ORBITOR de Mircea CARTARESCU (Roman)
Partea 1
I
ARIPA STINGA
"Caci cunoastem in parte si prorocim in parte; dar cind va veni ce este desavirsit, acest in parte se va sfirsi.
Cind eram copil, vorbeam ca un copil, simŽteam ca un copil, gindeam ca un copil; cind am devenit matur, am terminat cu ce era copilaresc.
Acum vedem ca intr-o oglinda in chip intuŽnecos, dar atunci vom vedea fata in fata; acum cunosc in parte, atunci voi cunoaste deplin, cum am fost cunoscut si eu pe deplin."
(Pavel, Corinteni, 1, 9-l2)
Inainte sa se construiasca blocul de vizavi si totul sa devina ecranat si irespirabil, priveam nopti intregi Bucurestiul de la tripla fereastra panoramica a camerei mele din Stefan cel Mare. Fereastra reflecta de obicei mobilierul sarac al incaperii, un dormitor de lemn galbui, o toaleta cu oglinda, citeva plante, aloe si asparagus, in ghivece de argila, asezate pe masa. Lustra cu abajururi de sticla verzuie, unul dintre ele ciobit de mult timp. Spatiul galben al camerei devenea si mai galben adincindu-se in uriasa fereastra, iar eu, un adolescent ascutit si bolnavicios, in pijaŽma rufoasa si cu un fel de vesta labartata deasupra, stateam toata dupa-amiaza asezat cu fundul pe lada de la studio, privind in ochi, ca hipnotizat, reflectul meu din oglinda stravezie a ferestrei. PiŽcioarele le tineam pe caloriferul de sub geam, care iarna imi ardea talpile, dindu-mi un amestec pervers, subliminal, de placere si suferinta. Imi vedeam in geamul galben, sub floarea tripla a fanŽtomei lustrei, fata subtire ca o lama si ochii cu cearcane violete sub ei. Citeva fire de mustata faceau si mai evidenta asimetria gurii, care era de fapt asimetria intregii mele fete. Daca unei fotografii de-a mea i-ai acoperi jumatatea stinga a fetei, ai avea imaginea unui tinar deschis si voluntar, cu trasaturi aproape frumoase. Cealalta jumatate, insa, surprindea si inspaiminta: ochiul era aici mort si gura tragica, si lipsa de speranta se intindea pe intreaga piele a obrazului ca o eczema.
Abia cind stingeam lumina in camera ma simteam insa cu adeŽvarat eu. Deodata pe pereti incepeau sa se roteasca dungile albastre electric si verzi fosforescente ale tramvaielor care treceau huruind pe soseaua aflata cu cinci etaje dedesubt, deodata deveneam conŽstient de zgomotul ingrozitor al traficului si de singuratatea si tristetea fara capat a vietii mele. Intrerupatorul era dupa sifonier, si cind stingeam lumina odaia devenea un acvariu livid. Ma misŽcam, ca un peste batrin, printre mobile putrede, mirosind ca reziŽduurile marine dintre stinci, inaintam pe covorul de iuta, aspru sub talpi, pina la lada, ma asezam iar pe ea, puneam picioarele pe calorifer si fantasticul Bucuresti exploda deodata dupa sticla alŽbastra de luna. Era ca un triptic nocturn, de o stralucire sticloasa, nesfirsita, inepuizabila. Dedesubt, vedeam o parte din sosea, cu stilpii ei electrici ca niste cruci de metal, sustinind firele de tramvai si becurile roze, care iarna scoteau din noapte valuri peste valuri de ninsoare furioasa sau lenta, rara ca in desenele animate sau abundenta ca o blana. In noptile de vara, insa, ma distram ima-ginindu-mi cite un crucificat cu cununa de spini pe crestet, tintuit de fiecare din sirul nesfirsit de stilpi. Costelivi si pletosi, cu sterŽgare umede in jurul soldurilor, ar fi urmarit din ochii inlacrimati scurgerea automobilelor pe strada pietruita. Doi-trei copii, cine stie de ce intirziati pina la ora aceea din noapte, s-ar fi oprit si l-ar fi privit pe Cristul cel mai apropiat, ridicindu-si inspre luna fetele triunghiulare.
Vizavi se afla centrul de piine, apoi citeva curti si un chiosc roŽtund de tutungerie. Un centru de umplut sifoane. O alimentara. Poate fiindca am traversat prima data soseaua singur ca sa cumpar o piine visez atit de des acel loc. In visele mele el nu mai este o maghernita mizerabila, mereu intunecoasa, unde o batrina in halat alb minuieste piini in forma si cu miros de sobolan, ci un spatiu misterios, unde duc trepte inalte, greu de urcat. Becul chior, legat de doua fire neizolate, capata un sens mistic, iar femeia e acum tinara si frumoasa, intre lazile ciclopice de piine. Femeia insasi e inalta cit un turn. Imi numar banii in acea lumina himerica, ii sclipesc in pumn, dar nu reusesc sa-i socotesc si incep sa pling, caci nu stiu daca-mi ajung sa cumpar o piine. Si mai incolo, in susul soselei, se afla Nenea Catelu, un pensionar nenorocit si lenes, care are o curte devastata parca de razboi, unde nu creste absolut nimic, un maidan de gunoaie de fapt. Batrinul si nevasta-sa umbla nauci de colo-colo, intrind si iesind dintr-un bordei acoperit cu carton gudronat, impiedicindu-se de un ciine scheletic, de la care le-a venit si numele. Inspre Dinamo mai departe e alimentara, din care nu vad de fapt decit un colt. Spre Circul de Stat se afla blocul cu autoservirea si cu un alt chiosc de difuzare a presei. Acolo, in visele mele, incep subteranele. Ratacesc, cu un cos de sirma in mina, printre rafturile cu serbet si dulceata, cu servetele si pungi de zahar (in care uneori erau ascunse masinute de metal verde sau portocaŽliu, cel putin asa se spunea intre pustI), patrundeam apoi printr-o usa batanta in alta zona a magazinului, care n-a existat niciodata, si ma trezeam afara, sub stele, avind inca in mina cosuletul plin de cutii si borcane. Eram in spatele blocului, intre lazi vrafuite, de scindura sparta, iar in fata mea era usa de tabla vopsita in alb, unde citeodata se vindea brinza. Dar acum nu era o singura usa, ca in realitate, ci vreo zece, insirate de-a lungul intregului bloc, iar intre ele ferestre puternic luminate ale unor camere aflate la demisol. In fiecare vedeai prin geam cite un pat curios, pe picioare foarte inalte, iar in paturi dormeau fete foarte tinere, cu parul risipit pe perna, cu sinii mici dezveliti. Intr-unul din vise am deschis usa cea mai apropiata de mine si am coborit o scara-n spirala, care ducea adinc, intr-un mic alcov luminat electric, unde ma astepta una dintre aceste fete-papusi, cirliontate si docile. Desi eram barbat deja cind am avut acest vis, nu mi-a fost dat s-o posed pe Silvia, si toata excitatia mi s-a risipit in incilceala unor increngaturi pisloase de vorbe si gesturi. Am iesit cu ea de mina, am traversat soseaua inzapezita si i-am privit parul albastru in lumina vitrinelor de la farmacie si de la restaurantul "Hora", apoi am asteptat tramvaiul amindoi, in ninsoarea care ne stergea trasaturile fetei, si a venit tramvaiul, care nu avea pereti, era doar sasiul si citeva scaune de lemn deasupra, iar Silvia a urcat si s-a pierdut intr-o zona a orasului pe care am aflat-o mai tirziu, in alte vise.
In spatele acestui prim rind de cladiri se vedeau altele, acoperite de stele. Era o vila masiva cu olane rosii, era si o casa roza ca un mic castel, erau blocuri scunde, impletite cu iedera, din perioada interbelica, ce-aveau ferestre rotunde si geamuri dreptunghiulare cu ornamente Jugendstil in casa scarilor, si foisoare grotesti deaŽsupra. Toate pierdute prin frunzisul, acum negru, al plopilor si carpenilor, care matura cerul adinc, din ce in ce mai intunecat catre stele. La ferestrele luminate se desfasura mereu o viata din care prinŽdeam fragmentar cite ceva: o femeie calca rufe, un barbat in camasa alba se tot invirtea prin odaie la etajul trei, doua femei stateau in fotolii si discutau la nesfirsit. Doar trei sau patru ferestre prezentau interes. In nopti de febra erotica stateam la geam, in intuŽneric, pina se stingeau toate luminile si nu mai era nimic de vazut, sperind sa prind o data acele scene, acele dezveliri de sini si fese si triunghiuri pubiene, acei barbati rasturnind femeile-n pat sau ducindu-le la fereastra si posedindu-le acolo pe la spate. De multe ori erau trase draperii sau transperante peste ferestre, si ma straduiam atunci, stricindu-mi ochii, sa interpretez miscarile abstracte si fragmentare care fulgerau pe dunga de lumina ramasa neacoperita, vazind peste tot pulpe si solduri, pina cind ameteam si sexul mi se umecta penibil in pijama. Abia atunci ma culcam, ca sa visez ca patrund in acele camere straine si particip la manevrele erotice complicate din adincul lor
Dincolo de acest al doilea rind de cladiri, orasul se-ntindea pina in zare, acoperind jumatate din fereastra cu un amestec tot mai maruntit, mai confuz, mai indistinct, mai aleatoriu de vegetal si arhitectural, cu flesele plopilor tisnind din loc in loc si cupole ciuŽdate arcuindu-se intre nori. Foarte departe distingeam (mi le araŽtase mama inca din copilarie pe ceruri de dupa furtunA) silueta in zig-zag a magazinului "Victoria", citeva blocuri foarte inalte din centru, vechi de zeci de ani si construite ca niste ziggurate, incarŽcate de reclame fluorescente, rosii, verzi si albastre, care se aprinŽdeau si se stingeau in ritmuri diferite, iar mai departe doar densitatea tot mai mare la orizont a stelelor, care formau hat-departe o muŽchie de aur vechi. Prins ca o piatra in inelul de stele, Bucurestiul nocturn imi umplea ferestrele, se varsa inauntru si-mi patrundea in corp si in creier atit de adinc, incit chiar din adolescenta imi imaginam un melanj de carne, piatra, lichid cefalo-rahidian, otel cornier si urina, care, sustinut de vertebre si arhitrave, insufletit de statui si obsesii, digerind cu mate si centrale termice, ar fi facut din noi unul singur. Intr-adevar, stind noptile pe lada de la studio, cu picioarele pe calorifer, nu numai eu contemplam orasul, ci si el ma spiona, si el ma visa, si el se excita; caci el nu era decit substitutul fantomei mele galbui care ma privea din fereastra cind era lumina aprinsa. Aveam mai mult de douazeci de ani cind am pierdut imaŽginea asta. Atunci s-au pus fundatiile blocului de vizavi, s-a hotarit largirea soselei, asfaltarea ei, demolarea centrului de piine, a celui de sifoane si a chioscurilor si construirea unui zid de blocuri, mai inalte decit al nostru, in partea cealalta a soselei. Era o iarna geroasa, si cerul era alb si limpede dupa ce ninsese mult. Ma uitam din cind in cind pe geam. Un excavator galben darima, lovind cu cupa dintata, cladirea in care locuise o femeie lasciva, care nu mi se aratase goala niciodata. Interiorul camerelor era gol si se vedea bine in ruina si mai patetica datorita zapezii. Bucurestiului ii era strivit un rinichi, ii era extirpata o glanda, poate, vitala. Poate ca pe sub coaja orasului, ca a unei rani, existau intr-adevar subterane, si poate ca aceasta gospodina extrem de lubrica si care (dintr-un capriciu?) nu mi se aratase goala niciodata fusese cumva un centru, o matca a acestei vieti subterane. Acum alveola ei se farimita ca ipsosul. Curind, toata partea de vizavi a soselei arata ca o dantura ruinata, cu cioturi ingalbenite si locuri goale si goluri de o putreŽziciune metalica. Zapada mirosea asa bine, cum deschisesem treiŽmea uriasa de geam subtire si umed, scotind afara capul tuns, ca sa-mi inghete ceafa si urechile si ca sa privesc aburii rabufnind din odaie, dar dincolo de mireasma ei limpede, proaspata ca a rufelor inghetate pe sirma, puteam gindi duhoarea distrugerii. Si daca e adevarat ca emisferele cerebrale s-au dezvoltat din stravechiul bulb olfactiv, duhoarea, damful metafizic, mirosul subtiorilor timpului, acreala de cirpa de vase a apropierii extazului, duhul de creson al nebuniei sint, poate, gindurile noastre cele mai profunde.
Spre primavara fundatiile erau sapate, canale ca de riie se inŽtindeau in lut, cabluri roze si negre se desfasurau de pe uriase moŽsoare de cherestea, mai inalte decit omul, si scheletul de beton se ridica obnubilihd o fisie de Bucuresti dupa alta, sufocindu-i vegeŽtatia fosnitoare si astupindu-i frontoanele, gorgohele, cupolele, teŽrasele incalecate unele peste altele. Cofrajele de placaj si fier forjat, neregulate si precare, schelele pe care suiau muncitorii, masinile de turnat asfalt scotind valuri de fum, noii stilpi electrici de beton, depozitati in stive, si care aveau sa inlocuiasca ruginitele crucifixe metalice, toate pareau partile vizibile ale unei conspiratii menite sa ma desparta de Bucuresti, de mine insumi, de cei cincisprezece ani in care, asezat pe lada si cu talpile pe calorifer, trasesem perdeaua si privisem cerurile vaste ale orasului. Se ridica un zid, se inchidea o zona din mintea mea, avea sa mi se interzica de-acum accesul la tot ce proiectasem din mine in fiecare dintre cuburile si dreptunŽghiurile si verdele negru si verdele galben si luna subtire ca unghia reflectindu-se in toate ferestrele. La sapte sau opt ani, parintii ma culcau obligatoriu dupa-amiaza. Sifonierul era pe atunci asezat paŽralel cu patul, si ma priveam minute-n sir in luciul lui galben, un copil cu ochi intunecati transpirind sub cearceaf si neputind nici o clipa sa adoarma. Cind soarele rasfrint in furnir ma orbea, facindu-ma sa vad pete mov, ma-ntorceam cu fata la perete, ca sa priŽvesc, urmarind fiecare floricica si frunzulita caramizie, desenul stofei cu care era tapitata placa lipita de perete a studioului. DesluŽseam in labirintul floral simetrii aspre, grupuri neasteptate, capete de animale si siluete de barbati, cu care construiam povesti ce ar fi trebuit sa mi se prelungeasca in vise. Dar somnul nu venea niciŽodata, era prea lumina, si tocmai lumina alba, de octombrie ma hotara sa ma joc cu focul: ascultam daca nu se-aude vreun zgomot din camera parintilor mei si apoi ma ridicam usor din pat si merŽgeam in virful picioarelor la fereastra. Imaginea orasului era acum prafoasa si indepartata. Soseaua se curba larg spre stinga, asa ca puteam deja vedea blocurile de pe partea noastra inspre Lizeanu si Obor. Foarte departe se zarea Foisorul de Foc, iar in spatele lui termocentrala cu paraboloidele cosurilor dejectind un fum inŽcremenit. Plopii pareau drepti si ogivali, dar cei mai apropiati isi tradau ereditatea incarcata: crengile pline de frunze tremuratoare, tisnite in sus, nu erau drepte, ci serpuite ca niste cozi despletite de curind. Imi lipeam fruntea de geam si, toropit de insomnie, astepŽtam sa se faca ora cinci, dar timpul nu parea sa mai curga, iar imaŽginea terifianta a tatalui meu navalind deodata pe usa, cu un ciorap de dama pe cap, innodat in chip de fes, ca sa-i tina dat pe spate parul negru si cu firul gros de brunet "pana corbului", imi era mereu prezenta in minte. In astfel de minute furate somnului obligatoriu am contemplat odata cel mai frumos peisaj din lume. Era dupa o furtuna de vara cu traznete ramificindu-se pe cerul brusc intunecat, atit de intunecat incit n-as fi putut spune daca in camera sau afara era mai mult intuneric, cu o rabufnire de ploaie in care fiecare dintre rapidele suvoaie paralele era inconjurat de un abur de stropi fini sarind lenes in toate partile. Cind ploaia a-ncetat, intre cerul negru si orasul ud si cenusiu s-a facut deodata luŽmina. Era ca si cind doua palme ar fi protejat infinit de gingas lumina galbena, proaspata, transparenta, asezindu-se pe suprafete, vopsindu-le cu sofran si citron, dar mai ales aurind aerul, dindu-i o stralucire de prisma de sticla. Incet, norii s-au spart si alte dire din acelasi aur rarefiat, cazind oblic, au interferat cu lumina iniŽtiala, facind-o si mai intensa, mai limpede si mai racoroasa. Intins pe coline, cu turlele Mitropoliei ca de mercur, cu toate geamurile arzind ca flacara de sare, incolacit de curcubeu, Bucurestiul era un retablu pictat pe fereastra mea tripla, la pragul de jos al careia abia ajungeam cu claviculele.
Inluminura avea sa-mi fie acum razuita, si deasupra ei, cu caracŽtere egale si-nghesuite, avea sa se scrie un text imperativ si greu ca o cortina. Iar azi, cind sint la jumatatea arcului vietii mele, cind am citit toate cartile, inclusiv cele tatuate pe luna si pe pielea mea, cele scrise cu virful acului pe coltul ochilor mei, cind am vazut si am avut destul, cind mi-am dereglat sistematic toate simturile, cind am iubit si-am urit, cind am ridicat monumente de arama nepieriŽtoare, cind mi s-au lungit urechile asteptindu-l pe micutul DumŽnezeu, fara sa inteleg multa vreme ca nu sint decit un sarcopt sapindu-mi canale in pielea lui de lumina batrina, cind ingerii imi populeaza creierul ca spirochetele, cind toata dulceata lumii m-a desfatat si cind s-au dus aprilie si mai si iunie ― azi, cind sub inel pielea mi se descuameaza in mii de straturi de foita de biblie, azi, vivacele si absurdul azi, incerc sa-mi pun dezordine-n ginduri si sa citesc runele cu ferestre si balcoane pline de rufe umede ale blocului de vizavi, care mi-a rupt viata-n doua asa cum nautilul isi zideste fiecare compartiment in care n-a mai incaput si se muta intr-unui mai mare, pe spirala de sidef care-i rezuma viata. Insa acest text nu este uman si nu-l mai pot deslusi. Ce a ramas dinŽcolo, nasterea, copilaria si adolescenta mea transpar uneori prin porozitatea uriasului zid, in zdrente lungi si enigmatice, deformate in anamorfoze si racursiuri, pulverizate de mediile de difractie, nenumarate, prin care ajung pina-n odaia micuta in care ma mai intorc citeodata. Sidef peste sidef peste sidef, albastrui peste alŽbastrui peste albastrui, fiecare virsta si fiecare casa in care am trait (daca n-a fost totul o halucinatie a nimiculuI) este un filtru deformindu-le pe cele anterioare, amestecindu-se cu ele, facindu-le benzile mai inguste si mai eterogene. Caci nu descrii trecutul scriind despre lucruri vechi, ci aerul cetos dintre tine si el. Felul in care infasoara creierul meu de acum creierele mele de sub testele tot mai mici, de os si cartilagii si pielita. Tensiunea si neintelegerea dintre mintea de acum si cea de acum o clipa, si cea de acum zece ani.
Interactiunea lor, amestecul lor una in imageria si emotia alteia. Cita necrofilie e-n amintire! Cita fascinatie pentru ruina si putreŽfactie! Cita scotocire de medic legist prin organe lichefiate! Gin-dindu-ma la mine de la diferite virste, ca tot atitea vieti anterioare consumate, e ca si cind as vorbi despre un sir lung, neintrerupt de morti, un tunel de corpuri murind unul intr-altul. Acum o clipa, cel care scrisese aici, reflectat de lacul intunecat al cestii de cafea, cuvintele "murind unul intr-altul" s-a prabusit de pe taburet, pieŽlea i-a crapat, oasele fetei i-au devenit aparente, ochii s-au scurs mustind de un singe negru. Peste o clipa, cel care va scrie "cel care va scrie" se va prabusi si el peste pulberea celuilalt. Cum sa paŽtrunzi in acest osuar? Si de ce-ai face-o? Si ce masca de tifon, ce manusi chirurgicale te-ar putea proteja de infectia emanata de amintire?
Cu ani in urma mi se intimpla, citind versuri sau ascultind muŽzica, sa simt extazul, congestia brusca si concentrata a creierului, adunarea subita acolo a unui lichid volatil si vezicant, deschiderea subita a unui volet acolo, dar nu spre exterior, ci spre ceva inconŽjurat de creier, ceva adinc si insuportabil, mustind de beatitudine. Aveam acces, capatam acces acolo, in incaperea interzisa, prin poezie sau muzica (sau un singur gind, sau o imagine venindu-mi in minte, sau ― demult, intorcindu-ma singur de la liceu, calcind in balti primavaratice de linga sinele de tramvai ― o sclipire a unei vitrine, parfumul unei femeI). Patrundeam in epitalamus, ma naclaiam in amigdala, ma ghemuiam in prelungirea abstracta a inelului de aur din centrul mintii. Revelatia era ca un urlet de bucurie tacuta, care nu avea in comun cu orgasmul decit brutalitatea comitiala, dar care exprima usurare, dragoste, supunere, predare, adoratie. Erau strapungeri, ruperi catre cisterna de lumina vie din adincul adincului fiintei noastre, puncte de rupere ciuruind limita interioara a gindirii, facind-o sa semene cu un cer instelat, caci avem cu totii bolta-nstelata in teasta si, deasupra, constiinta morala. Adesea, insa, aceasta ejaculare catre interior nu atingea desavirsirea, ci se oprea in anticamere, si anticamere ale anticamerelor, de unde scotea imaŽgini pilpiitoare, stinse intr-o clipa si lasind in urma regret si nosŽtalgie, care ma urmareau apoi ziua-ntreaga. Masinarii de fabricat iluminarea, versurile ma faceau vicios, le foloseam ca pe niste droŽguri si mi-era imposibil sa mai traiesc fara ele. Incepusem, de la o vreme, sa si scriu poeme, unde, intre atitea versuri gracile, feerice si agresive, ma trezeam inserind uneori, fara nici o necesitate, cite un pasaj de neinteles, care-mi fusese dictat parca de cineva si care, cind il reciteam, ma ingrozea ca o profetie implinita. Vorbeam acolo despre mama, despre Dumnezeu si despre copilarie, ca si cind, in cursul unei conversatii la o bere, as fi inceput deodata sa vorbesc in limbi, cu un glas subtire de copil, de castrat sau de inger. Aparea in poemele mele mama, pasind pe soseaua Stefan cel Mare, mai inalta decit blocurile, rasturnind camioanele si tramŽvaiele, strivind cu talpi uriase chioscurile de tabla, maturind treŽcatorii cu fusta ei ieftina de diftina. Se oprea in dreptul ferestrei triple a camerei mele, se ghemuia si privea inauntru. Toata fereasŽtra se umplea de marele ei ochi albastru, de sprinceana ei incrunŽtata, care ma umplea de teroare. Apoi se ridica si se-ndeparta spre apus, darimind cu parul sirmos si fosforescent avioane postale si sateliti artificiali de pe cerul plin de singe Ce era cu mitizarea asta a mamei mele? Nimic, niciodata, nu ma apropiase de ea, nu-mi stirnise interesul pentru ea. Era femeia care-mi spala rufele, care-mi prajea cartofi, care ma trimitea la facultate chiar si cind as fi vrut sa chiulesc. Era mama, o fiinta neutra care arata neutru, care isi traia viata modesta, plina de treaba, in casa noastra, in care eu fusesem mereu un strain. Ce ascundea oare carenta asta afectiva din familia noastra? Tatal mereu pe drumuri, iar cind venea acasa, congestioŽnat la fata, mirosind a transpiratie, si presindu-si mereu parul cu firul gros ca din cozile cailor in fesul de ciorap de dama, cu ochiuri duse, cu talpa fumurie atirnindu-i intre omoplati. Mama servindu-l la masa si uitindu-se amindoi la televizor, alegindu-si "amorezi" dintre cintaretii de muzica populara sau actorii de vaŽrieteu si tachinindu-se la nesfirsit pe subiectu-asta. Eu mincind in graba si retragindu-ma in camera de la sosea (celelalte doua daŽdeau in spate, catre cladirea melancolica, de caramida rosie, a morii DimbovitA) ca sa privesc freamatul poliedric al Bucurestiului din fereastra sau sa scriu versuri desirate in caiete cu patratele, sau sa ma ghemuiesc sub plapuma, tragindu-mi-o deasupra capului de parca n-as fi putut suporta umilinta si rusinea de a fi adolescent Eram, cei din familia noastra, ca trei insecte preocupate fiecare de propria dira chimica, atingindu-si rareori antenele si trecind mai departe. "Ce-ai mai facut pe la scoala?" "Bine." "Iti minca bataie Dinamo, chiar la voi in copaie." "Lasa, ca nici cu Poli nu mi-e rusine deloc." Si inapoi in cochilie, ca sa scriu iarasi versuri venite de nicaieri: mama, puterea visului tu mi-ai dat-o. as sta nopti intregi ochi in ochi cu tine si mina in mina cu tine as crede ca incep sa-nteleg. si ar bate iar doar inima ta pentru noi amindoi si intre craniile noastre translucide ca pielea crevetilor ar miji un fantastic cordon ombilical si hipnoza si levitatia si telepatia si dragostea ar fi doar flori divers colorate in bratele noastre. impreuna am juca vesnic un joc de carti cu doar doua figuri: viata, moarte pe cind norii ar scinteia in revarsarea zilei, departe.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
