Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



  • Ilarie VORONCA



    Ilarie VORONCA - poza (imagine) portret







Ilarie VORONCA - biografie - (opera si scrierile)

 

(pseud. lui Eduard Marcus), n. 31 dec. 1903, Braila - m. 5 apr. 1946, Paris.

Poet

Fiul lui Isidor Marcus, proprietarul unui joagar, comerciant, si al Ceciliei (n. Brenner).

Studii la Liceul Pedagogic din Bucuresti (1914-1921). Licentiat al Facultatii de Drept a Univ. din Bucuresti (1924). Debuteaza in revista Sburatorul literar, cu poezia Tristeti de toamna (nov. 1921). Fecventeaza cenaclul condus de E. Lovinescu. Versurile publicate in Sburatorul literar, Flacara, Nazuinta, Contimporanul sunt adunate in volumul Restristi (1923).

Din 1924, cand redacteaza impreuna cu St. Roii si VORONCA Brauner, numarul unic din revista 75 H. P. (oct.), VORONCA se afirma printre principalii promotori ai miscarii de avangarda romanesti. Publica in Punct (1924-1925), face parte din red. revistei Integral 1925-1928, colaboreaza frecvent la rev. unu (1928-1931). Din capitala Frantei, unde plecase in 1926 cu intentia de a-si lua doctoratul in drept (proiect nerealizat), revine frecvent in tara sau trimite numeroase colab. (poezii, poeme in proza, eseuri, interviuri). La Paris, lucreaza, printre altele, in biroul unei soc. de asigurari. Dupa intoarcerea la Bucuresti, in 1929, e functionar la presedintia Consiliului de Ministri. Din 1933, se stabileste in Franta; continua sa trimita art. ziarului Adevarul (1935-1937). in anii ocupatiei naziste, participa la miscarea franceza de Rezistenta, iar dupa eliberare este directorul emisiunilor in lb. romana la Radio Paris. Se sinucide in aprilie 1946. Scrierile in lb. romana ale lui V., posterioare debutului cu accente bacoviene din Restristi, ilustreaza toate etapele importante ale miscarii romanesti de avangarda: momentul 75 H. P. poarta marca unui dadaism tarziu si al constructivismului, poemele publicate in rev. Punct, in 1924-1925, si abia in 1931, in placheta Invitatie la bal, se fac ecoul manifestelor construc-tiviste; Colomba (1927), Ulise (1928), Bratara noptilor (1929), Plante si animale (1929) indica, prin neobisnuita densitate imagistica si mobilitatea asociativa, anumite deschideri spre suprarealism, identificabile si in Zodiac (1930) si Incantatii (1931). Excesele "miliardarului de imagini" (E. Lovinescu) sunt evitate in mare masura in ultimele carti - Petre Schlemihl (1932) si Pattnos si alte sase poeme (1933) in care discursul liric se simplifica, primind accente whitmaniene. Eseuri si poeme in proza, in voi. A doua lumina (1930) si Act de prezenta (1932). Inaugurata prin traducerea unor carti reprezentative pentru creatia sa romaneasca (Ulise - Ulysse dans la citi, 1933; Petre Schlemihl - Poimes parmi Ies hommes -1934; Patmos, 1934), etapa franceza a scrisului lui VORONCA cuprinde inca cincisprezece carti (poezii, poeme in proza); ea continua direct perioada anterioara in directia unui lirism vizionar, cu accente imnice, insufletite de un autentic patos umanitarist, pe un fond de angoasa existentiala, permanent in opera sa (v. Permis de sejour -1935; La Poesie commune - 1936; La joie est pour l homme - 1936; Amitie des choses - 1937; L Apprenti fantome - 1938; Contre-solitude - 1946 etc). Proze: Lord Duveen ou l invisible a la portee de tous - 1941; L interview - 1944; Souvenirs de la planate Terre - 1945 etc. Conferinte despre literatura romana la Sorbona si Radio Paris. A tradus, in colab., folclor din culegerea lui C. Brailoiu (Les chants du mort, 1947).



Opera lui VORONCA reflecta principalele momente ale miscarii romanesti de avangarda dintre cele doua razboaie mondiale, cu care biografia sa poetica se identifica. Restristi, volumul de debut (1923), se situa inca in zona de iradiere a lirismului bacovian, la care se adauga ecouri din Camil Baltazar si Adrian Maniu. Tristeti, Nelinisti, Sfarsiri, Primavara trista, Preumblari bolnave sunt cateva dintre titlurile acestor poeme, circumscriind un sentiment de neliniste si apasare, intr-un peisaj cenusiu, pluvios, in lenta dezagregare - tablou al descompunerii materiei, al stingerii generale. VORONCA reface aici, in tonalitate sentimentala, cadrul targului de provincie bacovian ("orasul intunecat", "deznadajduit", "de intuneric", cu "tristetea zidurilor de internat", cu gradina publica in care "banci si lumini in toamna putrezesc") si fizionomia palidului "elev singuratic" stanjenit de decorul sumbru si tentat (precum Camil Baltazar din Vecernii) de evaziunea in natura regeneratoare. Daca universul poetic e inca restrans la cateva motive mai putin originale, poate fi remarcata totusi, inca de pe acum, indrazneala modernista a imaginilor. "Facilitatea aproape prodigioasa de a se exprima in comparatii si imagini" (E. Lovinescu) face si meritul, dar si deficienta acestei prime carti in care poezia se construieste adeseori prin simpla juxtapunere de metafore, uneori arbitrare, daunand unitatii poemului. Foarte curand, VORONCA se orienteaza catre primele manifestari ale avangardei, inaugurata de Manifestul activist catre tinerime al revistei constructiviste Contimporanul (mai, 1924). Creatia sa din acesti ani este evident modelata dupa programul constructivist, dezvoltat si teoretic in numeroasele manifeste, articole si eseuri publicate paralele in Punct (1924-1925) si Integral (1925-1928). Efemera 75 H. P (octombrie 1924) retinuse si un numar de texte antipoetice, compuse dupa reteta dadaista sau cea a "cuvintelor in libertate" futurista. Poetul neaga acum sentimentalismul si "dezagregarea bolnava, romantica suprarealista", opunandu-i idealul "ordinii esenta constructiva, calsica, integrala". In viziunea sa, poetul devine un "seismograf al dinamicii vremii, iar "poemul integral" urmeaza a se construi pe baza unei tehnici a imaginii sugerata, in ordine istorica, de catre F. T. Marinetti sau Pierre Reverdy: "plasmuire abstracta, imagine: raport pur a doua elemente cat mai departate (sau cat mai apropiate) intre ele". Rigoarea constructiei poeziei, orientata catre "analogia de corpuri geometrice", este serios concurata in aceasta definitie de procedeul "liberei insiruiri a cuvintelor" (ecou futurist) si al revelatoarelor "asociatii fulgere frunzis in noapte", menite sa imprime creatiei dinamica adecvata spiritului epocii masiniste. O asemenea definitie a actului poetic, situata la confluenta mai multor tendinte ale avangardei, va permite, de altfel, e destul de mare libertate de miscare a creatiei poetice a lui V., prin succesive nuantari, de la dadaism, futurism si constructivism, pana la frontierele scrierii automate suprarealiste. Invitatie la bal, ce aduna, in 1931, versurile tiparite in reviste intre 1924 si 1925, prelungeste, de fapt, sentimentalitatea ravasita de "tristeti" si de "restristi" a debutului, in feeria mecanica a metropolei cosmopolite. Versul e eliptic, construit in stilul "telegrafic" propus in manifestele vremii, de un ermetism mai mult gramatical. Imagismul abundent, caracteristic inca de la debut, vizeaza sugestia dinamismului vietii modeme, cautand desenul geometric, organizat intr-o suprapunere simultaneista de planuri ale notatiei, precum in acest Almanah: "Supapa ora in alama si zinc/ sangele face salturi de necrezut subteran/ acid pasul ca un cuvant cub deschis/ campul intre coaste curb sau plan. // Amazoana peste preerii in vis/ las gandul rasturnat in oglinzi/ zgomotele descresc ca pretul cerealelor". In ciuda unor reusite remarcabile, rigiditatea tehnicista a unei asemenea poezii convine mai putin temperamentului elegiac al poetului. Contactul cu miscarea suprarealista, din ce in ce mai puternic in anii urmatori, va fi decisiv pentru evolutia lui VORONCA Fara a deveni vreodata un suprarealist propriu-zis, poetul e stimulat totusi de libertatea asociativa nelimitata si de fervoarea romantica a curentului patronat de Andre Breton indeosebi intre anii 1928 si 1931 (adica in perioada colaborarii la revista unu). Schimbarea tine mai mult de deplasarea unor accente in cadrul unei doctrine poetice de sinteza avangardista. Ramas acelasi in datele sale fundamentale (anti-traditionalism, respingerea conventiei literare in profitul poeziei definita ca stare de spirit in perpetua mobilitate, ca act existential, cult al inovatiei radicale etc.), acest program adauga exaltarea romantica a imaginatiei creatoare si a visului (care devine principalul agent de subversiune anticonventionala si de dinamizare a poeziei, garantandu-i in acelasi timp autenticitatea). "Miliardarul de imagini" (E. Lovinescu) scrie, incepand cu poemul erotic Colomba (1927), o poezie a jubilatiei imnice, de intensa metaforizare, eliberata acum de constrangerile esteticii constructiviste, impinsa iarasi pana la supraaglomerarea baroca, ce va atinge in Incantatii (1931) maxima amplitudine. Elanul imagistic iesit din comun il va indrepta spre poemul construit panoramic, - vast "reportaj liric" coaguland o suita de "ode elementare", in volume ca Ulise (1928) si Bratara noptilor (1929), care se situeaza printre creatiile sale cele mai valoroase. Comparat ca structura cu poemul lui Apollinaire, Zone, Ulise (impreuna cu Bratara noptilor si mai ales cu Plante si animale - 1929), poate fi apropiat si de universul arghezian al "boabei si al faramei" ori de "poezia roadelor" a lui Ion Pillat" class="navg">Ion Pillat. Situarea lui VORONCA printre "traditionalisti" (G. Calinescu) e-totusi o eroare, elementele fundamentale ale universului sau, ca si structura poeziei sale neavand decat foarte superficiale incidente cu traditionalismul. Ultimele volume ale lui VORONCA se deschid tot mai mult spre un lirism vizionar, aducand in creatia sa solemnitatea amplului discurs umanitarist de factura whitmaniana -vis al unui cosmos purificat si al unei omeniri eliberate de servitutile "veacului mediocritatii". Imagismului fragmentar, dezlantuit spectaculos in versurile de pana la Incantatii, i se substituie, indeosebi in Petre Schlemihl (1932), si Patmos (1933), notatia directa, accentul fiind deplasat de pe imaginea de detaliu pe viziunea de ansamblu, care castiga in coerenta, frenezia vitalista face loc meditatiei si reveriei mai calme, intr-un univers scaldat in luminile visului: "Zi linistita, zi luminoasa, / cu semanaturile stralucind langa soarele de arama/ Cu impartirea dreapta a bucatelor/ Langa aburii desfacuti intre fanete si vanturile de argint/ Iata-te tu, omule bun, /Argat sau cantaret cu uneltele amiezii /Cainii latra bucurosi, cainii iti ies inainte/ Din vocea ta buna ziua urca limpede". E o formula ce va fi dezvoltata in limbajul simplu si direct al poeziei sale franceze, egala ca intindere cu opera scrisa in romaneste. Univers al transparentei si puritatii, al generoasei comuniuni a lucrurilor umile, ridicand in plan poetic evenimentul cotidian pe care il glorifica cu pasiunea si forta imaginativa a unui romantic, poezia lui VORONCA se impune in primul rand prin extraordinara sa incarcatura imagistica, de o mare bogatie si varietate a inventiei. Metaforizarea excesiva dauneaza uneori echilibrului general al poeziei. Remarcabila este si poezia poetului, scrisa in acelasi stil imagistic, in care propozitiile manifestului de avangarda se confunda cu poemul. In plus, A doua lumina (1930) si Act de prezenta (1932) constituie unele dintre cele mai entuziaste pledoarii pentru poezie din literatura romana a secolului nostru.




OPERA

Restristi, Bucuresti, 1923; Colomba, Paris, 1927; Ulise, Paris, 1928; Plante si animale. Terase, Paris, 1929; Bratara noptilor. Bucuresti, 1929; A doua lumina, Bucuresti, 1930; Zodiac, Bucuresti, 1930; Invitatie la bal (1924-1925), Bucuresti, 1931; Incantatii, Bucuresti, 1931; Act de prezenta, Bucuresti, 1932; Petre Schlemihl, Bucuresti, 1932; Patmos si alte sase poeme, Bucuresti, 1933; Ulysse dans la cite, traducere partiala Roger Vailland, praface de G. Ribemont-Dessaignes, Paris, 1933; Poemes parmi Ies hommes. Bruxelles, 1934; Patmos, Paris, 1934; Permis de sejour, Paris, 1935; La Poesie commune, Paris, 1936 (ed. II, 1979); La joie est pur l home, Paris, 1936; Pater noster, Paris, 1937; Ami-tie des choses. Paris, 1937; Oisivete, Paris, 1938; L Ap-prenti fantome. Paris, 1938; Le Marchand de quatre saisons. Bruxelles, 1938; Lord Duveen ou l invisible a la portee de tous, Paris, 1941; La confession d une ame fausse, Paris, 1942; L Interview, Paris, 1944; La ele des realites, Paris, 1944; Henrika, Paris, 1945; Souvenirs de la planete Terre, Paris, 1945; Contresolitude, Paris, 1946; Les chants du mort. Paris, 1947; Diner chez Jeanne Coppel, Paris, 1952; Poimes choisis, pref. de Tristan Tzara, Paris, 1956 (ed. II, 1967); Poemes inedits, presentation de D. P. Bouloc, Paris, 1961; Poeme, cu o pref. de E. Simion, Bucuresti, 1961; Poemes inedits. Paris, 1964; Onze recits, pref. de Eugene Ionesco, 1968; Poeme pour glorifier la pied. Paris, 1971; Poeme alese, I-II, antologie, trad. si pref. de S. Pana, Bucuresti, 1972; Act de prezenta, studiu introductiv si note de I. Pop, Cluj, 1972; Mic manual de fericire perfecta, trad. de S. Pana, Bucuresti, 1973; Interviul. Unsprezece povestiri, traducere de B. Brezianu, Irina Fortunescu, I. Pop, pref. de I. Pop, cuvant inainte de B. Brezianu, Bucuresti, 1989; Zodiac (Scrieri, I), ed., studiu introductiv si note de I. Pop, Bucuresti 1992; Incantatii (Scrieri, II), Bucuresti, 1993; A doua lumina, proze (Scrieri, III), Bucuresti, 1996.

REFERINTE CRITICE

E. Lovinescu, Istoria, III; Perpessicius, Mentiuni, I-V; P. Constantinescu, Scrieri, V; G. Calinescu, Principii; idem, Istoria; I. Pop, in Tribuna, Nr. 18, 1965; idem, in Tribuna nr. 23, 1966; E. Ionescu, in Tribuna, nr. 14, 1968; N. Manolescu, Metamorfozele; I. Pop, Avangardismul; S. Pana, in Luceafarul, nr. 11, 1971; C. Veronca, in Romania literara, nr. 32, 1971; D. Pillat, Mozaic istorico-literar, 1971; Al. Piru, in Romania literara, nr. 39, 1972; C. Cio-praga, in Cronica, nr. 52, 1973; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 42, 1973; Al. Philippide, in Luceafarul, nr. 6, 1973; M. Zaciu, in Tribuna, nr. 10, 1973; idem, in Manuscriptum, nr. 3, 1973; idem, Ordinea si aventura, 1973; Ovid S. Crohmalniceanu, Literatura, II; N. Balota, Arte poetice ale secolului XX, 1976; I. Negoitescu, Analize si sinteze, 1976; I. Vartic, Spectacol interior, 1977; H. Zalis, in Saptamana, nr. 335, 1977; Gh. Grigurcu, in Steaua, nr. 4, 1978; C. Sorescu, in Saptamana, nr. 413, 1978; S. Cioculescu, in Flacara, nr. 6, 1979; B. Brezianu, in Secolul 20, nr. 11-12, 1980; M. Bucur, Poezie-destin-drama, 1982; M. Mincu, Avangarda literara romaneasca, 1983; D. Micu, Modernismul romanesc, I-II, 1984-1985; M. Scarlat, Istoria poeziei romanesti, III, 1986; I. Pop, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 3-4, 1987; idem. Avangarda in literatura romana, 1990; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu; 1989; idem, A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei, 1993; D. Micu, Scurta istorie a literaturii romane, II, 1995; M. Papahagi, Interpretari pe teme date, 1995.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Ilarie VORONCA

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ilarie VORONCA




UN INSTRUMENT DE LUCRU PENTRU EXEGEZA ISTORIOGRAFICA,

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text