Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Ion PILLAT



Ion PILLAT - poza (imagine) portret



 

Ion PILLAT

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion PILLAT




ION PILLAT - Opera
Universul poetic

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Poezie

Aci sosi pe vremuri

- citeste textul
Idila - Aci sosi pe vremuri - Universul
ACI SOSI PE VREMURI - Semnificatia titlului

CALENDARUL VIEI

- citeste textul


Ion PILLAT - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 31 mart. 1891, Bucuresti - m. 17 apr. 1945, Bucuresti.

Poet si eseist.

Fiul lui Ion N. Pillat, descendent al unei vechi familii boieresti, si al Mariei (n. Bratianu). Studii primare si liceale in particular; absolva ultima clasa a cursului inferior la Colegiul "Sf. Sava" din Bucuresti (1905). in acelasi an este inscris la Liceul "Henri IV" din Paris (bacalaureat 1909). Student (1910) la Sorbona (litere, istorie, geografie, drept), unde isi ia licenta la litere (1913) si drept (1914). Participa la Conferinta de Pace de la Paris, ca secretar al lui Al. Vaida (1919). Numeroase calatorii (1926-1937) in Spania, Italia, Grecia. Scrie versuri, inca din 1906, pe cand era licean la Paris; debutul publicistic in rev. Convorbiri literare (1911). Titu Maiorescu retine poeziile Centaurii si Pictor ignotus. Debut editorial cu voi. Visari pagane (1912). Cunoscandu-1 pe Al. Macedonski, pe care il admira, ii editeaza voi. Flori sacre (1912). Participa, alaturi de A. Maniu si Horia Furtuna, la conducerea rev. Flacara (1914). Subventioneaza tiparirea voi. Plumb de G. Bacovia (1916). intre 1922 si 1924, editeaza, impreuna cu Tudor Arghezi, Cugetul romanesc. Pana la aceasta data, poetul mai tiparise voi. Eternitati de-o clipa (1914), Amagiri (1917) si Gradina intre ziduri (1919). Cu Pe Arges in sus (1923) inaugureaza faza "traditionalista" a poeziei sale. In conditiile afirmarii rev. si grupului Gandirea, cu care poetul intretine relatii stranse, publica Satul meu (1925), Biserica de altadata (1926), Limpezimi (1928) si voi. de eseuri Traditie si literatura (1943). Cu Caietul verde (1932), Scutul Minervei (1933), Poeme intr-un vers (1935), Tarm pierdut (1937) si Umbra timpului (1940), lirica pillatiana marcheaza o noua faza de clasicizare, cu un plus de rafinament formal. Implinire (1942) incheie opera antuma a poetului. Ed. definitiva Poezii, 3 voi. (1944). Ciclul de poeme Cumpana dreapta, ramas in ms, a aparut abia in 1965. in colab. cu Adrian Maniu, PILLAT a scris doua piese de teatru: comedia Dinu Paturica (1925) si feeria Tinerete fara batranete (1926). I se datoresc, de asemenea. Antologia toamnei (1921) si Antologia poetilor de azi (2 voi., 1925-1927, in colab. cu Perpessicius). Foarte bun cunoscator al liricii moderne, PILLAT a realizat numeroase trad. din poezia universala. Culegerea de Portrete lirice (1936) reuneste eseurile sale despre mai multi poeti moderni reprezentativi.

In cautarea unor repere pentm situarea istorico-literara a poeziei lui P., numele care revine cel mai frecvent este al lui V. Alecsandri: un Alecsandri transpus "prin tot progresul de sensibilitate si prin toate prefacerile limbii pe care le-au putut infaptui cincizeci de ani de evolutie" (E. Lovinescu). Sugestiva, aceasta caracterizare e valabila indeosebi pentru etapa "traditionalista" a creatiei, inaugurata cu Pe Arges in sus: intre Mircesti si Miorcani sau Florica, apropierile de univers poetic sunt numeroase, ca si intre temperamentele clasic-echilibrate ale celor doi pastelisti, evocatori nostalgici si senini ai unei lumi patriarhale. Poet prin excelenta livresc, PILLAT este insa mai aproape de experienta lirica macedonskiana: intr-o perioada de tranzitie a poeziei romanesti, deschisa spre innoirile inceputului de secol, dar pastrand reminiscente din alte vremuri, el are, ca si Macedonski (al carui cenaclu 1-a frecventat), o curiozitate iesita din comun pentru miscarea formala a poeziei. inainte de a intreprinde explorarea propriului subiect creator, PILLAT simte nevoia recapitularii unui itinerar anterior al poeziei, exersandu-se si verificandu-se in modele confirmate. In Marturisirile din 1942 (publicate in Revista Fundatiilor Regale), poetul recunoaste el insusi ca "de la 1910 pana la 1918, poezia (lui) a fost deviata din matca ei naturala printr-o transplantare livresca si un aport strain". "Transplantarea livresca" insemnase parcurgerea mai multor formule in circulatie la inceputul secolului, indeosebi din zona poeziei parnasiene si simboliste. PILLAT pare a avea pentru moment vocatia unui "restaurator", a unui conservator de muzeu poetic, reconstituind vocea "obiectiva" impersonala a poeziei din imediata apropiere, cu o tehnica impecabila a versificatiei, aplicata in registrele cele mai diverse. Nota dominanta a acestei etape de inceput e data de parnasianism, de la care PILLAT preia cultul formei perfecte, nazuinta de asimilare a poeziei cu pictura si, in general, accentul pus pe evocarea plastica a obiectului, gustul pentru peisajele si culturile exotice. Directia clasicizanta a simbolismului francez ii putea oferi si ea anumite sugestii, si de fapt nu putine sunt temele simboliste dezvoltate de PILLAT in maniera parnasiana. De la Visari pagane la Gradina intre ziduri, pasiunea "caligrafierii" unor asemenea poeme e evidenta: poetul imita cu indemanare forme ale poeziei vechi persane {Din rubaiyatul lui Yussuf), reface fine stampe japoneze (Din samisen), ori fresce renascentiste (Fresca din Urbino), transcrie reverii clasicizante (Centaurii, Sonete corin-tiene), evoca vastele intinderi ale stepelor asiatice (Krum cuceritorul, Cantecele stepei), dar se exerseaza si in transpunerea starilor sufletesti intr-o tehnica analoaga picturii impresioniste (mai ales in volumul Amagiri) ori reia, in diferite variante, temele evaziunii simboliste, intoarcerea la "matca naturala" are loc odata cu publicarea, in 1923, a volumului Pe Arges in sus. Ciclul Casa amintirii, datat 1906-1910, schitase deja cateva din motivele lirice ale acestei carti, iar Gradina intre ziduri marcase de asemenea o apropiere de universul "mosiei" si al "ogorului stramosesc" (v. poezia Calatorul). Traditionalismul lui PILLAT coincide, in liniile sale mari, cu al altor poeti din primele decenii ale veacului - de la Goga la Iosif, pana la Voiculescu si chiar Blaga. In fond, poetul reface si el un itinerar strabatut si impus ca valoare simbolica inaintea lui: drum al intoarcerii intr-un univers de care se instrainase o vreme si pe care incearca sa-1 regaseasca. "Dezradacinatul" cauta sa prinda iar radacini in solul uitat, chemat de nostalgia reintegrarii in cosmosul dintai si apasat de un tipic sentiment de "vinovatie". Motivele lirice ale ratacirii si intoarcerii sunt esentiale si definitorii in Pe Arges in sus ("Am ratacit pe piatra cetatilor haine/ Si m-am jucat cu anii cum altii zvarla mingi"), insa, motivatia lor e alta decat aceea a poeziei samanatoriste. Poetul nu poate trai drama fiului de taran instrainat de ai sai in lumea ucigatoare de suflet a orasului si nici nu va suferi, ca Blaga, de raul veacului, proiectat in dimensiunile de ampla rezonanta ale "tristetii metafizice". "Vina" sa marturisita sta intr-un fel de intarziere de a lua cunostinta de adevarata sa natura si de spiritualitatea unui popor cu care se voia solidar. PILLAT are, sociologic vorbind, constiinta vinovata a unui "absenteist" ce-si descopera culpa si incearca o regenerare devotandu-se in implinirea unor "datorii uitate", ca la poporanisti. O asemenea situare nu poate fi totusi decat foarte relativa, caci elementul istorico-social nu e direct prezent in opera lui; el isi personalizeaza si impersona-lizeaza in egala masura atitudinea: impregnata de biografie, poezia din Pe Arges in sus e in acelasi timp expresia unei meditatii mai generale, de factura clasica, in care particularul e ridicat la categorial. "instrainarea" e la PILLAT esentialmente culturala, mai precis literara, poetica - o instrainare in poemele altora. Mobilul deliberat al poeziei va fi asadar recuperarea simbolica a "vetrei", prin abandonarea falselor drumuri si "ctitoria" unei vieti ce se identifica cu poezia. in ansamblul lor, poemele acestei carti au putut fi situate in categoria "pastelului psihologic" peisajul devine un pretext de meditatie asupra efemeritatii existentei umane si a statorniciei naturii, un agent al rememorarii unui trecut, cu alte cuvinte al reinvatarii de sine. Poetul nu descrie atat un colt de natura, cat se priveste contempland, citind peisajul. in universul inchis in cercuri concentrice, pornind de la "casa amintirii" spre "sat" si "tara" (M. Tomus), motivele lirice ale toamnei si amintirii sunt cele mai caracteristice pentru meditatia pillatiana senin-melancolica, precum a tuturor clasicilor. Poezie muzicala, ordonata in ritmurile elegiace ale "alexandrianului romanesc", ea beneficiaza si de rafinamentul notatiei, plastice, evocatoare, in care condeiul poetului se exersase de timpuriu. PILLAT are placerea cuvantului vechi si a expresiei carturaresti montate cu efecte stilistice remarcabile in rama poemului (v. de ex. Aci sosi pe vremuri, capodopera sa), iar utilizarea decorativa a unor elemente de limbaj popular da, si ea, un plus de culoare discursului liric. Acestui punct culminant al creatiei ii urmeaza insa o faza mai putin semnificativa valoric, in interiorul aceluiasi "traditionalism". Satul meu - incercare de a contura "harta lirica" a satului romanesc vazut pe coordonate arhaice, intr-o suita de poeme-monolog alcatuite invariabil din cate doua catrene, sufera de monotonia oricarei sistematizari excesive. E o deficienta ce reapare in volumul Biserica de altadata (1926), in programatica autohtonizare a evenimentelor biblice evocate in ciclul Povestea Maicii Domnului. In ipostaza de "iconar", poetul inregistreaza totusi cateva reusite prin stilizarea imaginii in genul picturii naive si perfecta asimilare a limbajului liric popular. Daca volumul Limpezimi (1932) mai prelungeste oarecum atmosfera si peisajele din Pe Arges in sus (v. ciclul Calendarul viei), cartile urmatoare (Caietul verde, Scutul Minervei, Tarm pierdut sau Umbra timpului) marcheaza o interiorizare reflexiva a poeziei lui PILLAT Eliberata de constrangerile unei versificatii care a putut fi numita "metronomica" (VI. Streinu), mai nobila, asadar, in planul expresiei, elegia pillatiana atinge unul dintre nivelele sale cele mai inalte (v. Elegiile din Caietul verde). Ramanand in esenta aceleasi, temele de meditatie tipice pentru poezia clasica (aci variatii la adagiu] horatian cunoscut) se patrund de culorile biografiei poetului. Faptul se observa si in evocarile "tarmului pierdut" al Helladei ori in sonetele din Scutul Minervei, dandu-se astfel masura distantei fata de reconstituirile impersonale din faza parnasiana. O nota aparte in ansamblul acestei creatii o dau controversatele Poeme intr-un vers, dintre care nu putine constituie, prin notatia concentrata a cate unei impresii, nuclee de iradiere a unei intregi atmosfere lirice. Foarte intinsa si, prin forta lucrurilor, inegala, opera poetica a lui PILLAT traseaza, in mic, diagrama principalelor momente din evolutia poeziei romanesti pe directia ei clasicizanta. Fara a ignora unele din cuceririle mai noi ale lirismului european, ea le asimileaza cu moderatie, subordonandu-le unui ideal de armonie si echilibru. Acestea sunt, de altfel, si coordonatele pe care PILLAT aseaza definitia a ceea ce el numeste "traditie vie".

OPERA

Povestea celui din urma sfant. Paris, 1911; Visari pagane. Bucuresti, 1912; Eternitati de-o clipa, Bucuresti, 1914; Iubita de zapada, poeme in proza, Bucuresti, 1915; Poezia lui Panait Cerna, Bucuresti, 1916; Amagiri, Bucuresti, 1917; Gradina intre ziduri. Paris, 1919 si Bucuresti, 1920; Pe Arges in sus. Bucuresti, 1923; Dinu Paturica, comedie in 4 acte, Bucuresti, 1925 (in colab. cu A. Maniu); Biserica de altadata. Bucuresti, 1926; Tinerete fara batranete, feerie in 10 tabloruri, Bucuresti, 1926 (in colab. cu A. Maniu); Florica, Bucuresti, 1926; intoarcere (1908-1918), Bucuresti, 1927; Limpezimi, Craiova, 1928; Caietul verde. Bucuresti, 1932; Scutul Minervei, Bucuresti, 1933; Pasarea de lut, Bucuresti, 1934; Poeme intr-un vers, Bucuresti, 1936; Portrete lirice, Bucuresti, 1936 (ed. II, adaugita, 1969); Tarm pierdut. Bucuresti, 1937; Umbra timpului, Bucuresti, 1940; Balcic, Craiova, 1940; implinire, Bucuresti, 1942; Asfodela, Bucuresti, 1943; Traditie si literatura. Bucuresti, 1943; Poezii, I-III, ed. definitiva, Bucuresti, 1944; Poezii, antologie si pref. de A. Rau, Bucuresti, 1965; Poezii, I-II, 1965; Poezii, I-II, antologie de D. Pillat, pref. de M. Tomus, Bucuresti, 1967; Cele mai frumoase poezii, Bucuresti, 1968; Portrete lirice, ed. ingrijita si pref. de V. Nemoianu, Bucuresti, 1969; Poezii, antologie, postfata si bibliografie de C. Ungureanu, Bucuresti, 1975; Eternitati de-o clipa. Eternites d un instant, trad. de Andreea Dobrescu-Warodin, pref. de A. Martin, Bucuresti, 1980; Poezii/ Poiemata, ed. bilingva romano-greaca, trad. A. Rau, Bucuresti, 1981; Poezii, I, 1906-1918, studiu introductiv de A. Anghelescu, ed. ingrijita si postfata de Cornelia Pillat, Bucuresti, 1983; Pe Arges in sus, antologie si postfata de I. Adam, Bucuresti, 1984; Opere, II (Poezii, 1918-1927), ed. ingrijita, note, variante, comentarii de Cornelia Pillat, Bucuresti, 1985; Opere, III (Poezii, 1927-1944), studiu introductiv de Monica Pillat, ed. ingrijita de Cornelia Pillat, Bucuresti, 1986; Opere, W (Talmaciri, 1919-1944), pref. de Ov. S. Crohmalniceanu, ed. ingrijita de Cornelia Pillat, Bucuresti, 1988; Opere, V (Proza, 1916-1942, Portrete lirice), ed. ingrijita de Cornelia Pillat, pref. de M. Martin, Bucuresti, 1990; Opere, VI (Proza, 1916-1942, Traditie si literatura. Rasfoind clasicii nostri), ed. ingrijita de Cornelia Pillat, Bucuresti, 1994; Casa amintirii, antologie, postfata si bibliografie de I. Adam, Bucuresti, 1996. Traduceri: Poezii alese din Francis Jammes (in colab. cu N. I. Herescu), Bucuresti, 1927; Saint-John Perse, Anabasis, Bucuresti, 1932; Poezii din Baudelaire (Les Fleurs du mal). Bucuresti, 1937; Din poezia germana. Cernauti, 1937.

REFERINTE CRITICE

N. Iorga, Istoria, II; E. Lovi-nescu, Critice, IX; idem, Istoria, III; T. Vianu, Scriitori romani, III; PILLAT Constantinescu, Scrieri, 4; S. Cioculescu, Aspecte; VI. Streinu, Pagini, I; idem, Versificatia moderna, 1966; I. Pillat, Marturii despre om si poet, 1946; D. Pillat, Mozaic istorico-literar, Secolul XX, 1969; idem, Itinerarii istorico-literare, 1978; Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, II; A. Martin, Poeti contemporani, I, 1967; N. Manolescu, Lecturi, 1968; M. Tomus, 15 poeti, 1968; I. Rotam, O istorie, II; D. Pacurariu, Clasicismul romanesc, 1971; L. Ulici, Recurs, 1971; Victoria Ana Tausan, Ion Pillat. Ceremonia naturii, 1972; Ov. Papadima, Ion Pillat, 1974; D. Micu, "Gandirea" si gandirismul, 1975; I. Pop, Transcrieri, 1976; C. Ungureanu, Contextul operei, 1978; M. Muthu, La marginea geometriei, 1979; C. Livescu, Introducere in opera lui Ion Pillat, 1980; Z. Ornea, Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea, 1980; B. Cioculescu, in Manu-scriptum, nr. 1, 1981; idem, in Ramuri, nr. 3, 1981; V. Fanache, in Steaua, nr. 6, 1981, Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 2, 1981; M. Muthu, in Steaua, nr. 3, 1981; Monica Pillat, in Ramuri, nr. 3, 1981; L. Ulici, in Romania literara, nr. 9, 1981; Gh. Grigurcu, in Steaua, nr. 9, 1982; Monica Pillat, in Mamtscriptum, nr. 3, 1982; Cornelia Pillat, in Manuscriptum, nr. 3, 1982; C. Livescu, in Cronica, nr. 45, 1983; S. Cioculescu in Romania literara, nr. 37, 1983; D. S. Dragoi, Ion Pillat, 1984; M. Scarlat, Istoria poeziei romanesti, II, 1984; III, 1986; I. Adam, Planetariu, 1984; Sultana Craia, Orizontul rustic in literatura romana, 1985; A. Iliescu, Poezia simbolista romaneasca, 1985; E. Manu, Spatiu etern, 1985; Z. Ornea, Actualitatea; E. Tacciu, Romantismul romanesc, 1985; N. Manolescu, Despre poezie, 1987; Z. Ornea, Interpretari, 1988; Gh. Grigurcu, De la Miliai Eminescu la Nicolae Labis, 1989; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 23, 1990; M. Martin, in Romania literara, nr. 13, 1990; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 25, 1993; G. Antonescu, Natura in poezia romaneasca, 1996; M. Muthu, Calcaiul lui Delacroix, 1996; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 23, 1997; idem, ibidem, nr. 45, 1999; B. Cioculescu, ibidem, nr. 3, 1999.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.