi putut sa fie atat de frumos, atat de inalt Si cand colo ea avea sa se faca sanatoasa, sa reinvie puternica ei gelozie, incapatanata ei dorinta de a-si pastra sotul numai pentru ea si pentru numerosii ei copii Exasperat, increzandu-se intr-un medic imbecil si adormit, batranul avea sa fuga cu un tren, si intre tampoane, sau pe scara, sa prinda o pneumonie si sa moara intr-o gara pustie.

Humain, trop humain! Era o exclamatie nietzscheana si mi-am amintit atunci de acest dionisian contemporan cu Tolstoi, care imi aparuse la douazeci de ani ca un demon. Mai bine inarmat, am cautat din nou cartile lui. N-am gasit insa in ele experienta lui Helene sau a unei Natase fara sa doresc bineinteles sa le prezinte ca un romancier. Era un filosof si un poet, nu un creaŽtor epic, se compara cu Shakespeare si Dante, nu cu Homer sau Balzac. Zarathustra insa, in caverna lui din munti, declara ca n-aŽre pentru femei decat un mic adevar, biciul! mesquin, trop mesquin, am gandit. Pentru sursa primordiala a vietii pe care o exalta, atat gasise el!? E adevarat ca nici Cristos n-a cunoscut o Helene ca barbat desi se pare ca da, pe Maria Magdalena, dar celor care vroiau sa omoare cu pietre o desfranata, el le-a spus: cel care se crede in sinea lui curat, sa arunce primul cu piatra. Toata vorbaria lui Zarathustra nu atingea nici pe departe aceasta intelegere a naturii umane, violenta, razbunatoare, plina de preŽjudecati, robita instinctelor, infama, cum a inteles-o nazarineanul. Dionisianul era prea inferior in isteria cu care exalta el inŽstinctele, ca sa nu inteleg ca nu le cunostea deloc, cum le cuŽnostea uriasul de la Iasnaia Poliana, care luptase impotriva lor cu toata forta geniului sau, ca sa nu sucombe. Critica crestinisŽmului si a oricarei morale era usor de facut si nu trebuia pentru asta un curaj colosal, cum declara Nietzsche. Dar pentru increŽderea totala in instincte ce garantii aveam ca ne va darui un om liber, mandru si asteptat? Selectia naturala? In secolul nostru s-a vazut ca biruitor nu iese un astfel de om liber, mandru si astepŽtat; ci bruta lasa, care, eliberata de orice morala, se selectioneaŽza rapid si se uneste cu alte brute impotriva oricaror veleitati de libertate si mandrie omorand orice scanteiere a spiritului si aruncand omul in perversiunea delatiunii, a coruptiei si fanatisŽmului. Spinoza, in singuratatea sa unde slefuia lentile ca sa-si castige existenta, a fost mult mai linistit decat Nietzsche si mai profund, fiindca a fost mai adanc lovit: renuntand la religia sa ca sa poata trai cu fata iubita, i s-a cerut sa treaca la religia ei. A raspuns: n-am renuntat la o religie, ca sa trec la alta, ci am renuntat la orice religie. A pierdut totul, ai sai l-au blestemat si l-au izgonit din comunitatea lor, ceilalti nu l-au primit. Senin, l-a corectat pe nazarinean mai modest dar mai convingator, ura nu poate fi invinsa prin simpla iubire, ci printr-o iubire mai puterŽnica decat ura. Intr-adevar, o ura mare nu poate fi invinsa printr-o iubire mica! Acest joc dramatic in care omul e prins sa-l joace i-a scapat lui Nietzsche, n-a vrut sa accepte ca e un blestem, a imaŽginat un om pe deasupra acestei realitati, care da nastere conŽflictelor dintre oameni, cand linistite, cand dementiale, inchipuindu-si ca daca ispiteste omul cu eliberarea de orice morala, va iesi din asta o specie mandra, libera si binevenita. Laudarosenia lui din Ecce Homo ca el ar fi o fatalitate ca si crestinismul, m-a facut sa ma intreb de ce nu si-a dat seama ca nu mai infrunta el de mult un crestinism activ si daca ar fi fost in fata unui nou Savonarola n-ar mai fi indraznit sa fie atat de ditirambic: l-ar fi ars pe rug la prima erezie, cum a fost ars el insusi. inseamna ca timpurile erau schimbate (si nu de el!) cand putea sa scrie: " Un jour s attachera a mon nom le souvenir de quelque chose formidable - le souvenir d une crise comme il n y en eut jamais sur la terre, le souvenir d un jugement prononce confre tout ce qui jusqu'a present a ete exige, sanctifie. Je ne suis pas un homme, je suis de la dinamite. "Nu mai spune! Bizuindu-se pe aforismele lui, s-au putut pronunta cateva decenii mai tarziu cuvintele: ucideti, iau asupra mea remuscarile voastre de constiŽinta. "II y aura des guerres comme il n y en eut jamais sur la terre. C'est seulement a partir de moi qu il y a dans le monde une grande politique "A fost, filosoful a fost luat in brate de o "mare politica". "Je suis de beaucoup 1 homme le plus terrible qu il y eut jamais". Da, dar n-a banuit ca ceea ce i se parea lui ca aduce rau, morala, nu venea de la morala ci tot din om, din natura lui, fiindca nimeni n-a crezut vreodata ca fatarnicia, minŽciuna, siretenia, perfidia sub care se ascundea, dupa el vampirismul preotilor, ar veni de la Cristos. Toate acestea capata o eterna masca, si putin intereseaza denumirea ei. Obsesia sa de a disŽtruge valori care numai in aparenta erau legate de morala vamŽpirica (crestinismul fiind dupa el o doctrina care suge sangele vietii, al trupuluI) extinsa la orice morala, ma nelinisti. Stiam de mic ca omul nu e incatusat atat de tare de oprelistile moralei, cat de puterea conditiilor, a nasterii sale sub semnul ereditatii si a societatii in care trebuie sa traiasca si sa-si caute fericirea. In secolul XX noi ne-am indreptat mai atent privirea spre societaŽte, aceasta zeita suverana, pe care atat Dionisos cat si Cristos au ignorat-o. Care sunt legile care o guverneaza? Ca scriitor insa am revenit inca multa vreme sub vraja fatalismului tolstoian. In ziua aceea insa cand eram cu Miron Paraschivescu, eram liber ca o pasare a cerului si prietenia care ma lega de el era singurul mit in care credeam

Tocmai se dezbraca de pijama sa iesim in oras si ramasese pe marginea patului, nedumerit si abatut. Era mic, ca si mine, o mana de om, cu picioarele subtiri ca niste turloaie.

- Miroane, zic, ce e pe picioarele tale? Ce ai?

De la genunchi in jos picioarele lui erau rosii. El si le manŽgaia de sus pana jos parca ar fi vrut sa-si dea seama daca simtea vreo durere si nu zise nimic. Nu erau bube, pur si simplu pielea sa bruna in restul corpului era rosie ca focul incepand de sub genunchi pana la talpi.

- Nici eu nu stiu, o sa ma duc la un doctor.

Tanjea dupa o iubita, Loti, care il parasise si nu se putea consola. Imi povestea de fiecare data noi detalii despre aceasta mare iubire a vietii lui si cum n-o s-o mai revada niciodata, desi si ea il iubea. Dar nu-mi dezvaluia secretul, fatalitatea care ii despartise. In schimb imi povestea cum se iubeau, cum fiecare obiect si fiecare colt al fostului lor camin era impregnat de dorintele lor, soaptele si declaratiile lor patetice. Aerul pe care il respirau, cuvintele soptite de unul si reluate de celalalt ca si cand i-ar fi urmarit chiar gandul in smulgerea lui intima. Nopti nedormite, imposibilitatea de a se desparti fie si un minut, suŽferinta despartirii imense a unei dimineti intregi Avea fotoŽgrafii cu ea (dar si alte fotografii cu tiganI) si ma uitam curios sa vad daca macar Loti a lui era frumoasa. Nu era nici frumoasa nici urata si incepuse sa ma plictiseasca discret aceasta istorie "Miroane, ii spuneam, caut-o, ea te asteapta!" "Crezi?" "Sunt sigur!" Tacea si nu intelegeam de ce nu actiona sau de ce n-o uita, daca lucruri de nemarturisit il impiedicau s-o mai vada. La restaurant se uita ca un sarpe la muierile altora si imi propunea sa le urmarim la plecare. Nu-si lua ochii de pe cate una si abia mai vedea ce are in furculita. Intr-o zi mi-a aratat locul unde se petrece ceea ce povestea Mateiu Caragiale in Sub pecetea tainei si cam pe unde se petrecuse si scena cu Pena Corcodusa, care, beata, plina de murdarie, facand scandal, fosta iubita a marelui duce rus striga vazand craii: "Crailor! Crai de Curte Veche". Intre fictiune si realitate, poetul Canticelor tiganesti fugea de singuratate, in timp ce eu o cautam, fiindca intre doua servicii, nopti nedormite la ziar si intalnirile cu el, nu puteam sa scriu nimic



Simtind ca prietenia noastra intra intr-o penumbra din lipsa de evenimente, intr-o zi ii raspunsei da, la o intrebare pe care mi-o pusese de cateva ori de-a lungul acelor luni de vara: daca iubeam pe cineva, pe cine, si sa-i povestesc si lui

- Hai, zise, te ascult. Cunosti versul: "Ma chair est triste, helas! il a lu tous les livres". Asa ma simt eu acum.

Eram la el si stateam intins in pat, cu mainile sub ceafa. Am vrut sa incep, dar cineva a batut in usa. A strigat intra, dar fara sa se ridice. Intra o pereche. Barbatul sters, dar femeia, o bruneŽta, era de o frumusete curioasa, intre vampa si intelectuala, ceva fascinant. Ea se duse drept la Miron, se aseza langa el pe pat si, ingrijorata, il intreba ce are. Ii puse mana pe frunte si il intreba daca n-are un termometru, fiindca i se parea ca ii ardea fruntea. Miron raspunse ca are 37 cu 2-3, i se intampla adesea sa aiba aceste stari subfebrile, dar ca Femeia, in pantalon bine strans pe un corp micut, facu cativa pasi prin camera si schimbara catestrei stiri politice si de pe front. Da, nu era bine. Nemtii inainŽtau adanc in inima Rusiei, mai ales spre sud spre Donbass si Volga. Era clara intentia lor, vroiau sa taie Volga si sursele de petrol ale Rusiei, s-o asfixieze si sa invaluie Moscova dinspre Stalingrad. Era adevarat, cateva lucruri importante se petrecuseŽra, nemtii fusesera respinsi in decembrie din fata Moscovei, razŽboiul fulger esuase, nici o revolta nu se petrecuse in spatele frontului rusesc, cum sperase Hitler, Statele Unite intrasera in razboi atacate de japonezi (Japonia nu avea de gand sa atace SovietelE), dar, iata, pericolul era mare, incordarea germana suprema, rusii continuau sa fie impinsi inapoi. Miron mormaia, nu se inviora deloc si elegantii musafiri (caci erau foarte eleŽganti amandoI) se retrasera cu promisiunea ca ii vor trimite un medic. Erau evrei, imi spuse Miron. Locuiau intr-o garsoniera deasupra lui. Evrei? ma mirai eu si ii relatai experienta mea din Fierbinti.

- Nu pe toti ii ia la munca, zise Miron. Unii platesc si isi vad de treaba.

Mai tarziu aveam sa-i intalnesc (si inca cum!) pe cei doi, in presa si in lumea literara. Insul avea sa faca sa apara in Scanteia un articol injurios la adresa mea, dupa debutul in volum, in 48, iar mai tarziu sa fie numit secretar general al Uniunii ScriitoŽrilor si aveam sa scapam de el cu greu, intr-o sedinta memorabiŽla prezidata de un membru al Biroului politic, care il sustinea. Acuzatii precise n-aveam impotriva lui, dar era o nulitate si nu puteam suporta sa fie pus in fruntea Uniunii un astfel de zero total, care pe deasupra locuia intr-o vila somptuoasa, cu gradina si cu trei servitori, cate unul pentru fiecare opt ore, sa-l vegheze cand scria el cate un articol de indrumare, nesarat si intesat de lozinci.

- Spune, zise Miron toropit. Te ascult. Pe urma iesim sa ne plimbam. Am inceput prin a-i povesti cum am cunoscut-o, ca era opticiana si ca multa vreme dupa ce m-am indragostit de ea, de atunci de cand s-a apropiat atat de tare de mine si mi s-a uitat in ochi, n-am mai indraznit sa ma duc s-o vad, desi un pretext aveam, ochii, bineinteles, dar eram rau imbracat si imi dadeam seama ca n-ar fi putut iesi cu mine pe strada nicicum asa cum aratam, cu un palton de popa si cu un costum cumparat cu o mie de lei de la Taica Lazar. Acum cateva luni insa m-am dus intai m-am uitat indelung prin geam s-o vad daca imi placea, daca era aceeasi femeie frumoasa, cum mi se paruse atunci ca e, si daca inauntru era aceeasi atmosfera invaluitoare si dulce, de caldura umana si prietenie care ma facuse sa-mi bata inima. Da, era aceeasi, totul era neschimbat, ba chiar chipul ei era mai tanar decat in ziua aceea cand imi pusese cu mana ei ochelarii la ochi si prima fiinta pe care o vazusem cu ei fusese ea si mi se paruse mai batrana, cu accentuate riduri la coada ochilor. Dar de-atunci am observat ca toti avem, chiar si cei tineri, acest inceput de laba de gasca deasupra pometilor si opticiana, ganŽdeam in clipa aceea, abia daca putea fi mai mare decat mine cu doi-trei ani. Am intrat inauntru. Eram linistit, stiam de ce veŽneam si asemeni lui Julien Sorel aveam in cap un plan pe care sa-l pun in practica daca intalnirea esua. Intai: sa vad daca ma recunoaste. Al doilea, sa vad daca avea sa ma invite ca atunci, in camera semiobscura si scena sa se repete. Si al treilea, acolo, sa-i soptesc ceva, nu stiam ce, in orice caz o soapta care, ganŽdeam eu, fara sa ma fac ridicul, sa fie o intrebare acoperita, dar indrazneata, din care ea sa ghiceasca starea mea de spirit. Avea un client inainte si am asteptat cateva minute. Pe.urma, ce surŽpriza! Fara sa se fi uitat la mine, sau cel putin eu nu observaŽsem, in acele minute ma zarise si ma recunoscuse, desi nu-i aruncasem nici o privire, statusem chiar cu spatele uitandu-ma in vitrina, nu ma holbasem adica la ea Apoi o imprejurare favoŽrabila, era singura, colegul cu care lucra lipsea. Si apoi surpriza totala: mi-a zambit. "Bravo, zice, n-ai uitat ce ti-am spus, sa vii, dupa un an, la control. Unii nu mai vin, desi e necesar, ochii treŽbuiesc controlati chiar mai des. Cum te simti?" Ideea de control fusese exprimata, totusi i-am raspuns: "Nu prea bine, adica nu formidabil de bine" "Adica?" "Imi vine sa dorm la lectura. Acum sunt ziarist, m-am grabit eu sa ma destainui si sa mint (eram corector si scriitor, ziarist nici vorba, dar eu ma feream sa spun ca sunt scriitoR) si cand citesc materialele, ma apuca somŽnul." "Poate esti obosit?" "Tocmai, ca nu sunt." "Si la ce ziar lucrezi?" "La Timpul". "Ti-am gasit data trecuta leziuni pe funŽdul ochiului?" "Nu!" "Cum te numesti?" S-a uitat intr-o cartoteca si a verificat. "Da, s-ar putea ca ochelarii sa fie prea puternici, sunt pentru distanta, desi la varsta dumitale ochiul se adapteaza, e tanar, n-are inca nevoie de ochelari de apropiere. Pe la patruŽzeci si cinci de ani asa s-ar putea sa ai nevoie." Intra un client si expresia frumosului ei chip se facu mai rece "Ei, zise ea apoi, ia sa controlam." Dar era detasata, putin ironica si un vag suras ii inflorise in coltul gurii. "Stiu eu ce vrei, parca isi spunea in sinea ei, n-ai nimic, dar vrei sa ma uit in ochii tai, sa fiu aproape de tine." "Da, doamna, daca nu va deranjeaza!" am raspuns "Nu e nici un deranj, dar daca ai ceva, sa stii ca trebuie sa conŽsulti un oculist. Eu nu sunt oculist, sunt opticiana si nu pot sa-ti prescriu un tratament" "Bineinteles", am raspuns. Imi sugeraŽse ca pe viitor sa nu mai vin la ea, imi facuse atunci o favoare ca eram elev, acum daca eram ziarist, puteam foarte bine sa plaŽtesc o consultatie la un specialist. Am intrat in mica incapere semiobscura, si-a tras un scaun pana langa mine, a aprins micul instrument si scena de anul trecut s-a repetat, dar mai rau, isi lipise genunchii de-ai mei iar chipurile ne erau atat de apropiate incat am uitat ca nu trebuia decat sa-i soptesc ceva si cu rasuflaŽrea inabusita de bataile inimii, ametit, in prada unei mari turburari, i-am luat capul in maini si mi-am lipit buzele de-ale ei intr-o sarutare inclestata. Ea mi-a raspuns dupa o secunda de ezitare, timp in care am imbratisat-o si sarutul a devenit mai patimas. Apoi ea s-a ridicat imediat si a disparut cateva clipe dincolo. S-a intors si mi-a spus putin posomorata: "Acum sa stai linistit, esti baiat inteligent si intelegi de ce." "Nu, i-am soptit, nu inteleg, va iubesc, din prima clipa v-am iubit." "Am vazut eu, mi-a rasŽpuns, dar eram sigura ca ti-a trecut. La varsta dumitale asta treŽce repede." "Nu mi-a trecut si nici n-o sa-mi treaca" Ea rase la un gand care ii venise auzindu-mi spusele dar nu-l exprima. Arata cu instrumentul spre usa sa ma uit intr-acolo si se apleca din nou si mica lumina electrica incepu iarasi sa-mi exploreze ochii. Intarzie indelung, dar valul afectiunii mele tumultuoase era in retragere, dupa ce se consumase in acea sarutare si imbraŽtisare pasionata. De-aproape chipul ei imi parea mai mare decat al meu, gura cu carnatie bogata, ochii imensi, nasul cu radacina lata intre ochi, semn de personalitate puternica, turbulenta, incaŽpatanata si indrazneata pana la capat in ceea ce facea, cum aveam sa descopar mai tarziu. "Totul, e curat in ochii tai", imi spuse amenintandu-ma deodata din nou cu aceasta intimi- tate, spunandu-mi tu. Dar ramasei linistit ca orice barbat care dupa ce a cucerit o imbratisare si un sarut total si rascolitor, trebuia apoi sa stea linistit si sa conduca cu calm evenimentele care vor urma. "Cauta totusi sa lucrezi la lumina naturala a zilei si cat mai putin noaptea, continua ea. Din ce parte iti vine lumina veiozei sau a lampii de birou?" "Nici nu stiu! A veiozei vine din dreapta". "Nu e bine, sa-ti vina totdeauna din stanga, si a veŽiozei si a lampii de birou. E important si asta pentru toata viata si nu numai pentru cei care poarta ochelari. Lumina din dreapta urca drept in ochi si-i oboseste, in timp ce cea din stanga o ia pe de laturi, nimeni nu stie de ce, dar s-a descoperit acest fenoŽmen." "Doamna, am spus, va multumesc, o sa va urmez sfatuŽrile si in clipele cand am s-o fac, o sa ma gandesc la dumneaŽvoastra." "Fiti linistit, zise ea, n-ai nimic la ochi!" Si spuse aceasŽta fraza apasand pe cuvintele la ochi cu o intensa ironie afectuŽoasa, adica altceva putea sa ma nelinisteasca si trebuia sa ma nelinistesc din partea aceea, nu a ochilor. Intuiam totusi ca acesŽte cuvinte ma avertizau. Raspunsese la sarutul meu, dar daca nu eram linistit, adica stapan pe mine ca un barbat (si daca puteam fi barbat!) atunci nu trebuia s-o mai vad, fiindca astfel de efuziŽuni, daca nu erau stapanite, insemna ca erau intamplatoare, turburari ale varstei, care pe o femeie implinita o puteau ameti doar pentru o clipa Ca sa-i spulber acest gand m-am inclinat rece, am plecat si am pus o luna distanta intre dorinta mea de a o veŽdea si ironia ei afectuoasa. Cand am revenit, posomorat, distant, absent, mi-a aruncat o privire rapida, grava, aproape nelinistita, mi-a luat ochelarii de la ochi, a disparut in incaperea semiobscura (nu mai era singurA) si dupa un minut a revenit cu ei in maŽna si mi i-a dat cu un biletel pe care l-am varat imediat in buzuŽnar si am iesit. Am mers cel putin un sfert de ora cu biletul in buzunar, uitandu-ma la oameni fara sa-i vad, cu privirea micsoŽrata de triumf, dar fara tresariri interioare, cu sentimentul net ca puteam pur si simplu sa scot biletul din buzunar si, fara sa-l citesc, sa-l rup si sa-l arunc pe jos. Atat de tare o iubeam pentru abandonul ei (fiindca eram sigur ca e un abandon complet si toŽtaL) incat puteam sa renunt la ea, adica la initiativa ei, din bilet, sa aman deznodamantul, si sa vin in alta zi ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Apoi am deschis biletul: Vino duminica la ora cinci dupa-amiaza pe strada Lunii numarul sapte, apartamenŽtul. .. numarul "Da, mi-am spus, e ceea ce am banuit, ma voi duce, dar nu se va intampla decat ceea ce trebuie si nu voi adŽmite intruziunea obisnuitului in aceasta neobisnuita aventura" Era intr-o vineri si imi parea rau ca nu era intr-o marti, pentru ca distanta dintre noi sa fie mai mare si asteptarea sa fie mai lunga Am lungit-o eu in mine insumi aceasta distanta uitandu-ma indiferent la miscarea strazii, plictisit, neincrezator in fericirea care imi dadea tarcoale cautand sa-mi intre in inima, prudent nu din experienta ci din instinct, desi chipul ei grav ma urmarea, gestul cu care imi luase ochelarii de la ochi ma asalŽta. Am intrat la un cinematograf si am vazut un film din care n-am inteles nimic, o comedie idioata care starnea hohote in sala Dragostea e ca moartea, iti intra in suflet si totul amorŽteste in tine, alunga ceea ce era inainte fiinta ta intima si se inŽstaleaza ea, femeia care ti-a luat piuitul A doua zi insa mi-am venit in fire si ma gandeam la ea doar cu afectiunea primei inŽtalniri, linistita, frageda si de lunga durata, asa cum o pastrasem in amintire un an intreg. Sarutul si imbratisarea de ieri imi apaŽreau straine si vulgare Am sunat la usa ei chiar cu acest sentiŽment de instrainare, aveam senzatia ca sunam la usa unei necuŽnoscute si nu m-as fi mirat daca mi-ar fi deschis si mi-ar fi spus pur si simplu sa plec si sa n-o mai caut niciodata. Dar inima mi-a batut cand am vazut-o: era ca si in clipa cand imi luase ochelarii de la ochi (grava si intreprida in acelasi timp, cum se gandise ea intr-o secunda ce trebuie sa faca, sa-mi scrie acel bilet fara sa banuiasca colegul ei cevA) complice si nelinistita Acum aceŽeasi neliniste ii cutreiera ochii ei mari: da, ai venit si ce-o sa fie? Ce ni se intampla? Cine suntem noi doi? I-am sarutat mana si am intrat. Locuia intr-un apartament atat de frumos cum nu vaŽzusem pana atunci. Parca era un mic muzeu (fiindca in hol erau doua coloane, iar ferestrele erau ovale, cu picioare tot de coloaŽna, cu perdele albastrE) cu mici biblioteci raspandite ici-colo, cu tablouri pe pereti si peretii in calciovecchio, ca in reproduceri nu stiu unde vazute sau inchipuite un covor gros in mijlocul holului si unul mai mic in fata unei canapele aurii langa care statea ceva cu picior de lemn, care nu stiam ce inseamna, ca o palarie uriasa in cinci colturi, ca un cap de pagoda "Vad ca iti place casa, zise, e a mea de la parinti care nu mai sunt" DisŽparu si reveni prin alte usi, pana ma trezii intr-un tarziu ca aduŽsese cafele, o sticla de coniac, prajituri si pahare cu apa O veŽdeam fara halatul ei alb de la Amicii orbilor, dar intr-o rochie usoara, tot alba, cu puncte albastre, cu incretituri bogate in poale, cu gatul si bratele descoperite, si ii vedeam acum si picioarele, cu glezna si pulpele in deplina armonie cu chipul ei cu carnatie bogata "Ei, domnule, zise asezandu-se pe canapea langa mine, vad ca n-ai chef, nici de cafea nici de prajituri si nici de coniac. Le-am pregatit insa pentru tine, te-as ruga sa te servesti". Si privirea ei ma prinse si se misca la dreapta, la stanga, apoi din nou la mine, intrebatoare, parca fascinata si in acelasi timp prinsa de indoieli, totusi zambind Aveam sentimentul net ca suntem amandoi doua zeitati pe acest pamant, cum simteam totdeauna si in sat, cand ma aflam in fata fetelor si nu aveam curajul sa ma ating de ele, desi vedeam pe camp, cum altii o faŽceau, le luau in brate, se intindeau peste ele si incercau sa le riŽdice fustele Ele se zbateau, loveau cu pumnii, isi infigeau mainile in chica lor, ii muscau si scapau, vesele dar intangibile, desi ai fi zis ca erau prada usoara. Flacaul se domolea, se intinŽdea alaturi ca un caine, rugator, insistent, pana la urma domolit si tacut ii vedeam apoi stand cuminti unul langa altul ore inŽtregi in behaitul animalelor pana incepeau sa se reverse lung peste campie razele aurii ale asfintitului Zeitatea de langa miŽne imi amintise de mainile mamei, de aceea ma indragostisem de ea si m-am uitat sa i le vad Stateau, in asteptare, intinse peste genunchii acoperiti de rochia infoiata. I-am luat una intr-ale mele si i-am sarutat-o. Ea mi-a raspuns in aceeasi clipa si printr-o strangere mi-a prins-o pe-a mea si ne-am trezit iar fata in fata imbratisati ca in camera semiobscura si pentru mine, ca pe campie (aceste doua imagini contopindu-se, una de sfiala si tanŽdrete, alta de violenta extrema si uitare de sinE) si ne-am regasit parca uluiti prin ceea ce e atat de strain in noi si in acelasi timp atat de intim, tiranic si bestial Abia suporta violenta, isi intorŽcea fata de la mine cand intr-o parte cand in alta, docila si furiŽoasa, blanda si revoltata Apoi s-a facut atat de frumoasa inŽcat am ramas si m-am uitat la ea rapit clipe fara durata BuzeŽle parca i se umflasera, obrajii ii ardeau, pleoapele nu mai vroŽiau sa i se ridice I-am pus mana pe tampla, mangaindu-i parul revarsat, urechile fierbinti, fruntea mare si alba, obrazul si gura adormita si am uitat si eu de mine Nu-si invelise frumosul ei picior gol. Si-l intinse fratern peste ale mele. "Esti urat, imi sopŽti, dar ceva te transfigureaza o, ceva terifiant toate valurile cad in fata ta" N-am inteles aceste cuvinte fara noima, dar imi placea ca era supusa, fericita, toropita si pierduta Am apucat-o de umeri si am ridicat-o si ea si-a dres parul fara sa-si deschida pleoapele. I-am soptit la ureche sa-si vina in fire si ea, deodata, a suras si s-a ridicat S-a intors dupa ce a lipsit catva timp, calcand insa tot ca intr-un vis, desi era acum treaza, insa ganditoare, cu privirea intr-o parte, fumand linistita si tacuta. "Ce frumos e, zise, cand se intuneca in casa Unde stai? Ai o casa buna?" "Destul de buna", i-am raspuns, dar la tine e atat de frumos!" "Si chiar nu vrei sa iei nimic? Hai macar sa bem un pahar" Fiindca ezitam, a turnat ea insasi din sticla si am baut. Mi-a intins apoi paharul ei imediat si am baut din nou, amandoi. Ceva iminent am vazut ca se nastea pe chipul ei, si se uita la mine cu aceasta expresie cantarindu-ma parca. Deodata chipul ii inflori, privirea i se aprinse de o viata extraordinara, si incepu sa cante cu o voce nebanuita, vesela si patetica in acelasi timp, ca si cand ceva s-ar fi descatusat din dorinta navalnica de a spune tot dar si de a ascunde tot Ce era mai ciudat, canta asa cum auzisem fetele la tara, pierduta in melodie, contopita impersonal in ea, cu doruri parca cosmice, si fatale, intr-un potop de cuvinte pe care le ardea atat de tare glasul ei patimas, incat nu le puteam retine nici o clipa intelesul Vino, draga mea-n gradina Cu dorul care suspina cuvinte ridicule, dar ce vaitaturi fermecaŽtoare cu care parca se elibera de un blestem al clipei, care totusi o subjuga, dar o si inspaimanta de suferintele viitoaie pe care le presimtea Un cantec aduce altul, de la sine, tasnea imediat dupa o tacere de o clipa, canta cu intreaga ei fiinta si se consuŽma ca o flacara pe un rug Pe urma deodata isi inclina capul, se opri si imi spuse cu melancolie: "Acuma eu o sa ma duc si o sa ma imbrac in camasa mea de femeie si o sa ma culc. Vino cu mine. Mi-e somn Sa dormim" Avea miscari incetinite, dar in pat isi trase cuvertura pe ea ca si cand i-ar fi fost frig si imi intoarse spatele cu miscari frenetice. "Ia-ma in brate", striga. Si o luai in brate si intr-adevar un frig interior o zgaltai in clipa aceea

Ne-am trezit parca inspaimantati, inecati in propriile noastre soapte, ca si cand fiorul mortii adus din somn ne-ar fi aruncat unul spre altul, ea mai speriata decat mine, eu atins de aripa neagra a necunoscutului, cautandu-mi salvarea in ochii ei mari si frumosi, care sticleau in intuneric ca o fantana adanca

Aici ma oprii. Se asternu o tacere. Miron se ridica in capul oaselor:

- Formidabila imagine proiectata a unei dorinti de fericire, zise el.

- Care dorinta, Miroane? Totul e adevarat

- Daca e adevarat, magarule, atunci esti fericit, zise el ridicandu-se greu din pat. Vreau s-o cunosc si eu pe iubita ta

- Nu se poate, Miroane, ai fi in stare sa te iei dupa ea fara nici o rusine si sa uiti ca e iubita mea.

El rase

- Asa este, bine, nu mi-o prezenta, dar fii atent, o sa te manance de viu



Ce castigam eu cu doua servicii? Bani, dar cat de mult pierŽdeam in schimb! Ma gandeam ca era timpul sa renunt la StatisŽtica, cu atat mai mult cu cat opririle tacute si acuzatoare ale domnului Bosch langa masina mea devenisera aproape zilnice, in acelasi timp un individ unsuros de la masina vecina ma maŽsura neincetat cu o dusmanie tenace si neascunsa. Nici nu stiam cum il cheama, nu-i facusem nimic, nu schimbasem cu el nici un cuvant de cand venisem acolo. Si totusi aveam sentimentul ca ne cunoastem bine unul pe altul, eu ura lui mocnita, absurda si scabroasa, el nepasarea si dispretul meu pentru persoana lui care nu ma interesa. Pe domnul Bosch il intelegeam, nu-l saluŽtasem atata vreme dupa ce ma angajase, eroare care se indreapta greu, sau nu se indreapta, incepusem si eu sa-i port pica, serŽviciul imi devenise nesuferit, dar ce-avea cu mine unsurosul? Eram cumva eu de vina ca o fata venea des la mine sub pretext ca vrea sa se uite la diagrama? Era vesela cand venea si ma felicitase pentru nuvelele mele din Timpul. Incepusem sa iesim la ora unu impreuna. Ii placea lui, unsurosu- lui, aceasta domniŽsoara? Te pomenesti ca vroia sa se insoare cu ea si eu ii stateam in cale. Ce ticalos! El nu vedea ca fetei nu-i placea? Sau vedea si poate tocmai de-aia ma ura? (Mai tarziu am aflat ca pana la urma s-a insurat cu ea.)

- Da, trebuie sa pleci, imi confirma intr-o zi gandul hotul de briosi si biscuiti, fostul student, cel cu gandul la pensie, in timp ce ne mancam intr-o pauza iaurtul de la chioscul Herdan. N-asŽtepta, zise el, sa vie Bosch sa-ti spuna, daca iti dai demisia o sa fie multumit si o sa-ti plateasca si leafa pana la sfarsitul lunii, in timp ce daca te da afara, se va nota in cartea ta de munca si nu e placut demisionat e una, concediat e alta Si pe urma nu-ti pasa, ai alt serviciu

Ma hotarai repede. Ii spusei domnului Bosch ca sanatatea nu-mi mai permitea sa lucrez in doua parti si ca vreau sa plec. Intr-adevar functionarul deveni binevoitor si imi adresa cuvinte magulitoare despre activitatea mea in presa si ca ma intelegea, mi-era greu sa dau randament satisfacator atatea ore de munca din douazeci si patru. Riscam, mai adauga el, sa dau nastere la nemultumiri in ambele parti.

Ceea ce se si intamplase. Lovitura cu palma in masa a lui Grigorescu ma trezea din ce in ce mai des din somnul care ma biruia noptile la corectura cu capul pe spalt.

Prietenii se fac in mari cicluri de viata cand se pierd si se regasesc dupa decenii, adesea dupa experiente tragice, care ii reapropie, sau dupa inaltari si caderi care le amintesc ziua cand s-au cunoscut si prietenia reinvie cu noi elanuri; sau dimpotriva, se stinge definitiv cand unul intra fara scapare pe orbite straine primelor elanuri si este scurt-circuitat pentru orice prietenie. Prietenia mea cu Ion Caraion nu s-a legat deloc chiar din zilele cand ne-am cunoscut, ci asemeni unei seminte cu gestatie lunga, a rasarit tarziu, acoperita des de zapezi grele. Dupa plecarea mea de la Statistica intr-o seara am avut la corectura un nou coleg. Era chiar el, un baiat cu iritari bruste, repede reprimate, cu un ras subtire si sarcastic. Ceva ne atragea pe noi doi, dar naŽtura fiecaruia era atat de diferita incat zadarnic plecam impreuŽna dupa ora unu si rataceam in noapte, discutand indelung, ca apropierea nu se producea. Starea sa de spirit era dominata de o amaraciune a carei sursa imi scapa, ii ironizam deprimarile iritate, el umplea cu inventive imprecatii sarcastice optimismul meu congenital si mai ales naiva mea incredere in mine. Ei bine, de ce nu o naiva incredere in tine insuti? E mai buna o inŽteligenta prea ascutita, care sa-ti aduca drept dar zilnic revelatia ticalosiei altora si sa ti se depuna in suflet ca o drojdie care sa-ti taie toate elanurile? "Ochii iti sunt dati ca sa vezi, urechile ca sa auzi si mintea sa descopere", imi raspundea el. "Nu ma intereŽseaza, daca ceea ce e de vazut, auzit si revelatoriu pentru mine, duce la un scepticism neputincios, cu toate ca justificat", ii raspundeam. "E conditia ta de om, a constiintei tale", striga el pe strazile pustii cu acele exasperari bruste, care ii erau caracteŽristice. Eu radeam si se uita la mine dintr-o parte, strambandu-se ca la o vietate prea putin demna de interes, desi vietatea aceasta il lua in ras, tot ca pe o vietate bizara, rasucita in reactiile ei imŽprevizibile. "Scepticismul e mai viu si mai activ decat nepasaŽrea multumita, relua el apoi afectuos, dandu-si poate seama ca in forul meu interior ma bizuiam si eu pe ceva, daca radeam de el, si fiindca rasul meu nu era sarcastic ca al lui, ci incarcat de dorinta neascunsa de prietenie. Ce-ai de gand sa faci cu nuveleŽle tale taranesti? Sunt bune, ai talent, dar depinde ce faci cu el." "Ce pot sa fac, Ioane, decat ceea ce se face cu talentul: sa-l urmezi si sa nu-l tradezi. Crezi ca e putin?" "E foarte putin, asta se intelege de la sine, n-o sa-l tradezi si asta fara nici un efort, e haina ta, daca o lepezi mori de frig. E cum sunt caii tai de la tara, care iti pasc linistiti in gradina. Or, pe cai trebuie sa te arunci, sa iesi ca o vijelie pe poarta si sa strabati drumuri, locuri necunoscute, peisaje insolite Omul, constiinta lui, e acest peiŽsaj. Ori tu il refuzi." "Ioane, caii mei sunt pascuti de un om care are abia douazeci de ani. Marile aventuri inca n-au venit pentru mine. Voi, ca poeti, sunteti ispititi de ele de timpuriu si din priŽcina asta nu o data o patiti. De ce te grabesti?" "Ai dreptate", spunea deodata cu o voce taraganata, visatoare si obosita.

Primul obiect al nemultumirii lui ascunse era corectura. Nu venise din Buzau in capitala ca sa mazgaleasca semne de erori tipografice pe textele altora, intr-un birou de la subsol, in tovaŽrasia unor insi fie multumiti de ei cum eram eu, fie marginiti, razand de glumele idioate ale unui batran decazut ca Sachelarie. Se sufoca. Si actiona, si norocul (sau poate nenorocuL) ii surase. Scrise un articol bun despre ultima carte a lui Arghezi, un roŽman (LinA) si poetul telefona lui Mircea Grigorescu si ii spuse ca i-a placut mult articolul redactorului dumneavoastra, un baiat necunoscut pesemne, nu mai auzise de el, dar inzestrat, cu verb incisiv. E redactor, nu? mai adaugase marele poet, dandu-i astŽfel o pretuire pe care Mircea Grigorescu o prinse din zbor: sa fie, hotari el, adus baiatu-ala Ion Caraion, de jos de la corectura sus in redactie. Si plecarile noastre impreuna in noapte au incetat. Cum si productia mea literara se oprise, si cum prietenia mea cu Miron Paraschivescu imi ajungea, am inceput sa fiu, daca nu evitat de cei de la Popasuri, cel putin ignorat. Numai Orleanu, citind Pagina a doua, ma intriga prin clatinarile lui din cap: astia, spunea el, or s-o pateasca. Luau in deradere productia liteŽrara a unor reviste ca Gandirea, Mesterul Manole, Dacia rediviva, Dacia si altele, unde pe langa tracisme si un ridicul impeŽrialism, era elogiat soldatul german si razboiul de cruciati pe care il duceam alaturi de el. Alteori Orleanu ne citea razand cate-o mica erata, astfel: "articolul cu titlul din numarul de ieri care a aparut din greseala fara semnatura este al colaboratoŽrului nostru cutare". Nu vedeam ce era de ras aici si ne explica, in hartuiala lor cu cenzura, cei de la Popasuri, iar apoi din a doua pagina a ziarului Ecoul, recurgeau la tot felul de stratageŽme ca sa-i insele vigilenta. Observasera de pilda ca de la o vreŽme orice ar fi semnat unii din ei, sa zicem Caraion, se cenzura automat. Trimiteau atunci articolul fara semnatura si cenzura ii dadea drumul si atunci, facand pe naivii, adaugau numele, ca si cand ar fi fost omis doar dintr-o simpla greseala. Cum cenzorii au descoperit in cele din urma trucul si le-au pus in vedere ca se cenzureaza adesea nu continutul articolului, ci mai ales numele, atunci au schimbat procedeul, lasau sa apara materialul fara semnatura si in numarul urmator dadeau erata, fiindca o citea alt cenzor, caruia o simpla erata nu i se parea suspecta. Acum il intelegeam mai bine pe Caraion: ar fi trebuit sa iau si eu parte la aceasta activitate plina de riscuri, cand Porunca Vremii si NeaŽmul romanesc, si chiar Viata lui Liviu Rebreanu ii amenintau pe cei de la Popasuri si de la Ecoul aproape zilnic Da, dar nu stiam pur si simplu sa scriu articole si multa vreme n-am stiut, am considerat totdeauna acest dar ceva aparte, pe care il ai sau nu.

Tot Orleanu mi-a povestit si aventurile celor de la Popasuri cu un anume Constantin Virgil Gheorghiu, care dupa amplul sau reportaj antisovietic Ard malurile Nistrului, monopolizase cu ajutorul lui Eugen Cristescu, seful serviciului secret, faptul divers a cel putin sapte ziare. Scria pe plombagina, in sapte exemplare, stirile despre crime, procese spectaculoase si ucideri senzationale, le trimitea la sapte ziare si incasa sapte salarii ca de la sapte vaci grase, luand painea de la gura a cel putin sapte reporteri care mancau astfel de la vache enragee. Furiosi, Ion Caraion si Virgil Ierunca s-au dus si ei la politie dupa informatii pentru ziarul de dimineata Poporul sa culeaga fapte diverse, sa castige si ei un ban. Comisarul care impartea stirile, un cotcar si un pilangiu, nici nu s-a uitat la ei. A fi reporter de fapte diverse, ehe, asta ridica tirajul unui ziar, si lui, comisarului, ce-i iesea de-aici? Nu-i cunostea pe cei doi si nu le-a spus nimic. Si atunci Ion Caraion si Ierunca au nascocit ei, dupa metoda lui Caracu- di, al lui Caragiale, fapte diverse de un senzational care depasea faptul real, bine scrise, cu suspens, cu amanunte de roman foileton, atat de gustate de public. Poporul le publica. Pozitia lui C. V. Gheorghiu ca si a comisarului cotcar erau minate. Tirajul ziarului a crescut, eroziunea faptului divers a starnit deruta. Comisarul pilangiu era acuzat ca vinde altora stirile tari. Pe urma cei doi imitatori ai lui Caracudi s-au plictisit, desi primeau 6.000 pentru fictiunile lor, si au abandonat ziarul Poporul. Eram bucuros ca puterea imaginatiei era superioara, in ochii publicuŽlui, brutalului fapt divers. Si ca Ion Caraion era mai destins, daca putuse inventa un astfel de joc vesel

Mai tarziu am aflat cu nedumerire de renumele mondial al lui Constantin Virgil Gheorghiu, datorat romanului sau prost Ora 25. Personalitate de anvergura, care in Romania, in colaboŽrare cu Eugen Cristescu, denunta si dreapta si stanga, atragand ura si a comunistilor si a legionarilor, cunoscut de nemti, a facut in 43 o casatorie cu o avocata evreica nu foarte bogata, dar nici saraca; i-a obtinut tot prin Eugen Cristescu acte de ariana, a plecat la Zagreb ca atasat de presa pe langa Ante Pavelici, unde l-a gasit sfarsitul razboiului. Cum a trecut el apoi in Germania lui Hitler si cum a ajuns intr-un lagar unde, in fata americanilor, a facut pe antihitle- ristul? Cel care imi povestea si care il cunosŽcuse bine, imi relata uluit ca, vrand sa-l demaste acolo la Paris (caci la Paris mi s-au povestit toate acesteA) indata dupa succeŽsul sau rasunator cu Ora 25, n-a putut-o face: mai multe ziare l-au refuzat Mai tarziu renumitul scriitor, pe care un american, cunoscut de mine la Moscova, l-a pus alaturi de cei cativa roŽmani prin care ne cunostea el pe noi, Lipatti, Enescu si Brancusi, a simtit nevoia unei redemptiuni si s-a facut preot. Iata, am gandit eu, cand am auzit de aceasta ultima stire, cum poti deveni curat si intangibil dupa o viata plina de peripetii



In toamna am parasit Bucurestiul si m-am prezentat la recruŽtare, la Turnu-Magurele. Acolo insa un majur mi-a spus ca e vorba de recrutarea celor cu studii, pentru scoala de ofiteri si sa-i prezint dovada ca am facut doi ani premilitara. I-am spus ca n-am facut.

- Atunci, zice, o sa faci armata ca simplu soldat.

Putin imi pasa, dar aceasta decizie a subofiterului mi-a salŽvat, poate, viata. Facuti repede ofiteri, cei din generatia mea au fost dupa aceea trimisi pe front de unde putini au scapat ConŽtingentul meu de soldati, mi-a mai spus acel majur, va fi recruŽtat abia in primavara lui 43, sa ma intorc deci acasa si sa-mi vad de treaba. Juma- tate de an ragaz in plin razboi a fost, dupa cum s-a dovedit, un semn ca nu trebuia sa mor in flacarile lui negre.

Intors la ziar, m-am pomenit ca directorul administrativ Udrea nu mai vroia cu nici un chip sa ma reprimeasca. L-am intrebat de ce, n-a vrut sa-mi spuna. Asa, nu mai vroia el. Am ridicat glasul, am inceput sa ne certam, eram furios, daca as fi stiut ca astfel avea de gand sa se poarte cu mine, i-am spus, nu-mi paraseam serviciul meu de la Statistica, facandu-l vinovat ca de unde pana nu de mult aveam doua servicii, din pricina lui acum nu mai aveam nici unul si eram din nou pe drumuri. Pana la urma mi-a spus ca ma mai tine pana la intai ianuarie, dar ca dupa aceea, sau poate mai bine de pe-acum, sa-mi caut un loc in alta parte.

De revelion Sarbulescu m-a invitat la el si cum stia ca nu mai lucram la ziar si nici nu gasisem un post in alta parte, mi-a spus ca pana gasesc pot sa stau la el si sa scriu linistit, nu deranŽjam pe nimeni si loc era destul ca sa nu fiu eu deranjat. Locuia in Giulesti. Am stat cateva saptamani, dar n-am scris nimic.

In acest timp nu se stie care dintre noi a avut ideea sa merŽgem la cenaclul lui Lovinescu si sa citim. Criticul s-a familiariŽzat repede cu grupul nostru. Ne intampina cu vocea lui senina, ce faci, domn Geo, ce faci, domn Preda La recomandarea lui catre Ion Vinea am intrat secretar de redactie la un ziar afiŽliat Curentului lui Seicaru, Evenimentul zilei, unde de indata mi s-a dat ziarul pe mana. Secretariat insa stiam sa fac fara sa fi fost vreodata secretar de redactie, o invatasem stand adesea lanŽga paginatori si langa Stefan Roti, care, cu ciubucul in gura, cobora seara in tipografie si incepea sa se miste de colo pana colo aratand doar cu degetul: asta, ala, celalalt, sus in stanga, cu chenar, jos pe doua coloane, in timp ce paginatorul se misca odata cu el si umplea dreptunghiul de metal si striga: pagina cutare, perie pentru revizie, hai repede ca ne-apuca dimineata. Secretul acestei meserii nu era insa la paginatie, unde lucratorul cunostea rubricile, tipicul paginei intaia, cu comentariul despre razboi pe cinci coloane si locul normativului si al ultimei paŽgini, cu telegrame externe, ci in redactie unde, pe masura ce priŽmeai materialele, trebuia sa faci intai ziarul in cap, inainte de a cobori sa-l paginezi. Aici, la Curentul, tipografia era nu jos la subsol, ci sus la etajul opt. Am fost atat de entuziasmat de noul meu post incat am uitat cu totul de cei de la Popasuri. Am aflat stiri despre ei tarziu, prin iulie, cand dupa ce fusesem incorporat in primavara, mi s-a dat o permisie de o luna si m-am intors in luna aceea la ziar. Am paginat singur, intr-o noapte, caderea lui Mussolini.

- Hm! Senzational, am strigat, nea Gogule, refaci pagina intaia, a cazut Mussolini!

- Hai, lasati, mi-a raspuns paginatorul sceptic, ca si cand aceasta zgaltaitura a lumii i-ar fi parut neverosimi- la, atat de mult se invatase sa tot pagineze: Hitler asa si pe dincolo. Mussolini pe partea cealalta

- Ce sa las, zic, uite telegrama, trebuie sa vedem daca zincografia o fi facut vreodata poza lui Badoglio asta

- Cine mai e si asta?

- Noul sef al Italiei, un maresal.

Cum sa nu, in mod miraculos am gasit cliseul acestui BadoŽglio. Am dat stirea cu litere de-o schioapa, pe toate coloanele, iar textul cu corp gros, ca la crimele de mare senzatie. N-am teŽlefonat nimanui, nici lui Vinea, care nu dadea pe-acolo cu sapŽtamanile, nici patronului, lui Seicaru, era o lege vitala a presei, ti-a venit bomba, o dai la cules, patronul o citea si el dimineata ca orice muritor de rand, nu trebuia deranjat pentru asta din somn la ora unu noaptea, iti faceai meseria si gata.

M-a cautat insa pe mine cenzura, un domn care ma cunostea si mi-a spus cu o voce deloc turburata, mai degraba vesela, ca sa nu dam si noi stirea chiar pe toata pagina, cum facusem, ci, sa zicem, pe cinci coloane. Eram numai noi doi in noaptea aceŽea care o cunosteam, cititorii dormeau, abia a doua zi aveau sa afle ca Axa paraia. Catastrofa de la Stalingrad din iarna fusese bine filtrata in presa, se sugerase ca o batalie pierduta nu insemŽna inca nimic, nemtii erau mai departe in inima Rusiei si ca in vara aceasta (vara obtineau ei succese spectaculoasE) vor da o batalie decisiva si vor castiga, fara doar si poate, in acest an, razboiul. Acum insa cenzorii lasau sa apara stirea despre cadeŽrea dictatorului italian, aliatul numarul unu al lui Hitler, pe paŽgina intaia, pe cinci coloane. Ceva se schimbase.

Un an mai tarziu, tot intr-o permisie, ratacind prin oras, m-am intalnit cu Caraion. Arata nelinistit, crispat si mi-a spus ca trebuie sa fuga din Bucuresti. De ce, ce se intamplase? Am intrat la Cafe de la Paix, am luat masa impreuna si a inceput sa-mi povesteasca.

- Dupa obiceiul, sau mai bine zis dupa firea ta, mi-a spus el, tu nu mai stii nimic (si poate e mai bine pentru tinE) de ceea ce ni se intampla noua la Ecoul. (Mircea Grigorescu a infiintat acest nou ziar de care tu, desigur, nici nu stii si noi cei de la Popasuri, unii, l-am urmat.) Tu ai plecat si parca ai plecat de tot, n-ai mai dat nici un semn Nesfarsitele amenintari, hartuielile cenzurii si ale presei oficiale, rabdarea lor ca sa zic asa, n-aveau sa dureze la infinit fara ca intr-o zi sa nu treaca si la fapte. O sa-ti relatez doua episoade mai recente. Primul, episodul Gheorghe Vasilescu. Intr-o seara a venit la redactie o fata in negru, modest inbracata si a intrebat de mine. Imi aducea o carte de versuri tiparita pe hartie proasta, undeva in Bucurestii-Noi si semnata Gheorghe Vasilescu. Fusese tiparita prin mijloacele proprii ale familiei poetului. Cine era Gheorghe Vasilescu? La ora aceea nu mai era nimeni, fusese fratele acelei fete, abia iesise sublocoŽtenent si direct din scoala militara fusese, fara sa fie intrebat daca dorea sau nu, trimis la instructie in Marele Reich. Dupa o foarte scurta perioada de instruire in care n-avusese voie sa coŽmunice cu familia si fara ca macar familia sa stie unde se afla, ceea ce nu era numai cazul lui, sublocotenentul Gheorghe VasiŽlescu, ofiter roman, fusese incadrat in randurile armatei germaŽne si trimis pe front, fara voia lui si impotriva nuantei de alianta dintre noi si nemti. Ofiterul cazuse in lupte. In tunica lui, un alt roman, in aceeasi situatie ca si el, gasise ca de obicei cateva scrisori, fotografii de fete si ceea ce era mai putin obisnuit, un carnet mic cu versuri. Le-au trimis prin mijloacele obisnuite prin cei care, pentru un motiv sau altul, plecau in tara, familiei, care a pus mana de la mana si a tiparit versurile. Tatal ofiterului nu mai traia de mult, murise in razboiul celalalt, din 1916. Si mi-au adus cartea mie. Am citit versurile. Erau frumoase, impoŽtriva razboiului. Am scris dupa lectura lor un articol, spunandu-i povestea, pe care o incheiam asa: " Si poate ca a murit cu fata catre tara, catre cotul Carpatilor, unde cu douazeci si sapte de ani inainte murise tatal sau cu fata la dusmanul de-atunci"

- Si cum a aparut, Ioane? l-am intrebat.

- A aparut! O sa-ti spun Sa-ti povestesc acum episodul arŽticolului Teatru in Norvegia. Intr-o noapte soseste la redactie o telegrama, care fie din greseala, fie dinadins, comprima ilogic si caraghios continutul a doua stiri tamponate parca anume una de alta ca sa te faca sa razi. Una relata despre o piesa de teatru a lui Mussolini (auzi! Mussolini autor de piese!) care se juca in NorŽvegia, iar cealalta despre debarcarea aliatilor in Italia, pe o scena de asta data in care se juca o piesa nefictiva si in care in mod bizar si incongruent aparea iar Mussolini. Se intelegea ceva paralogic, ceva paradoxal. Asta mi-a inspirat un articol sarcastic cu drama lui Mussolini, cu regret caustic si ipocrita mahnire ca talentului sau de dramaturg i-a fost dat sa fie gustat in Norvegia, inainte de a ne fi dat noua, aici in Romania, sa-l gustam ca frati intru latinitate si sa ne reamintim cu aceeasi ocazie teatrala de lamentabilele lui afirmatii din 40, in timpul dictatului de la Viena, cand prelinsese "dreptate Ungariei mutiŽlate" Aceste doua articole aparute au determinat chemarea mea la seful cenzurii militare, colonelul Atanasiu.

- Dar nu mi-ai spus cum de-au aparut, l-am intrerupt.

- Pe acesti cenzori, zise Ion, trebuie sa stii ca nu-i da afara din casa nici perspicacitatea, nici inteligenta si sunt si ciubucari. Sa-ti dau un exemplu: unul din ei lucreaza si la Viata lui Rebreanu si la alt ziar si lucreaza si la cenzura. Trei salarii! Intr-o zi cand era la unul din aceste ziare a inceput sa scrie un articol, dar nu l-a terminat fiindca trebuia sa se duca la cenzura si a rugat pe un altul sa-i puna cateva fraze de incheiere, sa-i gaseasca si un titlu si sa-i dea drumul la tipar. A doua zi, cand s-a dus la redacŽtie, a vazut ca articolul lui nu aparuse. A facut scandal. O aseŽmenea porcarie, chiar lui (adica sa i se taie astfel ciubucuL) si strigate si injuraturi. Ceilalti l-au as- cultat, l-au lasat sa strige, pe urma i-au spus ca articolul sau fusese cenzurat. Cenzurat? Cum, imposibil, de cine? Sa i se dea numarul stampilei cenzorului. I s-a dat. Era numarul lui. Isi cenzurase ca un tampit propriul artiŽcol.

Am izbucnit in ras, dar Caraion, cu o cuta amara, pretimpuŽrie in coltul gurii, n-a schitat macar un suras.

- Colonelul Atanasiu, a continuat el, m-a intampinat zbieŽrand intr-un necontrolat acces de furie, unde ma trezeam? Cum am indraznit sa atac Axa, cum mi-am permis sa sugerez ca tatal si fiul (episodul VasilescU) au murit amandoi din pricina nemtilor? Si cum mi-a trecut prin cap sa am curajul sa-l atac chiar pe Marele Mussolini? (episodul Teatru in NorvegiA). Si urland astŽfel a sarit in picioare, a scos revolverul si mi l-a pus la tampla Daca se mai repeta, imi zboara creierii cu mana lui. Si m-a dat afara. Afara insa, prin impulsul unei increderi totale in mine insumi si in dreptul generatiei noastre de a protesta, n-am crezut in amenintare, mi-am spus ca a vrut sa ma sperie, dar la redactie Macovescu, Octavian Neamtu si Mircea Grigorescu mi-au spus ca in lipsa mea m-a cautat Gestapoul. N-am mai trecut de-atunci nici pe-acolo, nici pe-acasa, am dormit la un prieten. Astept un raspuns din Moldova ca sa fug acolo



Si deodata, atunci la Sinaia, in ianuarie 1949, sonda ganŽdirii mele se opri, veneam prea aproape de prezent si firele vietii mele de dupa razboi se incurcau cu clipa de fata. Or, cine isi cunoaste clipa de fata, pana nu devine trecut? Sensul ei total ne apare mai tarziu, asa cum mergand pe un drum necunoscut, desi avem iluzia ca il cunoastem cu fiecare pas pe care il facem, abia uitandu-ne in urma ne dam seama cat de drept sau de sinuos a fost Acei ani ai debutului se luminau, dar destinele celor pe care ii cunoscusem atunci nu-mi ofereau raspunsul la intrebarea mea: ce sa scriu acum?

Dupa razboi, domnul Pavel aparea ca redactor-sef al ziarului Clopotul dintr-un oras din Moldova. I-am scris, fiind inca in armata, cu entuziasm. Iata, imi spuneam, un om cu o credinta are acum un ziar unde, in sfarsit liber, va putea vorbi si sa ne spuna tot ceea ce stia, despre inchisorile pe care le cunostea si despre cei care fusesera prizonieri acolo si supusi unui regim de exterminare; vroiam sa tin contactul cu el, sa-mi raspunda si eliŽberat din armata sa ma duc si sa-l urmez. Ca sa aflu, prin 46, dupa ce asteptasem zadarnic un raspuns, ca niciodata nu fusese redactor-sef la acel ziar. Probabil o coincidenta de nume. Era mai departe la Statistica, dar nu pe Splaiul Unirii ci undeva pe Brezoianu "Ei, l-am intrebat, ce facem acum, cand nu trebuie sa va mai dati nici paltonul nici caciula?" Mi-a facut un semn energic sa tac din gura. "De ce, i-am soptit, ce vi se intampla, domnule Pavel?" Nu mi-a raspuns. Am plecat ca si in acea zi de iarna, impreuna, dar nu m-a mai invitat la masa, era la fel de tacut ca atunci. Era vara, eram liberi, razboiul se terminase

Ce era cu el? "Bine, i-am spus la despartire, sa stiti ca nu recuŽnosc aceste semne si nici n-am cum sa le descifrez daca nu vorŽbiti. Nu sunt ale mele, nu le intuiesc intelesul si nici n-am cum, daca dumneavoastra taceti, sa mi le insusesc." Nu l-am mai revazut cativa ani ca sa aflu chiar in primavara debutului meu in volum, cu Intalnirea din Pamanturi, cand m-am dus la el acasa sa i-l dau, ca fusese arestat de curand, disparuse (imi spuse sotia luI) pe drum, intre birou si casa. Tot cam pe atunci fusese arestat si poetul statistician si ceva mai tarziu Ion Caraion. NeduŽmerit, cautam zadarnic un inteles al acestor destine tragice. Ce sa scrii?

Si cu toate ca aveam in urma un razboi si armata in care imi petrecusem doi ani, acei ani impreuna cu razboiul erau un suŽbiect aparte pe care gandul nu-l atingea, aveam sa scriu, imi spuneam, despre asta mult mai tarziu. Simteam ca atunci in 49 oricat m-as fi gandit n-as fi putut s-o fac: nu luasem parte la razboi direct, ci traisem doar in atmosfera lui, trebuiau culese marturii, raspuns la intrebarea tolstoiana, de ce izbucnise acest cataclism, de ce Germania atacase Rusia? Lipseau documentele secrete, nu ma puteam multumi doar cu efectele lui, sau doar cu marturiile despre uciderea a milioane de vieti in lagare ale morŽtii, care intr-adevar nu lipseau. Dar eu nu fusesem in acele lagaŽre despre care n-aveam sa aflu decat dupa razboi, nu puteam scrie despre ele. Eram prea tanar, constiinta mea era senina. Ce sa scriu atunci?

Si brusc m-am hotarat sa parasesc Sinaia si sa ma intorc la Bucuresti. Aveam o meserie, stiam sa fac un ziar, de la corectuŽra pana la secretariat de redactie, uitand ca timpurile se schimŽbasera si un ziar, acum, nu mai era dat pe mana unui baiat. Nu fusesem eu corector la Romania libera indata dupa razboi si Niculae Bellu ma daduse afara fara sa stim nici eu nici el din ce pricina? Adica, el poate stia bine, dar eu nu. Si Zaharia Stancu de la Societatea scriitorilor romani, unde eram functionar la serviciul drepturilor de autor? (Intrasem datorita lui Eugen Jebeleanu care, desi nu ma cunostea, auzise ca un tanar scriitor n-avea de lucru si era indignat: ma recomandase lui Eftimiu, presedinte.) Ma gandeam sa ma duc, in cazul cand n-as fi gasit un ziar, la Mihai Novicov, sa-i spun ca deocamdata romanul meu merge greu si sa-i solicit sa ma angajeze la el la Flacara, unde era director.

Dar o obsesie abandonata si mintea odata eliberata de presiuŽnea unei intrebari chinuitoare, revelatia se produce tocmai prin eliminarea acelor valuri de care vorbeste Tolstoi, care ascund adancimile sufletului. Incursiunea mea nu era incheiata, dar se oprise in curgerea ei spre prezent. De ce?

Imi facusem geamantanul si o luasem incet spre gara. Eram linistit si increzator, asemeni copiilor care traiesc protejati sub lumina soarelui. Cine ma proteja? Nu stiam

Am luat trenul, un rapid, si m-am urcat in vagonul restauŽrant. E atat de placut sa stai intr-un vagon restaurant, cand nu e multa lume, sa bei ceva si sa te uiti pe geamul mare, prin care se vede defiland peisajul, cu varfuri si prapastii ametitoare incarcat de zapada, dar plin si de uriase paduri verzi Ce-am facut, deci, la Sinaia? ma intrebam. Nimic. Cat de orgolios veniŽsem! Cum vrusesem, inca din prima zi, sa ma si apuc de luŽcru si cum amanasem pe a doua zi, dupa ce in prealabil distruseŽsem toate capodoperele care imi venisera in minte inainte de a adormi, inclusiv ceea ce scrisesem eu insumi Nu chiar tot, o mica schita cu taierea unui salcam scapase Inainte de a adormi! Da, adormisem cu un gand nelamurit, cu o lumina care palpaia inainte de a se stinge. O intrebare. De ce nu indusesem eu in volumul de debut, Intalnirea din Pamanturi, schita SalcaŽmul? Iata, acum eram treaz. Intr-adevar, de ce o lasasem deoŽparte cand stiam ca era lucrul cel mai inspirat pe care il scriseŽsem? Cand se intamplase asta? Chiar anul trecut, cand predam volumul la Cartea Romaneasca. La ce ma gandisem?

Da, imi aminteam de ce. Schita asta era un secret care nu trebuia dezvaluit. De ce? Asa! Era secretul meu. Ca aparuse in Timpul trebuia, debutam, dar salcamul acela trebuia ferit, era ceva de pret, intim, care putea fi ucis intr-o carte de nuvele. Si acum deodata mi-am dat seama de ce. Acest salcam doborat era singura intamplare din ceea ce scrisesem la douazeci de ani care avea legatura adanca, nestearsa, cu familia mea. Fragmentul final din Intalnirea din Pamanturi prin care ma angajam sa scriu un roman era uitat, era o ilustratie a lecturilor mele din Swift prin care urmaream sa arat ca Yahoo-ii sai nefericiti, slugi ale cailor, nu si-au schimbat firea Salcamul era insa un cod care nu trebuia divulgat. Scena cu doborarea lui imi aparea acum ca o poarta pe care daca stiam s-o deschid intram pe un teritoriu in care traia o lume miraculoasa pe care o cunosteam si pe care o puteam povesti. Cum s-o deschid? m-am intrebat. Bine, dar nu era ea deschisa? Atunci, in 42, cand publicasem cele trei pagini nu-mi aparuse aceasta poarta in fata? Nu fusesem adanc turburat cand acest falnic copac cazuse? Tatal meu nu era deloc vesel in dimineata aceea. Ce i se intamplase? Imi aminteam ca dupa aceea intr-o zi scara noastra de la prispa, care avea doi stalpi jos, langa ultima treapta, fusese rupta de un cal. Trecusera zile si saptamani si ea ramasese asa rupta. Nici tata, nici fratii mei mai mari n-o dresesera. Curand pierise cu totul. Ce se intampla in familia noastra cand nici o uluca nu era, pana atunci, uitata? Stalpii aceia nu foloseau la nimic, ne puteam lipsi si de scara, puteam sari direct din batatura pe prispa, sau de pe prispa jos. Se putea trai si fara ei. Dar imi dadeam seama ca aparuse in sufletul celui care, tanar fiind, simtise nevoia sa-i ridice acolo: nepasaŽrea! Ceva fusese stricat si el nu mai vroia sa dreaga acel lucru. Nu-i mai pasa.! De ce? Amintirile mai dramatice erau estompate. Cum zaceam de friguri si el discuta linistit cu sanitarul daca o sa mor sau nu sub febra, uruitul masinii si dialogul mamei cu vecinele: " ca asta il lasa sa moara si nu vrea sa-l duca la spiŽtal!" Dar eu inviasem si imi ramasese in amintire raspunsul lui. "Ce vina am eu ca pe lume sunt friguri! Ce, le-am adus eu!? Sau esti nebuna?!" Stalpii aceia insa in jurul carora ma jucasem atatia ani cu sculpturile lor romboidale, de ce nu-i dresese, de ce nu facuse altii noi? Gandul, sufletul lui fusese acolo cand ii facuse, era casa lui, cu femeia lui, cuibul pe care se gandise sa-l faca frumos, si in incrustatiile acelor stalpi simteam o viata statornica si eterna. Se zdruncinase ceva? Ce se intamplase?

Si atunci, in tren, mi-am auzit gandul soptindu-mi: "scrie si cauta sa afli ce s-a intamplat. Scriind si spunand tot despre el si despre acea amintire, o sa gasesti raspunsul. Si daca n-o sa-l gasesti, nu te nelinisti. O sa lasi istoria cu o enigma."

Nu m-am lasat insa ispitit de acest gand, desi il purtasem in constiinta mea, ca o nebuloasa, atatia ani. Mi-am continuat druŽmul spre Bucuresti chemat de iluziile si dramele propriei mele vieti Am revenit dupa cateva zile si din nou, in tren, la intoarŽcere, sub ritmul rotilor, asezat la geamul aceluiasi vagon restauŽrant, absorbit de peisajul mereu fantastic al muntilor sub zapada, mi-am dat seama ca gandul meu rezista, nu era o vaga ispita, nu se clintise de la locul lui, ma coplesea, si ca trebuie sa-l urmez

Acasa, adica la Sinaia, in singuratatea vilei unde ma retrasesem, m-am asezat din nou la masa in fata ferestrei si dupa ce am contemplat cateva minute acelasi peisaj feeric de afara, am pus mana pe stilou si am inceput sa sciu: Ilie Moromete

N-am baut nici cafele nici alcool. Iar de fumat abia imi aduŽceam aminte. Scriam linistit, fara febra si fara stersaturi. Cainii nu-i mai auzeam, iar la masa nu uitam sa ma duc. Eram mic, ma cantarisem odata in gara si vazusem cu uimire cum cu palton cu tot abia aveam cincizeci si sase de kilograme. Cand, mai tarziu, m-am imprietenit cu Zaharia Stancu si i-am spus ca as vrea sa fiu si eu cum i-ar fi placut mamei, adica "asa gras, frumos", conjudeteanul meu a ras si mi-a raspuns ca sa n-am nici o grija, o sa ajung si cu chelie si cu burta. N-am ajuns, desi intr-o vreme am fost amenintat.

N-am uitat nici de Verbancu, nici de popice. Prin iulie, desi eram in plin lucru, am primit o scrisoare de la Uniunea Scriitorilor in care mi se spunea ca sederea mea la Sinaia s-a terminat.

M-am intors la Bucuresti si am continuat sa scriu. Nu stiam de ce, insa nu mai puteam sta la masa. Atunci m-am dus la un tamplar si am comandat un fel de cutie pe care s:o pot tine pe genunchi si sa scriu pe ea rezemat in pat. Spre octombrie am pus stiloul jos. Nici cu acea cutie nu era bine. Mi se inmuiau acum bratele.

M-am internat in spital. Aveam eu oase de romancier, cum imi spusese Miron Paraschivescu, dar pe langa oase un orgaŽnism mai are si altele, care te pot parasi

Mi-au facut tot felul de investigatii, m-au masurat, m-au pus sa suflu intr-un burduf care imi sorbea respiratia (metabolism bazaL), mi-au dat o ceasca si la intrebarea mea, ce sa fac cu ea, infirmiera, cinica, mi-a raspuns cu humor brutal: "Mergeti dumŽneavoastra colea alaturi, in odaie si" si a folosit expresia populara a ceea ce trebuia sa fac in ea, adica sa-si dea seama daca pot sa procreez, mi-au insangerat bratul cu seringi umŽpland cu sange cinci eprubete, mi-au dat sa inghit un mat subŽtire de cauciuc care mi-a scos timp de trei, patru ore, intai din stomacul gol substanta pentru chimismul gastric, apoi din veŽzica biliara tot atatea eprubete pline cu bila (ce frumoasa e bila, aurie, ma intrebam cu ce secrete fabrica in noi ficatul aceasta materie fara de care am muri otraviti de ceea ce inghitiM). Dar n-au gasit nimic. Mirat, doctorul Parhon, care mai venea inca la Endocri- nologie si facea vizite, m-a intrebat ce am. N-aveam nimic precis, dar doamna Pitis a raspuns in locul meu.

- Are tensiunea mica.

- Ei, cat? s-a mirat mai departe savantul.

Doamna Pitis a spus o cifra: zece cu sase, si a adaugat:

- Hiposurenalism!

- Mariti-i putin tensiunea si sa elibereze patul, a raspuns maŽrele savant plictisit. Cum arata cetosteroizii?

- Bine!

- Hiperglicemia provocata?

- In limite normale.

- Mananca, doarme?

- Da.

- Ia sa vedem!

M-a dezvelit la burta si m-a palpat.

- Are si un inceput de ptoza viscerala, a spus din nou doamna Pitis.

- Pai pentru ca e slab, matele cad cand nu e putina grasime sa intareasca muschiul diafragmei, a zis savantul.

Dar eu stiam ca e din copilarie, cand ma surpam des, sarind din pomi. Mama imi punea o oala pe burta cu lumanari aprinse inauntru, lipite de o cutie de chibrit si enorma ventuza imi sugea matele si le aranja la loc. Savantul m-a intrebat ce meserie am, i-am raspuns ca sunt gazetar, m-a invelit la loc si a iesit din rezerva.

De hiposurenalism suferea toata lumea in clinica lui, era un diagnostic la moda. N-aveam nici un fel de hiposurenalism, cum avea sa-mi dezvaluie mai tarziu, razand, doctorul Stanescu, un tanar de varsta mea, chel, foarte inteligent si care isi pastra un ochi critic fata de maniile savantului. Dar mi-au facut totusi inŽjectii cu un extract din glanda respectiva, suprarenala, tensiunea mi s-a ridicat cu o cifra ("Ei, vezi, acum ti-e mult mai bine!" a exclamat doamna PitiS) si am parasit clinica "ameliorat". in realitate mancasem si dormisem zdravan si ma odihnisem doua saptamani fara sa fac nimic. Crescusem chiar si in greutate.

M-am intors sa descifrez mai departe viata eroului meu. Il lasasem in preajma secerisului Clipe fericite! Si eu fusesem la seceris! Il vedeam, ii auzeam glasul, imi aminteam de febra plecarii, apoi lungi zile sub arsita, rasaritul soarelui care ne gasea gata de munca in mijlocul lanului de spice, talger rosu care limpezea campia de urmele noptii si infiora clipa, si care il facea pe tata sa-si scoata palaria si sa se inchine Apoi treierisul, carele cu grau care ne intrau in curte, numeroase, nu se mai terminau, apoi prima paine din graul nou care ne imbata cu miŽrosul ei

Ma apropiam de sfarsit si imi parea rau. Sfasiasem miracolul

Ma simteam batran Cartea nu era intreaga, ceva lipsea din ea, eroul meu nu era fericit si nu eram nici eu Nu-mi placea sentimentul care ma stapanea, ca atat de tanar, lasam in urma parinti si frati, casa in care ma nascusem, gradina in ale carei ierburi stateam zile intregi cu ochii spre cer pazit de salcami inalti in care cantau grauri si zburau vrabiile. Cartea asta nu trebuia scrisa, si in nici un caz publicata, aceste lucruri nu se spun Scrisesem, dar nu jubilam. Mult mai mult imi placeau povestirile mele din Intalnirea din Pamanturi, dure, reci, necruŽtatoare, peste care ochiul meu trecea cu privirea micsorata si impasibila. Trebuie sa scriu altceva si sa-mi regasesc acea privire, imi spuneam

Am luat manuscrisul, l-am dactilografiat, apoi l-am bagat in sertar si am uitat de el cinci ani. Obsedati ai scrisului si ai afirŽmarii, dar si iubitori pasionati ai cuvantului scris, ma intampiŽnau nedumeriti:

- Ce mai astepti? Da-i drumul!

Refuzam sa accept ca sunt scriitor, spuneam, senin, ca vreau sa ma las de scris. Si ce sa fac? Intr-adevar, ce vroiam sa fac? Timp de patru ani insidioasa oboseala, care nu ma impiedica sa traiesc, dandu-mi doar iluzia ca exist, imi intindea o cursa pe care tineretea anilor n-o vedea (ca puteam realiza ceva mult mai mare decat literaturA), impiedicandu-ma astfel sa-mi revad manuscrisul, sa-mi aduc aminte ca fusesem fericit cat timp il scrisesem si ca nu era nimic rau in el nici la adresa tatalui meu, nici a copilariei mele si ca, oricum, zadarnic incercam sa refuz sa dau urmare pactului: scrisesem, trebuia sa public. Semnasem acel pact de mult, inapoi nu mai puteam da.

Si intr-o zi puterea mi-a revenit intreaga, mi-am amintit de tot. "Ce-o mai fi, mi-am spus resemnat, o sa mai vedem. O sa scrii ceva care sa te faca sa te simti din nou suveran peste eroii tai ca la inceput, cand ai scris Calul daca vrei sa nu mai sfasii miracolele. Da-i acum drumul la aceasta carte."

Si am scos manuscrisul din sertar si am inceput din nou sa lucrez la el. Era primavara lui 55. Lipseau legaturi dintre prinŽcipalele scene, insusi conflictul nu avea relief pregnant Dar ce clar aparea acum ceea ce nu putusem vedea cu cinci ani in urma. Eram redactor la Viata Romaneasca, mi-am luat un conŽcediu mai lung, m-am dus din nou la Sinaia, de asta data la Pelisor si dupa opt luni, in decembrie, Morometii apareau AvenŽtura in care de mult constiinta mea era implicata continua

-------------------------------

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.