— Ce sa fiu? Eram ceea ce ma vezi: camasa alba, cu care se imbraca oamenii.
— Nu-i asa! Ai fost o samanta, apoi o buruiana, clatinata de vant, ca toate buruienile: asa nalta, subtirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricica albastra, fata mea. Cand ai fost crescut si copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pamant, te-au legat in fuioare, te-au pus copacel, si te-au lasat la soare, ca sa te usuci. Dupa aceea te-au culcat pe tol si te-au batut cu bete, ca sa-ti scoata samanta; apoi, batut si stalcit cum erai, te-au dus la balta si te-au pus in topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca sa te topesti, adica sa-ti putrezeasc a hlujul. Dupa asta, te-au scos si te-au pus iarasi la soare, ca sa te usuci, rezemandu-te de gardul pe care esti intinsa acum. Fiind uscat, te-au melitat, si hlujul tau s-a prefacut in puzderie, iara cojita ta in fuior. Femeile apoi te-au ragilat, te-au periat si te-au facut fuior frumos si moale ca matasa; din fuior te-au facut caier, te-au pus in furca si au inceput a toarce, prefacandu-te in tort sau ata. Tortul l-au depanat pe raschitor, spre a-l face caleap; calepele s-au fiert cu lesie, sa se inalbeasca, apoi le-au pus pe vartelnita, de pe care au inceput a le depana pe mosoare cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat si te-au invelit pe sulul de dinapoi, punand vergele printre paturi, ca sa nu se hrentuiasca urzeala; si fuscei printre rost, ca sa nu se incalceasca natra. Dupa asta te-au nevedit, trecandu-te prin ite si prin spata; si, cu ajutorul slobozitorului, al zavorului si al lopatelei, te-au intins in stative, legandu-te de sulul de dinainte, de unde se incepe “gura panzei”. Calepele lasate pentru batatura le-au depanat pe tevi cu sucala, apoi, punand tevile in suveica, au inceput a tese, adica a trece batatura printre urzeala cu ajutorul talpigilor, al scriptilor si al itelor. Ca sa se indeseasca firele, batatura se bate cu vatalele, intre care e asezata spata. Si iaca asa te-au prefacut in panza. Cand era cald afara si frumos, femeile te-au dus la balta si te-au ghilit; apoi te-au fiert cu lesie si iar te-au ghilit, pana te-ai inalbit. Cand erai alba cum trebuie, te-au uscat, te-au facut valatuc, te-au croit si au facut din tine ceea ce esti acum.
— Mica buruiana, nu stiu de unde-ai mai scos atatea despre mine.
— Ei, draga, dar poate nu stii ca oamenii mai fac panza si din sora noastra canepa, si din fratele nostru bumbac, ba si din inghimpatoarea urzica mai fac un fel de panza. Dar in fabrici se tes fel-de-fel de panzeturi, mult mai usor si in timp mult mai scurt.
— Bre! multe mai auzi! — Mai asteapta, ca n-am sfarsit inca. Din camasa sau rufa, peste catva timp ai sa te faci tearfa, din care se face scama pentru bolnavii din spitale si pentru soldatii raniti in batalie. Apoi te cauta, ca iarba de leac, sa faca la fabrica din tine hartie.
— Mare minune mi-ai spus, draga buruiana, zise camasa. De-a fi asa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad, ci altaceva au fost odata, altaceva sunt acum si altaceva au sa fie.
— Tocmai asa, soro! Gardul, pe care esti tu intinsa acum, a fost altadata padure. Ce are sa fie de acum inainte? Matasa, frunza de dud intrata in pantecele unor gandaci. Varul, ce-a fost mai inainte? Dar funiile si odgoanele? s.a.
Femeile lenese de la tara au cantecul acesta:
Pusei panza, cand da frunza,
S-o gatii la San-Vasii
Si-mi paru ca ma grabii
Si de lunga-i ca o punga
Si de lata toata-i sparta!
Pe sulul de dinapoi
O suta de latunoi,
Pe sulul de dinainte
Cioprea le mai tine minte.
Printre ite si-ntre spata
Paste-o iapa deselata;
Pintre ite si fuscei
Paste-o scroafa cu purcei.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
