Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Mesterul Manole - drama de Lucian Blaga.



Lucian BLAGA Mesterul Manole
A fost publicata la Sibiu, in anul 1927.



Sprijinindu-se pe cunoscuta legenda a Manastirii Argesului, Lucian Blaga reface structural semnificatiile baladei, regandind si reconstruind mitul din perspectiva unor concepte estetice moderne. intre acestea, expresionismul pare sa detina un loc primordial.



Lucian Blaga comprima datele oferite de partea introductiva a baladei si incepe expozitia dramei cu motivul surparii zidurilor.

Aflat in camera sa de lucru, aplecat peste pergamente si planuri, Manole masoara si socoteste chinuit, in prezenta staretului Bogumil si a unui personaj ciudat. Gaman, care doarme intins pe podea, avand un somn agitat, bantuit de vedenii terifiante.

Necesitatea jertfei este afirmata din prima scena de Bogumil cu o detasare ce pare cruda. Pentru Bogumil incercarea disperata a lui Manole de a pricepe de ce de sapte ani se tot surpa zidurile pe care le ridica, de a discerne binele" de rau" este zadarnica si pacatoasa; omul trebuie sa se supuna fatalitatii unui scop care-i depaseste intelegerea: Si daca intru vesnicie bunul Dumnezeu si crancenul Sata-nail sunt frati? Si daca isi schimba obrazarele inselatoare ca nu stii cand e unul si cand e celalalt? Poate ca unul slujeste celuilalt."

Aceasta prima scena prefigureaza aproape toate datele dramei: necesitatea creatiei, a jertfei, tripla drama a lui Manole: in creatie, in cunoastere si in morala. Lui Manole jertfa unei fiinte i se pare irationala. Manole refuza propunerea lui Gaman de a li zidit in zidurile bisericii. La temelia ei trebuie zidit altcineva decat batranul Gaman, cu viata lui simpla, familiarizata cu neantul si cu puterile de dincolo. in scena a treia, confruntarea Manole - Mira lasa sa se intrevada, in spatele unui fermecator dialog al iubirii, germenii mortii, ai dramei: Mira este simbolul puritatii si al jertfei. Ea intelege tensiunea sufleteasca a lui Manole si neputinta acestuia de a renunta la creatie.




Manole este obligat de jocul sortii sa aleaga intre biserica - simbol al vocatiei creatoare - si Mira - simbol al vietii, al dragostei. De fapt, biserica si Mira simbolizeaza cele doua jumatati" ale personalitatii eroului. Fara una dintre ele, Manole este anihilat ca om. Prin urmare, pentru Manole situatia este fara iesire.



Semnificativa este scena juramantului zidarilor si al lui Manole: O viata scumpa de om se va cladi in zid, jertfa va fi o so(ie care inca n-a nascut, sora sau frica So(ia unuia din voi va trebui sa fie jertfa, sora sau fiica. Sotie care inca na nascut, sora curata, fiica luminata." Dupa trei zile de asteptare infrigurata, in care mesterii se suspecteaza reciproc si il banuiesc si pe Manole ca incalca juramantul, se iveste Mira. in plina tensiune, aparitia ei si replica prin care intra in scena au patetismul loviturii de teatru: Buna dimineata, noua ucigasi. Si cu Manole zece" Ea stie de la Bogumil ca mesterii vor sa puna la temelia bisericii o viata de om si a venit sa-i impiedice.

Trecand prin chinuri ingrozitoare, Manole incearca sa evite jertfirea Mirei, dar zidarii il constrang in virtutea juramantului facut.

Manole isi implineste destinul, caci patima de a zamisli frumosul e neinduratoare: A mea a fost patima"- spune Manole - eu am fost al pa-timei, eu am fost"

Zidarii traiesc din plin febra creatiei si biserica se inalta.



Chinuit de vaietul din zid, Manole se razvrateste impotriva propriei sale fapte si a celui care o ceruse si vrea sa sparga zidul, pentru a-si elibera iubita. Dar zidarii il opresc: biserica pe care o zidise nu mai era a celui care o concepuse, ci apartinea eternitatii. Pentru Manole inaltarea bisericii prin sacrificarea Mirei nu mai inseamna o izbanda, ci secatuirea tuturor puterilor sale sufletesti.



Daca in balada, dupa terminarea bisericii, marele mester dorea sa construiasca o alta mult mai luminoasa/Si mult mai frumoasa", in drama lui Lucian Blaga atentia se concentreaza asupra conditiei dramatice a creatorului.



Domnitorul vine cu alai sa vada biserica si sa se bucure de stralucirea ei. Boierii si calugarii insa il acuza pe Manole de crima si considera biserica lui irt-iaiul lacas al lui Anticrist".

Dar osanda nu-1 mai atinge pe marele mester, caci el si-a depasit conditia, cucerind eternitatea si atingand absolutul, prin creatia zamislita din suferinta. El nu mai apartine clipei.

Asa se explica faptul ca multimea li se impotriveste calugarilor si boierilor: Noi strigam, boierii urla, noi aparam. calugarii osandesc - toti suntem jos, Manole singur e sus, singur deasupra noastra, deasupra bisericii!".

Manole moare arun-candu-se in gol de pe turla bisericii. Astfel, autor si opera ating absolutul.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.