Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Ciocoii vechi si noi de Nicolae FILIMON (Proza)

 

Prolog

Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voieste a se reorganiza, decat a da franele guvernului in mainile parvenitilor, meniti din conceptiune a fi slugi si educati intr-un mod cum sa poata scoate lapte din piatra cu orice pret!
Platon a zis, cu doua mii de ani inainte de a lua noi pana in mana ca sa descriem pe ciocoi, ca un om, ca sa poata deveni cetatean onest, mai intai de toate cauta sa fie nascut bine, crescut in frica lui Dumnezeu, si din copilarie pana la maturitate sa traiasca inconjurat de oameni virtuosi si drepti. Ciocoiul este totdeauna si in orice tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la barbarie si dotat de o ambitiune nemarginita, care eclata ca o bomba pe data ce si-a ajuns tinta aspiratiunilor sale. Pepiniera in care cresc acesti inamici ai onoarei si ai tuturor virtutilor cetatenesti este mai totdeauna casa bogatului si mai cu seama a bogatului parvenit. Aci vine ciocoiul, umilit, si cere a servi pe boierul pentru o bucata de paine, o camera de dormit si un vestmant ca sa se apere de asprimea frigului. In anii dintai, aceste vulpi cu doua picioare, care intrec in ipocrizie si viclesug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop si La Fontaine, petrec impreuna cu servitorii cei imbatraniti in pacate de tot felul, ii studiaza cu cea mai mare atentiune, incat la etate de douazeci de ani, ei stiu foarte bine cum se fura closca de pe oua fara sa caraie; cu alte cuvinte, stiu cat sa fure de la aprovizionarea din toate zilele, cat de la aprovizionarile cele mari, cat de la arendarea mosiilor si alte mai multe tranzactiuni ale casei boieresti in care se afla servind. Stim cu totii ca intre slugile de la casele bogatilor, ca in toate meseriile sociale, exista o ierarhie oarecare. Ciocoiul, dar, isi incepe uneori cariera de la postul de randas, iar alteori de la lacheu ce se pune in coada trasurii b


oierului; devine cu incetul sofragiu, apoi vataf de curte, iar mai pe urma se face si el boier; si cu toate ca unii-altii ii zic in deriziune boier facut, copiii lui insa devin boieri si fii de boieri. In timpul pe cand ciocoiul umbla dupa trasura boierului, el afla toate slabiciunile stapanului sau si-i ajuta cat poate ca sa si le implineasca in paguba lui si in folosul sau. Se intampla, insa, de multe ori ca stapanul ciocoiului sa aiba si virtuti, dar aceste lucruri patrate nu pot sa intre in capul si in inima cea triunghiulara si ingusta a ciocoiului plecat pe drumul de a deveni om mare cu orice pret. Ca sofragiu se obisnuieste atat de mult cu mancarile delicate, incat nu mai poate sa traiasca fara friptura de fazan, branza de Parma, salam de Verona, icre moi, conserve de Franta si vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei. Astfel dar, cand ciocoiul ajunge la gradul de vataf, este corupt moraliceste si fiziceste pana la maduva oaselor. Inaltat la acest din urma si mai suprem grad al slugariei, ciocoiul devine prevazator ca un prezident de cabinet din Europa. Ideea ce-l preocupa ziua si noaptea este de a afla metodul prin care sa-si faca stare. Diferite planuri i se prezinta in imaginatiune, unul mai intunecos decat cellalt; le studiaza pe toate si, gasindu-le realizabile, le pune in lucrare fara mustrare de constiinta. S-a zis de mai multi filozofi si carturari ca constiinta este cel mai aspru jude al criminalului. O fi, nu tagaduiesc, dar vataful de curte cunoaste secretul de a face din acest aspru judecator un consilier intocmai dupa cum ii trebuieste lui. El zice in sine: Tot omul este creat de Dumnezeu cu dreptul de a se hrani pe pamant; de ce dar unii oameni au mai mult decat le trebuie, cand altii nu au nici chiar mijloacele necesare spre a se sustine? De ce unii sunt puternici si altii nebagati in seama? De ce unii stapanesc pamanturi intinse, iar altii nu au nici chiar pamantul necesar spre a se inmormanta? Aceasta este o stare de lucruri anormala zice inteleptul vataf de curte si cata sa o combat din toate puterile, adauga el. Astfel dar, omul nostru, mergand din rationament in rationament si din deductie in deductie, devine comunist, fara stirea lui, si incepe a pune in lucrare aceasta doctrina atat de frumoasa si egalitara in aparenta, cat este de hidoasa in fond. Nu trece mult si ingeniosul vataf de curte se pune cu ardoare a nivela starea societatii Isi cumpara mosioare, vitisoare si alte diminutive de acestea care fac viata lesne si plina de placeri. Dupa ce a ruinat de ajuns pe nenorocitul boier, care nu l-a lasat sa piara de foame pe drumuri si dupa ce si-a luat rangul de pitar, la care nu este vataf de curte care sa nu aspire, omul nostru cauta un pretext si paraseste casa stapanului sau tocmai atunci cand acesta simte cea mai mare nevoie de dansul. Este cunoscut ca omul imbogatit prin furtisag nu se satura niciodata de avere, oricat de bogat ar deveni, ci, din contra, cauta noi mijloace de a-si mari bogatiile. Casatoria, dar, devine pentru dansul o noua mina de exploatat. Se propune ca ginere pe la toate fetele bogate; trimite samsari de casatorie in toata tara si nu se insoara decat numai atunci cand gaseste o zestre dupa placul lui, fara sa se tulbure cat de putin daca femeia cu care-si leaga soarta este juna, frumoasa si



crescuta bine, sau sluta si depravata. Omul ce se insoara numai pentru ca sa-si mareasca starea niciodata nu ia sotie buna. Ciocoiul o stie si aceasta, dar ii pasa foarte putin, caci el nu are alta tinta decat realizarea planurilor sale celor ambitioase. N-apuca sa treaca luna de miere si casa ciocoiului devine o cafenea in care se aduna toata lepra societatii. Sotia lui devine o Messalina; copiii se nasc Dumnezeu mai stie cum, cresc impreuna cu slugile si, tocmai cand ajung la gradul cel mai inalt al coruptiunii, ii trimite in Franta ca sa invete carte. Nenorocitii copii, lipsiti de educatiunea morala si neintariti prin virtuti si exemple de onoare invatate din casa parintilor, cum ajung la portile Parisului, cad in mainile femeilor si junilor celor stricati, care ii depraveaza si mai rau; iar cand se intorc in patrie, in loc sa aduca cu dansii luminile Europei civilizate, nu aduc decat viciul si depravarea sau, daca vreunul dintr-insii reuseste a invata cate ceva, aceasta cultura intelectuala, nefiind sustinuta de o educatiune morala, produce mai mult rau decat bine nenorocitei tari ce hraneste in sanu-i asemenea vipere. Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebeste de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu seama prin purtarea sa. El nu se pronunta definitiv pentru nici o doctrina politica, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doara ca are spiritul drept si nepartinitor, ci ca sa poata exploata deodata toate doctrinele si partidele in folosul sau. Amorul de patrie, libertatea, egalitatea si devotamentul sunt vorbele sacramentale ale ciocoiului, pe care le rosteste prin adunari publice si private; dar aceste virtuti cetatenesti, de care face atata pompa, nu sunt decat treptele scarii pe care voieste a se sui la putere; si uneori, cand ele nu-i serva de ajuns, el alearga la straini si primeste de la dansii posturi in tara sa. Ajuns la gradul de marire pentru care a comis toate miseliile, a suferit toate umilintele si a declamat, fara de a le simti, toate virtutile din lume, ciocoiul isi ridica masca ipocriziei de la ochi si se arata lumii in mizerabila si uracioasa nuditate a sufletului sau celui mic. Inima lui, asprita de suferintele, umilirile si injosirile prin care a trecut, devine incapabila de orice simtamant frumos si uman. Libertatea presei il supara, caci descopera inechitatile vietii sale si nu-l lasa sa despoaie de averi pe stat si pe particulari; functiunile statului le imparte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate si, ca sa se poata folosi mai bine de oranduirile in servicie, isi recruteaza un ciocoi tot de calibrul sau si speculeaza printr-insul painea nenorocitilor functionari. Iata tipul ciocoiului din toate tarile si mai cu seama din tara noastra, unde lumina adevaratei civilizatiuni n-a risipit inca norii cei grosi ai ignorantei si ai depravatiunii. Iata tipul ce ne propunem a urmari in deosebitele faze prin care el a trecut in secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu si cu calamari la brau al timpilor fanariotici, pana la ciocoiul cu frac si cu manusi albe din zilele noastre.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Ciocoii vechi si noi


Ciocoii vechi si noi - tema si subiectul romanului


Dinu Paturica - prototip al arivistului


Romanul Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soareci mananca


SA,RMANUL DIONIS de Mihai Eminescu


Ciocoii vechi si noi - roman de Nicolae Filimon


Caracterizare - Andronache Tuzluc - personaj in romanul Ciocoii vechi si noi


Chera Duduca - personaj in romanul Ciocoii vechi si noi


Dinu Paturica - personaj principal in romanul Ciocoii vechi si noi


CIOCOII VECHI SI NOI de Nicolae Filimon (1819 -1865)


Dinu Paturica - tipul parvenitului (arivistul)


Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soarea mananca de Nicolae Filimon


Ascensiunea si decaderea sociala a personajului Dinu Paturica



Opera si activitatea literara Nicolae FILIMON

Scrierile si activitatea publicistica a lui Nicolae FILIMON





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

Ciocoii vechi si noi

- citeste textul
Ciocoii vechi si noi - tema si subiectul romanului
Dinu Paturica - prototip al arivistului
Romanul Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soareci mananca
SA,RMANUL DIONIS de Mihai Eminescu
Ciocoii vechi si noi - roman de Nicolae Filimon
Caracterizare - Andronache Tuzluc - personaj in romanul Ciocoii vechi si noi
Chera Duduca - personaj in romanul Ciocoii vechi si noi
Dinu Paturica - personaj principal in romanul Ciocoii vechi si noi
CIOCOII VECHI SI NOI de Nicolae Filimon (1819 -1865)
Dinu Paturica - tipul parvenitului (arivistul)
Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soarea mananca de Nicolae Filimon
Ascensiunea si decaderea sociala a personajului Dinu Paturica