Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Baltagul - CAPITOLUL 11 de Mihail SADOVEANU





Semn nu era numai unul. Incepeau sa se dovedeasca si altele. Se deschise usa din fund, cu geam mic rotund la inaltimea capului. Prin acel geam trecuse de cateva ori o privire de ochi ager. Acel ochi si cu tovarasul lui, impreuna c-o fata rotunda si c-un trup revarsat din sani si solduri, se aratara in umbra. Domnul Iorgu Vasiliu se retrase pe cat putu, facand loc fustei crete si infoiate a sotiei sale. Munteanca indata isi dadu seama ca trebuie sa fie cu luare-aminte fata de o fiinta atat de alba, atat de larga, cu coltuni rosi si cu papuci cu talpa, care clepaiau usor. Dumneata iti aduci foarte bine aminte de toate zise ea catra sotul sau, luand loc pe scaun; numai numele unuia dintre gospodari nu inteleg cum l-ai prapadit. Nu l-ai scris in condica? Nu. II am scris numai pe Bogza. Celuilalt stiu ca-i zice Iepure. Nu se poate, raspunse gospodina. Iepure e porecla tot a lui Bogza, pentru ca i se vad dintii de sus prin despicatura buzei, iar celuilalt ii spune Ilie Cutui, precum toata lumea stie. Nu-i cunoastem noi? Nu stau in vale la Doi Meri? Tare mi se pare ca ai dreptate, nevasta, zise negustorul, razand, cu admiratie, catra oaspeti. Sunt prea multamitoare cucoanei pentru lamurire, vorbi Vitoria, c-un fel de umilinta care puse in mare uimire pe Gheorghita. Sotia domnului Vasiliu se aseza mai bine pe scaun si-si indesa barbiile in piept. Dumneata, femeie, il urmaresti pe careva dintre dansii pentru o datorie? Se poate, caci s-au umflat si s-au latit ca broastele in tau. Eu is oleaca de neam cu nevasta lui Bogza. De-o bucata de vreme se semeteste si nu mai calca pe aici. Da ce-i, Ileana, zic, ai uitat drumurile vechi si obrazurile prietinilor? Nu, dar n-am timp si-s tare ocupata. Cand o auzi asa, sa nu crapi? N-are vreme, si ea toata ziulica ba la primareasa, ba la preuteasa. Iti datoreste pe oile de asta-toamna? Vitoria statu muta, privind-o atintit. Apoi vorbi incet, anume pentru sotia lui domnu Vasiliu. Ca-mi dator



esc ceva ori unul ori altul, se poate; dar nu stiu cat si cum. De ce? Barbatul dumitale nu le-a vandut oile? Asta n-am de unde cunoaste. Nu ti-a spus? Cum sa-mi spuie? Cei care nu-s de fata vorbesc? Eu, de asta-toamna, cucoana draga, is ca si vaduva. Te-a lasat? Nici asta nu cunosc. Dumnezeu stie. Sotia negustorului intreba in soapta, ca si cum ar fi fost ele singure: Cum te cheama pe dumneata? Munteanca ii dadu raspunsul si afla indata si numele gazdei. Draga Vitorie, urma negustorita cu dulce glas si pe acelasi ton de doi; eu trebuie sa-ti spun dumnitale ce am aflat de la femeia celuilalt, a lui Ilie Cutui. S-aceea Gafita e o fudula si se crede frumusetea lumii, pentru ca barbatu-sau o poarta gatita. Frumoasa i s-a fi parand lui dar nu este. Iar Cutui e un imbrobodit. Ea face si el nu stie; ca si cum l-ar descanta. Sa se ieie cu cealalta, a lui Bogza, de mana. Tare se mai uita gales una la alta si-si vorbesc parca le-ar fi limbile unse cu miere; dar daca ar putea si-ar scoate ochii. De ce, draga cucoana Marie? Nu mai pot de bine. Le-a cazut din cer avere. La primavara le fata alte sute de oi la Prut. Bogza umbla numai beat si cu caciula pe-o spranceana. Cand vine de la crasma plin ca o bute, o gramadeste intr-un colt s-o bate. Pe cine, draga cucoana Marie? Pe Ileana. De ce? Asa. Da dovada ca-i barbat si e in putere. Dar ei nu-i pasa. Are cu cine petrece. Dar celalalt? Cutui? Bea s-acela, insa mai putin. Si umbla pe langa Gafita in patru labe ca un catel. De la Gafita am aflat ce zice Cutui despre oi. Zice ca le-au cumparat el si cu Bogza de la un oier de departe. I-au pus in palma toti banii si el le-a lasat lor toate oile. Asa. Dar acel muntean ce-a facut? S-a dus acasa la el la Tarcau? Nu s-a dus. A cazut undeva bolnav? Nu s-a aflat. S-a pus sa-si cheltuiasca paralele cu una cu ochi verzi de pe aici poate stii dumneata, ori poate stie altcineva. Nu s-a aflat nici de asta? Atuncea ar fi bine sa-i intrebam pe dansii; sa-mi deie ei o stiinta. Sa ma indrepte unde sa-l gasesc. Poate sa le fi spus lor un secret. Or iesi la intrebare s-om vedea ce-or spune. S-apoi, dupa spusa asta, om vedea daca nu pica jos fudulia unor muieri. Femeile schimbasera singure si cu multa insufletire aceste vorbe. Domnul Iorgu Vasiliu isi inchise catastiful si le privi pe rand cu ingrijorare. Stati, fratilor si surorilor, cuvanta el; la ce va ganditi? D-apoi se poate una ca asta, sa banuiti dumneavoastra de cine stie ce, poate de moarte de om, pe niste gospodari pe care toata lumea ii stie de treaba si la locul lor? Averea pe care o au e castigata cu cinste. Cum ar fi cutezat sa loveasca si sa jefuiasca? Asta o fac hotii de drumul mare, iar nu niste gospodari din Suna. Hm!
se cruci sotia dumnisale, facand semnul sfant; cum iti vine dumnitale sa vorbesti astfel? Cine-a pomenit de moarte si de jaf? Dar sa ma fereasca Dumnezeu sa cred una ca asta. Si nici nevasta asta nu poate crede. Dar se cuvine sa se infatiseze, sa deie sama unei femei sarmane, care umbla prin lume ca o vaduva, sa-i arate cum au cumparat oile, sa-i dovedeasca ce parale au dat, sa-i spuie pe ce drum si inspre care parte de lume a apucat acel oier cu numele de Nechifor Lipan. Nu se cuvine? Ba se cuvine. Sa se duca sa-i intrebe. Acesta-i dreptul femeii. Atuncea ne-am inteles. Vra sa zica avem dreptate sa facem intrebare. Iar eu as da oleaca de sfat s-as spune asa: Draga Vitorie, nu te duce singura, numai cu feciorul dumnitale, in loc strain, intr-o singuratate ca la Doi Meri. Poate nu-i gasesti acasa. Daca-i gasesti, pot sa se supere ca le ceri asemenea socoteala. Dumnealui sotul meu zice ca ei ar fi palit pe oier. Pot sa te paleasca si pe dumneata. Domnii Vasiliu asculta cu gura cascata. Am spus eu asta? Se intelege c-ai spus. Dar chiar daca n-ai fi spus, eu socot ca mai bine este sa le trimitem vorba c-un argatel al nostru si sa-i poftim pentru o chestie mare la Primarie. Dar sa le spuie ca e o chestie mare care-i in interesul lor. Acolo oi fi si eu de fata. Dumneata ai treaba in pravalie. Iar eu ma duc asa cu nevasta asta. Sa-i tin de urat. Sa-i arat unde-i casa comunei. Sa aiba si ea un avocat s-un martor. Vine tocmai de la Tarcau si nu poate sta singura in loc strain impotriva unor cloncani ca Bogza si Cutui. De ce cloncani, nevasta? Asa. Acu vrai sa spui ca nu-s cloncani? Ba-s cloncani. Fie si cloncani; dar sa nu cumva sa rasuflati vreo banuiala. Un om cu mintea intreaga nu poate crede asemenea nebunii. Care nebunii? Nu poate crede pe nevasta asta ca nu i-a venit acasa barbatul? I-a venit ori nu, asta-i alta chestie. Asa ti se pare dumnitale, ca-i alta? Mie mi se pare ca alta nu-i. Prin urmare dumneata pretinzi s-o legam pe femeia asta si s-o ducem la bolnita, caci e nebuna? Am spus eu si asta? se tangui cu groaza domnu Vasiliu. Se intelege c-ai spus. Asa ca sa trimitem pe Ghitisor sa-i pofteasca la Primarie. Tare frumos are sa-i intrebe nevasta asta, si ei sa raspunda de asemeni. In vreme ce flacauasul cel subtiratic, cu gatul lung si cu obraz pistrui, pe care-l chema Ghitisor, isi tot aduna pe el partile sumanului si grabea pe o poteca de-a dreptul peste un deal, sotia domnului Iorgu Vasiliu a poftit pe Vitoria la ea in odaita, dincolo de ferestruica cea rotunda ca sa-i spuie o multime de lucruri despre fiecare din femeile mai cu mot si mai fudule si care se socoteau mai frumoase din cuprinsul acelor meleaguri, cat bateau ochiul, stiinta si vestile ei. Oricat de multe ori fi fost acele muieri, fiecare cu cusurul ei, mai cu seama a lui Calistrat Bogza era mai vinovata ca o facuse maica-sa frumoasa, si o lovea din cand in cand barbatu-sau ranjind. Bine c-o bate; numai atat ca-i fara de nici un folos. Numai primarita s-ar putea pune cu dansa in privinta rumenelelor ba chiar o si intrece, fiind mare mestera. Cat despre farmece si vraji, nu este alta mai presus decat dascalita. A tinut intr-o iarna trei saptamani o unguroaica numai? pentru invataturi de acestea. Munteanca se supunea acestor valuri si vanturi de vorbe si le asculta cu supunere, fiind in totul de parerea cucoanei Maria. Ascultand c-o ureche, isi lasa cugetul sa fuga si sa sfredeleasca in toate partile. Cand s-a intors Ghitisor, soarele era pe la toaca, indata l-a luat sub stapanirea ei sotia lui domnu Iorgu Vasiliu. Sa-i spuie dintr-odata si scurt daca Bogza si Cutui erau acasa. Erau acasa. Si cand au auzit ca-i cheama cineva la Primarie, ce-au zis? N-au zis nimica. Bogza a ranjit. Cutui a zis: bine. N-au cercetat, n-au intrebat? Ba da. Si tu ce le-ai spus? Eu nu le-am spus nimic, precum am avut porunca. Dar a lui Bogza ce facea? Femeia lui Bogza? Nu stiu, ca nu m-am uitat pe fereastra. Nici pe-a lui Cutui n-ai vazut-o? Nici. Nu spun eu? Se tin de vizite. Ba a lui Cutui era acasa; am auzit-o cantand, dar n-am vazut-o. Era acasa si cealalta. Am auzit-o cotrobaind prin pod. Bogza!
M-a intrebat cine a poposit aici, la han. Si i-ai spus? Nu i-am spus. Se intelegea insa ca a spus. Stapana l-a rusinat pe Ghitisor c-o privire intr-o parte si c-o rasfrangere de buze. Cand au spus ca vin la Primarie? Au venit odata cu mine. Vitoria isi simti inima rasarind. Cu multe vorbe si cu mare graba, cucoana Maria isi puse incaltarile, apoi trase pe maneci cataveica. Au lasat pe Gheorghita ca s-asculte invataturi bune de la domnul Vasiliu s-au fost amandoua in aceasta vreme la Primarie. Acolo au gasit pe primar si pe notar fumand si stand la taifas cu gospodarii cei doi. Munteanca a fulgerat cu privirea prin geamuri. A intrat blanda si supusa in urma ocrotitoarei sale. Glasurile groase si tari au tacut. Fumul de tutun s-a ridicat in bagdadie. Vitoria s-a uitat s-a cunoscut pe Calistrat Bogza. L-a cunoscut si pe cel marunt si negricios. Primarul si notarul, oameni bine hraniti si grosi, erau imbracati oraseneste. Dumneata trebuie sa fii nevasta lui Lipan, a luat cuvantul cel dintai, razand, Bogza. Vitoria se uita in alta parte, dar il vedea. A dat din cap, incuviintand. A asteptat sa vada ce se mai spune. Ai venit dupa vreo datorie? Eu, pe cate stiu, am platit lui Lipan toti banii. Poate Cutui sa-i fi ramas ceva dator. Nu-i datorez nimica, raspunse Cutui, serios. Calistrat Bogza ranji iar: Atuncea poate ai venit sa ne vezi cum traim noi aici la Suha. Multamesc lui Dumnezeu, traim bine. Munteanca ofta: Alti oameni, intr-adevar, traiesc bine si-i vad impacati. Numai pe mine m-a alungat de-acasa supararea. Asa? Din care pricina, ma rog dumnitale? Spune, sa vedem daca-ti putem fi de vreun folos. De asta ne-ai chemat dumneata, nevasta? Bogza se mira, privind c-o usoara veselie pe notar si pe primar, care se mirau si ei. Vitoria tacu, plecand fruntea. Se amesteca nevasta lui domnu Iorgu Vasiliu: Dumneavoastra nu stiti, oameni buni, ca nevestii acesteia inca nu i s-a intors barbatul acasa? Bogza ii intoarse o privire de mirare. Ea isi zbatu


pleoapa stanga. El zambi numai dintr-un colt al gurii: Ei, si daca nu i s-a intors acasa barbatul, ce-i putem face noi? Nu-mi puteti face nimica, vorbi cu blandeta Vitoria fara sa ridice fruntea. Ca o femeie nacajita ce ma aflu, am venit la niste prietini sa-j intreb si sa-mi spuie, cand s-au despartit de Nechifor Lipan, ce vorbe au grait? incotro l-au vazut ca se duce? Poate-a spus ceva din care as intelege unde sa-l caut. Bogza isi vari mainile in chimir si se uita induiosat la nevasta lui Lipan. Ce as putea sa-ti spun? zise el saltand din umeri. Pe drum, venind de la Dorna, ne-am inteles asupra vanzarii oilor. I-am numarat paralele. A dat o parte Cutui care-i de fata. Alta parte am dat eu. Ne-am despartit. Lipan inca arata graba mare. Dac-as putea sa stiu unde s-a intamplat asta suspina Vitoria. Vrai sa stii unde s-a intamplat asta? Pe drum. In care loc anume? Dumneata vrai sa stii cam multe, rase Calistrat. De unde vrai sa stiu eu chiar in ce loc? Pe cat tin minte, ne-am oprit la Crucea Talienilor. Si dupa ce i-ati platit, in care parte a apucat? Cum in care parte? S-a intors inapoi. S-a dus spre casa lui. Nu te supara, domnu Bogza, zise Vitoria. Am vrut sa stiu daca nu cumva a spus vreo vorba, ca ar avea de gand sa nu se intoarca acasa. Nu ma supar, nevasta, macar ca mie asemenea intrebari multe si marunte nu-mi plac. Poate ai cumva vreo banuiala, spune curat. Nu umbla imprejur ca o albina care tot vra sa impunga. Vai de mine si de mine, se impotrivi munteanca, facandu-si cruce; sa ma fereasca Dumnezeu sfantul de un gand rau, ori de o banuiala. Vrau sa stiu numai daca ati inteles de la dansul ceva. N-am inteles nimica, isi rasufla Bogza ramasita de suparare. I-am dat paralele si s-a dus in treaba lui. La Crucea Talienilor? Da. Precum am spus. Si oile erau trecute inainte? Ca totdeauna. Vra sa zica un cioban, ori un baci, nu l-a mai vazut. Putea sa-i lepede aceluia un cuvant. Vitoria ofta si ramase in aceeasi pozitie, cu fruntea plecata, incercand a sfredeli dusumeaua cu betisorul pe care-l luase de la crasma. Atunci, intra in vorba, cu oarecare nepasare, sotia lui domnu Iorgu Vasiliu; Se uita intai la portretele de pe pareti, apoi facu iar semn din geana, aratand inca o data prin asta ca ea nu poate fi partasa la vreo nebunie ori vreo prostie a unei femei straine. De la cel care nu stie, femeie, nu poti cere o caruta de vorbe. Bogza incepu a rade catra tigara pe care o rasucea si dadu din cap: Asa-i. O femeie iti poate spune mai multe. Un barbat tace. Dar poate or sti altii, cu care sotul dumnitale s-a vazut dupa aceea. Or fi crasmari la care a facut popas la intoarcere. Or fi poate din cei care au fost martori la invoiala si la numaratoarea banilor. Vitoria inalta domol fruntea. Bogza isi aprinse tigara, trase si dadu drumul pe nas fumului. Asa ca atata-i, incheie el. Ce am stiut si mi-am adus aminte, am spus. Poate Cutui sa mai stie ceva. Eu nu mai stiu nimica. Dac-a fost un cioban de fata, ii poti cere si-l poti intreba, starui nevasta lui domnu Vasiliu catra Vitoria. Dac-a fost vreun om strain, poti sa te duci sa-l cercetezi, numai sa stim anume cine-i. Sa vedem; daca mi-oi aduce aminte, i-oi spune si asta primi Calistrat. Dar eu, femeie, mai degraba ma gandesc la alta. Sa nu fie saturat el de vechi, si sa fi cautat nou. Cum spui dumneata, domnu Calistrat? Si-a fi gasit alta femeie, ranji Bogza. Cei de fata zambira. Asta se poate, primi munteanca, zambind si ea palid; numai sa nu fie cea cu dintii ranjiti. Bogza pali si zvarli tigara. Urma o tacere. Femeile se indreptara spre usa. Domnu Bogza, vorbi din varful buzelor Vitoria; dumneata fii bun si nu te supara, ca unul care ai fost prieten cu Lipan. Eu voi mai trece pe la dumneavoastra. Daca va mai aduceti aminte de ceva, imi spuneti. Fie s-asa, raspunse Bogza. Te duci? Ma duc, ce sa fac? Musai sa-l caut, ca numai unul am. L-am cautat pe drumul mare, acuma am sa-l caut pe poteci, ori prin rapi. Sfanta Ana de la Bistrita are sa ma indrepte unde trebuie. Toata sara aceea Gheorghita a ramas ucenic la domnu Iorgu Vasiliu; iar sotia lui domnu Iorgu Vasiliu si cu Vitoria Lipan au stat la sfat in odaita punand la cale alte cercetari. Nevasta lui domnu Vasiliu s-a aratat foarte doritoare sa se duca in persoana la fata locului, acasa, atat la Bogza, cat si la Cutui, sa vada mai intai frumusetile lumii, s-al doilea sa cumpaneasca desteptaciunea cu frumusetea, sa vada care-s mai usoare. Daca nici prin femei nu se va putea scurma somnul barbatilor, vorba lor la betie, marturisire in mare taina incredintata numai nevestei apoi atuncea, unde-i intuneric sa lamureasca Dumnezeu. Mai mult decat e in stare, omul nu poate face. Lipan avea o vorba, grai Vitoria, cu privirea ei de vis. Care vorba? Nimene nu poate sari peste umbra lui. Aceasta-i si pentru noi; poate si pentru altii. Adevarat cuvant, bun cuvant. Vitoria inchise ochii, zguduita. Din intunericul lui, in care se departa, pentru intaia oara Lipan se intorsese aratandu-si fata si graind lamurit numai pentru urechile ei. In vremea noptii s-a somnului, aceasta vedenie s-a mai produs o data. S-a adeverit si alta asteptare a muntencii. Vantul a pornit din nou, venind acuma de catra miazazi. Potrivit sfaturilor si hotararilor, mama si feciorul au lasat cojoacele cele grele si o parte din tarhat la hanul lui domnu Iorgu Vasiliu, si au trecut pe cateva zile dincolo de munte, la Sabasa. Cucoana Maria facuse indemn pentru anume cercetari si lamuriri. Vitoria isi urma un gand tainic al ei. Soarele isi slobozise iarasi puterile. Urcand soseaua cea mare serpuita peste Stanisoara, Vitoria si Gheorghita auzira glasul puhoaielor. Acest zvon crestea mai ales cand treceau peste arcurile marilor poduri de piatra, deasupra prapastiilor. Coborara in Sabasa odata cu apele drumului si acolo poposira la alta gazda si alti prietini la domnu Toma. Pe cat era de mititel domnu Vasiliu, pe-atata era de mare si de pletos domnu Toma. Iar nevasta-sa Catrina era maruntica; dar tot asa de vorbareata ca cucoana Maria. Numai cat toate le spunea incet si mai tainic, in clipa marturisise Vitoriei ca viata toata se temuse de omul ei. Macar ca stia pe de rost Alixandria si Visul Maicii Domnului mai frumos decat un calugar si se inchina cu smerenie dimineata si sara la icoane, domnu Toma avea dese tulburari de manie si atuncea impungea cu fruntea in toate partile ca un inorog. Cu toate acestea nu era om rau. Indata-i trecea si-si aducea aminte ca n-a baut in ziua aceea un pahar de vin. Stand la masa si la sfat cu prietinii acestia din Sabasa, Vitoria le povesti ce facuse, ce vazuse si ce aflase la Suha, in partea cealalta a muntelui. Le ceru si lor sfat si facu o rugaciune anumita. Sfaturile lor, destul de multe si de incurcate, le asculta cufundata in gandul ei, fara sa le auda. Iar pentru rugamintea pe care o facuse, s-a sculat domnu Toma si s-a aratat gata s-o insoteasca pe femeia lui Lipan in lungul satului. Si-a pus cojocelul cel nou; si-a trecut palmele peste plete in doua parti potrivindu-si caciula deasupra, si, cautand dupa usa toiag, a iesit in ulita, cu femeia straina dupa el. Vitoria adusese cu dansa betisorul alb cu care incercase a sfredeli dusameaua primariei de la Suha. Il purta cu dansa subsuoara ca pe ceva folositor, desi nu-i era de nici un folos. Trecura in lungul unui drum naboit de apa dezghetului. Oamenii stateau inchisi in casutele lor sub munte si sub vant si arare se arata unul pe prispa, in lumina, privind la trecatori. Apoi dupa ce-or curge si aceste ape, zise domnu Toma, au sa iasa toti din barloguri. Acu datina munteanului e sa doarma. Se stie ca cei mai dulce somn e-n luna lui martisor. Din trecere, Vitoria se oprea la unele porti, privind pe deasupra. Mai avem, mai avem, grai domnu Toma, scuturandu-si caciula. Cotira pe-o hudita, subt o rapa. In fund sta inchisa o gospodarie bine intocmita. Cum ajunsera la zaplazul de scanduri, domnul Toma batu cu toiagul in poarta, indata raspunsera canii. Vitoria se grabi sa treaca inainte si impinse portita, isi trase de la subsuoara betisorul, ca sa se apere. Domnu Toma pasi in urma ei, intinzand cu luare-aminte gatul intr-o parte, ca sa vada ce se intampla. Trei cani navalira cu zapaituri suparate. Deodata, cel mai mare, din mijloc, se opri. Statura si ceilalti; apoi se razletira, latrand din laturi. Cel din mijloc statea neclintit si atintit. Era un dulau sur si flocos, cu urechile si eu coada scurtate, dupa moda din munte a ciobanilor. Vitoria isi trecu betisorul in stanga si intinse spre el mana dreapta. Lupu!
Strigase c-un glas pe care abia il auzi domnu Toma. Totusi strigase din toate puterile ei launtrice. Cunoscand-o, cainele lui Lipan veni drept la dansa si i se asternu la picioare. Scheuna incet, plangand; inalta botul si linse mana care-l mangaia. Femeia avea in ea o sfarseala bolnava si-n acelasi timp o bucurie, gasind in animal o parte din fiinta celui prapadit.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2022 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.