Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Valeriu CRISTEA - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 15 ian. 1937, Arad - m. 22 mart. 1999, Bucuresti.

Critic literar.

Provine dintr-o familie de functionari. Liceul "G. Baritiu" din Cluj; in 1956 se transfera de la Facultatea de Filologie din Cluj la cea din Bucuresti (licenta in 1962). Prof. (1963-1964), apoi redactor la Gazeta literara si Romania literara. Debut in Gazeta literara (1962). Debut editorial cu voi. Interpretari critice (1970). Colaboreaza la Romania literara, Arges si Cronica. Activitatea foiletonistica este dublata de studii si eseuri: Tanarul Dostoievski (1971), Pe urmele lui Don Quijote (1974), Introducere in opera lui Ion Neculce" class="navg">Ion Neculce (1974), Domeniul criticii (1975), Aliante literare (1977), Spatiul in literatura (1919), Dictionarul personajelor lui Dostoievski (1983), Modestie si orgoliu (1984), Fereastra criticului (1987), Despre Creanga (1989). Cercetarile sale se bucura de toate libertatile foi-letonismului, farmecul lor de lectura fiind sustinut de inteligenta interpretarii si a formularii critice. Excelente pagini memorialistice in Dupa amiaza de sambata (1988). Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1974); Premiul Uniunii Scriitorilor (1979, 1983).

"inteleg critica literara ca pe un vampirism al esentelor, cu punctii succesive in maduva operei." Acesta autodefinire din 1970 (Interpretari critice) ramane valabila si dupa doua decenii de activitate: CRISTEA nu este posedat de demonii metodelor moderne. Critica sa este moderna in spirit si nu prin alinierea la ordinele vreunui "ism" metodologic. Oricand ar fi putut rosti morometian: "Eu am fost un independent". Este, de altminteri, conditia oricarui veritabil critic. Orgoliul propriei independente se cristalizeaza mai intai intr-o fortificata constiinta a valorii si apoi in frecventarea cu predilectie a raftului de carti prin lecturile carora criticul s-a descoperit pe sine. CRISTEA nu este un critic profesoral, care simte obligatia sa citeasca tot. Biblioteca literaturii universale il intereseaza selectiv, numai in masura in care lecturile ii permit reluarea unui dialog mai vechi. Formula inteligentei sale critice vine din frecventarea indelungata, intr-o intimitate protejata de intrusi, a catorva capodopere. Cu o formulare care ar incerca sa imite stilul propriei sale critici, CRISTEA este credincios bibliotecii sale: Dostoievski, Gogol, Cervantes, Swift, Svevo, Cehov, Kafka, Faulkner. Bulgakov, Bu-zzati. Marin Preda, I. L. Caragiale, Arghezi. Aparitia in foiletonistica anilor 60 nu este pentru el debutul unei perioade de formare. CRISTEA nu va avea o evolutie cu fata spre public. Formarea sa intelectuala era implinita la ora debutului. Ceea ce va urma va fi exercitiul unei maturizari petrecute cu usile inchise. Constiinta valorii ii era deja fortificata. Exercitiul sau foiletonistic, comentariul aparitiilor de actualitate nu tinde insa spre afectarea unei intransigente absurde. CRISTEA face o critica de interpretare, nu una de demolare, in numele exigentei absolute a capodoperei. El isi va selecta din actualitatea imediata numai acele opere importante in care constiinta sa critica se simte protejata, marturisind intr-o pagina pro domo necesitatea acestei protectii, cu referinta atat la operele trecutului, cat si la cele ale prezentului: "Operele importante () se constituie, dupa forta pe care o reprezinta, in realitati protectoare (s.a.) de diferite grade, oferind cititorului un spatiu asigurat. Ca atare, ele devin un refugiu in care criticul se fortifica. De dupa crenelurile unei mari opere in care se claustreaza, el poate privi in jur mai linistit. Trebuie sa precizam ca acesta preponderenta abordare a scriitorilor de anvergura nu porneste dintr-un orgoliu al adeziunii la elite, din snobism sau, daca porneste, atunci e vorba de o alta critica decat cea despre care noi discutam aici. Nu din orgoliu, ci, dimpotriva, din umilinta, din intensitatea persistenta a impresiilor, dintr-o necesitate de a incheia trainice aliante literare se naste aceasta critica ce dobandeste o valoare existentiala si care s-ar putea numi critica afina sau critica aliantelor literare." Din cartile lui CRISTEA numai doua sunt culegeri de foiletoane: Interpretari critice (1970) si Aliante literare (1977).



Celelalte sunt eseuri ce scapa de sub presiunea obligatiilor cotidiene: Tanarid Dostoievski (1971), Pe urmele lui Don Quijote (1974), Introducere in opera lui Ion Neculce" class="navg">Ion Neculce (1974), Domeniul criticii (1975), Spatiul in literatura (1979). Adevaratul CRISTEA nu este, ca sa preluam doua metafore manolesciene, donjuanul lecturilor din actualitate, ci tristanul relecturii acelei biblioteci protectoare a capodoperelor. Domeniul criticii, pare a spune el in cartea cu acelasi titlu, este acela al marilor valori. Succesivele punctii in maduva operei n-ar avea nici o justificare in absenta valorii. Si totusi, foiletonismul don-juanesc este o componenta importanta a criticii sale si sub raport existential (criticul este obligat sa se alieze cu valorile impotriva agresiunii nonvalorilor) si, mai ales, sub raport stilistic. Eseurile sale au curgerea vie a foiletonului. Inteligenta sclipitoare, verva rostirii si densitatea de idei fac din cartile sale lecturi antrenante, cuceritoare. Cu Spatiul in literatura, CRISTEA face, implicit, pedagogia unei critici intemeiate pe personalitatea criticului si, in primul rand, pe personalitatea ideii critice. Iar personalitatea inseamna, intr-o definitie netematoare de propria sa simplitate, cultura, gust. stiinta a lecturii, capacitate de expresie. El ignora, nu prin decizia polemica, ci in virtutea identitatii cu sine, prejudecata metodei si prejudecata conceptualista a criticii. Ce inseamna baroc, manierism, livresc, ironic, satiric, parabolic, simbolist expresionist, analiza, psihologism, fantastic etc, in raport cu individualitatea particulara a operelor? Fiind necesare, aceste concepte nu sunt si suficiente. CRISTEA demonstreaza pe firul unei singure idei (formele si semnificatiile spatiului in literatura) ca parafraza si definitia critica sunt instrumente de lucru deloc obosite si deloc desuete. Celalalt instrument de lectura pe tot cuprinsul acestei carti este citatul. Dar criticul nu citeaza nici un alt critic, ci textele. Un festin regal al lecturii, in care nu se fac speculatii sofisticate despre gustul bucatelor, ci chiar sunt gustate, iar gustul este simtit din plin de cititor impreuna cu autorul. Paradoxul unei asemenea carti consta in aceea ca invinge totul despre prejudecatile teoretice si scolastice intr-un chip absolut simplu. De inteligenta compozitiei tine viclenia cea mai subtila a cartii: fiind sistematica urmarire a unei teme, ea este lipsita de sistem, libera ca o culegere de foiletoane sau ca un dictionar pe care il deschizi unde vrei; fiind disciplinata supunere la obiect, ea are si nonsalanta suverana a cochetariei cu obiectul; fiind didactica in chip superior (seminar de analize de text) ea este si eseistica, asemenea unei cozerii de mare finete. O astfel de carte nu poate primi un mai mare elogiu decat acela ca o simti destinata in primul rand lecturii. Este elogiul ce se cuvine criticii lui CRISTEA in ansamblul ei, ca delectabila proza de idei. Vocatia prozatorului se face de altfel simtita cu toata acuitatea in paginile de memorialistica: Dupa amiaza de sambata (1988) este una din cele mai incantatoare carti de evocare din literatura contemporana, firul autobiografic (amintirile) si romanul de formatie (Bildungsroman) impletindu-se armonios cu confesiunea de idei.



OPERA

Interpretari critice. Bucuresti, 1970; Tanarul Dostoievski, Bucuresti, 1971; Pe urmele lui Don Quijote, Bucuresti, 1974; Introducere in opera lui Ion Neculce, Bucuresti, 1974; Domeniul criticii. Bucuresti, 1975; Aliante literare, Bucuresti, 1977; Spatiul in literatura, Bucuresti, 1979; Dictionarul personajelor lui Dostoievski, Bucuresti, 1983; Modestie si orgoliu, Bucuresti, 1984; Fereastra criticului. Bucuresti, 1987; Dupa amiaza de sambata. Bucuresti, 1988; Despre Creanga, Bucuresti, 1989; A scrie, a citi, Cluj-Napoca, 1992; Bagaje pentru paradis. Bucuresti, 1997; Dictionarul personajelor lui Creanga, Bucuresti, 1999.

REFERINTE CRITICE

C. Stanescu. Poeti si critici, 1972; L. Petrescu, Scriitori romani si straini, 1973; E. Simion, ScriitoriI; M. Nitescu, Repere critice. 1974; G. Dimisianu, Valori actuale. 1974; M. Iorgulescu, Al doilea rond, 1976; L. Raicu, Critica, forma de viata, 1976; Al. Calinescu, Perspective critice, 1978; Al. Dobrescu, Foiletoane. I, 1979; M. Zaciu, Lancea lui Achile, 1980; Ov. S. Crohnialniceanu, Painea noastra cea de toate zilele, 1981; M. Mincu, in Amfiteatru, nr. 3, 1982; Alex. Stefanescu, intre da si nu, 1982; G. Dimisianu, Lecturi libere, 1983; M. D. Gheorghiu, Reflexe conditionate, 1983; Gh. Grigurcu, Intre critici, 1983; Z. Sangeorzan, Anotimpurile criticii, 1983; L. Raicu, Fragmente; Alex. Stefanescu, Prim-plan, 1987; M. Papaliagi, in Tribuna, nr. 12, 1987; idem, ibidem, nr. 43, 1988; I. Pop, in Steaua, nr. 12, 1988; Ov. S. Crohnialniceanu, Al doilea suflu, 1989; I. Holban, Literatura subiectiva, I, 1989; Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 47, 1995; idem. ibidem, nr. 7, 1996; idem, ibidem, nr. 2, 1997; G. Dimisianu, ibidem, nr. 49, 1997.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Valeriu CRISTEA

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Valeriu CRISTEA




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text