Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Liviu PETRESCU - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 17 dec. 1941, Ramnicu-Sarat -m. 5 iul. 1999, Cluj-Napoca.

Critic literar.

Fiul lui Ghe-orghe Petrescu, ofiter, si al Mariei, functionara.

Studii la Liceul "G. Baritiu" din Cluj (1955-1959) si Facultatea de Filologie a Univ. clujene, sectia lb. si literatura romana (1959-1964).

Preparator, imediat dupa terminarea studiilor, la Catedra de literatura romana a acestei facultati, la care a lucrat apoi ca asistent si, din 1972, ca lector. Doctorat, in 1977, cu teza Romanul conditiei umane. In perioada 1981-1983, a efectuat un stagiu de cercetare pe langa Univ. Californiana din Los Angeles, unde sotia sa. Ioana Em. Petrescu, a functionat ca lector de lb., literatura si civilizatie romaneasca. In 1990 este avansat pe postul de prof. la Catedra de literatura romana, literatura comparata si teoria literaturii. Decan al Facultatii de Litere (1990-1992), director al Centrului Cultural Roman din New York (1992-1993) si al Institutului de Lingvistica si Istorie Literara "Sextil Puscariu" din Cluj (1998-1999). Debut cu critica literara in rev. Tribuna, (1966). Colab. indeosebi la rev. Tribuna si Steaua, unde a sustinut rubrici de eseistica si cronica literara, dar si la alte numeroase periodice din tara. Debut editorial cu voi. Realitate si romanesc, (1969), urmat de eseul monografic Dostoievski (1971), culegerea de studii critice Scriitori romani si straini (1973), sinteza asupra romanului contemporan, care fusese prezentata ca teza de doctorat, Romanul conditiei umane (1979). Premiul Asoc. Scriitorilor din Cluj (1969); Premiul Uniunii Scriitorilor (1979, 1992); Premiul "Titu Maiorescu" al Acad. Romane (1992). Interesata cu precadere de evolutia prozei romanesti si straine din secolele XIX si XX, critica lui P., intemeiata pe o solida documentare de istorie si teorie literara, cu largi descinderi comparatiste, defineste un spirit academic elevat, ilustrat de tinuta austera a unui discurs critic cu articulatii clare si o logica stransa a argumentatiei ideilor, situabil intr-o traditie universitara reprezentata de un D. Popovici si T. Vianu. Unei critici simpatetice si de "identificare", i se prefera o anumita distantare care permite situarea operelor analizate din perspectiva esteticii si a poeticii moderne, intr-un spatiu de interferente si ecouri ce le proiecteaza in universalitate.



inca de la debutul cu Realitate si romanesc (1969), lectura critica a lui PETRESCU s-a aratat interesata mai ales de configuratia problematica a operelor, de continutul lor ideatic, de ceea ce M. Martin numea, comentandu-1, "o stilistica a temelor, mai degraba decat una a formelor". Autorul insusi marturisea - in spatiul in care comenta carti de D. Zamfirescu, Mateiu I. Caraiale, L. Rebreanu, H. Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Gib. I. Mihaescu - un anume "dezinteres" pentru "problemele de tehnica literara", privilegiind in schimb "estetica operei". De la o interpretare la alta, devenea aparenta linia subteran-unificatoare a reflectiei asupra raporturilor dintre imaginatie si realitate, indicand, impotriva opiniei critice comune, "o tendinta prin care realitatea exterioara este pusa la indoiala", mai puternica decat inclinatiile spre "observatia sociala si spre crearea de tipuri". Atentia criticului era atrasa de dubletul teoretic al practicii literare, ale carei "calauze", din sfera filosofiei, a stiintei sau esteticii apar mereu puse in evidenta ("estetismul" lui D. Zamfirescu sau Gib. Mihaescu, rasfrangerile bergsonis-mului sau ale fenomenologiei husserliene in structura viziunii lui Camil Petrescu, "experimentalismul" Hortensiei Papadat-Bengescu, "tolstoismul" lui Rebreanu, tipologia personajului "dandy" la Mateiu I. Caragiale). S-a observat insa ca "apelul la modele filosofice nu il face sa neglijeze - nici in teorie si nici in practica - importanta impresiei originare" (M. Martin), legatura cu textele literare. Domeniul romanului european si romanesc a ramas in continuare spatiul frecventat cu predilectie. O dovedeste - dupa remarcabilul eseu dedicat in 1971 lui Dostoievski (unde sunt luate in discutie, cu aceeasi staruinta in cautarea fundamentelor filosofice ale viziunii prozatorului, problemele legate de "statutul existential" al lumii sale), sinteza publicata in 1979, Romanul conditiei umane. Lucrare de ambitioasa cuprindere problematica, ea beneficiaza de aceeasi solida asezare pe temelii teoretice. Pornind de la ideea ca "literatura conditiei umane ne releva conflicul dintre setea de absolut a fiintei umane, pe de o parte, si existenta anumitor principii limitative, pe de alta parte" (acestea sunt numite in limitarile de ordin metafizic, in cel de natura ontologica si sociala), criticul propune, pentru dinamica temei "conditiei umane", o schema de circularitate, in care momentele de razvratire vizand transcendentul (aspiratia demiurgica) sau ontologicul apar depasite intr-un fel de reconciliere finala cu propriul statut de om. Urmarita in evolutie cronologica si in ordine dialectica, tema propusa este analizata in diversele sale metamorfoze, inregistrate, din "preistoria" ei (in clasicism, manierism, romantism), pana la variatiunile sale din romanul secolului XX. Aici, cele trei tipuri de limitari, cu consecintele lor in provocarea reactiilor de revolta sau a unor proiecte conciliatorii, se bucura de o analiza inca o data substantiala, de un calm desavarsit, pe care i-1 confera excelenta cunoastere si asimilare a universului filosofiei moderne, convocat mereu in sprijinul lecturii literare. Initiata de niste "preliminarii" care-i schiteaza structura, cercetarea se incheie, simetric, cu pagini de concluzii, ce subliniaza achizitiile reflectiei desfasurate pe parcurs, retrasand cu claritate liniile de forta urmate de interpretare. Nu mai putin ambitioasa si novatoare pentru un moment cand problematica creatiei "postmodeme" se afla in plina dezbatere, cu destule ambiguitati si confuzii in primele sale incheieri, este Poetica postmodernismului (1996), reprezentand reluarea si aducerea la zi teoretica a volumului publicat in 1992 sub titlul Varstele romanului. Avem de-a face aici cu "aggiornamento" spectaculos, nu doar al bibliografiei critice, ci si, s-ar putea spune, al sensibilitatii criticului, care cunoaste acum momentul deschiderii sale celei mai largi spre intrebarile literaturii contemporane, surprinse pana in actualitatea imediata. in concentrata sa sinteza PETRESCU pune la contributie, ca de obicei, o substantiala biblioteca teoretica si critica, gasindu-si referintele revelatoare pentru metamorfozele discursului romanesc chiar si in domeniul stiintelor si al filosofiei de ultima ora, pentru a putea inainta, cu stiuta nevoie de siguranta, in explorarea universurilor narative moderne si postmodeme. Distingand intre un modernism timpuriu, fascinat de cunoasterea stiintifica si vizand, ca atare, "impersonalizarea" autorului si refuzul structurarii, transformarea romanului intr-un "dosar de documente de viata", si un al doilea modernism, tarziu, intemeiat pe un complex principiu al "totalizarii", al unei "cauzalitati multiple" si - in privinta perspectivei subiective - pe o critica tot mai radicala a "sistemelor", autorul cartii confrunta precis si nuantat aceste evolutii cu ceea ce se vrea a fi "postmodernismul", antimimetic prin excelenta, promotor al unei poetici a indeterminarii, al deconstructiei limbajelor si descentralizarii sistemelor. Efortul criticului este remarcabil si in demersul de reliefare a trasaturilor "paradigmei optzeciste" (preferinta pentru proza scurta in defavoarea romanului, optiunea pentru o noua "autenticitate", - "biografism", fapt cotidian, mitologie a derizoriului; "afirmarea unei poetici de tip non-mimetic", -limbaj non-referential, practica "meta-romanului", extinderea tehnicii citatului, parodia, ironia etc; postulatul unui "nou umanism", - refuzul imaginii abstracte a omului, miza pe "omul concret" etc). Numeroase eseuri, cronici literare, articole de atitudine completeaza scrisul lui PETRESCU Adunate partial in volumul Scriitori romani si straini (1973) si Studii transilvane (1998), ele definesc acelasi spirit exigent, pretinzand proprietate a termenilor, o logica limpede articulata a ideilor, repere sigure in spatiul literar si filosofic universal. "Umanist studios, aspirand spre microclimatul moral al bibliotecii", "critic universitar de prim rang" (Gh. Grigurcu), PETRESCU a imbinat armonios intr-o personalitate echilibrata spiritul de sistem si imaginatia constructiva sustinuta de o armatura teoretica temeinica si o bogata informatie din domeniul istoriei literare si al literaturii comparate.



OPERA

Realitate si romanesc, Bucuresti, 1969; Dos-toievski, Cluj, 1971; Scriitori romani si straini, Cluj, 1973; Romanul conditiei umane. Bucuresti, 1979; Varstele romanului, Bucuresti, 1992; Poetica postmodernismului, Pitesti, 1996 (ed. II, 1998); Studii transilvane, 1998.

REFERINTE CRITICE

Ov. S. Crohmalniceanu, in Romania literara, nr. 47, 1969; N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 49, 1969; D. Cesereanu, in Tribuna, nr. 1, 1970; Al. Dobrescu, in lasul literar, nr. 2, 1970; M. Tomus, in Steaua, nr. 5, 1970; N. Ciobanu, in Luceafarul, nr. 2, 1971; R. Enescu, in Familia, nr. 5, 1971; D. Flamand, in Luceafarul, nr. 18, 1971; G. Ghe-orghita, in Ramuri, nr. 8, 1971; N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 16, 1971; A. Sasu, in Tribuna, nr. 18, 1972; M. Ungheanu, in Romania literara, nr. 20, 1971; G. Pruteanu, in Romania literara, nr. 23, 1972; M. Iorgulescu, in Convorbiri literare, nr. 7, 1975; M. Mincu, in Amfiteatru, nr. 3, 1977, Gh. Grigurcu, in Vatra, nr. 3, 1978; M. Iorgulescu, Scriitori; M. Dragolea, in Echinox, nr. 8-9, 1979; M. D. Gheorghiu, in Convorbiri literare, nr. 8, 1979; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 30. 1979; L. Ulici, in Contemporanul, nr. 37, 1979; Gh. Grigurcu, in Vatra, nr. 10, 1980; I. Maxim, in Ateneu, nr. 2, 1980; Ileana Verzea, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 2, 1980; St. Avadanei, in Cronica, nr. 40, 1981; Gh. Grigurcu, intre critici, 1983; M. Martin, Singura critica, 1986; R. G. Teposu, in Cuvantul, nr. 10, 1996; C. Valcu, in Vatra, nr. 4, 1995; I. Pop, in Romania literara, nr. 29, 1999.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Liviu PETRESCU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Liviu PETRESCU




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text