Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




  • Constantin CIOPRAGA



    Constantin CIOPRAGA - poza (imagine) portret












Constantin CIOPRAGA - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 12 mai 1916, Pascani.

Critic si istoric literar.

Fiul lui Constantin Ciopraga, tamplar, si al Elenei (n. Nistor).

Gimnaziul la Pascani (1927-1932); Liceul "Nicu Gane" din Falticeni (1933-1937); Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Iasi (1937-1942). in 1939-1940, stagiul militar la Scoala de Ofiteri de Rezerva din Bacau; 1941, pe front, din 1942 pana in 1946, prizonier. Din 1950, asistent la Facultatea de Filologie din Iasi, apoi, succesiv, lector, conf. si prof. (din 1962, pana la pensionare). intre 1960 si 1962 lector de lb. romana la Paris. O vreme, rector al Institutului Pedagogic din Suceava (1963-1966). Dr. al Univ. din Bucuresti (1960); dr. docent la Univ. "Al. I. Cuza" din Iasi (1968). Director la rev. Cronica (1966-1970).

A debutat cu proza in rev. Luminita din Pascani (1930). Activitatea de istoric literar, inceputa cu monografia Calistrat Hogas (1960), continua cu studii de acelasi gen, consacrate lui G. Toparceanu (1966), M. Sadoveanu (1966), Hortensia Papadat-Bengescu (1973), sau cu sinteze de istorie literara: Literatura romana intre 1900 si 1918 (1970), Personalitatea literaturii romane (1973). Unele carti sunt culegeri de studii critice: Portrete si reflectii literare (1967), intre Ulysse si Don Quijote (1978) sau Propilee (1984). Colab. la Convorbiri literare, Cronica, Tribuna, Steaua, Romania literara etc. Interesante confesiuni asupra experientei biografice si spirituale in Transilvania, intitulate intre biografie si meditatie (1982). Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi (1973; 1978). ingrijeste ed., critice din opera lui CIOPRAGA Hogas si Mihai Codreanu, prefateaza reeditari din scrierile clasicilor si ale contemporanilor, isi incearca puterile creatoare in poezie (Ecran interior, 1975) si in roman (Nisipul, 1989), mai mult pentru a face demonstrativ proba calinesciana de esec al criticului in celelalte genuri. in spiritul criticii universitare traditionale, exegetul isi cenzureaza elanurile speculative, in scopul maximei fidelitati fata de textul analizat, se pliaza dupa cum opera i-o cere, obedient fata de intentiile ei, marturisite sau transparente.



Modul de a concepe monografia critica, de la intaia incercare, Calistrat Hogas (1960), la cea de-a patra, Hortensia Papadat-Bengescu (1973), sufera imperceptibile modificari. In preambulul cartii despre calatorul "pe drumuri de munte", istoricul literar afirma necesitatea unei "valorificari obiective" a operei, care "sa fie explicata pe temeiuri stiintifice". Cursul cercetarii va trece, prin urmare, obligatoriu la examinarea obarsiei Hogasilor, a vremurilor copilariei si ambiantei familiale, a anilor formatiei (scoala si profesie), pentru a urmari apoi strict cronologic evolutia prozatorului de la debut la ultimele pagini; intr-o privire sintetica finala se schiteaza un "profil in posteritate". Acesta este tipul traditional de monografie stiintifica, ale carui tipare sunt cu fidelitate respectate, in virtutea credintei ca viata si conditiile ei materiale explica aparitia unei opere. Conceptia are ca fundament principiul lansonian al determinismului in privinta fenomenului creatiei. Biografia isi desfasoara evenimentele, relatate cu mare rigoare documentara, indiferent daca acestea au sau nu vreo consecinta asupra scriitorului. Om si scriitor se confunda intr-o aceeasi persoana, fara posibilitatea de a distinge intre cele doua biografii. Identic este redactata si cea de-a doua monografie, G. Toparceanu (1966). Ambele au meritul de a reconstrui cu probitate ambianta unei vieti si de a descoperi coerenta manifestarilor artistice ale unui scriitor. Micromonografia Mihail Sadoveanu (1966) lasa putin spatiu aspectelor biografice, pentru a detalia tematic compartimentele unui univers artistic: satul, mica provincie si orasul; armata si razboiul; natura, istoria si legenda. Traiectul urmat de exegeza intr-o alta cercetare, de tip modern, pe acelasi subiect, Mihail Sadoveanu (1981), este unul al explorarii metodice in structurile de adancime ale operei pentru a descoperi vestigiile mitice. Stricta cronologie a biografiei si a operei nu este ignorata in cazul prozatoarei de la Sburatorul, Hortensia Papadat-Bengescu. Dar cel care stapaneste materia romanesca este in primul rand criticul, nu istoricul literar, iar rezultatul este (aproape) un eseu monografic, specie la care a aderat critica din ce in ce mai mult dupa anii 50- 60, incat la inceputul deceniului al optulea pozitia eseului monografic era privilegiata. Monografia absoarbe realitatea diversa a biografiei, a universului operei si aproximeaza locul scriitorului in sistemul literaturii romane si universale. Ar fi derizorie arbitrarea intre un mod sau altul al analizei critice. O critica matura pastreaza echilibrul intre obiectivitatea cercetarii complete asupra unui scriitor si catimea sporita de subiectivitate a eseului monografic; efortul in acest sens este vizibil la criticul si istoricul literar iesean. Eseul monografic este forma unei prezente fecunde a criticii, aruncand o privire noua, de actualitate, asupra clasicilor, monografia este datoria exigenta a istoriei literare de moda veche. Soliditatea informatiei documentare si sobrietatea interpretarii din monografia debutului lui CIOPRAGA isi prelungesc exercitiul in cercetarea ampla, de tip universitar, asupra unei intregi epoci: Literatura romana intre 1900 si 1918 (1970). Istoricul literar reuseste sa restituie o perioada animata, cu numerosi figuranti, publicatii, curente si creatori care se organizeaza potrivit marilor tendinte dominante. Climatul de efervescenta, nebanuit astazi, transpare din agitatiile vremii, perceptibile in "tabloul in miscare", cu portrete individuale si de grup. Rigorile istoriei literare dau nastere unei lucrari echilibrate ca optica si interpretare. Moderatia s-a imprimat criticii lui C, incat eseul literar, chiar daca mai degajat, pastreaza aceeasi amprenta a spiritului cumpatat. Portrete si reflectii literare (1967), intre Ulysse si Don Quijote (1978) sau Propilee (1984) reunesc studii a caror nota comuna e comentariul ponderat, fara extravagante de vreun fel. Despre Nichita Sta-nescu, poet controversat, criticul iesean emite propozitii necontroversabile: "e in fond un nelinistit", "o constiinta in stare de veghe", "poet al timpului vorace", "aspira sa adauge limbajului un plus de sugestie". Observatie defavorabila este de indata neutralizata: "Nu o data, atrag atentia jocuri facile; frapeaza felurite contorsiuni gratuite si o iluzoriefilosofare. () Nu exista insa creatie, oricat de mare, fara umbre." Reflectiile libere despre literatura din finalul volumului intre Ulysse si Don Quijote sunt calificate drept "nefanteziste", in virtutea aceluiasi control al decentei afirmatiilor si cenzurare a imaginatiei, care constituie impulsurile specifice ale lui CIOPRAGA Personalitatea literaturii romane (1973), o incercare de sinteza, angajeaza puterea de concentrare pentru a detasa liniile de forta ale unei evolutii particulare. Preferinta merge intr-atat spre faptul general, incat poate dizolva particularitatile unei notiuni pana la pierderea identitatii: "Primordiala in povestire, scrie exegetul, ramane, cum a demonstrat-o timpul, capacitatea de a articula fapte in structuri semnificative, putinta de a integra intr-un con-tinuum sensuri ale Vietii; afirmatia se poate referi cu egala indreptatire la nuvela, roman sau literatura in genere. Dupa ce contururile s-au sters printr-o adancire asociativa a lucrurilor si a sensurilor, straduinta calma a criticului, cu o rabdare de pedagog ce poate trece drept placiditate, distinge, compara, exemplifica, interpreteaza, clarifica, conchide, ca sa reia acelasi traseu al interpretarii pentru o alta chestiune, urmarita din nou metodic, cu rabdare, de la fondul problemei la detalii si nuante.



OPERA

Calistrat Hogas, Bucuresti, 1960; G. Toparceanu, Bucuresti, 1966; Mihail Sadoveanu, Bucuresti, 1966; Portrete si reflectii literare, Bucuresti, 1967; Literatura romana intre 1900 si 1918, Iasi, 1970; Hortensia Papadat-Bengescu, Bucuresti, 1973; Personalitatea literaturii romane, Iasi, 1973 (versiune franceza, 1985; versiune engleza, 1981; ed. revizuita si adaugita, 1997); Ecran interior. Iasi, 1975; Intre Ulysse si Don Quijote, Iasi, 1978; Mihail Sadoveanu. Fascinatia tiparelor originare, Bucuresti, 1981; Propilee. Carti si destine, Iasi, 1984; Nisipul, Bucuresti, 1989; Poezia lui Eminescu. Arhetipuri si metafore fundamentale, Iasi, 1990; Amfiteatru cu poeti. Iasi, 1995.

REFERINTE CRITICE

I. D. Balan, Arta si ideal, 1975; M. lorgulescu, Al doilea rond, 1976; G. Dimisianu, Opinii literare, 1978; Al. Dobrescu, Foiletoane, I, 1979; I. Constantinescu, in Cronica, nr. 20, 1981; M. D. Gheorghiu, in Convorbiri literare, nr. 12, 1981; L. Leonte, in Cronica, nr. 20, 1981; I. Simut, in Steaua, nr. 10, 1981; CIOPRAGA Trandafir, in Ateneu, nr. 2, 1982; Z. San-georzan, Anotimpurile criticii, 1983; V. Avram, in Transilvania, nr. 12, 1984; P. Mareea, Atitudini critice, 1985; G. Tepelea, in Romania literara, nr. 12, 1985; CIOPRAGA Calin, in Ateneu, nr. 3, 1985; S. Barbulescu, Profiluri literare contemporane, 1987; L. Leonte, in Cronica, nr. 10-11, 1996; Catinca Agache, ibidem, nr. 12, 1996; A. Husar, in Steaua, nr. 4-5, 1996.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care


loading...

Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Constantin CIOPRAGA

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Constantin CIOPRAGA





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text



loading...