Sa parasim partea de sus a caselor postelnicului, caci nu mai are nici un interes pentru lectorii nostri, si sa ne coboram in partea de jos, sau mai bine in beciuri, ca sa vedem ce face Dinu Paturica.
Acest ambitios ciocoi, nevoind a se lasa nicidecum mai jos decat stapanul sau, pregatise si el o cina, la care invitase pe cativa din cei mai de aproape amici ai sai.
Camera in care dadea el ospatul era impodobita cu doua paturi turcesti infundate, peste care erau puse saltele de lana acoperite cu chilimuri vargate de Idirné (Adrianopole), cusute pe margini cu ciucuri de bumbac alb; pe langa pereti erau puse perne imbracate cu cit tocat; prin unghiurile acestor paturi erau asezate pernite mici umplute cu puf, pe ale carora fete albe de batista se vedeau mai multe arabescuri cusute cu fir de matase, iar pe una dintr-insele, erau cusuti doi amorasi, tinand in maini o ghirlanda de flori, in al careia mijloc era o inima patrunsa de doua sageti si inscriptia aceasta: Μή μέ ξεχνάς.
Zidul de langa pat era acoperit cu un covor de Brussa, pe care stau spanzurate in cuie o pusca arnauteasca ghintuita, legata la masina cu o sangulie cusuta cu fir, si doua perechi pistoale bagate in tocuri de piele, ornate tot cu fir. Mai in jos, tot pe acel perete erau atarnate doua sabii turcesti cu manerele de sidef, iar in mijlocul lor era asezat un cauc oltenesc de harsie neagra de miel, al carui fund era cusut cu fir de cel bun peste postav rosu si lasa sa atarne in jos o funda de fir lucrata cu mare gust.
Cele doua ferestre dinspre ulita erau impodobite cu mai multe glastre de flori, printre care se deosebeau mai ales: maghirani, trandafiri si cativa endrisaimi, ce umpleau atmosfera camerei de un miros nu asa placut, cat era de patrunzator.
Pe langa pereti erau puse in rand cateva scaune de Brasov vopsite si un sipet mare, legat in bande de fier alb peste piele de caprioara albastra.
La o inaltime oarecare a unuia din pereti era
un dulap mic, sapat in zid, in care se afla depusa mica biblioteca a ciocoiului, compusa din cateva carti grecesti si romanesti, printre care figurau: Proorocia lui Agatanghel, Filozoful Sintipa, Alexandria, Tilu Buhoglinda si alte capete d-opere ale literaturii nationale de pe atunci, carti glumete care, prin anecdote de spirit si povete filozofice, facea petrecerea favorita a poporului.
Masa de mancare era asezata intre doua paturi si imprejurata cu scaunele pe care erau sa sada onorabilii oaspeti ai lui Paturica.
Pe masa erau randuite o multime de farfurii cu mezelicuri de tot felul: marinata de stacoji, farfurioare mai mici cu icre proaspete de morun, licurini jupuiti, sardele muiate in untdelemn de Mitilene amestecat cu piper si zeama de lamai de Messina, masline dulci de Tessalia, gramadite in forma piramidala, icre tari de chefal, smochine de Santorini, halva de Adrianopole; nimic din delicatesele gastronomice ale Orientului nu lipsea pe masa ciocoiului, mai impodobit a chiar decat a stapanului sau. Toate aceste mezelicuri erau asezate dupa o regula militara, avand la fiecare distanta de doua palme cate o carafa cu vin galben de Dragasani, cu pelin rosu din viile manastirii Bistrita si cu vinuri orientale de diferite culori si gusturi, fara a lipsi papornitele cu anason de Chio si cu mastica de Corint. In fine, Paturica luase dispozitiuni ca oaspetii sai sa nu cerce cea mai mica lipsa intru indeplinirea gustului lor rafinat.
Daca cineva ar fi vazut luxul ce domnea la masa postelnicului si la a vatafului sau de curte, fara indoiala s-ar fi convins ca ospatul slugii intrecea in toate pe al stapanului si, daca s-ar fi gandit mai serios la mizeriile acelor timpi de trista memorie, ar fi zis, impreuna cu noi, ca fanariotul n-avea de ce sa se planga pentru pagubele ce-i facea vataful sau de curte, caci banii ce se cheltuiau in aceste ospete nu erau ai sai, ci ai saracilor si ai vaduvelor cazuti victima nesatului sau de averi.
Intre oaspetii de capetenie invitati de Paturica figurau: Tudor Ciolanescu, vataful de curte al banului Grigore B; Neagu Chioftea de la banul Constantin Bal; Zamfir Plosca de la Isaac R; Vlad Boroboata de la F si alti mai multi, alesi intre corifeii ciocoismului si ai hotomaniilor bucurestene de pe atunci.
Dupa ce se dusera musafirii postelnicului pe la casele lor si el la amanta sa, Paturica se cobori in odaile de jos si se puse la masa cu prietenii sai.
Patru tiganasi, curat imbracati, aduceau bucate la masa, si doua tigance tinere si frumusele erau insarcinate a turna prin pahare nectarul care, de la caderea zeilor din Olimp incoace, a luat prozaicele nume de vin si rachiu.
Una dintr-aceste doua copile lua de pe masa o papornita cu anason si, umpland mai multe feligene, dete fiecaruia din oaspeti cate unul. Oaspetii, sorbind rachiul, cazura pe farfuriile cu mezelicuri precum cad lacustele peste holdele plugarilor.
Dinu Paturica observa aceasta si, cu o oarecare nerabdare, in calitatea sa de ospatator, striga cu un glas ascutit si obraznic:
- Aduceti ciorba, bre!
- Numaidecat, cuconasule!
raspunsera tiganasii, plecand toti deodata ca sa arate mai mult zel. Dupa cateva minute ei pusera pe masa un castron colosal plin cu ciorba de stiuca fiarta in zeama de varza cu hrean; pe urma adusesera doua farfurii lunguiete cu mihalti si pastravi rasol, muiati in otet si untdelemn; adusera mai multe vase de cositor pline cu iahnii, cu plachii, cu morun gatit in masline si foi de dafin, cu crapi umpluti cu stafide si coconare si alte felurite mancari care se ziceau in vechime "bucate cu cheltuiala".
Vinul, asemenea, curgea fara incetare din pahare si aluneca pe gatul ciocoilor care, la fiecare desertare de pahar, strigau: "Sa traiasca nenea Paturica!
"
Numai Vlad Boroboata sta trist si tacut.
- Da ce, ma Boroboata, de ce stai bosumflat? Ori ti s-au inecat niscaiva corabii cu marfa? zise Neagu Chioftea, cel mai zgomotos dintre toti oaspetii.
- Parca esti o mireasa, adauga Tudor Ciolanescu.
- Inchina cu noi, bre!
Fa-te om de lumea noua, sa furi closca de pe oua!
zisera toti ciocoii deodata.
- Ei bine raspunse Boroboata umpleti-mi un pahar sa inchin si eu cu voi!
Paharul se umplu si se dete in mana lui Boroboata, care, ridicandu -l in sus, zise:
- In sanatatea saracilor tarani, carora le dam fum de ardei si le punem fierul rosu pe piept, ca sa le luam banisorii din punga!
Sa traiasca vaduvele si copiii cei sarmani, carora le luam painea din gura, ca sa mancam noi, astia, peste de Tarigrad, halvale de Idirné si sa bem vin chipriotic!
In sanatatea tarii intregi, pe care am lasat-o in sapa de lemn!
Zicand aceste cuvinte, tranti paharul pe masa si cazu iarasi in cugetarile sale de mai nainte.
Toastul lui Vlad Boroboata si amaraciunea cu care el pronunta vivatul sau cel sinistru facura in inima ciocoilor tot acea impresiune ce facu odinioara literele de foc regelui Babiloniei, Baltazar, si oaspetilor sai cei desfranati.
Vatafii de curte se uitau unul la altul cu niste priviri sperioase, ce dovedeau indestul cat de adevarate erau cele zise de Boroboata. Numai Dinu Paturica asculta acest strigat al mustrarii de constiinta fara ca sa se tulbure catusi de putin; ba inca el arunca asupra lui Boroboata o privire dispretuitoare si, dand intr-un ras sardonic, curma tacerea cu aceste cuvinte:
- Cinstiti boieri!
Nu va sinorisiti lui Boroboata, caci este cam nebun, sarmanul. Cine stie ce baba l-a obrocit. Sa bem, fratilor, si sa lasam pe Boroboata sa spuie la cazanii cat va voi.
Apoi intorcandu-se catre slugi:
- Aduceti, bre, vin tamaios de Cernatesti.
- Si de cel de Dragasani!
adaugara ceilalti.
Sticlele se implura cu tamaioasa intr-o clipa si veselia renascu in sanul oaspetilor ametiti de bauturi si imbuibati de grasele mancari orientale.
Aceasta cina, compusa toata din placeri de contrabanda, tinuse cateva ore si, cu tot vinul ce se bause, nici unul dintre ciocoi nu se imbatase desavarsit; ei ajunsera numai la gradul acela al betiei cand omul devine vesel si spune adevarul fara rezerva. Astfel dar, unii vorbeau, altii cantau, lovindu-se unii pe altii in gluma cu gloante de paine; numai Vlad Boroboata sta cufundat in niste cugetari sinistre, pe care le intrerupea cateodata cu un suras amarnic. Dinu Paturica, ce-l privea cu o vadita nemultumire, observand ca acea betie trista a oaspelui sau putea sa influenteze mai tare asupra celorlalti si sa stanjeneasca libera explozie a veseliei lor, se scula in sfarsit strigand:
- Ei bine, boieri, va vad cam pe ganduri; eu v-am chemat aci ca sa ne veselim, iar nu ca sa punem cenusa in cap si sa ne plangem pacatele ca prorocul Iona din Scriptura!
N-aveti bucate? N-aveti vin? De ce dar stati ca niste curci plouate? Mai aduceti, bre, marinat a de barbuni si vin de Tenedos, sa ne veselim cat ne umbla moara, ca destul ne vom pocai la batranete. Iar tu, cobe rea, du-te de fa cazanii la biserica, iar nu in casa mea!
Auzit-ai tu?
- Bravo, nene Paturica, ai dreptate!
Sa se duca la dracu acest dascaleci care ne-a stricat cheful cu iticaua lui.
- Da, la dracul!
exclamara toti deodata.
- Iar noi sa ne veselim ca niste oameni de isprava, adause Paturica.
- Si sa vorbim de trebusoarele noastre, raspunse Neagu Chioftea, curmandu-i vorba. Stiti, boieri, ca am cam ajuns la vremea de apoi. Pare-mi-se ca stapanii nostri au cam bagat de seama ca le mancam starile si s-au pus pe economie. Alte dati, cand le infatisai catastihul, nici ca se uitau pe dansul si-ti umpleau mana de rubiele; iar acum te tine cate trei-patru ceasuri in picioare si te descoase din toate incheieturile ca pe hotii de cai.
- Bine va face, ciocarlanilor!
zise Paturica razand.
- Ce-ai zis? intreba Neagu Chioftea cu mirare.
- Am zis ca va face foarte bine, caci nu stiti sa furati.
- Noi nu stim sa furam? observa Chioftea cu un zambet de ironie.
- Da, da, voi!
replica cu siguranta. Sunteti niste bojogari
- Daca este asa, apoi invata-ne tu meserie.
- Bucuros.
- Ia spuneti-mi, boieri dumneavoastra, ati citit vreodat a cartea numita Floarea darurilor?
- Nici n-am auzit vorbindu-se de dansa. Aveti dreptate, nu
s-a talmacit inca in limba romaneasca si voi abia stiti sa cititi romaneste. Ascultati dar si pricepeti. In acea carte este o istorioara plina de noima, care incepe cam asa: "A fost odata un imparat de la Hindiile rasaritului sau de prin Tara Sacazului. Acel imparat avea saptezeci si cinci de copii, tot unu si unu. Ajungand insa la adanci batranete, el chema pe fiul sau cel mare si-i zise sa faca un snop de saptezeci si cinci de nuiele si sa-l aduca inaintea sa. Porunca se indeplini intr-o clipa. Imparatul chema atunci pe toti fiii sai si le zise: "Eu am imbatranit si peste putin o sa mor; as voi insa ca, inaintea mortii mele, sa las intinsa mea imparatie aceluia dintre voi care se va dovedi mai tare si mai priceput. Hotarasc dar ca acela care din voi va putea sa rupa deodata aceasta legatura de nuiele, acela sa ia imparatia dupa moartea mea!
" Feciorii de imparat se privira mai intai unii pe altii cu mirare si apoi se cercara pe rand si fiecare in parte sa rupa legatura de nuiele, dar nici unul nu putu. Imparatul ii privi razand si le zise: "Daca nu le puteti rupe deodata pe toate, apoi rupeti-le cate una in parte". Copiii se supusera la noua porunca a tatalui lor si in putina vreme toate nuielele fura rupte. "Ascultati, dragii mei copii
- adause atunci imparatul
- acest snop de nuiele sunteti voi; daca veti ramane uniti dupa moartea mea, nimeni nu va va birui; iar daca va veti desparti, va veni vrajmasul si va face din voi ceea ce facurati dinaintea mea cu aceste nuiele".
Paturica se opri aci si, privind cateva momente pe tovarasii sai cu ochi patrunzatori, ii intreba:
- Ei bine, boieri domnia voastra, cum vi se pare aceasta istorioara?
- Foarte fromoasa, ce e dreptul, dar n-are a face nimic cu necazurile noastre, raspunse Chioftea.
- Va inselati, fratii mei, adaose Paturica cu un aer de superioritate. Daca voi ati fi urmat paradigma acestei istorioare, nu erati sa va plangeti acum ca stapanii vostri v-au prins cu ocaua mica.
- Ei bine, invata-ne tu ce sa facem.
- Sa va invat, caci, uite, sunteti prosti ca niste baieti luati de procopseala. Voi va adunati in toate zilele la cafeneaua de la Dorobantie. Asa este, ori ba? Spuneti!
- Ba asa. Ne adunam in toate zilele, precum zici.
- Ar fi de mare folos pentru voi ca, inainte de a parasi cafeneaua, sa puneti nart la toate lucrurile ce veti targui, ca sa stie fiecare din voi cat are sa incarce la socoteala.
- Vorbeste mai deslusit, ca nu te intelegem!
Iata ce voi sa va zic: sa ne inchipuim ca pentru curtea unuia dintre stapanii vostri se cumpara cate douazeci si cinci oca de carne pe zi. Ei bine, pretul nu poti sa-l incarci, caci carnea este cu nart (pret fix); dar poti sa incarci la suma ocalelor, cumparand mai putine si trecand la socoteala mai multe. Cu painea faci tot asa. Vanatul si pasarile nu au nart: curcanul se vinde un leu, pune-l un leu si saptezeci de parale; gasca ipac (idem); gaina si rata se vand cate o leita, pune-le cate un leu si cinci. De la untdelemn, zahar, cafea, tutun, poame si chiar de la zarzavat puteti sa va folositi in doua feluri, adica adaugand la suma ocalelor si la pret
- Fleacuri, nene Paturica, fleacuri!
Din aceste nimicuri cineva abia isi scoate zilnicele cheltuieli. Noua, ma rog dumitale bun, ne trebuie bani multi, stari mari, ca sa scapam de slugarie.
- Si cutezati voi sa numiti nimicuri cheltuiala cuiniei, acel izvor nesecat din care un om cuminte poate in scurt timp sa faca stare mare? Bree!
Da prosti mai sunteti!
Sa va fac o socoteala cu tahmin (aproximativa), ca sa vedeti cat de mult va amagiti.
- Fa-o, nene Dinule, sa vedem ce bazaconii sunt acestea ce ne tot spui.
- Cioara, adu calimari si hartie!
La aceste cuvinte, un tigan ce dormita langa soba se scula repede si aduse numaidecat hartie si o pereche calimari de argint cu coada. Paturica deschise coada calimarilor, scoase un condei de pana de curca cu felurimi de flori facute dintr-insul si, dupa ce dete pe tigan afara, urma intr-astfel:
- Ei bine, boieri, fiti cu bagare de seama, ca am sa va fac o socoteala cu tahmin, ca sa vedeti ca vorba mea e vorba; si ca sa nu ziceti ca maresc sumele, voi incepe chiar de la casa stapanului meu. Asadar scriu aci:
FOAIE DE SOCOTEALA A CURTII MARELUI Socoteala Socoteala
dreapta incarcata
POSTELNIC A. TUZLUC
Luni, ian. in 8, 1817 (bunaoara) talere bani talere bani
601
5 7
Treizeci oca carne, cate 10 parale ocaua fac
1 1
Douazeci pitusti pentru masa .
Morcovi, patrunjel, ceapa, faina, orez si piper 2 30 3 90
2 3 90
Cirivis
30 1
Enibahar si alte mirodenii ..
Doi curcani . 3 6
5 7 60
Cinci claponi .
4 6
Patru limbi afumate
Sase ghiudeni 6 8 60
5 7 60
Zece licurini ..
4 6
Sardele .
6 8 30
Icre negre de taigan
1 1 60
Arpagic si usturoi pentru stufat .
1 1 30
Apa de Filaret pentru boieri
Apa de garla pentru slugi 2 3
Stafide si coconari .. 2 3
Oua pentru ochiuri si jumari . 1 1 60
Sare 12 18
Otet 1 1 30
Struguri si mere cretesti 2 30 3 30
Varza pentru calabalac2 1 1 60
Imiclicul oamenilor3 .. 3 4
Fac peste tot cheltuiti . 57 72 87 18
Sa scadem cheltuiala cea dreapta din cea
57 72
incarcata ..
Ramane castig curat .. 29 46
1
Aci incarcatura vine de la ocale. (n. N. F.)
2
Se intelege slugile peste tot. (n. N. F.)
3
Imiclicul este portia de paine ce se da fiecarei slugi pentru o zi. (n. N. F.)
Sa inmultim acum acest castig cu zilele anului si veti vedea ca da o suma de talere 10. 785, bani 90. Aceasta suma vine numai de la cuinie; dar unde puneti, domnia voastra, imbracatul tiganilor, cumparatoarea orzului, a fanului, a carbunilor, a lemnelor si altele mai multe de felul acesta, care aduc pe an alti opt sau zece mii de lei cel putin?
- Toate aceste gheliruri, le stim, sunt bune, nu tagaduim, dar vin cu taraita. Noi voim sa ne arati vreun mijloc prin care sa castigam sume mari in putin timp, ca sa ne cumparam mosii si acareturi, sa ne facem si noi boieri ca stapanii nostri.
- Eu v-am aratat mijloacele cele mai lesnicioase; aflati voi altele mai bune.
- Si ce am putea sa nascocim noi mai mult decat tine, care stii cate in lume si in soare?
- Ma lingusiti, hotomanilor; dar fiindca am inceput, cata sa si sfarsesc. Ascultati!
Voi stiti, ca si mine, ca boierii nostri traiesc in desfranari si se tin numai de zavistii (intrigi), ca sa dea pe domni jos de pe scaun, crezand ca cei noi, ce vor veni, ii vor pune in trebi mai mari sau le vor da tara pe mana, ca s-o smulga si mai tare, iar la averile lor, ramase de la parinti, nici ca se gandesc. Ei au mosii si nu le cunosc hotarele, nici venitul ce poate sa dea pe tot anul. Au vii, fara sa le stie numarul pogoanelor; au zalhanale, helesteie, livezi de pomi si cate altele de felul acesta, pe care le arendeaza pe nimic; iar arendasii, nemultumiti cu un castig de suta la suta, scot din spinarea taranilor, darapana padurile si acareturile mosiilor, ba de multe ori instraineaza chiar din pamantul mosiei. Toate acestea, boeri domnia voastra, sunt o comoara nesecata, din care un vataf de curte ischiuzar poate, in scurta vreme, sa ajunga bogat ca Iov din Biblie.
- Si ce trebuie sa faca el, ca sa se foloseasca din toate acestea? intrebara toti ciocoii deodata, completandu-se in dezvoltarile ce da Paturica cu atata elocinta.
- Nimic, de tot nimic!
raspunse Dinu Paturica rasucindu-si mustata si surazand cu mandrie.
- Nu te intelegem.
- Lasati-ma sa ispravesc si veti intelege. Cand se apropie vremea arenduirii mosiilor, intelegeti-va mai intai cu arendasul cel vechi. Spuneti-i ca pe toata ziua vin cate doi-trei musterii ca sa ia mosiile in arenda indoit si ca numai din pricina prietesugului ii goniti pe toti; scoateti chiar musterii mincinosi si veti vedea cum o sa-si deschida grecul punga si o sa verse intr-a voastra. Osebit de aceasta sunt ispasaniile de paduri, facere de hanuri, mori si altele mai multe, din care ati putea sa castigati sume insemnate, numai sa stiti sa pipaiti lucrul cumsecade. Asa, dragii mei, trebuie ca fiecare dintre voi sa se faca om de lumea noua, ca sa stie a fura closca de pe oua!
