inceputurile romanului romanesc au fost timide si incerte. Romanul lui Nicolae Filimon a fost un prim succes. Doar pentru atat si cartea lui merita citita. Nu rata insa sansa de a gasi in ea un povestitor gata sa-fi devina prieten, sa te ia de brat si sa te plimbe printr-o epoca trecuta [ceva asemanator vei gasi in literatura universala la Henry Fielding, in romanul TomjoneS). Nu intotdeauna plimbarea va fi placuta. Parvenitismul si coruptia sunt racilele unei societati ce si-a pierdut sistemul de valori. Cand lumea fictionala il va regasi isi va redobandi echilibrul.
Gen: epic
Specia: roman traditional
Opera si contextul cultural
Nicolae Filimon (1819-1865), scriitor si jurnalist (cronicar muzical si teatraL) din perioada pasoptista. Debuteaza in 1858 in ziarul National cu nuvela Mateo Cipriani, iar in volum cu Excursiuni in Germania Meridionala (1860). In 1861, publica in Revista Carpatilor nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala. Intre 1862 si 1863, apar succesiv capitole din romanul
Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soareci mananca in Revista Romana, publicat tn volum in 1863. Romanul lui Filimop reprezinta una dintre incercarile reusite ale literaturii romane, dupa proiectele nerealizate sub raport estetic ale lui Mihail Kogalniceanu [Tainele inimei, 1855), Dimitrie Bolintineanu {Manoil, 1855 si Elena, 1862). E considerat primul roman romanesc, o creatie viabila din punct de vedere literar, cu toate stangaciile ei, inerente inceputului.
Abordarea operei literare
Tipologia romanului
Desi s-a format in atmosfera romantismului pasoptist, sub influenta caruia isi scrie primele texte, Nicolae Filimon isi corecteaza avanturile idealiste printr-o privire critica si realista asupra societatii romanesti.
Romanul Ciocoii vechi si noi este:
- un roman social-istoric de factura realista, pentru ca infatiseaza societatea romaneasca de la inceputul secolului al XlX-lea, intre anii 1814-1830, respectiv, in ultima perioada a epocii fanariote. Autorul ofera informatii detaliate despre viata la curtile boieresti si la curtea domneasca, despre ierarhia servitorilor si functionarilor, despre viata culturala si muzicala a vremii, despre arhitectura Bucurestilor si interioarele cladirilor din acea vreme. Caracterul realist al romanului este dat si de tehnica detaliului (de factura balzaciana). Sunt descrise in cele mai mici amanunte trasaturile fizice si morale ale personajelor, imbracamintea sau interioarele.
Ion Ghica remarca faptul ca scrierile lui Nicolae Filimon reprezinta o colectie de tablouri adevarate si vii ale obiceiurilor si moravurilor noastre din epoca de tranzitie";
- un roman monografic de tip fresca, intrucat scriitorul incearca sa realizeze un studiu aproape stiintific al epocii prezentate, surprinzand aspecte din mai multe domenii ale activitatii umane. Pentru aceasta autorul s-a documentat temeinic in perioada in care a lucrat la Arhivele Statului. Criticul Serban Cioculescu vorbeste despre caracterul arhivistic" al romanului, ce include documentul in textul epic. Nicolae Manolescu considera ca autorul isi exhiba documentarea. Sunt capitole intregi cu valoare arheologica si istorica", iar Paul Cornea vorbeste de modernitatea romanului prin introducerea documentului autentic in cuprinsul naratiunii, suprimandu-i partial literaturitatea";
- un roman de factura romantica ce este construit prin antiteza. Autorul imagineaza o lume simetrica, in care binele si raul stau fata in fata. Personajele formeaza cupluri in alb si negru. Lui Dinu Paturica (personaj negatiV) i se opune Gheorghe, fostul vataf al lui Andronache Tuziuc, lui Andronache Tuziuc, ciocoi fanariot, banul C, boier de neam, cocoanei Duduca - fiica acestuia din urma, frumoasa Maria, iar primului domnitor roman,
Grigore Ghica, i se opune o pleiada de domnitori fanarioti nepasatori la destinul tarii: Voda Caragea, Alexandru Sufu, Alexandru Ipsilanti. intamplarile exceptionale din roman fin tot de caracterul romantic. Astfel, cortegiul funerar al postelnicului Andronache Tuziuc se intalneste cu cel al lui Dinu Paturica (mort in ocna) in dreptul pravaliei de usa careia este tintuit Chir Costea Chiorul, complicele lui Paturica in saracirea postelnicului. In celalalt plan, personajsle pozitive cunosc rasplata sortii: Gheorghe si Maria se casatoresc, iar la nunta lor participa si voda Grigore Ghica;
- un roman tipologic, prin faptul ca isi propune construirea anumitor categorii de personaje: tipul arivistului - Dinu Paturica (primul in literatura romana, urmat de Nae Catavencu, de Lica Trubadurul sau de Stanica RafiU), tipul onestului sau cinstitului (vataful GheorgfiE), tipul patriotului (banul C), tipul fecioarei angelice (MariA) etc;
Tipul (lat. typus, gr. typoS): termenul desemneaza personajul care intruneste in modul cel mai expresiv trasaturile, caracteristicile esentiale ale indivizilor din categoria pe care o reprezinta.
- un roman traditional prin constructia rationalista, deductiva si previzibila a subiectului, ce mizeaza pe obiectivitate. De asemenea, prin omniscienta naratorului, unicitatea perspectivei narative, scriitura la persoana a lll-a sau preferinta pentru tipuri si caractere (vezi mai departE).
Compozitie si structura
Tema centrala a romanului este aparitia unei noi paturi sociale reprezentate de ciocoii autohtoni in tarile romane la inceput de secol al XlX-lea. Autorul ne avertizeaza asupra pericolului reprezentat de acestia.
Initial, Nicolae Filimon intentionase sa scrie un roman in doua parti: prima parte era interesata de ciocoiul vechi, cu anteriu si calamari la brau", din perioada fanariota, partea a doua urma sa ilustreze ciocoii noi cu frac si manusi albe din zilele noastre", cei care tradasera idealurile revolutiei, de la 1848 si ale Unirii. Acest proiect nu va fi realizat decat pe jumatate. Partea a doua a romanului nu a mai fost scrisa.
Romanul contine o Dedicatie", un Prolog", 32 de capitole, in care este structurat subiectul si un Epilog".
In Dedicatie", autorul se adreseaza direct ciocoilor. Pe un ton vehement, el ii numeste straluciti luceferi ai videlor" sau, tot metaforic, putrajunea si mucegaiul ce sapa din temelii si rastoarna imparatiile si domniile". Discursul sau urmeaza toate regulile retoricii. Enumerafia, exclamatia si interogatia, anafora, pluralul demonstratiei sunt figuri retorice intalnite in text. Identitatea naratorului si cea a autorului se confunda. Scriitorul isi manifesta in mod direct aversiunea fata de noua clasa a parvenitilor.
Prologul" este construit dupa modelul fiziologiilor (specie literara ce consta in observarea si studierea obiectiva a unui caracter, a unei situatii semnificative din punct de vedere social, moral si psihologiC) si alcatuieste un portret al ciocoiului dintotdeauna si de pretutindeni, relevand trasaturile lui caracteristice si rolul malefic in viata sociala, economica si politica a tarii: mai cu seama din tara noastra, unde lumina adevaratei civilizafiuni n-a rasipit inca norii cei grosi ai ignorantei si ai depravafiunei".
Fiziologie (gr. physis - natura", logos - vorbire")= specie literara ce consta in observarea si studierea obiectiva a unui caracter, a unei situatii semnificative din punct de vedere social, moral si psihologic. Au mai scris in literatura romana fiziologii C. Negruzzi si M. Kogalniceanu.
Cele 32 de capitole au titluri semnificative. Unele aduc in scena personajele principale si poarta numele acestora (Dinu Paturica", Postelnicul Andronache Tuzluc", Romanul si fanariotul", Chera Duduca"). Altele numesc treptele ascensiunii (Educatia ciocoiului", Ce dai sa te fac ispravnic?") sau decaderii ciocoiului (O scena dramatica", Cu rogojina aprinsa-n cap si cu jalba-n protap"). Exista apoi titluri ce trimit la aspecte culturale din viata tarii: Muzica si coregrafia in timpul lui Caragea", Teatrul in Tara Romaneasca", Italiana in Algir" sau la realitati sociale: Scene de viata sociala", precum si titluri paremiologice (binecunoscute nuclee de intelepciune populara): Pana nu faci foc nu iese fum", Ce n-aduce anul, aduce ceasul", Adevarul e proasta marfa", Fa-te om de lume noua sa furi closca dupe oua".
Epilogul" are un subtitlu: Din opincar mare spatar" si este dedicat personajelor pozitive reunite in scena nuntii. Epilogul este moralizator si imprima operei un caracter inchis, dupa modelul scrierilor traditionale.
Perspectiva narativa
Autorul este mereu prezent in text, confundandu-si vocea cu cea a naratorului. Omniprezent si omniscient, isi face loc in spatiul textului: comenteaza si fine discursuri (Cine s-a dedat cat de putin cu placerile viefei destramate cunoaste prea bine ca femeia joaca rolul cel mai principal intr-insa; ea singura, prin felul ei dar fermecatoare, poate sa arunce un val de poezie asupra acelor placeri mincinoase" sau Ochiul nostru este lacom, dorintele se manifesta in noi abia ce zarim o juna femeie placuta; dar acest neastampar nu este amorul, ci o furie, un delir momentaneu etc"), emite judecati asupra personajelor (aceasta Vinera orientala" - despre Chera Duduca, era in adevar un tezaur de frumusete ce nu se putea vedea decat in statuele grecilor antici" - despre MariA), participa afectiv la actiune, ca orice narator de tip romantic, mentinand astfel legatura cu cititorul.
De aceea, naratiunea nu se deruleaza numai la persoana a lll-a, ci si la persoana intai plural, uneori folosita cu valoare demonstrativa (Camera despre care vorbim era in periferie de un sta njen patrat"; Credem inutil sa amintim ca") sau angrenand cititorul in procesul de comunicare (Sa lasam pe ambitiosul nostru ciocoi in pace a-si face planurile sale" sau Fanariotul nostru exploata cat putu de mai bine" etC). incearca! Gaseste in roman si alte zone de metatextualitate, in care isi face loc discursul autorului.
Perspectiva narativa este neutra (zero", dindarat", privirea lui Dumnezeu", auctoriala), naratorul stie tot despre personajele sale si, odata cu el, si cititorul. inca din Prolog", el nu ascunde faptul ca destinul personajului principal este, intr-un fel, dinainte stabilit. Curiozitatea cititorului nu este insa anulata de demonstratia ce urmeaza a fi facuta si nici suspansulnu este afectat, tocmai pentru ca talentul autorului a gasit mijloacele de a-i mentine interesul.
Constructia subiectului
Timpul. Actiunea romanului incepe intr-o dimineata din luna lui octombrie, anul 1814" si se desfasoara pe o perioada de mai bine de un sfert de secol, pana in 1830, cuprinzand astfel sfarsitul epocii fanariote in Tara Romaneasca.
Spatiul in care se desfasoara actiunea este, in principal, Bucurestiul din vremea respectiva, unde se afla curtea domneasca si casele lui Andronache Tuzluc, a Duducai, a banului C. sau pravalia lui Chir Costea Chiorul, dar Si imprejurimile Bucurestiului (drumul spre CotrocenI), mosiile postelnicului, ocnele de la Telega, unde va fi inchis Dinu Paturica etc.
Planurile narative. Actiunea romanului se desfasoara pe doua planuri, unul al personajelor negative, altul al personajelor pozitive, impartind lumea romanului in buni si rai.
In primul plan, principal, ni se infatiseaza ascensiunea si decaderea protagonistului, Dinu Paturica, dar si povestea celorlalte personaje negative. Destinele acestora sunt urmarite pana la sfarsitul vietii lor tocmai pentru a ilustra ideea ca in viata raul se plateste. Exista mai multe ramificatii ale acestui plan, ce au ca punct de intalnire destinul personajului principal. Aflam astfel povestea lui Andronache Tuziuc, pana nu demult si el un Dinu Paturica, ciocoi marsav", depravat pana la extremitate". Tipul ciocoiului vechi depasit de evenimente, postelnicul este vulnerabil la noua structura sociala a vremii si cade in greseala de a se lasa pacalit de aparente. Victima a perfidiei lui Dinu Paturica si a Cherei Duduca, amanta pe care o iubeste sincer, postelnicul Tuziuc isi ispaseste o parte din pacate spre sfarsitul vietii, cand, sarac si nebun, ajunge un cersetor neajutorat. Autorul pare a-si ierta personajul, care este gasit in aceasta stare de fostul sau vataf credincios si, prin generozitatea acestuia, va avea o inmormantare fastuoasa, fata de cea saracacioasa a delapidatorului sau. Destinul Duducai este si el tragic. Jiitoarea lui Andronache Tuziuc, frumoasa ca o zana, nalta, subtirica" si inzestrata cu tot arsenalul vicleniilor femeiesti", nu ezita sa-si saraceasca amantul. Cruda si perfida, ea este cea care imagineaza planul diabolic de ruinare a postelnicului atunci cand gaseste complicele perfect in persoana lui Dinu Paturica. Casatoria cu acesta este una din interes. II paraseste atunci cand Paturica este inchis si ii sunt confiscate averile si isi abandoneaza copiii. Va sfarsi aruncata in Dunare, legata intr-un sac, pedepsita astfel de turcul ce-o scosese din tara, pentru viata desfranata pe care continua s-o duca in casa noului barbat.
Chir Costea Chiorul, cunoscut ca Bogasierul" - negustor de stofe si panzeturi -este cel mai odios dintre ciocoi. Tipul perfidului perfect, cu o rapacitate inumana, nu se da inapoi de la nimic pentru a scoate bani. isi foloseste propriile fiice pentru a ademeni pe tinerii bogati sa intre in pravalie si sa cumpere marfa de proasta calitate pe care o ia la pret de specula. Nu-si plateste taxele la starostie deoarece atunci cand i se da patent de bogasier spune ca este ceaprazar, si invers. Va plati pentru toate talhariile lui in timpul domniei lui Grigore Ghica, ce porunceste ca mofluzul mincinos" sa fie batut prin toate pietele negustoresti si sa fie tintuit apoi de urechi in fata pravaliei sale".
Planul secundar, al personajelor pozitive, cuprinde si el mai multe ramificatii al caror punct de intalnire este in finalul romanului, in scena nuntii.
Personajul central al acestui plan este corespondentul protagonistului, cu care se afla in antiteza (antagonistuL). Gheorghe este tipul omului onest si incoruptibil. Alungat din casa lui Andronache Tuziuc, unde indeplinea functia de vataf, prin ticluirile lui Dinu Paturica, este apreciat si sprijinit de banul C. induiosat de soarta fostului stapan, nu ezita sa-l ajute in suferinta sa si se va ocupa de funeralii. Se va casatori, in final, cu fiica banului C. La cununia lor va fi prezent si Ghica-Voda, care il va inalta pe Gheorghe la rangul de spatar si caimacam al Craiovei. Domnitorul roman intra si el in panoplia personajelor pozitive, avandu-si in plan negativ corespondentul in sirul de domni fanarioti care n-au facut altceva decat sa praduiasca tara".
In final, raman pe scena numai personajele pozitive, semn al rearmonizarii lumii.
Cele doua planuri narative se intersecteaza si se determina reciproc. Astfel, destinul lui Gheorghe se schimba dupa ce Paturica intra in gratiile stapanului, ca si cel al postelnicului dupa refuzul banului C. de a-i da fata de sotie etc.
Actiunea romanului se desfasoara cronologic, conform relatiei cauza-efect; se respecta ordinea clasica a momentelor subiectului, regasite toate in text.
Punctul culminant al romanului nu este intr-atat deconspirarea ticalosiilor lui Dinu Paturica si aruncarea lui in ocna, decadere previzibila, de altfel, cat momentul anuntarii acesteia prin blestemul parintesc: Dumnezeu, care cunoaste si vede toate, sa nu-ti ajute, fiu blestemat ce esti! El, care te-a inaltat atat de mult, te va pogori mai jos decat unde te afli." Lumea lui Filimon se afla inca in paza divinitatii, care pedepseste si rasplateste pe masura faptele oamenilor. Paturica nu este un om cu frica lui Dumnezeu; si tocmai asta il pierde." (N. ManolescU). Fara sa-si dea seama, cu un blestem il legase si Andronache Tuziuc cand ii spusese: Cum ingrijesti tu de averea mea, asa sa ingrijeasca Dumnezeu de tine".