Daca iei tramvaiul de la Sf. Gheorghe, inghesuindu-te in vagoanele cu plafon de placaj si tinindu-te, ca vai de lume, de minerele de lemn insirate pe bara de sus, esti zmucit curind incoace si-ncolo de-a lungul vechii Cai a MoŽsilor, atit de ingusta, incit poti crede ca treci printr-un canal de calcar si tencuiala, nu prea adinc, prin praful caruia se vede, undeva deasupra, cerul. Un mitocan isi face brutal loc cu coaŽtele, altul iti pune-n brate papormta lui cu gaini vii, pline de gaiŽnat, un al treilea-ti sufla-n fata damf de tuica si de cirnati cu usŽturoi. Pe geam se perinda aceleasi case negustoresti mincate de vreme, cu ferestrele acoperite cu hirtie si incadrate de statuete leproase. Curti cit palma in fata intrarilor, cite-un leu jalnic de ipsos calarit de cite-o tigancusa, cite-o sfoara de rufe intinsa, cu populatia ei pestrita, pe cite-un balcon strimb, ce sta sa cada. Tinere tiganci ochioase, rujate vulgar, rid la cite-un geam. Un mos in costum si palarie asteapta in statie, pe vine, sprijinit de-un zid, lasindu-se orbit de praful tramvaiului. Nefericite muscate si ficusi au frunzele atit de prafuite, ca nu-ti poti imaŽgina ca au fost o data verzi. Un pisoi jigarit, cu blanita numai tepi de noroi, incearca timid sa treaca strada. "Mamaie, da-o dracului, te cauta moartea pe-acasa si tu incurci lumea-n tramŽvai?" se rasteste o toapa cu par vopsit portocaliu la o babuta care-i tusise in fata.
Ajungi, dupa doua statii, la intersectia Oborului, o viermuŽiala de oameni, carute si masini cu tabla incinsa de soare. Caldarimul e plin de balegi. Predomina aici taranii, cu palariile lor negre de fetru si cu pieptare subtiri, de vara. Isi cara caruturile cu ceapa, morcovi si rosii la piata. Altii poarta funii de ustuŽroi peste piept ca niste cartusiere. Copii rahitici dar veseli trag dupa ei caruturi cu butelii. Dinspre hala vine o putoare de peste stricat de nu mai stii incotro s-o iei. Noroc ca pe colturile dinŽspre Colentina sint circiumi de unde iese permanent fumul albastru al mititeilor fripti pe carbuni, si mireasma asta binecu-vintata iti face imediat un gol in stomac. Ce-ai mai minca, acolo, vreo cinci-sase, cu mustar, scobitori si o feliuta de piine neaŽgra, pe o bucata de hirtie de-mpachetat! Tramvaiele rosii, cu remorca, se-ncruciseaza des in piata, clopotesc si frineaza din metru in metru, caci tarancile cu saci in spinare nu s-ar da la o parte pentru nimic in lume, si-n cele dm urma vatmanii infuŽriati se dau jos, le apuca brutal de umeri si le trag de pe linie, injurindu-le ca la usa cortului. Pe stilpul din mijlocul pietei, de care sint prinse firele tramvaielor si care are si becuri ce dau, de la sapte seara, o lumina chioara, e lipit un afis care spune ca la gradina "Aurora" se da filmul "Rasuna valea". Si pe geamul circiumii (o casa ca toate casele, lunga, scunda si galbenA) ― un afis strimb din care-ti rinjeste un cap salbatic de tatar: la cineŽma "Timpuri noi" ruleaza filmul "Mongolii", de care toata luŽmea e-nnebunita. Un difuzor de deasupra Halelor hiriie-n gura mare un cintec vesel: "De dimineata linga lac pescarul amator/ isi cinta ca pentru el un cintecel de dor"
Ce de lume! Fiecare zorind spre daravelele lui. Stai in interŽsectie cel putin un sfert de ora si, o data scapat din viermuiala, tramvaiul tisneste pe Colentina, strada la fel de-ngusta ca si Mosilor, dar mult mai pustie. Aici casele se mai ivesc printre maidane si depozite doar ca ultimele cioturi de masea ale unui om batrin, care le-a mai si-ngalbenit de tutun. Cum intri pe strada, te trazneste duhoarea de grasime rinceda de la fabrica de sapun "Stela". Aici se produc singurele doua feluri de sapun cu care spala si se spala toata lumea: sapunul "Cheia", calup gros si galben pe care e chiar imprimata o cheie, si "Camila", virit intr-o cutie de carton pe care scrisul, prost imprimat, abia daca se vede. Multa lume, mai ales cei care au curte, isi fac sinŽguri sapunul, in care pun si frunze de pelin, sa miroasa frumos.
Pentru ca tramvaiul ia viteza, vagoanele se clatina aici atit de tare, ca-ti spui ca una-doua au sa se rastoarne. Bordeie mizerabile, o sifonarie vopsita-n albastru, o casa pe usa careia scrie cu litere strimbe BORS, se clatina si ele in ritmul tramvaiului. Cind vezi, pe dreapta, dupa maidanul cu gunoaie si cauciucuri arse, cladirile de caramida si poarta de fier a tesatoriei "Donca Simo", stii ca trebuie sa cobori. O faci la dreapta pe o straduta mult prea meschina pentru uriasul cer de vara de deasupra. Treci de un dud, de niste amarite straturi de circiumarese, te latra ciinii din toate curtile. O faci la stinga si iar la dreapta, pe linga ruina sinistra a unei foste case negustoresti cu pretentii: pe pereti avusese "freste", cum se laudase decenii intregi proŽprietarul. Mai ramasese-n picioare un perete de var albastru, cu un mare ibric fumegind zugravit pe el. Acolo-si faceau coŽpiii veacul, jucindu-se printre balarii. Alte citeva case de mahaŽla, improvizate, gata sa se darime, acoperite cu petice de carŽton gudronat si mirosind a laturi, si dai, in fine, in Silistra, strada lunga, pietruita prost si neregulat, pe care nu trec decit, din cind in cind, carutele cu sticle goale ale tiganilor, asa ca printre pietre a crescut o blanita verde intinsa pe toata strada. Te tirasti de-a lungul strazii, pe linga garduri date cu gaz, privesti pofticios si neputincios ultimele cirese ramase pe virful pomilor cu frunŽze grase si lenese-n soare, si ajungi la intretaierea cu o alta straŽduta, pe coltul careia e alimentara. Casa e masiva, obtuza, inŽcrustata cu licheni ca o stinca batrina. Oarba de ferestre, are doar, la etaj, un balcon de fier forjat cu nelipsitul leandru-in-florit si nelipsita batrinica iscoditoare care te urmareste lung cu ochii inrositi de conjunctivita. Chiar sub balcon e firma staŽcojie, iar sub firma, doar usa. Nici vitrine, nici geamuri, nici nimic. Ti-e si frica sa intri in bezna mirosind a malai incins. Oftezi usurat cind ai trecut mai departe, de parca te-ai fi astepŽtat sa tisneasca din gaura aceea umeda un torace paros de paianŽjen, sa te-apuce cu labe scurte si puternice si sa te tirasca-nauntru. Treci de casa vopsita-n toate culorile a unui fost ofiter, vaduv, cu mica lui gradina de flori plina de pari cu globuri coloŽrate in virf si inima-ncepe sa-ti bata mai tare, caci ajungi, ai ajuns in fata portii de fier a casei lui Ma'am Catana, faimoasa casa de nebuni a strazii. In curtea ei inconjurata pe trei parti de odaile de la catul de jos si, peste ele, de galeria de lemn a caŽtului de sus, spre care duce o scara de asemenea de lemn, aerul e atit de-mbicsit de mireasma oleandrilor aflati peste tot, in lazi mari, putregaite, incit pare roz pal. Si umbrele au aici nuante pastelate, mov si liliachii, altfel decit pe strada, de parca nu acelasi soare si nu aceiasi nori melancolici de vara ar straluci peste casa acum aproape pustie. Doar Catana, mosul, motaie asezat pe prag, ca de obicei, socotind poate banii ce i-ar mai treŽbui ca sa-si termine minunatul cavou. In mintea lui, boltile si cupolele subpamintene se multiplica si se complica-n ornamenŽte de piatra lustruita, nemuritoare. In centrul celei mai ample dintre bolti se afla un mormint de cristal.
Un difuzor cinta intr-o odaie. Cit de mici trebuie sa fie caŽmerele astea, in care stau totusi familii intregi si unde se gateste, se face baie, se doarme si se maninca, toate intre aceiasi patru pereti. Vreo douazeci de familii sint inghesuite aici, traiesc in comun, scot mesele-n curte si maninca-mpreuna, glumesc si se cearta, se balacaresc ca la usa cortului si ajung citeodata si la bataie. Cei mai multi sint muncitori cu bratele, niste amariti in maieuri rupte, vesnic murdari de unsoare de strung. Cind iau leafa e nenorocire: nici unul nu se-ntoarce inainte de miezul nopŽtii, si-atunci lalaind si tinindu-se de garduri. Femeile lor, care le au, sint ingalate ca si ei, cu niste jegosi de copii pe care nu-i schimba cu zilele si saptaminile. Dar acum barbatii sint la slujŽba, iar nevestele fie ca sforaie prin odaile cu hirtie albastra in geamuri, fie ca numara, la masa, a zecea oara banii ramasi pina la urmatoarea chenzina.
Incremenirea casei e tulburata mai intii de un tinar cu mutra de puscarias, in maieu, cu basc pe cap si o cutie de table sub brat, care iese pe o usa a corpului din spate, cu miscari smeŽcheresti din umeri si din git, se suceste si se-nvirteste prin curte, nedindu-i nici o atentie lui Catana, de parca-ar fi fost o piatra, si-n cele din urma iese pe poarta si-o ia-n susul strazii fluierind. La trecerea lui, curcanul se infoaie si, cu pasi iuti, se-ndreapta spre gardul de sirma al cotetului. Dupa ce inca o usa se desŽchise si se-nchise fugitiv la catul de jos, ivind un cap de toapa si un capot rosu decolorat, aparura la etaj doua femei tinere, dintre care una tinea in brate un baietel de vreo doi ani. Cea care-l tinea pe bratul sting, uitindu-se la el ca la o minune, giugiulindu-l si ciupindu-l de sub barbie din cind in cind, era neobisnuit de zvelta, cu sini elastici si mari, bine conturati prin rochia cu imprimeuri, si purta o basca frez, cocheta, peste buŽclele coafate modern. Era fardata cam strident, cu codite lungi de rimei in prelungirea ochilor si cu forma de inimioara a gurii mult exagerata de rujul unsuros. Totusi, pentru o prostituata, Coca nu avea o figura vulgara si, dac-ai fi vazut-o dimineata, cind n-o vedea nimeni, ai fi avut surpriza sa privesti o fata de la tara, cu trasaturi regulate si inexpresive, frumoasa mai mult datorita tineretii ei. Zimbetul ei adevarat, cu totul ascuns de ruj si de pudra, era bun si timid, dar avea parte de el doar oglinŽda. Acum, rimelul gros de pe gene parea si mai intens, pentru ca, iesind brusc in soare din penumbra camerei, fata stringea ochii si ridica pometii, aratindu-si totodata dintii de sus, de un alb prea laptos, fara transparenta, iesind din gingii ciudat de palide in contrast cu singenul violent al rujului. Si Maria stringea din ochi, orbita de lumina. Ea nu era deloc aranjata si mirosea a marar. Permanentul 1 se dusese de mult, caci nu tinea in parul ei cu firul subtire si fragil. Serile isi mai punea parul pe moate, dar cu slabe efecte. Maria se apropia de treizeci de ani si era, inca de pe-atunci, o femeie istovita. Negricioasa si slaba, cu sinii atirnind, nu stia altceva decit sa faca mincare si sa stea toata ziua cu Mircisor. Chiar si cind amesteca in vesnicele ei cratiti, il tinea pe copil in brate, il dascalea si-l invata, ii spunea poezii si tot ce-i mai trecea prin cap. Acum, ca "se facuse mare", incepuse sa-i cumpere carticele cu poze colorate pe care-i arata ore-n sir, gingurind si stilcind cuvintele impreuna cu el, napustindu-se citeodata asupra lui aproape feroce, stringindu-l in brate de parc-ar fi vrut sa-l inconjoare din nou din toate partile, sa-l inŽglobeze din nou in corpul ei ocrotitor. "Minca-l-ar mama pe el sa-l manince!" striga atunci patimas, cu inflexiuni primitive in voce, cum n-o auzeai vorbind decit cu tintavenii ei, cu suroriŽle, Anica si Vasilica si cu parintii, mamica (rau bolnava inca de-atuncI) si tatica. Baietelul si Costel, barbatul ei slab ca un tir si cu par pana corbului, care abia-mplinise douazeci si cinci de ani, banateanul pe care, dupa multe ezitari, il luase "ca e baiat bun", cum ii tot zicea sora-sa, erau toata viata ei de regina-n exil?! care nu-si mai aminteste nimic din stralucirea unui trecut confundat de-acuma cu visul. Caci vis, fara-ndoiala, constructie a mintii ei nelinistite, fusese dulceata corpului gol al Mioarei Mironescu, sinii ei grei si rotunzi, coastele de faux-maigre, crupa voluptuoasa-a femeii care-o dorise si o-mbratisase in micul apartament din pasajul Macca, si tot vis fusese ratacirea ei, de mina cu Costel, prin trista si senzuala primavara bucuresteana, cind, dupa ce iesisera de la film, se indreptasera cu vestmintele fluturind in vint spre zona din spatele bulevarduŽlui, unde se-nalta inca edificiul singuratic al casei liftului unei cladiri inexistente. Si vis fusese prizoniera mare si goala a lifŽtului, cu fluturele ei cit o lebada-n brate si cu mersul ei gratios, cea care o privise-n ochi pe biata tesatoare si-i spusese, ca si cind prima data, atunci, i-ar fi dat un nume, cu voce de trianglu si carillon: "Esti Maria." Realitatea era cu totul alta, era camera cu chirie de pe Silistra, erau macaroanele cu marmelada, ciorŽbele lungi care clocoteau pe plita, ligheanul cu rufe murdare si c-un colt de sapun de rufe iesind verzui din apa baloasa, copilul, barbatul. Erau bibelourile si tislaifarele ieftine pe care le cumpara din cind in cind si le-mprastia pe pervaze si pe bufet. Nimic nu exista daca nu putea fi vazut, luat la mina, frecat, curatat, preŽparat, sarutat. Nici chiar Dumnezeu, nici cerurile albastre ale verii lui '58. Nici imensa si felurita lume, nici macar marele oras, in afara de trei strazi si o piata, legate printr-o rata hodorogiŽta de satul ei, de Tintava.
Mircisor, care, in ciuda caldurii din curte, trebuia sa sufere mereu o caciulita alba pe cap, intinse miinile catre mama lui, si Coca, pupindu-l pentru ultima oara pe amindoi ochii, il transŽfera in bratele Mariei. Pielea baietelului grasut, in afara caciu-litei doar in chilotei, era umeda unde fusese lipita de decolteul Cocai. Femeile se-mbratisara peste copil, Coca-l mai privi o data atit de intens, de parc-ar fi vrut sa si-l intipareasca pentru totdeauna-n memorie si-l intreba, a suta oara, cum a zis "Doni", catelusul curtii, cind nenea Nicu Ba a dat peste el cu bicicleta. "Cum a zis Gioni, mama?", il stirni si Maria, dar copilul ridea si nu vroia sa spuna. Intr-un tirziu, uitindu-se la curcanul din curte si cu o voce complet indiferenta, zise totusi automat: "Aoieu, doaie patou' meu!" "Si ce-ti aduce taticu' cind vine de la servici?", nu-l lasara femeile. "Ce-ti aduce, mama?" "Beteteca si cite noi", pufni in ris si Mircisor, care de fapt vorbea acum mult mai bine, dar isi relua repertoriul de succes ca un batrin comedian. Si-ntotdeauna, desi auzisera frazele astea de zeci de ori, vecinii se prapadeau de ris si aproape ca-l sufocau pupindu-l. "Adica bicicleta si ghetute noi", traduse Maria, de asemenea automat. Pe cind Coca se-ntorsese deja cu spatele si coborise prima treapta a scarii care ducea-n curte, Mircisor gasi cu cale sa-si plaseze si replica sa cea mai noua si mai de efect, aproape tipind dupa fata: "Taticu' meu e bitsiv, a baut banii si tsuica!" Coca-i facu iar cu mina si-i zise rizind: "Sa nu mai zici asa, Mircisor, ca cine te-aude te crede!" "Pa, pa, Coca, pa, pa!", facu Maria miscind minuta baiatului, apoi il lasa sa mearga pe jos si intra, de mina cu el, in casa. Usa se-nchise chiar in clipa-n care Coca cobora ultima treapta a scarii si punea virful pantofiorului ei din imitatie de piele de sopirla pe caldarimul curtii. Pasi sucind usor, profesional, din solduri (cu toate ca, in curte, fata de vecini, cauta sa treaca, pe cit posibil, neobservatA) pe linga Catana, care-mpietrise ca o figura de pe-un sarcofag, si iesi pe strada, grabind pasul si aranjindu-si, cu o miscare iute a degetelor, bascul de sub care-i curgeau cirliontii castanii. StraŽda i se ascutea inainte, melancolica si torida, cu stilpii strimbi de telegraf dati cu pacura, cu cite-o pisica roscata ghemuita pe-un virf de gard. Si era de parca tinara femeie ar fi stat pe loc si un motor nevazut ar fi miscat, sub picioarele ei, toata partea de oras prin care ea trecea, mai intii rectiliniu, pina la a doua incrucisare de drumuri, apoi o rotire de 90° a intregii machete, cu case si arbori, iarasi o miscare rectilinie, iar o rotire, pe cind un microprocesor ar fi calculat toate perspectivele, unghiurile de incidenta, intensitatea culorilor si anamorfoza desenelor din peisaj, in asa fel incit femeia cufundata-n ginduri sa perceapa, subliminal dar deplin realist, iluzia multidimensionala a carŽtierului incremenit, la ora siestei, intr-o lumina metafizica. Pe drum, aproape de intrarea pe Colentina, Coca deschise poseta din aceeasi proasta imitatie de piele de sopirla, cotrobai putin, aspirind mireasma de pudra dinauntru si scoase-n cele din urma o fotografie cu margini zimtate, de fapt o jumatate de poza alb-negru pe care, incercind sa n-o miste in mers, o privi cu atentie. Nemultumita, se opri si privi din nou poza, care o-nfatisa pe Maria tinindu-si baietelul in brate. Marginea dreapta a pozei, acolo unde fusese rupta-n doua prin indoiri repetate, sectiona cotul sting al femeii care, intr-o rochie alba cu un imprimeu de fundite albastre, zimbea fortat catre obiectiv. Copilasul, cu coŽdite aurii cit degetul, sucise mult capul spre dreapta, spunind ceva unui nevazut tovaras, asa incit, din profil, ochiul lui sting era cel mai stralucitor punct din intreaga poza. Fotografia disŽparu la loc in poseta si Coca, dind coltul pe Colentina, fu izbita de ingrozitorul damf de rincezeala de la fabrica de sapun. Astepta in statie tramvaiul, care se vedea venind ca un carabus din capat, de la ceas, urca si merse doua statii, imbrincita incoaŽce si-ncolo de clatinaturile vagoanelor si asurzita de zgomoŽtul lor de fierarie. De unde statea, agatata de minerul din plafon, vedea spatele neobisnuit de gras al vatmanului revarsindu-se-n pliurile unui maieu tetra ud fleasca. In dreptul bisericii Sf. DuŽmitru isi facu citeva cruci repezi si recazu in ginduri pina la Fainari, fara sa mai vada nimic in jurul ei. La urmatoarea cobori, si cind tramvaiul porni iar, huruind, un val de praf involburat o lasa aproape fara suflare. Inota in praf, il simtea, fad si totusi arzator, pe buze, ii troznea-n dinti. Rochita ii capatase o nuanta cenusie si-i atirna acum pe trup ca o cirpa. Niciodata, nicaieri nu existase o strada mai trista decit Calea Mosilor, cu casele ei batrinesti, cu fatadele pline de zorzoane de ghips ingalbenit. Cu grilajele de fier forjat mincate de sare si rugina. Pina si dunga de cer de deasupra parea facuta din acelasi ghips, pictat naiv cu nori si cherubini de cine stie ce artist de bilci. Pravaliile, cu obloane de tabla ondulata, etalau in vitrinele lor meschine conŽserve, mingi si papusi livide de cauciuc. Copii apatici calareau, in curticele cit palma, batatorul de covoare din fata intrarii, sau se uitau la cer prin geamurile colorate ale marchizelor.
Coca se scutura energic de praf, scoase bereta si ii trase si ei citeva palme, o puse la loc peste paru-mbicsit si-o facu la dreapŽta pe Corbeni, aproape de marea intersectie cu bulevardul. CasŽtanii de pe strada umbroasa reuseau sa filtreze bine praful, asa ca aici, ferit de zapuseala, puteai sa respiri mult mai usor si chiar, printre frunzele palmate, lenese, puteai vedea citiva stropi tremuratori de cer azuriu. Pe partea stinga a strazii erau case ce nu se deosebeau mult de cele de pe Silistra: scunde, cu fruŽmoase curti pline de flori in fata, cu ciinele priponit linga cusca lui. In schimb, de cealalta parte se ridicau cladiri inalte, patratoase, de caramida sau tencuite, cu cite doua etaje, aratind, mai mult sau mai putin pure, urme de art-nouveau si chiar de cubism, caci fusesera ridicate, mai toate, intre cele doua razboaie. FeŽrestrele rotunde ale casei scarilor le dadeau un aer neobisnuit de solemn si de misterios. Intre cladirile somptuoase dar prost intretinute erau intercalate in mod bizar si niste depozite, o fabricuta cu zeci de geamuri de sticla zbirniitoare si o ghetarie unde, pe un paralelipiped de gheata, umed si translucid la caŽpete, lasat sa se topeasca pe o masa de zinc, un muncitor minca niste peste prajit dintr-un ziar. La trecerea Cocai, muncitorul ramase ca traznit, fluierind cu gura unsuroasa. Ce i-ar fi facut el! Putori ca asta n-ar trebui lasate libere pe strada.
Dupa ghetarie urma o casa cu desavirsire flamanda, cu fataŽda de caramida smaltuita, inaltata pe trei nivele, dintre care ulŽtimul se tuguia in trepte si se-nfigea in cer ca un ferastrau. FeŽrestre cu obloane deschise, avind taiate-n ele inimioare, rasfringeau frunzisul castanilor din fata. Astfel de case, toate tuguiate, lipite unele de celelalte intr-o fatada continua, colorata pestrit si sobru in acelasi timp, se-nsira de-a lungul apelor lenese ale Tarilor de Jos, impingind o aripa virtuala in valurile moi ca de gelatina. In praf osul si nespus de tristul oras din BaŽragan, o asemenea casa era exotica asemenea unei pasari-lira care, venita de nicaieri, s-ar fi asezat la mahala, intr-un cring de liliac. Dincolo de ea era un maidan cu un zid ramas in picioare de la vreo casa veche, aproape ingropat in bozii, si dincolo de maidan o scoala.
Fata se opri in fata casei olandeze, o privi intreaga, dindu-si capul pe spate (fatada dreapta si inaltata exagerat depasea cu mult acoperisul dindaratul eI) si deodata avu sentimentul limŽpede ca se afla intr-o pictura. Ca, exact in acel moment, cineŽva contempla, cu nespusa-ncintare, tabloul, in grea rama baroŽca, infatisind o casa flamanda de caramida smaltuita, colorata portocaliu si stacojiu, al carei fronton in trepte se contureaza pe cerul inalt, pictat neglijent cu cutitul. Casa e-ncadrata de doi castani batrini, cu contururile contorsionate si-ngrosate cu un negru cam artificial. In fata ei, limpede ca o imagine proiectata de-o lanterna magica, evident din alt timp si alt loc, sta o femeie voluptuoasa, vazuta din spate, in rochie stil Marilyn Monroe, cu o basca frez pe cap, privind casa nu ca pe-o casa, ci ca pe un altar, ca pe o catapeteasma cu imagini sacre, ca pe-un retablu dintr-un dom urias. Pictorul necunoscut pusese aur acolo unde cirliontii femeii se rasuceau indraznet, o dunga de ambra pe brate si pe linia obrazului usor intors, si o asemenea acribie maniacala in detalii, incit textura fustei iesea in relief ca sub o lumina razanta, iar copca mos-baba cu care era-ncheiata la spate se vedea limpede, cu luciul ei de fier galvanizat, de parc-ar fi fost de douazeci de ori mai mare. Sub copca, rochia facea un ochi prelung, in care se vedea pielea moale si dulce-a femeii, cu doua nodulete mai luminoase in dreptul vertebrelor, cu firiŽsoare de par aurii lasindu-si umbra aproape nevazut pe epiŽderma, si cu o mica pata de melanina in forma de bob de chimen. La suprafata, pielea avea solzisori infimi de cheratma, iar dedesubt un fel de carnita elastica si stravezie prin care razŽbateau umbre prelungi, vag colorate: vase de singe, canale sudoripare, terminatii nervoase In mijlocul volutelor de lemn aurit ale ramei, sub tablou, se afla o placuta de alama pe care scria titlul picturii ("in fata Marelui Portal") si numele artisŽtului, imposibil de deslusit, asa cum in vis nu putem citi rindurile limpezi ale unei scrisori, desi vedem fiecare litera cu o claritate monstruoasa. Fata sui, scuturindu-se de aceasta viziuŽne, cele doua trepte ce duceau la usa si suna, prelung, tiriit, de parc-ar fi stiut ca acolo locuia cineva cam tare de urechi.
Batrinul care-i deschise avea intr-adevar ambele ducturi auditive infundate cu bumbac. Urechile roze si vestede ― in lobul uneia un bumb de diamant scinteia nebuneste-n penumbra ― erau de altfel singurul lucru remarcabil in infatisarea lui. Fara o vorba, ii intoarse femeii spatele si, aratindu-si prin halatul de matase omoplatii nemaipomenit de slabi, se aseza iarasi in fotoliul adinc de unde se ridicase. Pe masuta din fata lui, cu picioare curbe si terminate cu labe de leu, acoŽperita cu cristal gros, se afla o planseta pe care batrinul se chiŽnuia sa fixeze in pozitie naturala labele unui mare paianjen troŽpical, roz deschis ca pielea nou-nascutilor, pe care taxidermistul il preparase in prealabil. O cusatura laterala pe pintecul sferic al creaturii, mare cit o minge de tenis, arata ca organele interne ii fusesera extrase si inlocuite cu bumbac din acelasi fuior (ce zacea sub masA) din care batrinul isi facuse si dopurile pentru urechi. Paianjenul avea infipti in partea din fata a toracelui trei ochi minusculi, dar stralucitori ca nestematele, azurii, asezati in triunghi echilateral, iar dedesubt chelicen bestiali, infositi inca de singele ultimei pasari sau ultimului pui de pisica pe care-l injectase cu scuipatul lui dizolvant. Deasupra masutei se revarŽsa un con de lumina, pe cind restul incaperii parea la-nceput imbeznat si aproape impenetrabil cu privirea. Incet, ochii Cocai se obisnuira, insa, ca-ntotdeauna, si-ncepura sa scoata din umŽbrele catifelate vagi contururi si reliefuri care aratau ca incaŽperea era neasteptat de adinca. O racoare de pivnita facea ca toate lucrurile din interior sa aiba, la atingere, aspectul repulŽsiv al sticlei mate, masive, aburite.
In primii ani dupa ce descoperise casa de pe Corbeni si―si incepuse viata dubla, Coca incercase mereu sa afle cit de mare era, de fapt, incaperea aceea intunecata. Batrinul, care tot preŽpara si crucifica, ajutindu-se de lupa si de instrumente hidoase, animale mici, pasari si insecte, nu-i dadea niciodata nici o atentie, nu-i raspundea la-ntrebari si, daca femeia insista, o privea cu fata lui (da, nu doar cu ochii, ci cu toata fatA) inexpresiva de parca s-ar fi-ntrebat cit bumbac i-ar fi trebuit ca sa umple atita piele, sa dea rotunjimi titelor si feselor, si fermitate membrelor acelei femele cam prea voluminoase pentru posibilitatile lui. De multe, de prea multe ori Coca nu se grabise sa treaca dincolo, ci o luase lateral, pe dalele inghetate, tinindu-se de peretele imŽbracat in lambriuri sculptate cu entre-lacs-uri florale. Peretii se pierdeau insa-n noapte si, chiar daca o data s-a-ncapatinat sa mearga citeva ore de-a lungul lor, fata n-a ajuns nicaieri. AceŽleasi lambriuri aspre pe-o parte, aceleasi obiecte nedeslusite, iesind inselator din umbra, pe cealalta. Si, extrem de departe, punctul de lumina de deasupra masutei batrinului. In alte dati, cu inima strinsa de teama, Coca se desprinsese de perete ca un copil care-si da drumul prima data de la marginea bazinului de inot si-ncepe sa pluteasca deasupra apelor ce vuiesc amenintaŽtor. Ce obiecte se aflau in nemasurata hala? Ce erau acele luciri, cind ca de aluminiu, cind ca de portelan? In apropierea masutei, cu lampa ei deasupra (si cu ce fir trebuie sa fi atirnat ea din tavan, caci tavanul era cu neputinta de deslusit, desi citeva luminite, ca dintr-o turla aflata la sute de metri inaltime, pareau a pluti uneori fantomatic in aerul innoptat?), marile obiecte puteau fi deslusite ceva mai usor. Primul pe care, apropiindu-se de el, Coca-l vazuse bine, dupa acomodarea ochilor cu bezna, era un scaun dentar. Piciorul masiv, tronconic, de portelan pe care se sprijinea era bine insurubat in podea si avea pedale cu care scaunul propriu-zis se putea fixa mai sus sau mai jos si se putea lasa pe spate aproape pina la orizontala. Fotoliul era acoŽperit cu plastic grosolan, cafeniu, si avea infipta-n spatar o spriŽjinitoare de cap rigida si-ngusta ca niste falci de patent. Alaturi de scaun se ridica trunchiul instrumentului de tortura, ce-si purta deasupra marea palarie cu becuri, iar in fata scaunului, masuta cu cangi si clesti si ace spiralate si oglinjoare cu miner fatetat. Butoane de ebonita, rosii si negre, se-nsirau pe stilpul de portelan, legate, prin corpul lui, de bestialele accesorii. Caci, pliate ca bratele ucigase ale calugaritei, atirnau deasupra segŽmentele de metal, dublate de corzi de sirma rasucita, ale bormasinei, cu sfredelul ei in capat, iar dintr-o gaura ca de sarpe iesea gitul negru si gros al turbinei, cu capul metalic si dintele ei din virf, gata sa zboare tandari de masea intr-o gura calda, umana, captusita cu peretii moi ai obrajilor si-n care limba se chirceste si saliva e supta de un cirlig de alama coclita. Un cos de gunoi cu tifoane insingerate si-un pahar pe-o polita speciala, plin ochi cu o apa limpede ca o lentila aratau ca scaunul denŽtar era functional si ca fusese folosit de curind. Coca se-nfiora cind il atinse cu degetele: era asa de rece, de perfect si de-ncremenit, incit parea cu mult mai concret decit spatiul dimprejur, de parca pe el ar fi focalizat aparatul foto al existentei, lasind tot restul intr-o ceata de culori stinse. Departindu-se de el, ca de-o corabie sau de-un aisberg, fata dadu, la vreo treizeci de pasi, peste un al doilea scaun dentar, apoi peste altul Erau sute, poate mii, asezate in siruri, la egala distanta unul de celaŽlalt, incremenite-n acelasi aer inghetat, identice in cele mai mici detalii, cu acelasi pahar plin-ochi de apa si aceleasi tifoane insingerate in cos. Era o padure de scaune dentare, printre care Coca ratacea fascinata, caci isi amintea mereu cum intr-o dupa-amiaza, tirziu, cind nu avea mai mult de unsprezece sau doisprezece ani, o apucase o durere de dinti atit de infioratoare, ca maica-sa fugise cu ea la cabinetul cel mai apropiat. Era-n vreŽmea razboiului, la urletul sirenelor oamenii lasau totul si fugeau in adaposturi. O bomba cazuse chiar linga cladirea in care se afla cabinetul, si care fusese si ea zguduita destul de bine. UrcaŽsera pe scari acoperite de moloz si asteptasera mult in antreul doctorului. Pina la urma, dentistul, vinjos si brunet, cu o musŽtata rasucita si brate neobisnuit de frumoase o poftise ceremoŽnios in cabinet, lasind-o pe mama sa astepte afara mai departe. Fetitei ii trecuse durerea, dar nu si spaima in fata chinuitoarelor mstrumente cu care, adinc aplecat asupra ei, doctorul ii scobea maseaua cariata. Statea incordata, cu capul mult dat pe spate, cu miinile inclestate pe bratele scaunului, simtind mereu, pe dosul palmei drepte, apasarea pintecului barbatesc. De-atitea ori o chinuise, in amintire si-n vis, ce se-ntimplase atunci, caci simtise deodata sexul tare al doctorului strivindu-i mina si ridiŽcase capul speriata. Vazu atunci ca rochita i se adunase la briu si pulpele si chiloteii cu desene de ancore i se vedeau etalate pe musamaua cenusie. Isi trasese repede rochita-n jos, prefacin-du-se a nu fi-nteles nimic, iar doctorul, departindu-se un pic de scaun, continuase scobitul in masea. La plecare ii zimbise stinjenit, corect totusi, stiind insa, cumva, ca-ntreaga viata a feŽtitei cu cozi cuminti avea sa-si schimbe cursul de la acea intilnire. Cind, de mina cu mama ei, iesise sub stele, printre ruine fumegatoare, stia si ea ca zeci si sute de barbati aveau sa-si liŽpeasca sexu-ntarit de trupul ei, si ca in bratele lor frumoase, sub privirile lor aplecate adinc asupra ei, urmarindu-i atent fata chiŽnuita de voluptate, avea sa-si gaseasca intotdeauna fericirea si nefericirea.
Uneori, obosita de-atita umblat in obscuritate, pe dalele tari ale salii, se aseza in cite-un scaun, se juca distrata cu clestii si cu seringile, freca amalgamul pentru plombe sau umbla la buŽtoanele de ebonita. Dar nu se putea destinde. I se parea ca din clipa-n clipa catuse automate ii vor cuprinde gleznele si-ncheieturile miinilor, ca si cind s-ar fi asezat intr-unul dintre fotoliile-capcana ale libertinilor de altadata, care departau picioarele femeii si-i ridicau pubisul, spre deliciul criminal al juiseurilor din umbra. O data, apasind pe-un buton, brusc o cascada de lumina orbitoare se napustise asupra fetei din scaun, aproape dizolvindu-i contururile si incendiindu-i rochia. Coca tipase de surpriza, dar nici un zgomot nu i se-ntorsese-n timpane. Uriasa hala era o lume fara sunet. Acum, ca luminile scaunului dentar erau aprinse, putea vedea bine, pe o distanta consideraŽbila, sirul nesfirsit al celorlalte scaune, primele bine luminate, celelalte pierzindu-se-n griuri tot mai dense, pina-n neantul inscrutabil de la marginea cercului. Deasupra, insa, nu era decit noaptea.
Ratacea mult pina sa gaseasca drumul inapoi catre singurul reper al acestui limb. Cea mai buna metoda, invatase dupa luni de zile de dibuiri, era sa aprinda luminile fiecarui scaun pe linga care trecea. Astfel, oricit ar fi inaintat in bezna, avea o carare de lumina-n urma, pe care putea veni inapoi netulburata, ca si cind pe lespezile pe care le zarea acum bine: romburi de malachita verde-nchis si de porfir cu vinisoare singerii, lustruite atit de bine, incit tot ce se afla pe suprafata lor dulce se rasfringea adinc si minutios in oglinda lor. Inaintind din con in con de lumina transparenta, printre scaunele inmarmurite, Coca ajungea din nou la masuta empire si la batrinul taxidermist, privea o vreme minunile sau ororile pe care le etala pe lame de sticla (pentru cine? si unde le depozita mai apoi, caci nu se afla in sala nici un fel de alta mobila?) si apoi se-ndrepta catre adeŽvarata ei tinta, catre care un fel de prestiinta ― mai fusese acolo? intr-un vis? in alta viata? in prima copilarie? sau in acea ordine a fiintei noastre launtrice in care cele trei surse de vertij si de nostalgie se dovedesc a avea un izvor comun? ― o condusese inca din prima zi, cind o alta tirfa, din Crucea de Piatra, ii araŽtase trecerea catre cealalta usa, punind-o sa jure pe ce avea mai sfint ca n-o s-o mai dezvaluie nimanui. Cu ochii deschisi n-ai fi aflat-o niciodata, caci in orice directie ai fi mers, te rataceai tot in padurea fara sfirsit a scaunelor dentare. Iesirea o aflai numai daca mergeai drept inainte, cu ochii-nchisi, cam treizeci de pasi de la masuta batrinului. Atunci ajungeai de partea cealalta a salii, avind in fata ta un perete cu lambriuri sculptate in care se contura o usa care-n intuneric parea un cheag de sin-ge-ntarit pe o rana. Coca nu mai ezita, se-ndrepta hotarita spre usa, apuca minerul sferic de alama si tragea cu putere. Lumina unei zile de vara, mareata si stralucitoare, patrundea atunci ca un pumnal in marea hala-nghetata. O data cu ea rabufnea un val de caldura aducind cu el vacarmul strazii, zgomotul tramŽvaielor, resacul riului, tipatul obsedant al pescarusilor. Fata se napustea afara ca din pusca, mereu cu un sentiment de suprema fericire, de parc-ar fi scapat inc-o data, printr-un miracol, de la o moarte atroce si certa. Orbita de scinteierea cerului intens violet si-a norilor atit de josi ca-i puteai atinge cu mina, cobora-n fuga treptele din fata casei si se izbea cu umarul de cite-un ins ce-si plimba ciinele sau impingea landoul cu un copil gras in el, si care-i striga furios, incruntindu-se-n spatele ochelarilor rotunzi, cu rame de sirma aurita: Let op waarje loopt, dronken.
Soarele nu apusese inca si ziua era prea putin inclinata catre seara, dar luna plina, neobisnuit de mare, se conŽtura deja fantomatic pe cerul de deasupra posomoritei primarii de caramida, in ferestrele careia se rasfringeau deopotriva azuŽriul si trandafiriul dinspre zona canalelor. Cladirile de dincolo de Amstelul incarcat de ambarcatiuni si case plutitoare straŽluceau in culori sarbatoresti, fatade albastre linga fatade galbui si fatade visinii, decupindu-si acoperisurile zimtate pe cer. PesŽcarusii, care se rotisera toata ziua deasupra riului si se-nsirasera pe balustrade, asteptind turistii ca sa le coboare din zbor pe cap si pe umeri, somnolau acum pe apa ce fringea umbre colorate de slepuri, urcind si coborind o data cu valurile. Gara se zarea departe, spre stinga, singuratica, masiva si-nchisa-n propriile ei contururi. Nimic nu facea concurenta solemnitatii ei cam prea terestre totusi, decit niste depozite negre ce se vedeau si mai in spate, pe malul Ij-ului. Tot spre stinga, cupola marelui dom, ciudata inmuiere a aramei innegrite intr-un abia perceptibil abur roz, decupa o jumatate de cerc in josul unui cer mult mai inalt decit in orice alt loc din intinsa si derizoria noastra lume. Amsterdamul, peste care atirnau zi si noapte norii josi, imbibati de apa, avea deasupra, ca unul dintre acele ceasuri aurite, un cloŽpot de sticla ce proteja parca tot ce era mecanic, butaforic si arŽtificios in orasul de pe canalele semicirculare. Si cu cit era cerul mai inalt, cu atit norii, impinsi de vintul oceanic ca niste corabii greoaie, se lasau mai jos, coplesiti de incarcatura lor de indiŽgo, salpetru si guano adusa din marile sudului.
Pe Damrak nu mai era forfota din timpul zilei. Cite-o fata balaie, pe bicicleta neagra si hodorogita, grabea undeva spre Spui. Un negru cu pantaloni de piele rodea o scobitoare, spriŽjinit de un stilp, in dreptul restaurantului pe-a carui firma scria cu mici beculete rosii "Leeuw". Rari trecatori priveau in vitriŽnele cu geamantane din piele de crocodil sau cu suveniruri amsterdameze: lingurite cu cele trei x-uri pe coada, saboti vopsiti in galben si felurite soiuri de brinza etalate pe cite-o felie groasa de lemn. Prin casutele plutitoare se aprinsesera primele lumini si puteai vedea, la geamurile cu ladite de flori pe pervaz, pina-n adincul odailor, caci mei un fel de perdele, in orasul acesta specŽtral, nu-ti impiedicau privirile. Ca-ntr-un enorm teatru de paŽpusi, puteai vedea-n fiecare fereastra barbati si femei adinciti in fotolii, in semiumbra, sau trebaluind, sau mincind, singurele surse de lumina fiind puzderia de luminarele presarate peste tot in largile odai, pe care nu reuseau sa le scoata din obscuritate. Se facea seara, hirtiile si praful de pe strada incepura sa se rosŽtogoleasca in vintul racoros ce venea dinspre oras, dar care nu reusea sa fluture faldurile de marmura ale statuii care, destul de curios, era-naltata chiar in mijlocul trotuarului, pe-un postaŽment cubic, cenusiu. Statuia infatisa un personaj enigmatic, pe care, poate, doar lectura atenta a unui dictionar mitologic ti l-ar fi putut revela. Sau poate ca era doar unul dintre imparatii roŽmani ai decadentei si turpitudinii, efeminati si cruzi, poeti si calai, al caror nume fusese supus unei inutile damnatio memoriae. Infasurat in toga, cu o lira singerie in miini, personajul cinta. Degetele miinii drepte erau angajate, nespus de gratios, in ciupirea coardelor, pe cind, cu gura intredeschisa si pleoapele coborite peste ochii bombati, citaredul isi rostea neauzita cintare. Expresia fetei lui, sub albul marmorean, era tulburaŽtoare, avea acel gen de frumusete barbateasca maligna care le sperie pe femei si-i atrage pe barbatii ce, fara s-o stie, au ceva femeiesc in ei.
