Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Mesterul Manole - mit poetic al creatiei - Legenda, mit, text dramatic de Lucian BLAGA



Lucian BLAGA Mesterul Manole
Legenda, mit, text dramatic



Daca realitatea istorica a mesterului Manole este incerta, tema transfigurata de poet este o legenda raspandita de vechime geologica" (L. BlagA), sublimata in creatii culte diverse. Povestea se tese si la alte popoare, la greci, sarbi, maghiari, albanezi; jertfa zidirii" este consemnata in Asia si Africa, in Israel si Fenicia, in Cartagina si vechea Roma.

Daca variantele sud-dunarene ale legendei se refera fie la un pod (cele grecesti, bulgaresti, macedo-romanE), fie la o cetate (versiunile sarbesti, albaneze, maghiarE), varianta romaneasca a ales manastirea, biserica si a deplasat accentul de la victima spre creator. in prim-plan se afla framantarea, vina si caderea tragica a mesterului. Nu mistica mortii si nici dainuirea superstitiei, nota D. Caracostea, ci sentimentul creativitatii, cu tot tragicul lui, este axa in jurul careia s-a cristalizat functional expresia romaneasca." Pentru ca dincolo de opera se aflau efortul mesterului de implinire a unui ideal, generozitatea, demnitatea si vocatia constructiva ridicata la nivelul sacrificiului eroic. in nelinistea cautarilor sale, Manole a investit timp si truda. Dar nu era suficient, pentru opera sa el trebuia sa se sacrifice pe sine. Si legenda a descoperit sensul stravechi al obiceiului de a jertfi fiinta cea mai draga, cea mai apropiata", care este un alt fel de a formula jertfirea de sine" (M. EliadE). Cantecul de caramida si var nu este un cantec de bucurie, ci cantecul pasiunii ingemanate cu durerea.

Piesa lui Blaga este o ipostaza a intruparii mitului, a asimilarii lui creatoare in substanta unui univers artistic de mare complexitate. Aparuta in 1927, reprezentata scenic in 1929, Mesterul Manole este o drama de idei despre conditia tragica a artistului cuprins de patima zamislirii.




Pornind de la balada populara Manastirea Argesului, culeasa si publicata de V. Alecsandri in 1852, mitul mesterului Manole a devenit la Blaga un mit al miturilor". El nu reface propriu-zis mitul, ci ii potenteaza semnificatiile.



Structura dramei

Structura dramei ilustreaza mutatiile operate de Blaga in valorificarea stravechiului scenariu mitico-ritualic. Daca locul actiunii (pe Arges in jos") este relativ precizat, timpul leaga legenda de o perioada indepartata a istoriei. Piesa incepe cu motivul surparii zidului pentru a situa in centru figura creatorului operei de arta, dar se va reveni si la evenimente anterioare (alegerea locului, motivul zidului invechit si parasit", implicand ideea de continuitate in faurirea frumosului, precum si practica magica si mitica legata de cultul mortiI).

Intriga se contureaza prin expunerea ipotezei jertfei de catre staretul Bogumil. De la aceasta idee incepe articulatia interioara a conflictului pe care se va axa drama lui Manole.

Motivul jertfei se constituie din trei perspective :

A) Din perspectiva staretului, jertfa este circumscrisa dogmei. Credinta sa este magie alba", pentru ca se opune ratiunii.

B) inzestrat cu forta vizionara, plasmuit din legenda si mit, Gaman crede ca jertfa este ceruta de stihiile originare, de neagra magie".

C) Pentru Manole, care se indreapta spre ideal prin arta, motivul ramane vag conturat, respins ca alba si neagra magie". Construirea bisericii va fi un prag pentru a dovedi forta creatiei. Elementele naturii se supun spiritului creator spre a fi integrate in final intr-o forma potentata, in materialitatea operei.

Juramantul are valoarea sa simbolica in drama de idei. Blaga recompune scena deplasand accentul, opune sinceritatii si fermitatii creatorului atitudinea banuitoare a mesterilor. Dramatismul interior va rezulta din contradictia dintre maestru, ganditor si plasmuitor al operei de arta, si mesterii care o executa.

Momentul culminant este infaptuirea jertfei. Manole a acceptat jertfa. Patima creatiei a fost mai puternica: Marturisire auziti din parte-mi, c-am inceput sa cladesc fiindca n-am putut altfel". Piesa confera momentului o dubla semnificatie. Mira vine pentru a-si ajuta sotul, de ale carui framantari nu este straina, dar si pentru a impiedica o jertfa umana, care este in contradictie cu etica populara. Femeia este alaturi de marea neliniste a sotului, chiar daca nu intelege sensul acelei etici a jertfei careia i se subordoneaza marea creatie.

Jertfa se realizeaza prin motivul jocului", introdus de autor pentru a destrama asprimea primitiva si pentru a incadra practica magica a sacrificiului in dimensiuni mitice. Manole rosteste tragic: Sa nu se mai auda chinul din zid, Doamne, jocul a fost scurt, dar vaietul e lung". Din momentul zidirii fiintei iubite, Manole s-a instrainat. Idealul pare doar partial atins, opera nu seamana cu imaginea prefigurata. Artistul o simte ca nerealizata, de aceea vrea sa sparga zidul. Dar, odata terminata, creatia nu-i mai apartine, fiind a colectivitatii.

Deznodamantul releva o moarte eroica. Sinuciderea este gestul unui erou tragic, care s-a mistuit in actul creatiei, incat moartea pare logica, fireasca pentru omul Manole. Artistul ramane insa prin creatie, dainuie prin aceasta.

Mesterul Manole reprezinta o piesa arhetip pentru dramaturgia lui Blaga, continuand doua teme majore : drama creatiei si drama cunoasterii. indoielile lui Manole duc dincolo de ideea creatiei, duc la dezbaterea ideii de limitare a posibilitatilor umane de cunoastere. Totusi, piesa este in primul rand o drama a creatiei, cunoasterea insinuandu-se in tesatura ei in corelatie implicita. Creatia devine o forma de cunoastere.

Trecerea din legenda, din epic in dramatic presupune schimbari in structura personajului principal, purtator al unui destin tragic. Neputand sa identifice natura fortelor care-i dirijeaza actiunile, plutind in haurile necunoasterii, are de ales intre a se supune sau nu. Aceasta libertate de optiune este singura care i se ofera.



Personajul simbolic



Figura mesterului, creator-demiurg, sfasiat de contradictii, singur in universul sau, este povestea unui Faust modern, cu actiune situata intr-un spatiu mioritic si un timp mitic romanesc. Din legenda si mit, Blaga a construit contra-legenda, contra-mitul sau. Rezultatul a fost o opera independenta, de un straniu fascinant, o meditatie grava asupra destinului creatorului.

Blaga ataca teza fundamentala a mitului dramatic, Manole incercand o explicatie logica pentru misterioasele prabusiri. El vrea sa explice inexplicabilul cu armele ratiunii. Deruta personajului provine din ineficacitatea aplicarii calculelor exacte. Solutia este sa priveasca dincolo", dar posibilitatile sale cognitive sunt limitate. Marele Anonim din Trilogia cunoasterii este nu atat echivalent al divinitatii, ci denumire metaforica a absolutului care se refuza omului prin cenzura transcendenta", oprind cunoasterea misterelor existentiale.



Framantarea lui pare inutila, esecul aruncandu-1 intr-o tristete metafizica. In realitate, zbaterea lui Manole inseamna refuzul stagnarii, al inertiei, al supunerii neconditionate. S-a scris despre solitudinea" lui Manole, intr-un univers de mister si spaima, tablou care rememoreaza imaginea omului primar, prea putin aparat de ratiunea sa. Personajul este insa diferentiat de instinctualul Gaman sau de fanaticul Bogumil prin trasatura de demnitate omeneasca specifica spiritelor elevate si prin patima creatiei, definita de autor ca o putere magica, un duh pozitiv al creatiei, al faptei".

Opozitia lui Manole, refuzul de a se supune ingroparii in zid se axeaza pe disputa dintre setea de creatie si constiinta eroului, luciditatea lui terestra, spiritul etic. Manole refuza jertfa pentru ca nu-i vede ratiunea: Jertfa aceasta de neinchipuit - cine o cere ? Din lumina Dumnezeu nu poate sa o ceara, fiindca e jertfa de sange, din adancimi puterile necurate nu pot s-o ceara, fiindca jertfa e impotriva lor". Eroului i se pare nedreapta conditia umana si prima lui reactie este de razvratit.

Prin dramatizarea lui Blaga se ajunge in zona pura a tragicului. Eroul ispaseste o vina tragica - vina destinului creator - resimtita ca o povara si traita constient intr-un precipitat calvar. El nu actioneaza pentru renume sau nemurire, ci din necesitatea interioara, devenita unic si tragic imperativ, izvorul grandorii si caderii personajului. Situandu-si eroul sub zodia necesitatii tragice, Blaga amplifica sugestiile baladei, menite sa lumineze jertfa de sine a creatorului. Personajul nu e constrans de un juramant exterior, ci de altul mai grav : obsesia operei, demonul launtric ce lucreaza obscur, impunand cu necesitate fapta. Constructorul va fi mistuit de creatie. in ultimul act, Manole este sfarsit" si vorbeste despre>ine la persoana a IlI-a, cu detasarea omului iesit din forma sa marginita, capabil sa contemple de la distanta propriul destin si sa descifreze in el un sens mai general. intr-o anumita masura, Manole are echivalenta in teatrul antic. La Oedip fascineaza pasiunea pentru adevar, la Manole - pasiunea pentru creatie, amandoi coplesind prin tragicul existentei. Manole este erou tragic pentru ca trebuie sa ucida, dupa cum Oedip este predestinat sa-si ucida tatal. Dar la Oedip actul este involuntar, pe cand Manole este mai dramatic prin ezitari si alegere, pentru ca el stie ce face.

Gaman si Bogumil sunt creatii originale, personaje simbolice. Fanatismul lui Bogumil se nutreste din practici magice, credinta lui fiind un amestec de religii pagane. Se proclama ideea unui zeu pagan ce seamana spaima si obliga la supunere. Autorul pare sa considere ca a supune destinul omului actelor benefice ale unei fiinte divine inseamna a-1 condamna la pasivitate spirituala, rapindu-i tensiunea creatoare. Bogumil este un fel de Mefisto care recomanda jertfa. Dar, spre deosebire de Mefisto, care nu se opune dorintei de cunoastere, daca se respecta pactul, Bogumil incearca sa stavileasca orice intelegere lucida din partea mesterului, orice efort de a patrunde impenetrabilul. El intruchipeaza credinta populara in puterile supranaturale, ca o expresie a doua principii universale opuse: Dumnezeu si Satana, binele si raul, in confruntare permanenta, chiar si in om, pentru ca Satana i-a creat din lut trupul material, iar Dumnezeu i-a dat sufletul.

Manole refuza insa jertfa neconditionata, asa cum nu reactioneaza la viziunile apocaliptice ale straniului Gaman, un duh al pamantului", ce in cosmarurile sale se doreste un Atlas care sa sprijine zidurile bisericii sau un Christ al sacrificiului asumat. El are o imaginatie vizionara primara, dar simte destramarea lucrurilor, vestind in somn surparea zidurilor. De fapt, Gaman pare o jertfa a religiei lui Bogumil, un om caruia i s-a extirpat ratiunea, traind din revelatii divine", vesnic incoltit de spaime, terorizat de monstrii nascuti din ungherele intunecate ale mintii. Se remarca limbajul hiperbolizat, apocaliptic, cu gemete, strigate guturale, onomatopeice, care sugereaza durerea fizica.

Aceste doua personaje straine de legenda sunt introduse in compozitia dramei ca doua ipostaze ale existentei primitivului, ilustrand simbolurile pastrate in mit, referitoare la inceputurile afirmarii spirituale ale poporului. Antinomiile rezulta din opozitia personajelor, incat piesa depaseste cadrul dramei de constiinta, reflectand ipostaze ale unor relatii umane.

Un alt personaj realizat in viziune expresionista este Mira - femeia care prin aura fiintei ei se opune deznadejdii si intunericului. Ea este singura raza de lumina si alinare, faptura armonioasa, de o puritate desavarsita, desprinsa parca dintr-o panza de Grigorescu. Terestra in aspiratii, Mira este pandantul ideal al lui Manole, popas sau oaza de liniste avand un caracter static.





Constructia dramatica

Sporirea tensiunii dramatice se realizeaza prin tehnica anticipatiilor. Visul si viziunile lui Gaman, care, ca o veritabila Casandra, boceste crima, anunta evolutia ulterioara a subiectului. Constructia piesei are un montaj logic si simbolic, o secventa deriva din alta, adancind-o.

Scena asteptarii din actul III creioneaza o atmosfera speciala. Mesterii sunt nediferentiati ca reactii, venirea Mirei, care stie ca s-a pus la cale jertfirea cuiva, ii impietreste. Efectul anticipatiei este magistral folosit. Nu se pune aici numai problema iubirii sau a creatiei, ci si, asa cum sublinia Liviu Rusu, a creatiei prin iubire, dupa conceptia poetului popular, creatia mare nu poate sa se nasca decat din tot ce este mai profund, mai nobil, mai generos in fiinta umana, iar aceasta este iubirea".

Scena jocului" este realizata foarte sobru. Manole si Mira sunt singuri in universul lor inchis, tot mai incercuiti de zid. Spaimei din ochii Mirei ii raspunde lumina aprinsa in ei de Manole. incepe jocul dragostei si al mortii. Manole va bate clopotul mare in jocul fara intoarcere. Eroul va trai plenar inaltarea fiecarei caramizi, cu sufletul scindat intre bucurie si tristete. Actul ultim va prezenta procesul destramarii unei constiinte. Prabusirea asupra zidului pentru a elibera victima este una dintre cele mai dramatice scene. Eroul lui Blaga are reactii contradictorii, se caieste. Glasul din piatra rasuna ca un clopot in adancul fiintei lui. Tabloul contorsionarilor sufletesti se inchide cu constatarea pierderii ireparabile, parand el insusi zidit in piatra, pietrificat:

Undeva s-a oprit un vant Undeva a contenit un glas Straini suntem in mare singuratate si-n vesnica pierdere".

Manole a implinit un destin. In final, el trage clopotul cumplit si fara smerenie, de parca s-ar certa cu cerul" Un ultim strigat, un blestem se sparge in tarii. Manole alege singur calea : moartea este supremul sau act de nesupunere. Astfel sfarseste drama omului care a incercat sa infrunte destinul orb si a fost invins. Ca in tragedia antica, moartea inseamna eliberare.

Elementele expresioniste nu explica in totalitate piesa, care are mereu o zona alba, ca un miracol ce se sustrage cunoasterii. Comparatia cu Kaiser, Wedekind, Paul Claudel, Ibsen nu acopera decat preferintele livresti ale autorului si o anume viziune filosofica sau estetica. in afara motivelor autohtone, la sorgintea teatrului lui Blaga sta o nelinistitoare sete de absolut, dar si atractia spre lumea miturilor si a legendelor nationale, cu aura lor de poezie si basm. Ca si J. Cocteau care visa sa reinvie lumea unei Frante legendare, lumea Sfantului Graal si a vrajitorului Merlin, ca Richard Wagner, care din undele tremurate ale Rinului refacea chipul lui Siegfried si al Brunhildei, sau ca Yeats si Singe, care actualizau povestile cu zane si spiridusi ale Nordului, Lucian Blaga a vrut sa readuca lumea miturilor romanesti, cu personaje din negura vremurilor.

Personajele sale vor fi idei inzestrate cu vointa", fiinte care condenseaza viata in locul caracterelor nuantate, deplasand interesul de la amanunt la esenta, de la momentan la transcendent, de la concret la abstract, intr-un dialog al individului cu orizontul cosmic. Personajele nu mai sunt caractere, ci forte dezlantuite, naturi primare, iar conflictele tind sa fie expresia unor antagonisme eterne in dezlantuiri stihiale" (Ovid S. CrohmalniceanU).

Astfel, piesele lui Blaga pun problema teatralitatii, a reprezentarii scenice. in ele se gasesc conflicte de idei, multa poezie, o relativa stilizare, personaje fara contururi precise, preferinta pentru parabolic si metaforic. Dupa parerea lui Alexandru Paleologu, teatrul lui Blaga ar trebui sa se joace ca teatrul grecesc, cu o anumita ritualitate" si cu o maxima exercitare a respiratiei si a rostirii cuvantului", prin care sa se declanseze intreaga sa valoare de incantatie.

Provenind din straturi adanci ale mentalitatii arhaice si pastrand intrebarile in fata misterelor existentei, mitul creatiei concretizat in drama Mesterul Manole uneste antinomii mereu actuale: implinire biologica - implinire spirituala (estetica), natura - cultura, viata - moarte. Se fixeaza aici in cadre largi una dintre cele mai tulburatoare intrebari formulate de constiinta umana: cum ne putem feri de eroziunea timpului ? Piesa (ca si mituL) propune un posibil raspuns - daruirea pentru un ideal superior dainuirea prin creatie.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.