Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





MESTERUL MANOLE - Repere si sugestii de Lucian BLAGA



Lucian BLAGA Mesterul Manole
Repere si sugestii

- "remodeleaza" mitul jertfei pentru creatie si legenda populara "Monastirea Argesului";

- excelenta ilustrare a teatrului expresionist: stilizare, transcendenta, sete de Absolut, coborarea Ia obarsii, la elementul originar, mari simboluri in antiteza -Dumnezeu si Satana - (pe care autorul altoieste o teorie paradoxala si respinsa de biserica crestina, dar sustinuta de o secta din Evul Mediu, dupa care Dumnezeu si Satana sunt deopotriva prezenti la orice lucrare "schimband mereu intre ei orazarele".

Este recomandabila o paralela intre legenda din folclor si drama expresionista a lui Blaga. in afara de personajele cunoscute din balada, autorul introduce inca doua: staretul Bogumil si faptura ciudata, dincolo de primitivitate, ramasa parca de la originile lumii, Gaman. Ana se va metamorfoza in Mira - femeie cu o personalitate complexa, iar Mesterul Manole devine constructorul care problematizeaza in stil expresionist, incercand sa deosebeasca Binele de Rau.

Conflictul piesei si semnificatia jertfei apar din patru perspective: a staretului Bogumil, a lui Gaman, a mesterilor si a Mesterului Manole.

Bogumil reprezinta aici o erezie care i s-a parut lui Blaga un bogat izvor de contradictii, problematizari si contraste simboliste, caci lui i se pare firesc ca orice lucrare sa exprime deopotriva fortele Raului si pe cele ale Binelui, crede in demonizarea creatorului/lucratorului/demiurgului, este dincolo de Bine si de Rau, intr-o inumana raceala, cel ce cladeste trebuie sa-si aduca jertfa cu sange rece "de sarpe sau de inger". Astfel, el are o perspectiva care anuleaza framantarile lui Manole.




Gaman reprezinta fortele stihiale, principiile originare, el este de dinainte de istorie, de dinainte de crestinism, el reprezinta adancurile si jertfa i se pare ceruta de fortele telurice, el pare a simboliza chiar pamantul aflat in somnie, e batran de dincolo de Timp, nu graieste, ci scoate sunete nearticulate, deci el poate simboliza chiar subconstinetul creatorului. Lui jertfa i se pare fireasca.

Mira nu mai are inocenta Anei care nu intelege ce se petrece pana in ultima clipa a vietii ei. Mira intelge ca este vorba de jertfirea unei vieti omenesti, este lucida, generoasa si pregatita pentru jertfa, dar si pentru metamorfoza: Mira este Biserica. O va face si dintr-o vocatie feminina - femeia este cea care "da nastere", care "zamisleste". Ea este luciditatea si ea este jocul, adica vitalitatea - aceasta forta vitala o va transmite Bisericii-vii. Mira este indemnul si este iubirea fara de care nimic nu se poate naste: "Biserica va sta, Manole, tu o sa-ti culci capul pe trepte si poate ai s-o iubesti mai mult pe ea decat pe mine. Dar n-are a face. Eu ce trebuie sa fac?" Manole se framanta incercand sa inteleaga cine cere jertfa, Dumnezeu sau Satana, caci oricare raspuns este paradoxal. in finalul care este simbolic, va intelege ca jertifrea de sine este inerenta oricarei constructii, oricarei Creatii: si astfel, legenda si drama culta se reintalnesc, ca si in punctul de pornire.

Caracterizarea lui Manoie a iscat numeroae opinii. S-a spus chiar ca el poate fi asemanat cu eroii tragediilor antice, caci se supune destinului si sufera "vina tragica de care de fapt nu este responsabil: "A mea a fost patima eu am fost al patimei, au am fost Vai, noua, Mira" Se mai poate vorbi de "conditia mitica a Creatorului" in sapte ani (cifra magica); Manastirea se prabuseste de saptezecisisapte de ori (cifra biblica). Manole este om, traieste momente de indoiala, de razvratire, de orgoliu, de intensa iubire. in final vrea sa sparga zidul spre a-si elibera femeia jertfita, dar este inmaturat: Va muri aruncandu-se din turn: va trai prin biserica, in eternitate. Opera nu mai apartine Creatorului, biograficul nu mai are importanta in fata Operei: astfel sunt cucerite Eternitatea si Absolutul ca intr-o adevarata piesa expresionista.



Arta cuvantului: limbaj intens metaforic, de o rara frumusete, arhaizant.

Retinem ca locul si timpul actiunii sunt mitice. Aparea in 1927.

Retinem cateva opinii critice:

George Caiinescu: "Mesterul Manole" e o drama de idei in atmosfera mitica" ("Istoria literaturii romane");

"Manole e halucinatul unei idei" (P.Constantinescu, Scrieri. Alte piese: "Zamolxe", "Tulburarea apelor", "Daria", "Avram Iancu", "Anton Pann".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.