Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Dinu Paturica - tipul parvenitului (arivistul) :: Ciocoii vechi si noi de Nicolae FILIMON



Nicolae FILIMON Ciocoii vechi si noi
Figura lui Dinu Paturica, personaj romantic, lucrat exclusiv In tonalitati negative, intruchipeaza arivistul reprezentand ciocoimea de la inceputul secolului al XlX-lea, fata de care autorul isi exprima direct ura si dispretul In termeni foarte duri, dar si ingrijorarea despre pericolul pe care il constituie pentru tara ivirea acestei noi paturi sociale autohtone.

Semnificatia numelui "Paturica" sugereaza pe de o parte faptul ci el este reprezentant al unei paturi sociale ce ameninta sa se consolideze in prima jumatate a secolului al XlX-lea in Tara Romaneasca, iar pe de alta parte poate sugera sensul cuvantului patura, cu trimitere evidenta catre perfidia personajului, acoperita de aparenta corectitudinii. in "Dedicatie" si mai ales in"Prolog", Filimon face un portret impresionant ciocoiului, in care se inscrie in totalitate Dinu Paturica. Prin caracterizare directa facuta de narator se contureaza portretul fizic al personajului, din care se desprind si trasaturi morale: "un june de 22 de ani, scurt la staturi, cu fata oachesa, ochi negri, plini de viclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolani".

Prin caracterizare indirecti, din atitudinile, faptele, gandurile si vorbele personajului, reies si alte trasaturi morale. Dinu Paturica este ambitios, viclean, brutal si grosolan in actiunile sale, obsedat de ascensiunea sociala, in slujba careia pune o imaginatie diabolica. In constructia personajului exista o ipocrizie, dar si o inteligenta malefica pe masuri. Primit in casele postelnicului Tuzluc, in functia modesta de ciubuctm, el adopta masca supuseniei si a umilintei, iar acest prim pas pe "pamantul fagaduintei" il face optimist: "am pus mana pe pane si pe cutit".




Pentru parvenirea pe scara sociala, Paturica se ocupa serios de "educatiunea" sa, de invatarea limbii grecesti, dand dovada de o "silinta extraordinari" in cititul cartilor, intre care "Principele" lui Machiavelli. isi canalizeaza, fara ezitare, efortul pentru "a deveni perfect in arta ipocriziei", in practicile parvenirii, folosind furtul, minciuna, abuzul, inselatoria, falsificarea, facandu-si complici din eventualii oponenti.

Maestru al disimularii, eroul isi ascunde cu o extraordinara stapanire de sine adevaratele intentii, facandu-se iubit si pretuit de credulul sau stapan. in locul vatafului Gheorghe, singurul care simtise duplicitatea lui Paturica, naivul Tuzluc il avanseaza vataf de curte, apoi ii da postul de somes ( functionar administrativ, indeplinind functia de contabil si strangator de biruri - n.n.) la hatmania tarii.

Avid de bani, sadic si lipsit de scrupul, administreaza averea postelnicului numai in folos personal, falsificand documente financiare, marind darile taranilor, iar cand acestia nu-i pot satisface setea diabolica de bani, ii pedepseste cu cruzime, prin unealta sa docila, Neagu Rupe-Piele: ii unge cu pacura, ii leaga de copaci si-i lasa prada viespilor si tantarilor, ii spanzura cu capul in jos, le bate tepuse sub unghii.

Ambitios peste masura, comercializeaza dregatorii, falsifica bani si bijuterii, ia mita, fura cu nerusinare, iar cand stapanul sau e complet laracit il arunca in strada si se casatoreste cu fosta lui amanta, Chera Duduca, pe care o foloseste ca momeala pentru viitorii parteneri in tenebroasele afaceri.

Orgoliul, vanitatea si grosolania ii dau frisonul puteriipolitice, vizand "cele mai inalte demnitati ale tarii", pe care le obtine prin tradarea lui Tudor Vladimirescu, primind in schimb functia de ispravnic in doua ludete, Prahova si Sacuieni.

Declinul personajului va fi brusc si la fel de spectaculos ca si tscensiunea acestuia. in urma revoltei taranilor care vin la palat cu rogojina aprinsa-n cap si jalba-n protap" ca sa dezvaluie lungul sir de nelegiuiri comise de ciocoi, domnitorul pamantean, Grigore Ghica, | orunceste intemnitarea lui in ocna parasita de la Telega, unde moare de toarne, intr-o mizerie cutremuratoare. Atitudinea autorului este moralizatoare, deoarece il condamna la o moarte chinuitoare atat din punct de vedere psihic, cat si fizic. in antiteza cu acestia, personajele pozitive, "angelice" au in i jrnan un semnificativ rol moralizator, fiind rasplatite de autor cu un destin fericit.

Gheorghe, fiind initial vataf in casa lui Andronache Tuzluc, este AĞlat afara din slujba din cauza uneltirilor lui Dinu Paturica. Incoruptibil, < Iheorghe ramane cinstit si demn, generos si drept, ajungand in final la ringul de mare spatar si de caimacam al Craiovei. El se casatoreste cu Maria, fiica banului C, iar la nunta lor participa insusi voda Ghica, primul domnitor roman dupa o lunga perioada fanariota.

Maria, fiica banului C. este o adolescenta de vita nobila, tespectuoasa, iubitoare, modesta, cu un caracter ireprosabil. Demna, cinstita si hotarata, respinge cu fermitate casatoria cu Tuzluc, fiind gata a- > l mearga la manastire decat "sa primesc a fi sotia celui mai necinstit dintre ciocoii Iui Caragea".



Banul C. este tipul boierului de neam, patriot si intelept, demn, lu un profund si nedisimulat dispret fata de strainii veniti aici sa jefuiasca Ura, apreciaza in cel mai inalt grad cinstea si corectitudinea omului, indiferent de pozitia acestuia pe scara sociala, de aceea este fericit sa-si 11 arite fata cu Gheorghe. in adevarat stil romantic si ca o rasplata pentru caracterul lor ireprosabil, in timp ce mergeau la cununie, se intalnesc cu suita domneasca, asa ca voda Grigore Ghica le face onoarea de a asista la ceremonie.

Taranimea este infatisata realist de autor, care construieste un personaj colectiv destul de convingator din punct de vedere literar. Fie smerita sau darza, incovoiata de nedreptati ori revoltandu-se spontan, taranimea este supusa unui sondaj psihologic, pornind de la manifestarile exterioare spre cele interioare, Filimon insistand asupra fizionomiei, gesturilor, vestimentatiei, mediului de viata. Personajul colectiv se constituie treptat, prin replicile strigate de fiecare in parte, prin relatari succinte ale necazului dat de asuprirea atroce exercitata de arendasul Chir Cristodore, apoi de Dinu Paturica. Plangerile lor au loc dupa o logica taraneasca, jeluindu-se "care mai de care" sau "toti deodata" asupra urgiei "care a cazut pe capul lor". Atunci cand pe scaunul Tarii Romanesti a venit domnitorul Grigore Ghica, taranii "s-au sculat cu mic cu mare" si au cutezat sa se infiinteze la voda, unul dintre ei, facand rogojina sul, i-a dat foc si a pus-o in cap, apoi "scotand jalba din san o puse intr-un protap lung si intra in curtea domneasca". Actul justitiar al domnitorului roman aduce alinare suferintelor indurate de tarani prin faptul ca Dinu Paturica este aruncat in ocna parasita si prin decizia ca "toata starea acelui talhar o sa despagubeasca pe acesti saraci".

Romanul "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon are o actiune complexa si complicata, desfasurata pe mai multe planuri narative, care se intersecteaza si cu o intriga complicata. Personajele numeroase si puternic individualizate sunt angrenate in conflicte puternice, structura narativa este ampla si contureaza o imagine bogata si profunda a vietii. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului interior. Elementele realiste ilustrate de adevarul istoric al epocii definesc aceasta opera ca roman realist traditional.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.