Prin Marin Preda romanul romanesc atinge o noua varsta. Nu este vorba de o varsta a stilului, ci a viziunii romanesti. Acesfei viziuni criticul Valeriu Cristea ii confera atributul de clasica, deoarece Marin Preda este primul scriitor capabil sa insumeze cu adevarat, intrTo viziune totala si deci echilibrata, datele unei existente cu mult mai complexe decat cea reflectata/ pana la el".
Faza romanesca a creatiei lui Marin Preda a fost precedata de exercitii" in vederea romanelor, nuvelele din volumul de debut.
Pe scriitor il intereseaza dinamica pornirilor divergente- care caracterizeaza sufletul taranesc, continuand in felul acesta o directie inaugurata de Rebreanu. De la Rebreanu, psihologia taranului a inceput sa fie privita ca o alcatuire de forte divergente. Intuitia sigura a lui Marin Preda este de a se fi orientat spre zonele neguroase ale psihologiei, unde sublimul, in formele speciale ale eticii satesti, se uneste cu trivialul, afectiunea cu duritatea, spiritualul cu patologicul" (Eugen SimioN). Se detaseaza din nuvele o anumita natura umana, ale carei caracteristici sunt luciditatea, dublata de o adevarata vocatie a iluzionarii, precum si predispozitia de a povesti, de a inscena" in felul acesta lumea, facand-o obiect de meditatie, asa cum face personajul Patanghel din nuvela O adunare linistita. Nicolae Manolescu gaseste in nuvelele lui Marin Preda argumente pentru a demonstra ca noutatea pe care o aduce scriitorul consta in maniera de a povesti, nu in obiectul povestirii.
Romanul Intrusul (1968) urmareste drama unui tanar care, dupa infaptuirea unui act de eroism care il mutileaza, intra in conflict cu lumea, este parasit de familie si prieteni, existenta sa schimbandu-si cursul normal de pana atunci. Individul este privit de data aceasta ca destin aflat sub presiunea imprejurarilor, ostile si traumatizante, pe care nici calitatile lui deosebite, nici cei din jur, nu le pot contracara. Cu Mare/e Unguratic (1972) Marin Preda revine la problema raportului dintre personalitatea individului si istorie si a optiunilor posibile: implicare sau retragere. Acest roman este o continuare a frescei din Moromefii pentru ca personajul principal este fiul cel mic al lui Ilie Moromete, Niculae. Romanul Delirul (1973) prezinta istoria unor tineri care intra in viata si incearca sa-i gaseasca sensul intr-o perioada coplesita de evenimente capitale, care leaga spatiul romanesc de aberanta drama adusa in Eurppa de fascism. Rama istorica pe care o pune scriitorul operei sale este sustinuta documentar, in intentia de a da o imagine cat mai exacta asupra unei epoci tulburi. Familia Moromete este prezenta si aici, prin cei trei fii ai lui Moromete, iar personajul principal. Paul Stefan, apartine, prin origine, aceluiasi mediu taranesc, fiind tot un Moromete, care parasise satul pentru a deveni ziarist in Bucuresti.
Viata ca o prada (1977) este o carte cu continut autobiografic, care probeaza paralelismul dintre universul fictional si existenta scriitorului, un roman-indirect cum 1-a numit critica literara, in care cititorul recunoaste principalele teme, personaje si situatii din romanele de pana atunci ale lui Marin Preda. Cu
Cel mai iubit dintre pamanteni (1981) Marin Preda consacra o adevarata monografie conditiei intelectualului, opera desfasurand, printr-o naratiune ampla, Ia persoana intai, un roman total, in care coincid un roman al iubirii, un roman politic, un roman social si unul de moravuri, prin care se reconstituie din perspectiva unei constiinte superioare o experienta umana marcata de esec. Personajul principal, filozoful Victor Petrini, incearca sa gaseasca in planul cuplului aspiratia la implinire, dar mitul fericirii" ramane pentru erou inaccesibil. Esecul in iubire este amplificat de cateva imprejurari dramatice (cele doua detentii ale eroului, cea de-a doua fiind si prilejul punerii in cuvinte a vietii sale, cele doua crime la care personajul este practic constrans pentru a se apara, climatul politic opresiv, cu consecinte degradante asupra statutului social, profesional al individuluI) care pun pe Victor Petrini intr-o ipostaza tragica, dar eroica" in acelasi timp, pentru ca, desi .jucarie a soartei", fiinta umana nu isi pierde coerenta interioara si idealurile.
Modificari se observa si in statutul eroilor: staturile monumentale dispar de pe scena satului si in locul lor apare o adevarata fauna, spirite primare, agresive ca Bila, Gae, Vasile al Moasii, sau intriganti de vocatie cum este Isosica, un Iago de tara" (Eugen SimioN), care manevreaza o actiune de compromitere pentru eliminarea adversarilor sai politici. Acesti necunoscuti" produc, prin actiunile lor, o adevarata des-centrare a vietii satului, provocand traume cu consecinte grave, chiar tragice asupra oamenilor. Lumea asista neputincioasa la teatrul luptelor politice care acapareaza satul si in care este implicata fara voie. Vechea ordine.in care colectivitatea putea trai linistita este subminata de noua realitate, tulbure si periculos de arbitrar controlata de indivizi obscuri. O adevarata panorama a strategiilor politice frauduloase, imorale,*Ať- diversiunea, calomnia, intriga, inscenarea etc, se desprinde din derularea evenimentelor pline de viclenie" care se petrec pe scena satului.
Romanul
Morometii a fost receptat ca o remarcabila innoire a tipol
ogiei, rurale. Taranii lui Marin Preda sunt eroi de proza moderna prin capacitatea lor de a desfasura o structura sufleteasca nuantata si complexa, care le permite sa se manifeste ca tipuri notabile ale conditiei umane. Modelul absolut este Ilie Moromete, o ipostaza a omului creator, cum il considera Eugen Simion, in postura statornica de filozof" (Lucian RaicU) prin care scriitorul ilustreaza vocatia fundamentala a fiintei umane, vocatia libertatii. Personajul este calauzit in tot ceea ce face de convingerea ca nimeni si nimic nu-1 poate ingradi, fara a pierde din cauza aceasta contactul cu realitatea. Conformitatea cu sine insusi a eroului pana in ultima clipa a vietii, tenacitatea cu care isi apara principiile si. isi mentine coerenta interioara, chiar daca evenimentele il ingenuncheaza, atat cele din universul mic al familiei, cat si cele din universul largit al satului, ii confera dimensiune monumentala. Pana in clipa din urma omul e datof sa tina la rostul lui, chit ca rostul acesta cine stie ce s
