Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



  • Mircea MARTIN



    Mircea MARTIN - poza (imagine) portret







Mircea MARTIN - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 12 apr. 1940, Resita.

Critic literar.

Fiul functionarului Ion Martin si al Aureliei (n. Pop).

Scoala primara in orasul natal; tot acolo urmeaza Liceul mixt (1954-1957); Facultatea de Filologie la Univ. din Bucuresti, intre 1957-1962 (examen de stat). Din 1962, retinut la Catedra de teoria literaturii si literatura comparata. Dr. in 1980, la aceeasi Univ., cu teza G. Calinescu critic si istoric literar. Privire teoretica. A beneficiat de o bursa de studii in Elvetia, lucrand sub indrumarea lui Michel Raymond. in prezent, director al Editurii Univers, Debut in revista Contemporanul (1959). Colaborari (1959-1962) cu recenzii la Contemporanul, Amfiteatru (cronica literara intre 1966 si 1969), Luceafarul (rubrica Situatia poeziei, 1972-1973). Recenzii, cronici, eseuri, art. de teoria literaturii in Romania literara. Viata Romaneasca, Luceafarul, Cronica, Arges, Steaua etc. O parte din cronicile literare tiparite intre 1966 si 1969 sunt adunate in voi. Generatie si creatie (1969), asezat programatic sub formula "generatiei de creatie" a lui Tudor Vianu, vizeaza o definitie a actului critic ca "identificare infinit repetata" cu constiinta operei, revelandu-i "coerenta semnificativa". Voi. Critica si profunzime (1974) cuprinde studii despre Sainte-Beuve, Brunetiere, Valery, MARTIN Raymond, J. P. Richard, G. Picon; Dictiunea ideilor (1981) este consacrat unor probleme si personalitati ale criticii si teoriei literare (Valery, MARTIN Raymond, G. Picon, C. Bousoiio, Fundoianu, Vianu etc). Aspecte ale creatiei romanesti (Blaga, B. Fundoianu, G. Calinescu, T. Vianu) sunt analizate in Identificari (1977); eseul G. Calinescu si "complexele" literaturii romane (1981) ofera o analiza nuantata a operei calinesciene. Premiul Uniunii Scriitorilor (1969, 1977).




Succintul Argument ce deschide volumul Generatie si creatie (1969) scliita deja un program teoretic mai general, inca discret afirmat, dezvoltat insa cu consecventa in cartile urmatoare. imprumutand de la T. Vianu formula "generatiei de creatie", MARTIN se folosea de aceasta cuprinzatoare "fictiune necesara" pentru a contura un moment literar in interiorul caruia primatul urma a fi acordat totusi individualitatii operelor. Rod al activitatii autorului in spatiul criticii de intampinare, suita de cronici literare se voia unificata sub semnul definirii actului interpretativ ca "participare", "experienta", "incercare de identificare infinit repetata", vizand "constiinta unei opere (nu pe cea a autorului)". Regasim aici cateva dintre reperele teoretice ale "scolii de la Geneva" (A. Beguin, MARTIN Raymond, G. Poulet), orientative in sensul cel mai general pentru un demers critic care, afirmand primatul textului, intr-o perspectiva fenomenologica, nu exclude totusi "deformarea", inevitabila si de dorit, ca rezultat al personalitatii lecuirii. Dedicate unor scriitori reprezentativi ai momentului - poeti, prozatori, critici - aceste cronici traseaza in contururi ferme un numar de fizionomii particulare, intr-o expresie concentrata, in care se impune, pe langa exactitatea observatiei, eleganta stilistica. "Foiletonistul" e dublat aici de un eseist ("placerea analizei critice de a ajunge la o structura imaginabila, careia sa nu-i lipseasca imaginatia altor structuri" - se afirma in comentariul la Elegiile lui N. Stanescu) si, de fapt, MARTIN va abandona aproape total de acum inainte postura de "cronicar", in favoarea eseistului interesat sa reconstruiasca universuri coerente de sensibilitate si de gandire, situate cele mai adeseori la confluenta dintre critica si literatura. Critica si profunzime (1971) subliniaza, de altfel, aceasta intima comunicare: "Literatura intalneste critica prin tendinta irepresibila spre eseu - critica intalneste literatura prin ambitia si calitatea inconfundabila a unei scriituri" - afirma autorul in ultimele pagini ale cartii. Suita de analize din Critica si profunzime (continuata, in 1981, de eseurile din Dictiunea ideilor) confirma o asemenea orientare: universul problematic al Fiecarui critic in parte se constituie ca argument intr-o serie menita sa lumineze, din unghiurile cele mai diverse, insusi statutul criticii literare, ca interogatie asupra esentei fenomenului creator. Pe de alta parte, "calitatea artistica a scriiturii", ca "solidaritate deplina si exclusiva a continutului cu forma" intr-un "monolitism" al expresiei, cunoaste noi sublinieri, impotriva demersului "hiper-abstractizant si tehnicist" practicat in mediile structuraliste, dar si la o anumita distanta fata de comentariul metaforizant. Un anume scepticism metodologic il determina pe MARTIN sa priveasca cu precautie si spre "programele" afisate, preferand confruntarea acestora (si corectarea lor) cu realitatea intrinseca a gandirii concretizata in actul lecturii. "Atentia la unic" e remarcabila si in Identificari (1977) - tot atatea moduri de instalare in text, de descifrare din interior a "intimitatilor de gandire" definitorii pentru o opera si o personalitate creatoare, structurate de reteaua unor obsesii fundamentale, coagulate in forme specifice. O atare descifrare se realizeaza major si in G. Calinescu si "complexele" literaturii romane (1981), carte din care s-a publicat un prim volum. Subtilelor disocieri din Prolog, privind natura si motivatia "complexelor" culturii nationale raportate la culturile de mai veche traditie, le urmeaza analiza condusa cu siguranta si rigoare a ideilor calinesciene privind continuitatea si unitatea istoriei literaturii in cadrul mai larg al culturii romane. Se degaja astfel convingator "raspunsurile" specifice date de Calinescu acestei problematici, prin afirmarea "vechimii" (poporului si limbii romane), prin atitudinea fata de "ruralism", abordarea raporturilor dintre "cultural si estetic", interpretarea sensurilor traditiei etc. Comparatia cu viziunea istorico-literara a unor N. Iorga sau E. Lovinescu serveste deopotriva reliefarii personalitatii autorului studiat si luminarii din unghiuri diverse a statutului istoriei literare ca disciplina, asa cum a fost ea definita in cultura noastra. Publicarea, in 1984, a Introducerii in opera lui B. Fundoianu a constituit un moment important in "reconsiderarea" mai ales a eseistului Fundoianu, cu explicarea atenta a atitudinii sale orgolios-polemice din Imagini si carti din Franta (1922) si descifrarea unor idei precursoare in raport cu G. Calinescu, E. Lovinescu sau L. Blaga.




Desfasurate cu libertatea eseistica, dar si cu rigoarea de fond cunoscuta a tuturor interpretarilor sale de pana acum, demonstratia lui MARTIN reliefeaza in egala masura elementele unei "estetici" a lui Fundoianu (antinaturalism si un mai general antideterminism, adeziune nuantata fata de simbolism, antitraditionalism, modernism moderat etc), raportata la opera poetica (apreciata ca fiind opusa viziunii traditionaliste prin "depoetizarea peisajului", "dezantropomor-fizarea omului" si "naturalizarea" lui, "sarcasmul desfigurator", - insa evitand "excesele avangardiste"). Predominat "tematista", analiza operei poetice ramane deschisa unei dezbateri pluridimensionale, imbogatita de perspectiva teoreticianului si a istoricului literar atent la context (raportari la Bacovia, Arghezi, traditionalism, avangarda). Sub titlul Singura critica (1986), MARTIN revine asupra chestiunilor legate de statutul teoretic al criticii literare si de conditia dificila a criticului: pledoaria reinnoita pentru diversitatea formelor de expresie critica, pentru siguranta judecatii de valoare, moralitatea lecturii, echilibrul dintre subiectivitate si obiectivitate, "simpatie penetranta" (in termenii lui MARTIN Raymond) si luciditate a intelegerii. "Portretele" complexe, "sainte-beuviene", consacrate unor interpreti reprezentantivi ai literaturii, din contemporaneitatea imediata (E. Papu, A. Marino, L. Raicu, N. Manolescu, Gh. Grigurcu, L. Petrescu, Al. Calinescu) sunt edificatoare pentru ceea ce inseamna, in viziunea lui M" o critica creatoare, in discursul careia lumea operelor comunica intim cu personalitatea cititorului lor; critica criticii poate deveni astfel ea insasi o sui generis opera literara.

OPERA

Generatie si creatie. Bucuresti, 1969; Critica si profunzime. Bucuresti, 1974; Identificari, Bucuresti, 1977; G. Calinescu si "complexele" literaturii romane. Bucuresti, 1981; Dictiunea ideilor. Bucuresti, 1981; Introducere in opera lui B. Fundoianu, Bucuresti, 1984; Singura critica. Bucuresti, 1986.

REFERINTE CRITICE

Gh. Grigurcu, Idei si forme critice, 1973; MARTIN Iorgulescu, Scriitori tineri contemporani, 1978; E. Simion, Scriitori romani de azi, I, 1978; MARTIN Zaciu, Lancea lui Ahile, 1980; idem, Cu cartile pe masa, 1981; Gh. Grigurcu, Critici romani de azi, 1981; idem, Intre critici, 1983; I. Pop, Lecturi fragmentare, 1983; MARTIN D. Gheorghiu, Reflexe conditionate, 1983; N. Manea, Pe contur, 1984; L. Ciocarlie, in Limba si literatura, voi. IV, 1985; Ov. S. Crohmalniceanu, Al doilea suflu, 1989; Al. Piru, Critici si metode, 1989; I. Negoitescu, Scriitori romani contemporani, 1994; MARTIN Papahagi, Fragmente despre critica, 1994.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2018 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Mircea MARTIN

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Mircea MARTIN





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text