Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Maitreyi - CAPITOLUL 6 de Mircea ELIADE



Intr-o zi, d-l Sen batu la usa mea. Iesii in prag si il vazui gata de plecare, iar pe
Maitreyi investmintata in cea mai frumoasa sari pe care o avea, de culoarea cafelei crude, cu sal maron si papuci de aur.
― Fiica-mea tine o conferinta despre esenta frumosului, imi spuse.
Eu ii privii surprins si zimbii cu o mirare si incintare prefacute. Maitreyi se juca indiferenta cu salul. Avea un sul manuscris in mina si coafura foarte ingrijita. Fara indoiala ca se parfumase cu "Keora atar", pentru ca patrundea pina la mine esenta aceea zapacitoare.
― Ii urez din inima tot succesul. Numai sa nu se intimideze, adaogai eu, privind-o.
― Nu e intiia data cind vorbeste, lamuri d-l Sen, orgolios. Pacat ca nu pricepi destul de bine bengaleza ca s-o asculti si d-ta
Am intrat in odaia mea oarecum intimidat, cu o turbure dezamagire in suflet. Mi-am reluat lectura cu greu, caci figura Maitreyiei conferentiind despre frumos ma obseda. Ori e o farsa la mijloc, ori eu sunt un dobitoc, imi spuneam. Niciodata n-as fi crezut ca fata aceasta poate gindi probleme atit de responsabile. Repetam prostit: esenta frumosului
Cind am auzit masina oprindu-se in fata casei, peste vreo doua ceasuri, am iesit intradins pe veranda ca sa-i intimpin. Maitreyi mi s-a parut putin cam trista.
― Cum a fost? intreb eu, adresindu-ma amindorora.
― Nu prea au inteles-o toti, raspunse inginerul. A fost prea profunda, a vorbit de lucruri prea intime: despre creatiune si emotie, despre interiorizarea frumosului, si publicul n-a putut-o urmari intotdeauna.
Am crezut o clipa ca Maitreyi se va opri sa mai stea cu mine de vorba, dar a trecut prin fata usii fara sa ma priveasca si a alergat sus. Am auzit-o inchizind ferestrele in odaia ei. Nu-mi gaseam locul, si atunci mi-am luat cascheta si am pornit sa ma plimb in parc. Coborind treptele verandei, ma auzii chemat din balcon.



― Unde te duci?
Maitreyi sta aplecata pe balustrada, intr-o sari alba, de casa, parul lasat pe umeri si bratele goale. Ii spusei ca ma duc sa ma plimb prin parc si sa-mi cumpar tutun.
― Poti trimite pe servitor sa cumpere tutun.
― Si eu ce sa fac? intrebai.
― Daca vrei, vino sus sa stam de vorba
Invitatia aceasta ma turbura mult, pentru ca, desi puteam circula liber prin toata casa, nu fusesem inca niciodata in odaia Maitreyiei. Ajunsei acolo intr-o clipa. Ma astepta la usa, cu o fata obosita, ochii rugatori si buzele straniu de rosii. (Amanuntul acesta m-a frapat: am aflat mai tirziu ca, de cite ori iesea in oras, isi vopsea buzele cu pan, dupa ceremonialul elegantei bengaleze.)
― Te rog sa-ti lasi pantofii aici, imi spuse ea.
Ramasei in ciorapi, si aceasta ma facu sa ma cred ridicul, zapacindu-ma si mai mult.
Ma pofti sa stau linga usa ce da in balcon, pe o perna. Odaia parea mai degraba o celula. Desi era tot atit de mare ca si a mea, nu avea decit un pat, un scaun si doua perne. In balcon mai era o masuta de scris, care apartinea probabil tot odaiei. Nici o cadra pe pereti, nici un dulap, nici o oglinda.
― In pat doarme Chabł, spuse ea, zimbind.
― Si d-ta?
― Pe rogojina asta.
Mi-o arata de sub pat; o rogojina subtire ca pinza, facuta din pai de bambł. Eram emotionat; parca m-as fi aflat dintr-o data in fata unei sfinte. Am adorat-o aproape in acea clipa. Dar ea avu un ris ascuns si-mi spuse aproape de ureche:
― De multe ori dorm in balcon: bate briza si aud strada, jos.
O strada pe care nu mai trecea nimeni dupa ora I seara, mai mult un colt de parc decit o strada.
― Imi place sa aud strada, vorbi ea, privind peste balustrada. Drumul asta de jos cine stie unde duce?
― In Clive Street, spusei eu. crezind ca fac o gluma.
― Si din Clive Street?
― La Gange.
― Si apoi?
― La mare.
Tresari si se apropie iar de mine.
― Cind eram mica de tot, mai mica decit Chabł, mergeam in fiecare vara la Puri, pe malul marii. Bunicul avea un hotel acolo. Valuri ca la Puri nu cred ca mai exista in alte mari. Cit casa asta
Imi inchipui! valurile cit casa si, alaturi, pe Maitreyi conferentiind despre esenta frumosului. Nu-mi putui sta-pini un zimbet superior, de luciditate.
― De ce rizi? ma intreba trista.
― Mi se parea ca exagerezi.
― Si atunci trebuia sa rizi? Bunicul meu a exagerat mai mult ca mine: a facut unsprezece copii
Se intoarse iar pe balcon. Crezui ca am suparat-o si mormaii o scuza oarecare.
― Degeaba, acum nu-mi ceri iertare ca intiia oara, vorbi ea zimbind rece. Nici d-ta nu crezi ce spui. Iti place Swinburne?
Eram obicinuit cu vorbirea ei dezordonata, si i-am raspuns ca-mi place destul
Swinburne. Imi aduse de pe masuta un volum uzat si imi indica un pasagiu din
Anactoria, subliniat cu creionul. Il cetii tare. Dupa citeva versuri, imi lua cartea din mina.
― Poate iti place alt poet, caci Swinburne nu-ti place indeajuns.
Eram jicnit, si incepui sa ma scuz, pretextind ca intreaga poezie romantica nu valoreaza cit un singur poem al lui Valéry. Ma asculta foarte atenta, privindu-ma in ochi, ca la cele dintii lectii de franceza, si aprobindu-ma cu miscari supuse din cap.
__ Vrei sa bei o ceasca cu ceai? ma intrerupse ea tocmai cind criticam "poemul filozofic" ca atare, numindu-l hibrid si ineficient.
Amutii, putin plictisit de intrerupere. Ea iesi pe coridor si striga jos, in curte, la bucatar, sa pregateasca ceaiul.
― Sper ca n-ai sa mi-l versi si mie pe pantaloni, cum l-ai varsat anul trecut pe pantalonii lui Lucien!
Credeam ca are sa iida, dar ea ramase deodata impietrita in mijlocul odaii, exclama ceva in bengali si fugi numaidecit. Dupa pasi, banuii ca s-a dus spre biroul inginerului, care era alaturi de odaia de primire. Se intoarse cu doua carti,
― Le-am primit azi-dimineata de la Paris si am fost atat de cufundata in conferinta aceea a mea, incit am uitat de ele.
Erau doua exemplare din L Inde avec les Anglais a lui Lucien si, fiind trimise de editor, nu aveau nici un fel de dedicatie.
― Una e a d-tale, spuse Maitreyi.
― Stii ce facem? Eu iti daruiesc cu dedicatie exemplarul meu, si d-ta, tot cu dedicatie, exemplarul d-tale.
Batu din palme. Imi aduse cerneala si de-abia isi putea stapini nerabdarea, in timp ce eu scriam: "Prietenei mele Maitreyi Devi, de la un elev si profesor, in amintirea etc".
Acel "etc." a intrigat-o. Pe exemplarul ei scrise doar atita: "Prietenului".
― Si daca aceasta carte e furata de cineva?
― Ce are a face, si acela poate sa-mi fie prieten.
Se aseza pe rogojina, cu barbia rezemata de genunchi, si ma privi o clipa cum imi beam ceaiul. Se inserase bine. Jos, in strada, se aprinsese felinarul, si umbra cocotierului crescuse ciudat de mare si de albastra. Ma intrebam ce vor fi facut celelalte suflete din aceasta casa, de ce nu le aud niciodata nici gura, nici pasul, daca nu cumva e o conspiratie sa ne lase intotdeauna singuri, de asta data chiar in odaia ei, drept singura lumina numai boarea albastra a felinarului.


― Astazi incepe prietenia noastra, nu e asa? ma intreba Maitreyi foarte dulce, luindu-mi ceasca goala.
― De ce astazi? Eram prieteni mai de mult, de cind am inceput a vorbi impreuna serios.
Se aseza iarasi pe rogojina si imi spuse ca, daca am fi fost prieteni buni de tot, mi-ar fi destainuit tristetea ei. Am rugat-o, si tacea mereu, privindu-ma. Am tacut si eu.
― Robi Thakkur n-a fost astazi la conferinta, vorbi.
Marturisirea aceasta ma facu sa sufar. As fi vrut sa spun ceva care s-o jicneasca, sa-i spun ca se insala daca ma considera prieten, ca e ridicula si indragostita.
― Il iubesti, insinuai eu, rautacios.
Ma pregateam sa incep ceva care s-o supere. Dar ea isi intoarse brusc fata de la mine si ma intreba deodata, aspru:
― D-tra va place sa stati in intunerec cu fetele?
― N-am stat niciodata, spusei la intimplare.
― As vrea sa ramin singura, vorbi ea dupa o pauza, sfirsita, obosita, ducindu-se sa se intinda pe rogojina din balcon.
Iesii, imi pusei cu greutate pantofii, caci era intunerec, si coborii tiptil scarile, cu o ciudata mihnire si furie in suflet. Am fost foarte emotionat vazind pretutindeni lampile aprinse.
***
Din jurnalul acelei luni:
"Nu are o frumusete regulata, ci dincolo de canoane, expresiva pina la razvratire, fermecatoare in sensul magic al cuvintului. Recunosc ca nu mi-am putut lua gindul de la ea toata noaptea. Si acum, in loc sa lucrez, ma gindesc la ea, imagine pala in sort albastra de matase intunecata cu inflorituri de aur. Si parul Persanii aveau dreptate, in poeme, asemanindu-l serpilor. Ce va fi, nu stiu. Probabil voi uita"
"Cind voi gasi linistea, emule, Dumnezeule, prietenul meu?"
"Chabł a scris o poveste, si Maitreyi mi-o traduce astazi, pe terasa, rizind. S-ar putea rezuma astfel: «Un rege avea un fiu cu numele de Phul. O data, acesta a ajuns pe cal intr-o padure mare. Indata, tot ce era in padure s-a prefacut in flori, numai printul si calul au ramas aceiasi. Intors la palat, fiul povesti regelui intimpiarea, dar acesta nu-l crezu si il mustra ca spune minciuni. Chema pe pandit-ul regal si-i porunci sa citeasca printului pilde si sfaturi despre minciuna. Pentru ca totusi printul nu voia sa recunoasca, regele aduna intreaga armata si se duse in padure. Indata, ei toti se prefacura in flori. A trecut o zi. Atunci veni Phul, fiul regelui, aducind cu el cartile in care se gaseau pilde si sfaturi despre minciuna. Lua cartile si incepu sa risipeasca foile in vint. Si cum se risipeau foile, asa inviau soldatii regelui si regele insusi»"
"Observ citeva trasaturi murdare in caracterul inginerului. E plin de el insusi, e de necrezut cit de superior se considera. Asta-noapte, pe terasa, mi-a cerut discret amanunte despre cocotele din Paris. Ar vrea sa plece pentru citeva luni in Franta, sa-si ingrijeasca presiunea arteriala. Sufera, la rastimpuri, de un fel de «mauches-volantes» din pricina singelui."
"Varul inginerului, Mantu, vine acum din Delhi, unde era, profesor secundar, ca sa ocupe un post de lector in Government Commercial School. Pare sa aiba treizeci de ani, e scund si slab, si locuieste intr-o camera vecina cu a mea. Ne-am imprietenit foarte repede. Imi marturiseste ca a venit sa se insoare. El nu vrea, dar d-l Sen vrea. Presimte nu stiu ce rau si se teme.
E un baiat bun, care vorbeste englezeste inchizind ochii. Ride mult."
"Ceremonia mariajului lui Mantu, inceputa acum patru zile, s-a sfirsit ieri-noapte.
Ospete au fost si in casa miresei (neagra, comuna, dar foarte simpaticA), si in casa inginerului. Remarc atitudinea lui Sen in aceasta casatorie; de fapt, el a aranjat totul si mi se plinge ca Mantu «sugereaza» prea mult si se precipita. Mantu il respecta intr-atit, incit i-ar ii dat si virginitatea miresei, dupa cum e obiceiul in anumite parti ale Indiei, ca invatacelul sa acorde prima nox lui guru (Mantu imi spune mereu ca inginerul nu e numai var, ci si gurU).
Am fost peste tot, am vazut toate amanuntele totdeauna in frunte, in costum indian de matase (marturisesc ca ma prinde foarte bine, iar aparitia mea sincera, spontana, silindu-ma sa vorbesc tot timpul bengaleza, mi-a creat o mare popularitatE). Recunosc ca «societatea» indiana ma incinta, prietenii indieni sunt nestemati. Citeodata sunt indragostit ciudat, in sensul divin al cuvintului (ca in IndiA), socotind orice femeie
«mama». Niciodata n-am simtit o mai devotata, mai curata si linistitoare dragoste filiala ca pentru d-na Sen, pe care ― cum e obiceiul aici ― fiecare o cheama «mama». Cind zaresc pe strada sari albastre (ca ale d-nei SeN), chiar fara a vedea fata femeilor, simt aceeasi emotie. Simt ca sunt «fiu», ca nicaieri nu voi gasi o mai dezinteresata, mai curata si mai inalta pasiune materna ca in India.
Mi-a placut sa ma inchipui casatorit cu Maitreyi. Nu pot minti: eram fericit. Am visato tot timpul cit a durat casatoria lui Mantu; logodnica, amanta. Dar nu mi-am pierdut niciodata capul. (Nota. Adica voiam sa ma conving ca nu e atit de frumoasa, ii criticam soldurile prea mari pentru mijlocul prea subtire, inventam tot felul de scaderi fizice, crezind astfel ca mi-o indepartez. De fapt, cum se intimpla adesea, tocmai aceste scaderi mi-au apropiat-o.)


Nu stiu daca toate insinuarile pe care prietenii casei mi le fac sunt simple glume sau pornesc din sursa sigura, si serios orientata catre mariajul meu, a inginerului. O data, la masa, am inteles ca si d-na Sen ar dori acelasi lucru. Nu pot spune ca e conspiratie
(nota: desi crezusem multa vreme astfeL), pentru ca ei socotesc casatoria o fericire si o datorie, ma iubesc mult si sincer, si apoi Maitreyi e atit de cunoscuta in elita bengaieza, incit foarte usor si-ar gasi un sot superior mie.
Ma gindesc: ce as deveni eu casatorit cu Maitreyi? E posibil sa-mi pierd intr-atit luciditatea, incit, prins in cursa, sa accept? Fara indoiala, e cea mai talentata si mai enigmatica fata din cite am cunoscut, dar eu pur si simplu nu pot fi casatorit. Ce s-ar face libertatea mea? Ma inchipui sotul Maitreyiei; as fi prea fericit. Unde vor fi calatoriile mele pe unde nu-mi vine a crede si cartile pe care le cumpar in fiecare oras ca sa le vind in orasul urmator?
Dar pana atunci, ce fericit ma simt. Si cite am vazut. Noaptea de ieri ― prima nox ― in iatacul inundat cu flori, fetele cintind in balcon, Maitreyi cetind-si poemul, scris anume pentru aceasta ceremonie»."
"O observatie pe care am repetat-o pina la saturatie in ultimele zile: de cite ori inteleg ca se vorbeste despre o eventuala casatorie a mea cu Maitreyi sau de cite ori banuiesc aceasta, o emotie brusca si violenta ma strabate. Baza e sexuala: nervozitate excesiva, abstinenta prelungita, neastimpar pur genital, neliniste interna si groaza de destin. Ma tem din ce in ce mai mult, dar situatia primejdioasa ma pasioneaza si nu ma indur sa ma explic, sa spun net ca nu ma insor. Nici nu pot fugi. Ar fi stupid sa fug. Sunt iremediabil un om moral, desi demonul meu ma ispiteste contrariul. (Nota. Jurnalul e mai intotdeauna un prost psiholog, dupa cum aceasta povestire va confirma. De aceea extrag notele de fata; ca sa-mi dau inca o data seama cit de absurd pluteam in inchipuire.)"
"Mantu a marturisit astazi femeilor ceea ce ii spusesem eu: ca nu ma insor si ca nu ma voi insura niciodata. Maitreyi e acum minioasa si dispretuitoare; nu mai vine la lectii, nu mai ma cauta cind ma intorc de la lucru ca sa stam de vorba. D-na Sen nu-mi mai arata aceeasi afectie.
M-am simtit stingherit de aceasta schimbare, desi o doream si ma temeam de dragostea aceea interesata de mai inainte.
Maitreyi a ris asta-seara enorm, ascultind glumele lui Khokha. (Nota. Un tinar, ruda saraca de a inginerului, pripasit in Bhowanipore cu prilejul nuntii lui Mantu si care dormea pe coridor.) Eu scriam in odaia mea. Am avut o sufocare penibila de gelozie, de care mi-e rusine. (Nota. De fapt, nu eram prea indragostit atunci. Totusi, eram gelos pe oricine p facea sa rida pe Maitreyi.)"
"Mi-era indiferenta Maitreyi atit timp cit ma stiam cautat cu afectiune de intreaga familie; ma temeam cind am banuit o cursa matrimoniala; dar de indata ce hotari-rea mea de a ramine celibatar a fost cunoscuta si Maitreyi s-a schimbat cu totul fata de mine, a inceput sa-mi fie draga (nota: nu e adevaraT), si sufar un pic de gelozie, de singuratate, de menirea mea.
S-au schimbat multe; maninc numai cu inginerul si cu Mantu, femeile maninca dupa noi. Nu mai au nici o veselie mesele noastre fara Maitreyi. As vrea mult sa plec in vreo inspectie prin sudul Bengalului si, la intoarcere, sa pretextez ceva si sa ma mut in alta parte. Experienta incepe sa dureze prea mult."
"De doua zile e intunecat si ploua. Azi, adevarate torente. Am iesit pe veranda sa vad strazile inundate. Am intilnit pe Maitreyi, splendid imbracata (visiniu de catifea cu matase neagrA), privind si ea. (Stiam ca a scris poeme asupra ploaiei, poate chiar astazi, sus, in camera ei.) Am vorbit putin si rece. Ma privea indiferenta, distrata. As fi ghicit eu vreodata ca se afla in ea atita experienta feminina si poate intui atit de precis toate atitudinile cerute de noua situatie?
Ma simt strain in casa aceasta, unde am cunoscut cea mai sincera si cea mai indiana afectiune. Deodata, totul a inghetat in jurul meu, si spontaneitatea mi-a disparut. La masa sunt posac si tacut, in odaia mea ma simt aproape bolnav. E drept, la rastimpuri am accese de bucurie, panica si dansez fredonind (lucru care. mi se intimpla atit de raR)."
"De ieri, relatiile mele cu Maitreyi si familia s-au restabilit pe vechiul temei de intensa af ectie. Poate pentru ca am explicat inginerului ― cind ma intorceam cu masina de la birou ― indiscretia lui Mantu; care nu a inteles prea bine conceptia mea asupra mariajului, adaog eu. (Nota. Mi se pare ca acea raceala, pe care jurnalul o atribuia paralizarii proiectelor de casatorie cu Maitreyi, se datora, de fapt, unei neintelegeri; Mantu spusese ca eu imi bat joc de casatorie, si, cum indienii nu concep datorie mai sacra decit aceasta, fireste ca au reactionat, poate fara voie.)
Cu Maitreyi am ris mult ieri; astazi am vorbit mult in biblioteca, am cetit Shakuntala impreuna, pe covor, caci venise profesorul ei particular si ma rugasem sa fiu si eu ingaduit sa asist la lectie. Noaptea, pe terasa, recita fara pomina din Mahuya lui Tagore.
Dupa aceea se retrage fara s-o simtim, caci poezia e cuvintul ei ultim, si, dupa ce l-a spus frumos, se posomoraste.
O iubesc?"

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.