Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Maitreyi - CAPITOLUL 7 de Mircea ELIADE




Din jurnalul lunii urmatoare:
"Noi doi, singuri, discutind despre virilitate; Walt Whitman, Papini si ceilalti. Ea a cetit putin, dar ma asculta. Stiu ca ma place. Mi-o spune. Marturiseste ca s-ar da ca intr-un poem din Tagore, pe plaja, in inceput de furtuna. Literatura."
"Patima creste, delicios si firesc amestec de idila, sexualitate, prietenie, devotie.
Cind stau linga ea pe covor, cetind impreuna, daca ma atinge, sunt excitat si ma turbur nebuneste. Stiu ca si ea e turburata. (Nota. Nu e adevarat. Maitreyi n-a simtit niciodata patima in timpul acela.) Ne spunem multe prin literatura. Citeodata ghicim amindoi ca ne vrem. (Nota. Inexact; Maitreyi era cistigata numai de joc, de voluptatea amagirii, nu de ispita. Nici nu-si inchipuia pe atunci ceea ce poate insemna pasiunea.)"
"Cea dintii seara si noapte (pina la 11) petrecuta singur cu Maitreyi, traducind
Vallaka lui Tagore si discutind. Inginerul, intorcindu-se de la un dineu in oras, ne-a surprins in odaia ei, la taifas. Eu, calm, am continuat sa vorbesc. Maitreyi s-a zapacii, a apucat volumul de poeme si l-a deschis; iar cind a intrat d-l Sen in odaie, i-a spus:
― Invatam bengali
Asadar, si ea minte?! (Nota. Jurnalul acesta e exasperant. De ce trebuie sa sufar atita ca sa inteleg un ingur om? Pentru ca, marturisesc, nu intelegeam nimic din Maitreyi pe atunci, desi credeam ca o iubesc si ca sunt iubit. Ea nu mintea, ci uita numai. Uitase ca venisem la ea pentru Vallaka si, cind a intrat inginerul, si-a adus aminte, firesc. Daca ar fi fost altcineva, ar fi continuat conversatia, dar in fata parintelui nu vorbea niciodata, de aceea s-a reintors la carte.)"
"I-am adus astazi lotusi, atit de multi, incit, luindu-i in brate si multumindu-mi, nu i se mai vedea fata. Sunt sigur ca Maitreyi ma iubeste. (Nota. Cit mi-a trebuit pina sa inteleg!) Scrie poeme pentru mine si-mi recita ziua intreaga versuri. Eu nu o iubesc. O admir enorm si ma excita: totul, carnea, ca si sufletul. Am surprins ceva nou in ea.


Vorbeam cu Lilu si i-am spus ca voi repeta anu-mite lucruri, auzite de la ea, sotului.
― Si ce imi va putea face? intreba insinuant Lilu.
― Stiu eu, nu ma pricep in lupte conjugale, am raspuns
― O va pedepsi, intr-un fel sau altul, accentua Maitreyi si repeta cuvintele, rizind, cind am ramas singuri.
Asadar, si ea stie? De altfel, mi-a marturisit ca ar vrea sa dea intr-o nebunie, ntoxicata de dragoste sau de patos. Aflu sinceritati inaccesibile celorlalti, pe care nu leas fi banuit in cele dintii zile ale prieteniei noastre, (Nota. Adevarul era ca Maitreyi se juca pur si simplu si, chiar dupa ce Lilu ii destainuise in ce consta dragostea de sotie, ea nu intelegea nimic si repeta anumite lucruri, numai pentru ca o desfatau.)"
"Escapada noastra ― Maitreyi, Lilu, Mantu si cu mine ― la un cinematograf de cartier, unde rula un film indian cu Himansural Ray. Cit da mult ne-am vorbit, apropiati, si cit am ris. Dar la plecare a avut o criza si si-a pierdut constiinta. Nu stiam cum sa mi-o explic: intunerecul, subiectul filmului sau spasm sexual, datorit apropierii mele? Stiu ca e neinchipuit de senzuala, desi pura ca o sfinta. De fapt, acesta e miracolul femeiei indiene (verificat si de confesiunile prietenilor mei bengalezI): o fecioara care ajunge amanta perfecta in cea dintii noapte."
"Maitreyi imi insinueaza o idila cu un tinar superb, un bengalez la studii in Anglia.
Asadar, urmeaza itinerariul tuturor mediocritatilor sentimentale (Nota. Fa voia numai sa-mi marturiseasca hotarirea de a renunta ia tot ceea ce se intimplase inainte de mine.)"
"Aduc iarasi flori. Ea e suparata ca am dat si celorlalte fete, si d-nei Sen. Cred ca
Mantu a observat familiaritatea noastra, caci intervine prompt cind suntem singuri si, desi Maitreyi ii spune ca e private talk, el tot ramine.
Am fost la cinematograf cu inginerul, care imi vorbeste trist de amanarea calatoriei in Franta. Mi s-a parut mie sau a insinuat o eventuala unire a mea cu Maitreyi? Cind ma intorc, ma intreb daca, intr-adevar, mi-e draga, desi tot timpul, in masina, eram intoxicat de imaginea patului nostru nuptial."
"Continuu o strategie care ma amuza. Ma feresc sa intilnesc pe Maitreyi, prefacinduma ca mi-e teama, ca sunt indragostit nebun etc. Mi-a vorbit azi-dimineata aproape fortindu-ma s-o primesc in camera mea. Intimitatea aceasta cu o indiana e ceva nemaipomenit. Nici eu nu stiu cum s-o sfirsi. Ma turbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit. Ma amuz numai."
"Neasteptata volte-face din partea Maitreyiei. Eu mersesem prea departe, simulind o devotie de copil (credeam ca acesta e drumul catre inima oricarei indienE). Dar Maitreyi nu e numai o fecioara indiana, ci si un suflet original, cu o vointa stranie. O dezgusta devotia, adorarea barbatilor, imi spune (intelegindu-ma si pe mine alaturi de ceilalti admiratori platonicI). E comun, e banal, copilaresc. Uraste sau dispretuieste pe admiratori. Viseaza un barbat exceptional, deasupra sentimentelor si sentimentalismului. Atitudinea mea o enerveaza.
Bun! Daca e adevarat ce spune, schimb tactica. Deja farmecul senzual care ma coplesea in timpul convorbirilor noastre a disparut indata ce mi-a marturisit acestea.
Sunt de-acum mult mai liber, mai liberat. Ard de nerabdare s-a intalnesc iarasi in camera mea, s-o vad cum va reactiona. Voi arata Maitreyiei ca nu-mi pasa de dragostea ei. Stiu ca ma iubeste. Nu se poate ascunde. Stiu ca e legata de mine. Iar daca am ramine singuri 24 de ceasuri, mi s-ar da fara sovaire.
Dar de ce ma insulta, pentru Dumnezeu? De ce imi spune ca ii repugna dragostea comuna? Este altceva mai bun?"
"Nici o femeie nu m-a turburat atita. Suferinta mea senzuala e un blestem, in aceasia luna arida, cu atitea lucrari pe cap. Sa fie, oare, misterul trupului ei? Ma indoiesc; ma turbura orice conversatie care imi insinueaza primejdia, adica unirea mea cu Maitreyi, care se pune la cale. Stiu ca sunt in primejdia aceasta. Am atitea probe zilnice. D-na Sen, indeosebi, ma covirseste cu simpatia-i materna. Inginerul ma numeste
"copilul" sau. (Nota. Nu intelegeam nimic, fireste!)"
"Seara, la masa, d-na Sen se plinge ca o chem inca «doamna», iar nu «mama», cum e obiceiul in India. Are o blindete sfinta si comunicativa, o inocenta deconcertanta. O iubesc.
Se fac comentarii insinuante. Mantu cere sa-l numesc «unchi», iar Lilu «tanti», desi nu are decit 17 ani. Ma amuz.
Problema Maitreyiei. Dintr-un nimic ne-am suparat (de altfel, aceasta ni se intimpla de doua ori pe zI), si a incercat tot felul de gesturi erotic-sentimentale ca sa ma impace.
Am lucrat mohorit tot timpul, inchis la mine in camera. Eram, insa, fericit, caci speram sa se strice prietenia noastra prea familiara si pasiunea noastra nemarturisita. Mi-era teama ca ajunsesem prea departe si ma legam de orice pretext ca sa dau inapoi. Dar nu; ca si-a cerut scuze, si jocul a reinceput. Simt ca n-am sa pot sa ma stapinesc mult."
"Aproape am sarutat-o astazi dupa-amiaza, singuri noi doi in odaie. Am facut eforturi sa n-o imbratisez, intr-atit era de excitata ea si atit de innebunit eu. M-am multumit sa-i string si sa-i musc bratul. Mai mult n-am vrut. Mi-e teama, mi-e spaima de mine. (Nota.
Maitreyi n-a fost o clipa excitata, cum credeam eu. O turbura numai atitudinea mea. Ea voise sa se joace, iar eu ajunsesem mult mai departe.)
Maitreyi e o fata rara; dar sotie nu va fi tot atit de mediocra ca oricare alta?
A venit mai tirziu, spre seara, cu acel admirabil sal stacojiu, care o lasa aproape goala si ii vadeste sinii bruni intr-o paloare ucigator de turburatoare. Stiu ca a imbracat acest costum obscen si fermecator pentru mine; inginerul e absent, altminteri n-ar fi avut curajul sa-l imbrace. (Nota. De fapt, nu era decit un costum de Rajputana, care se poarta de-a dreptul pe trup, nu peste pieptar, cum e obiceiul in Bengal.)
Maitreyi vine mereu in camera mea, vine fara nici un motiv si intotdeauna insinueaza sau provoaca. Pasiunea o face frumoasa. Senzual, carnal, e peste fire de ispititoare. Fac eforturi ca sa o judec hidoasa, grasa, urit mirositoare si sa ma pot stapini.
E un fel de «meditatie prin imagini contrarii» ceea ce incerc eu. Adevarul este ca nervii mi se consuma inutil, si, de fapt, nu inteleg inca nimic precis. Ce vor cu mine?"
"De dimineata, cearta cu Maitreyi. Ea se simte jicnita pentru toate nimicurile si ameninta sa nu vorbeasca cu mine o saptamina. Azi i-am spus ca nu-mi pasa, orice ar face ea. Faptul acesta m-a calmat si m-a ajutat sa lucrez. Lilu a venit sa intervina, spunindu-mi ca «poeta e nespus de deprimata«. I-am raspuns ca eu nu sunt suparat, dar daca lucrul acesta o amuza Cit de banale sunt toate femeile, intelegeam eu.
Aceeasi melodie, aceeasi in Europa sau in Asia, cu femei inteligente, stupide, perverse sau fecioare.
Seara am fost la cinematograf singur, petrecind de minune. La cina, Maitreyi s-a asezat iinga mine, intr-o sari superba, veche de o suta de ani. Era plinsa, tacuta; de-abia a mincat. «Mama» a inteles totul. Mi-a multumit ca am vorbit cu ea. Dupa cina avem o mica «explicatie». Maitreyi imi spune ca n-am inteles-o atunci cind am crezut ca dispretuieste dragostea, simpatia"


"Lupta a durat un sfert de ora. I-am strivit miinile. Era fermecatoare zbatindu-se; fata i se contorsiona, lacrama, se ruga in gind Ia Tagore. Incerca sa-si scoata mimile prinse de incheieturi in pumnul meu; caci aceasta era lupta. Eram calm, experimentand detasat de durerea fizica si de orgoliu.
In sfirsit, a trebuit sa recunoasca, era infrinta. Aceasta i-a dat o bucurie amestecata cu senzualitate amara. Stiu ca era fericita ca eu am infrint-o. Dar suferea ca maestrul ei spiritual, guru, nu o ajutase. Etc.
Cind ne-am dus spre odaia ei, noi doi, singuri, ea mi-a soptit:
― Mi-ai frint miinile!
I le-am luat fara sa reflectez si, mingiindu-le, le sarutam. Aceasta e extraordinar pentru India. Sa stie cineva, ar ucide-o! (Nota. Exageram.)
Dupa masa, fara sa-mi vorbeasca, mi-a zvirlit in odaie o floare"
"Cinematograf cu Maitreyi si ceilalti. A stat linga mine, fireste. In intunerec mi-a spus ca lucruri importante sunt de lamurit. Apoi, cind a aflat ca ma joc, ca putin imi pasa de
«sentimentele» ei, ca o urasc (minteaM), si-a pierdut calmul ei de regina (Cleopatra?) si a inceput sa plinga. Nu am fost emotionat.
A plins a doua oara, la iesire, violent. Eu i-am spus: «Maitreyi!» si am tacut penibil. In aceeasi seara a plins iarasi la mine in odaie, nervos, acoperindu-si fata in sal. Totdeauna fara nici o lamurire. Dar a avut puterea sa rida cind au venit ceilalti."
"Neasteptate «explicatii" cu Maitreyi. Ea a fost mai tare astazi A plins numai o singura data. Eu m-am aratat nervos, desperat, insinuind o plecare urgenta. Finalul a fost violent; am rugat-o sa plece din odaia mea. M-am trintit pe pat, simulind o criza mai mare decit simpla mea Incurcatura. Am fost ridicol. Am fagaduit Maitreyiei ea vom ajunge iarasi «prieteni». Ce stupid! Printr-o tactica idioata am «marturisit» o suta de minciuni care ma banalizeaza pina la greata, am facut «scene» etc, etc iar ea a fost de un calm admirabil. Mi-a spus ca isi are partea ci de vina in «glumele» noastre sentimentale. Pentru aceasta sufera, caci s-a coborit in ochii mei. Dar lucrurile trebuie sa se sfirseasca aici; sa fim iarasi prieteni.
Noaptea.
"Oh! Dar lucrurile nu sunt atit de simple. O iubesc mult, feroce, si mi-e teama de
Maitreyi. Mi-a spus ca sufera de raul pe care mi l-a facut.
Mi-e teama, dar ma bucur. Sufletul nu mi-e inca uscat de gindurile noi si nerezslvate.
Pot fi inca patimas indragostit, desi nu sentimental. Dar, de fapt, ce-mi pasa mie daca sunt sau nu sentimental?"
"Intoxicatie? Cad victima propriei mele farse? Astazi, de dimineata si pina seara tirziu, am fost «fericit*, intele-gind prin acest cuvint tern un fluviu irational de sentimente majore, vitale, restaurind pofta de existenta si de joc. Eram gata sa-i spun
Maitreyiei: «Vrei sa fii sotia mea?» si sunt gata si acum. As fi atit de fericit sotul ei! Atit de purificat, de senin"
"Dupa-amiaza, conversatie cu Maitreyi asupra mariajului. Ma gindesc mult si ma inchipui sotul ei, sef de familie si miracol etic. Satisfactii, liniste.
Seara imi spune ca e desperata ca nu i-a scris Tagore. Poetul e pentru ea mai mult decit guru, e prieten, confident, logodnic, zeu, poate amant. Imi marturiseste ca nimeni nu banuieste legatura lor. O iubire indiana. Sunt gelos? M-am hotarit sa-i spun ca e inutila dragostea noastra; de acum, ea stie tot, fie ca i-am marturisit, fie ca i-am sugerat sau a inteles singura (nota: totusi, nu stia nimic, nu intelesese nimic preciS), pentru ca nu voi accepta ca sotia mea sa fi iubit intai pe altul. Ea a observat supararea mea, oarecum severa si emfatica. Dupa cina n-am vorbit nimic. Mi-a trimis cuvintul prin
Khokha, spunindu-mi ca am jicnit-o. N-am raspuns.
Citeodata, afacerea aceasta ma enerveaza, alteori ma amuza. In general, sunt intoxicat de dragoste, visez casatorie si fii. Ma face sa-mi pierd mult timp. Concentrarea mintala e dificila. Dar nu voi renunta la dragoste."
"Noaptea a fost cutremur. Am avut febra tot timpul. Azi-dimineata, cind am intilnit pe Maitreyi, i-am daruit o carte scumpa."
"Zi de extraordinara emotie, pe care mi-e peste putinta s-o insemn aci. Pe scurt,
Maitreyi m-a certat intrebindu-ma unde vreau sa ajung, caci neslapinirea mea o compromite, ca Mantu si Khokha au inceput sa afle etc. Plingea cu spasme. Eu n-am scos un cuvint. Eram mihnit, o jicnisem. Dar si pozam enorm.
Din nefericire, Khokha era pe veranda, alaturi de odaia mea, si a auzit tot. Cind
Maitreyi a aflat asta, a inceput sa plinga mai desperat. Mi-a scris pe marginea unui plic ca ar vrea sa moara. Pentru o indiana, ceea ce stie Khokha acum e dezonoare.
Totusi, cind s-a linistit, mi-a deretecat prin odaie si mi-a aranjat florile pe masa. Eu nam vorbit."
"Maitreyi a inceput sa scrie o carte de poeme asupra «iluziilor si miragiilor frumoase»."
"Azi, pe cind ii povesteam destrabalarile felelor din Europa, ea m-a intrebat daca sunt pur, si numai gindul ca s-ar putea sa nu fiu a inspaimintat-o intr-atat. Ineit a inceput sa plinga. Setea aceasta violenta, mistica, dupa puritate m-a emotionat.
Pe seara, ajungind iarasi sa vorbim despre casatoria ei, ― cu un strein, un tinar bengali care desigur ca nu o va face fericita, recunoaste Maitreyi ―, i-am marturisit ca marele meu pacat e acela de a fi nascut alb (cred putin in aceasta marturisirE), ca, daca as fi fost indian, as fi avut alte sanse etc. Aceasta a nedumerit-o iarasi, si eu i-am pus marea intrebare: de ce nu putem fi noi casatoriti? De ce nu e ingaduita unirea noastra?
Ea m-a privit inmarmurind si a cercetat cu ochii in toate partile, sa vada daca nu m-a auzit cineva.
A inceput a spune ca asa e hotarit de soarta sau de Dumnezeu (eu o intrebasem daca Dumnezeu a hotarit astfel sau prejudecatile, dar mi-a raspuns ca Dumnezeu isi manifesta dorinta prin prejudecatI), ca poate dragostea mea e numai o iluzie trecatoare etc. Fapt e ca dragostea aceasta ― pe care o socotisem la inceput imposibila, minora, fantezista ― si atitudinea Maitreyiei, pe care o crezusem multa, vreme indragostita de mine ― in timp ce ea nu e de nimeni ― ma stapinesc si ma duc departe; intr-un suflet al meu. nestiut pina acum, intr-o margine de gind unde ma simt fericit si splendid. Nu stiu cum sa exprim toate sentimentele acestea revelate. Ma gindesc serios la unire"
***
Din ziua aceea am vazut-o cu greutate. Raminea tot timpul in odaia ei, scriind si cintind. I-am trimis citeva bilete inocente prin Lilu, la care nu mi-a raspuns. Am crezut o suma de lucruri in prima noapte, apoi mai putine, apoi n-am mai crezut nimic. Am observat ca pot trai foarte bine si fara Maitreyi.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.