Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



  • Victor FELEA



    Victor FELEA - poza (imagine) portret







Victor FELEA - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 24 mai 1923, corn. Muntele Baisorii, jud. Cluj - m. 28 mart. 1993, Cluj-Napoca.

Poet si critic literar.

Fiul lui Toader Felea, preot, si al Mariei (n. Deac).

Licentiat al Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Cluj (1948); Scoala de Literatura "Mihai Eminescu" (1950-1951). Reporter la ziarul Tribuna noua (1946-1947); referent literar la Teatrul National din Cluj (1949-1950); redactor la Almanahul literar (apoi la Steaua) de la infiintare (1949-1970); redactor-sef adjunct la Tribuna (din 1970). Debuteaza cu poezii si art. de critica in Gazeta de la Turda pentru tineret (1941), un supliment al ziarului local; debut editorial cu voi. de poezii Murmurul strazii (1955). Colab. la Contemporanul, Gazeta literara, Tribuna, Cronica, Orizont, Viata Romaneasca etc. Premiul rev. Steaua (1968); Premiul Uniunii Scriitorilor (1971); Premiul Asoc. Scriitorilor din Cluj-Napoca (1975). Poet de o factura aparte intr-o epoca traversata de tentatia imaginarului, in voi. Soarele si linistea (1958), Voci puternice (1962), Revers citadin (1966), Omul modern (1967), Ritual solitar (1969), Sentiment de varsta (1972), Cumpana bucuriei (1975), Reminiscente naive (1977), Gulliver (1979), Istorie personala (1983), De toamna (1986), Decorul sperantei (1988), FELEA si-a facut "din absenta metaforei un stil, anuland diferenta dintre forma si substanta" (L. Raicu). El este si un critic al poeziei, capabil sa se daruiasca nuantelor, eseului teoretic (Dialoguri despre poezie, 1965; Reflexii critice, 1968; Poezie si critica, 1971; Sectiuni, 1974; Aspecte ale poeziei de azi, I-III, 1977-1984), muncii de antologare {Popas intre poetii tineri, 1974). Trad. din R. Frost, Roy MacGregor Hastie s.a.



Poezia lui FELEA se circumscrie unui program liric - evident influentat de poetica gruparii de la revista clujeana Steaua -pentru care confesiunea, micul decupaj cotidian sentimental sau prozaic, expunerea fireasca, ferindu-se pe cat posibil de emfaza si grandilocventa, absorbtia evenimentului banal si, concomitent, delicata sa detenta spre un sens mai pur, o consecventa atitudinala in formula careia ironia si autoironia se implica mdeplinind si un rol catharctic, sunt tot atatea trasaturi definitorii. O miscare de balans a sensibilitatii, o mereu reluata oscilatie intre vocatia pentru gama "minora" a emotiilor si vointa abordarii temelor "majore" sunt probate inca de la inceput de poezia lui FELEA Aceasta pendulare, initial inconstienta, nu intarzie sa devina constienta si explicita, glisand spre un statut de tema auctoriala ce-si anexeaza, inevitabil, o retorica. Un poem din volumul Revers citadin (1965) intitulat semnificativ Intre varste consemneaza in clar miscarea petulanta a sensibilitatii: "Suspendat intre varste extreme, osciland intre elan si resemnare". Poetul va ramane stigmatizat de aceasta inadecvare interioara si, in ce are ea mai valoros, creatia lirica a lui FELEA isi extrage, cu incapatanare, dar si cu un dramatism mascat prin autoderiziune, sevele in insasi fatala sa perpetuare sufleteasca. Dificultatea cu care i se tipareste volumul de debut, Murmurul strazii (1955), se datoreaza si faptului ca, intr-o perioada in care la ordinea zilei si la ordinele ideologiei de partid se afla "poezia de larga respiratie" - cum suna unul dintre sloganele proletcultiste - bombastica, falsa si total antilirica, poetul FELEA venea cu o sensibilitate delicata, cu o privire poetica intoarsa spre emotiile intime; ceea ce insemna un pacat de neiertat, sanctionat ca atare de critica oficiala ce dicta canoanele "noii" poezii. Nolens-volens, FELEA a platit tribut "imperativelor" de epoca, dar a cautat ca acesta sa fie c at mai mic. Grupul de poeti de la Steaua, revista clujeana in a carei redactie FELEA a activat ani buni, reusea sa promoveze, nu fara reactii, unele chiar vehemente, si o altfel de poezie decat aceea ceruta oficial: o poezie de notatie a emotiei subiective, a faptului cotidian receptat cu tandrete si comprehensiune emotionala, o poezie de-retorizata, directa, laconica, nu neaparat cerebrala, dar de o certa elabo-ratie intelectuala. In volumele Murmurul strazii (1955), Soarele si linistea (1958), Voci puternice (1962), Revers citadin (1966), FELEA frecventeaza, desigur, teme, motive, formule de uz comun-propagandistic, intr-un stil de reportaj liric, dar sunt vizibile atat inapetenta poetului pentru atari productii, cat si autentica sa inclinatie spre temele "minore". Poezia se iveste in fragezimea unor pasaje descriptive din micile pasteluri autumnale, in transcrierea melancoliilor, in inhibatele confesiuni ale unui suflet retractil. Recunoscandu-si reala postura - "Iti vine greu sa fii furtunos si patetic" -, FELEA intarzie in spatiul reveriei, resimtindu-1 ca un refugiu pentru "sovaitoarea mea vitalitate". Din cand in cand, satul de amaraciuni si depresii, de monotona si cenusia sa lamentatie din pro-priile-i versuri, poetul isi ia seama si-si impune programe de ranforsare lirica: "E timpul sa-mi rasucesc cu putere glasul, / Glasul pierdut pana acuma / in padurile intunecate din suflet" (Varsta matura, in volumul Omul modern - 1967). Intentia ramane la stadiul de simplu vers, caci programul autoimpus e peste puterile sentimentale si lirice ale poetului. Degeaba se lamenteaza el: "Nu-mi place cum se trece viata mea", caci lirismul sau se naste tocmai din ceea ce luciditatea respinge - din "Monotonia cu gust de cenusa" (De tanar inca). In Ritul solar (1964) numai titlul e luminos, substanta poemelor venind din prabusiri bacoviene, din frustrari si timiditati depuse din nelinisti, din, iarasi, "Monotonia fara sfarsit" (Convalescenta). "Obosit, naucit, haituit / De viata contemporana" (Sa adorm), poetul, "cenusiu de singuratate", afla in insasi notarea acestei stari de carente launtrice singura vitalitate capabila sa se opuna macinarii existentiale. incepand cu volumul Sentiment de varsta (1972), poezia lui FELEA devine tot mai mult o confesiune obosita, o suita de semnale ale alarmei interioare, ale crisparii si dezolarii. Notatia insasi e tot mai contractata si deseori textele se opresc brusc, fara suflu. Acum abunda motivele incenusarii, ale simtirii ulcerate, ale abandonului somniac, ale minimei vitalitati repliate in mecanica vietii la domiciliu si in "asceza penibila" a scrisului. Oripilat de "gura lacoma a timpului", FELEA - cel din Cantecul materiei (1973), volum selectand creatii din intreaga productie lirica anterioara - ajunge la pragul cel mai de jos al prabusirii de sine, la "sentimentul deposedarii varstei biologice" (P. Poanta). Starea de morozitate impregneaza toate textele, rareori lamento-ul se suspenda. Alinarea e cautata in "adormitorul cantec al materiei" sau, precum in volumul Cumpana bucuriei (1975, un titlu evident in raspar cu starea sufleteasca), in deambularea apatica "printre miracole posomorate". Vocabularul deceptiv al poetului e pauper, dar repetitiv. Posomorala, placiditatea, perceptia posaca ori picoti-toare, fadoarea, sordidetea, obsesia marginalizarii alcatuiesc portretul poetului ca om in caparace: "imi port carapacea grea si urata / Frig e pe tarmuri si n-am incotro / Atrofiat simtul orientarii / Je suis de trop" (Carapace). Saturat de ruminare, rareori cercetat de reminiscente naive" (e si titlul volumului din 1977), FELEA se socoteste "o institutie a rabdarii". Turnura recapitulativ-dezolata a versurilor, uimirea inerta, resemnarea, senzatia de sila nu trec lirismul volumelor Gulliver (1979), Istorie personala, (1983), De toamna (1986), Decorul sperantei (1988), Jucator de rezerva (1992). E o poezie in care fixatia in dezamagire si dizgratie, confesiunea abulica, diminuarea launtrica, dar si cea fizica sunt aduse direct in pagina, la modul consemnativ. Rarii tropi sunt selectati din sfera semantica a derizoriului si atrocitatii: "Si nimeni n-a mai venit / Si carutasii luminii / intarzie in crasmele reci ale cerului // In timp ce noi pe pamant / intepenim sub rele amenintari". Obsesia anonimatului aneantizant stigmatizeaza definitiv personajul liric al poeziei lui FELEA Putinele "Fragmente de viata / Mici bucurii / Absorbite in treacat" sunt neputincioase in fata terorii "lumii concrete". In cercurile ei finale, poezia lui F., "placida" si repetitiva, isi extrage un soi de vitalitate incapatanata obtinand atata energie cat sa dea gustului instalat al cenusii cate-o fulguranta de himerica miere. Ea nu s-a nascut niciodata din exces si excentricitate, ci din aerul de istovire, tristete si dezolare. FELEA a fost si un avizat comentator al poeziei, practicand timp indelungat exercitiul critic in limitele cronicii literare, dovedind remarcabile insusiri analitice si o certa capacitate de discernere a valorii estetice in masa de aparitii editoriale. OPERA: Murmurul strazii. Bucuresti, 1955; Soarele si linistea. Bucuresti, 1958; Voci puternice, Bucuresti, 1962; Dialoguri despre poezie, Bucuresti, 1965; Revers citadin, Bucuresti, 1966; Omul modern, Bucuresti, 1967; Reflexii critice. Bucuresti, 1968; Ritual solitar. Bucuresti, 1969; Poezie si critica, Cluj, 1971; Sentiment de varsta, Bucuresti, 1972; Cantecul materiei, Cluj-Napoca, 1973; Sectiuni, Bucuresti, 1974; Cumpana bucuriei, Cluj-Napoca, 1975; Aspecte ale poeziei de azi, I-III, Cluj-Napoca, 1977-1984; Reminiscente naive. Bucuresti, 1977; Gulliver, Bucuresti, 1979; Prezenta criticii. Bucuresti, 1982; Istorie personala, Bucuresti, 1983; De toamna. Bucuresti, 1986; Decorul sperantei. Bucuresti, 1988; Jucator de rezerva, Bucuresti, 1992. REFERINTE CRITICE: G. Dimisianu, Schite de critica, 1966; Al. Piru, Panorama,..; M. Tomus, Carnet critic 1969; D. Cesereanu, Ipostaze, 1970; A. Martin, Poeti contemporani, II, 1971; P. Poanta, Modalitati; L. Raicu, Critica, forma de viata, 1976; D. Laurentiu, Eseuri asupra starii de gratie, 1976; D. Culcer, Citind sau traind literatura, 1976; L. Alexiu, Ideografii lirice contemporane, 1977; L. Raicu, Practica scrisului si experienta lecturii, 1978; E. Simion, Scrisori, III; Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986; D. Micu, Limbaje lirice contemporane, 1988; P. Poanta, in Steaua, nr. 4-5, 1998.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Victor FELEA

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Victor FELEA





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text