Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Maitreyi - CAPITOLUL 15 de Mircea ELIADE



Caut ziua intreaga de lucru la birourile de pe chei. Promisiunea lui B. ca imi va gasi un post de traducator din frantuzeste, la consulat, nu se realizeaza. Mai am vreo suta de rupii, desi multa lume imi datoreaza aici bani. Harold se poarta foarte urit. I-am cerut sa imparta camera cu mine, caci de la 15 ale lunii sunt nevoit sa ma mut, si refuza pe un motiv stupid: ca nu mai sunt crestin! Ca nu poate dormi cu un idolatru! Adevarul este ca stie de acum totul, stie ca nu mai am bani, nici sperante pentru o leafa mare. D-na
Ribeiro, care imi vede camasa murdara, a uitat acum tot binele pe care i l-am facut, cu toata saracia mea. De-abia imi da un ceai cind ma duc sa-l vad pe Harold. Nu mai am nimic de vindut. Am ramas cu vreo sase-sapte camasi. Zi deprimanta; multe, prea multe plictiseli.
Intilnire cu Khokha. Imi aduce iar o scrisoare de la Maitreyi. Refuz s-o primesc; ii spun ca mi-am dat cuvintul (dar oare mi l-am dat? Nu stiu nici acuM) catre inginer.
Khokha pretinde ca Maitreyi ma roaga mult s-o intilnesc o data, fie in parcul
Bhowanipore, fie la un cinematograf; sau sa-mi telefoneze. Refuz totul, net, indirjit, suferind cumplit. La ce bun s-o iau de la capat, cind toate se vor incheia tot acolo, in lacrimi, in nebunie?
― Spune-i sa ma uite! Allan a murit! Pe cine mai asteapta acum?
Ma gindesc daca exista vreo nebunie prin care, infaptuind-o, Maitreyi ar ajunge din nou a mea, pentru totdeauna. Dar nu gasesc nimic, nu imi inchipui nimic. Sa fug cu ea in lume Dar cum s-o fur, cum sa patrund din nou in acel Bhowanipore pazit de Sen?
Si poate mai e ceva; poate nu o mai merit, Nu stiu nimic, nimic. As vrea. sa ma uite, sa nu mai sufere. Dragostea noastra s-a oprit aici.
De ieri-dimineata, telefoane la fiecare ceas. "Unde e Allan? Vreau sa vorbesc cu
Allan! Spune-i ca este ceva urgent de la Maitreyi, de la iubita lui!" Doamna Mctyre sfirseste prin a se revolta. Imi spune:



― Allan, vino de sfirseste o data cu bruta asta neagra!
Imi vine s-o lovesc cu palma peste gura, dar zimbesc salbatec. Asa, asa, mai mult, mai singeros, pina ce voi cadea in genunchi si voi urla: Dumnezeule, mi-e de ajuns
Seara, la Geurtie. E o fata buna, admirabila, aceasta Geurtie a mea. Ii spun:
― Fata, o duc prost de tot. N-am de lucru
Si imi da, pe sub masa, o bancnota de zece rupii.
― Lasa, Allan, ride ea, cite de astea ai cheltuit tu cu mine! Ce vrei sa bei?
― Whisky, cer eu, whisky, ca numai asa incepi sa uiti
― Sa uiti ce? se incrunta. Saracia sau dragostea?
― Te face sa uiti ziua, Geurtie; e groaznic sa traiesti numai in zi, sa nu mai intilnesti o data noaptea, sa nu mai dormi niciodata. Ce zi lunga, Geurtie, ce zi fara sfirsit
Nu ma asteptam si la asta. Iata-ma iubit si, Doamne, Doamne! iubind pe Geurtie.
Mi se da asa, deodata, cind eu venisem la ea pentru o cina mai ca lumea si ca sa-mi imprumute o pijama. De atita vreme dorm cu pijamale straine. Si ma pomenesc dormind in patul ei. Zau ca viata aceasta este o minune!
― Tu esti baiatul meu scump! ma mingiie ea.
Sunt insensibil. Parca mi-ar fi spus: mirosi a apa de colonie. Tot atit de nesemnificativ mi se pare. Dar, cum am ajuns un las in ultima vreme, de cind mi-e foame, nu zic nimic, ci o mingii si eu: "Obraznico, obraznico!" ii spun, si aceasta o incinta nespus. Pleaca la lucru la zece, dar dupa ce imi da breakfast si-mi cumpara tigari "State Express 555"! De cind n-am mai fumat o tigara atit de buna Vreau sa plec acasa, ii spun cit sunt de incurcat cu gazda, si ea ma invita sa locuiesc la ea.
― Ce-mi pasa mie de lume? se strimba.
Nu ma asteptam la atita curaj de la o eurasiana. Eu, care o credeam interesata numai de bani. (De altfel, stiu ca are doi tipi cu parale, doi bara-sahib!) imi marturiseste ca e indragostia de mine din prima seara. Si eu, care nu stiam nimic!
Terminasem azi o conversatie la telefon cu B.. cind aud si recunosc, cu ce spaima, glasul Maitreyiei:
― Allan! De ce nu ma lasi sa-ti vorbesc?! Allan, ai uitat
Inchid telefonul si, aproape tinindu-ma de mobile, ma tirasc pina in camera mea.
Doamne, de ce nu pot sa uit? De ce nu se stinge odata jarul asta fara sens si fara rod?
As vrea sa fac ceva care s-o dezguste pe Maitreyi de mine, s-o sileasca sa ma uite. Caci noi nu puteam fi niciodata unul al altuia. Am sa ma duc sa locuiesc cu Geurtie si am sa-l trimit pe Khokha sa spuna totul Maitreyiei.
Tatonari cu "Burma Oil Company". Au nevoie de un agent fluvial. Cred ca ma pricep si la asta. Trebuie. Am petrecut dupa-amiaza la Biblioteca Institutului Tehnic, sa vad ce inseamna aceea agent fluvial. De doua ori pina acum s-a interesat politia de mine.
Transporta mereu someuri, dincolo, in Europa. Asta ar insemna pentru mine cea mai crunta infringere; sa ma expatrieze Geurtie mi-a mai dat douazeci de rupii; cu lacrimi in ochi, saraca.
Rascolesc astazi prin hirtiile mele mai vechi si dau pesce scrisoarea trimisa
Maitreyiei de ziua ei de un necunoscut, impreuna cu acele flori magnifice. Doresc nebuneste sa stiu ce scrie acolo si, cum bengaleza mea e acum foarte incerta, ma rog de un farmacist din apropiere sa mi-o traduca. Iat~o: "Neuitata mea lumina, nu pot veni astazi sa te vad, caci pe tine nu te pot vedea decit singura, numai pentru mine, asa cum te aveam eu cindva, in bratele mele, si ziua aceea"
Nu mai pot transcrie. Sufar de o gelozie nebuna, inumana. Imi venea sa musc lemnul mesei. As fi vrut sa ma cheme Maitreyi la telefon atunci. Doamne, cind ma insel eu?
Unde ma insel eu? Sau toata lumea are, totdeauna, dreptate?
N-am mai scris de mult in jurnal. Sper s-o termin repede cu India. Am promisiuni sigure, desi fara contract anticipat, la Singapore. Nu stiu inca ce am de facut acolo, dar vad ca mi se pregatesc bani de drum. N-am spus nimanui. Prea m-am laudat mult ca am sa gasesc post.


Cu Harold am rupt-o definitiv. Daca n-ar fi fost Clara acolo, l-as fi doborit la pamint.
Am grozava pofta de bataie. Geurtie, din cauza acestui incident, s-a certat cu Clara. De cind m-am mutat cu Geurtie in aceeasi camera, lumea ne crede cei mai fericiti "soti"
(caci nu stiu cine le-a bagat in cap ca noi suntem casatoriti "in secret"). Faptul este ca
Geurtie stie adevarul: ca sunt indragostit nebun de Maitreyi si ca m-am mutat la ea numai ca sa ma razbun. (Toate astea sunt povesti: m-am mutat, pentru ca nu mai aveam ce minca.)
Khokha m-a cautat de nenumarate ori. Am lasat vorba sa nu fie primit. Imi trimite scrisori pe care le citesc numai pe jumatate, caci sunt scrise intr-o englezeasca mizerabila. Imi tot spune ca Maitreyi s-a hotarit sa faca o nebunie ca s-o dea afara din casa si sa vina dupa mine. Ma cutremur de cite ori incerc sa ma gin-desc si de aceea evit cu indirjire orice gind care m-ar apropia de Maitreyi. Khokha imi spune ca ea ar fi in stare sa se dea unui necunoscut, numai ca sa fie azvirlita pe drumuri si sa poata sa ajunga iarasi alaturi de mine. Literatura.
***
Ma intilnesc cu J., nepotul d-nei Sen, venit aici pentru un angajament la o mare tipografie. Bucurie, imbratisari, amintiri. E cel dintii cunoscut pe care il vad in Singapore.
Il invit la masa, si dupa a treia tigare, imi spune, privindu-ma in ochi, serios:
― Allan, stii ca Maitreyi te-a iubit foarte mult? A aflat toata lumea de dragostea aceasta
Eu incerc sa-l opresc, caci daca imi place sa intilnesc citeodata oameni din acele locuri, apoi mi-e peste putinta sa-i aud compatimindu-ma sau comentind dragostea noastra. Stiu, acum, ca s-au aflat multe. Dar la ce bun daca s-au aflat?
― Nu, nu, starui el, am sa-ti spun lucruri triste.
― Nu cumva a murit? ma inspaimintai eu. (Desi nu puteam crede in moartea ei, caci stiu ca am sa simt ceasul acela, daca se va intimpla ca Maitreyi sa moara inainte de mine.)
― Ar fi fost mai bine sa moara, adaoga J., superstitios. Dar a facut un lucru netrebnic. S-a dat vinzatorului de fructe
Imi venea sa urlu, sa rid. Simteam ca, daca nu ma apuc bine de masa, imi pierd cunostinta. J. observa schimbarea mea si ma consoleaza.
― A fost o lovitura grea pentru noi toti. Maica e aproape nebuna de durere. Maitreyi a plecat la Midnapur, sa nasca, chipurile in taina, dar toata lumea a aflat. Au incercat sa cumpere pe nemernicul acela, dar acum sunt in proces
Nu mai intelegeam nimic. Si nu inteleg nici acum. Cine este in proces?
Il intreb daca au dat-o afara pe Maitreyi.
― Sen nu vrea sub nici un chip s-o goneasca. A spus ca mai bine o omoara cu mina lui decit s-o dea afara. Vor s-o faca poate filozoafa, mai stiu eu ce O pastrau pentru o partida buna, dar acum se stie aproape tot Cine are s-o mai ia? Si, totusi, nu vor s-o goneasca. Maitreyi tipa intruna: "De ce nu ma dati la ciini? De ce nu ma aruncati in strada?!" Eu cred ca a innebunit. Altminteri, cine ar fi facut una ca asta?
Sunt ceasuri de cind ma gindesc. Si nu pot face nimic. Sa telegrafiez lui Sen? Sa scriu Maitreyiei?
Simt ca a facut asta pentru mine. Daca as fi citit scrisorile aduse de Khokha Poate planuise ea ceva. Sunt foarte turbure, acum, foarte turbure. Si vreau totusi sa scriu aici tot, tot.
Si daca n-ar fi decit o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei.
Ianuarie-februarie 1933.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.