Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




  • Nicu STEINHARDT



    Nicu STEINHARDT - poza (imagine) portret












Nicu STEINHARDT - biografie - (opera si scrierile)

 

(numele la nastere: Nicu-Aure-liu Steinhardt), n. 21 iun. 1912, com. Pantelimon, Bucuresti - m. 29 mart. 1989.

Eseist si prozator.

Fiul lui Oscar Steinhardt, inginer si al Antoanetei (n. Neuman). Cursul primar la scoala "Clementa" din Bucuresti (1918-1922).

Liceul "Spini Haret" (1922-1929); licentiat al Facultatii de Drept a Univ. din Bucuresti (1934) si tot aici dr. in drept. Studii complementare, literare si juridice, la Paris - neterminate. Avocat in Baroul Ilfov (1934-1948), functionar la diverse intreprinderi si institutii (1949-1959), muncitor necalificat (1964-1969). in ian. 1960 este arestat. Va fi eliberat in 1964, dupa peregrinari prin inchisorile Jilava si Gherla. La 15 mart. 1960 este botezat in camera 18, de la Jilava, de catre ieromonahul basarabean Mina Dobzeu. La botez au luat parte preoti din mai multe confesiuni. Doua decenii mai tarziu va fi calugarit de i. P. STEINHARDT Teofil Herineanu. isi va petrece ultimii noua ani la Manastirea de la Robia, din Maramures, unde a fost si bibliotecar o vreme. A participat la numeroase simpozioane si reuniuni culturale, in tara si strainatate. Debuteaza in Revista burgheza (1934). Colab. la Revista Fundatiilor Regale, Universul literar, Victoria, Libertatea, Tribuna poporului, Secolul 20, Convorbiri literare, Viata Romaneasca, Revista de istorie si teorie literara, Ethos (Paris) etc. Debut editorial in 1934, cu voi. parodic In genul tinerilor, semnat cu pseud. Anthistius. Autor al mai multor voi. de eseuri: Intre viata si carti (1976), Incertitudini literare (1980), Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului (1982), Critica la persoana intai (1983), Escale in timp si spatiu sau Dincoace si dincolo de texte (1987), Prin altii spre sine (1988), Jurnalul fericirii (1991) si interviuri: Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia, raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangeorzan (1992), Primejdia marturisirii (1993). A tradus din Alain, Anderson, Barlow, Kipling s.a. Premiul de critica al Asoc. Scriitorilor din Bucuresti pe 1980.



"Vasta activitate a lui S., inceputa inca dinainte de razboi, intrerupta de regimul realismului socialist si condensata apoi in volumele aparute in deceniul a noualea [] poate fi calificata, in primul rand, drept aceea a unui colportor intelectual de elita", scrie I. Negoitescu intr-o sinteza tarzie, reluata in Scriitori contemporani (1994). Este, pana azi, cea mai nimerita caracterizare a unui eseist foarte cultivat si inteligent, facand, in pofida harniciei sale, figura de amator, poate si din pricina diversitatii preocuparilor sale. A scris despre literatura, arta, morala, istorie si religie; despre scriitorii vechi si noi, romani sau straini; era competent in teologie, desi fara studii speciale, ca si in teatru si muzica. Informatia lui STEINHARDT este uriasa. El pare a sti totul despre toate. O memorie exceptionala ii furnizeaza, in orice clipa, ori de cate ori are nevoie, datele necesare si ii permite sa faca orice conexiune doreste. Aceste calitati isi au reversul intr-o anumita nefixare si, mai ales, intr-o generozitate care-1 impiedica pe STEINHARDT sa dea judecati critice in stare a se impune. Larghetea lui de spirit il opreste de la o cariera stricta de critic literar. Eseistul este insa remarcabil chiar si cand ideile sale sunt departe de a intruni consensul. Stilistic, STEINHARDT este volubil pana la contagiune, stapan pe o limba romana foarte personala, in care arhaismele fac casa buna cu neologismele sau cuvintele cele mai recente, iar topica mladiaza fraza dupa reguli numai de el stiute. O limba "inteleapta", iti vine sa spui, cu un emi-nescianism, chiar daca nu numaidecat si veche, dupa cum aratam. Cultura acestei limbi este la fel de frapanta ca si cultura, in general, a eseistului. Apartinand generatiei lui M. Eliade, M. Sebastian, C. Noica, E. Ionescu, M. Vulcanescu, eseistul are scoala buna si a trait pana la treizeci si ceva de ani intr-un mediu intelectual bogat si propice. Reluandu-si activitatea, dupa anii de inchisoare si interdictie, a devenit contemporanul unei generatii incomparabil mai putin instruite (cel putin prin scoala), pe care a epatat-o cu vocabularul si cunostintele sale. In imprejurari normale, multe dintre eseurile lui STEINHARDT ar fi produs valva, dispute, polemici. Faptul de a fi fost simtit ca un martian explica de ce acest lucru nu s-a intamplat decat dupa 1989, cand el nu mai traia, dar unele din scrierile sale nepublicate puteau vedea, in fine, lumina tiparului. Ar fi fost extraordinar sa avem replica lui STEINHARDT la comentariile micii sale capodopere eseiste despre Scrisoarea pierduta, tiparita de Virgil Ierunca, in Ethos, sub pseudonim, si ajunsa la cunostinta celor din tara abia dupa revolutie. Cand, in 1991, i-a aparut Jurnalul fericirii, ecourile au fost pe masura acestei extraordinare carti, amestec de proza personala si de comentarii teologice, de memorialistica si de eseu, de subiectivitate vibranta, originala, si de aplicatie smerita la obiect. Jurnalul fericirii reprezinta una din primele zece carti ale deceniului de dupa 1989. Prin ea, STEINHARDT a intrat in programa scolara si in atentia facultatilor de litere. Gloria aceasta postuma a determinat recuperarea intregii opere a scriitorului, de la cea dintai, culegere de articole critice parodice (In genul tinerilor), care a fost retiparita dupa saizeci de ani, pana la predicile niciodata inainte incredintate tiparului sau pana la scrisori precum cele catre Virgil Ierunca, din volumul de la Humanitas. Evreu convertit la ortodoxie, cum s-a vazut, STEINHARDT a avut insa vocatie ecumenica (si nu intamplator a tinut sa aiba de fata la botezul sau preoti din toate cultele) si totodata toleranta. Autor al unui studiu in franceza despre "conceptia catolica a iudaismului", pe cand avea 22 sau 23 de ani, STEINHARDT devine la batranete unul din cei mai subtili hermeneuti ai ortodoxiei. Formula lui politica este aceea a unui nationalism luminat. Liberal si prooccidental, STEINHARDT este fascinat de valorile romanesti, de traditiile si de cuvintele noastre. Latura religioasa a interesului sau nu 1-a indepartat de la preocupari din cele mai laice, pentru care zecile de eseuri raspandite prin atatea culegeri stau marturie. Prozatorul avea, ca toata generatia lui, pasiunea speciilor subiective si personale. Alaturi de cele mai izbutite carti de proza ale lui STEINHARDT sunt cele de interviuri (memorialistice, in mare parte), corespondenta sau notatie cotidiana. Scriitorul si omul s-au caracterizat deopotriva prin curaj: valoare etica suprema in conceptia lui S., pentru care lasitatea era mai rea chiar si decat violenta. Pentru un om care a facut inchisoare pentru convingerile sale (s-a predat de buna voie Securitatii, refuzand ipostaza de martor al acuzarii), o astfel de conceptie vine ca o manusa.



OPERA

In genul tinerilor (semnat Anthistius), Bucuresti, 1934; Essai sur une conception catholique du Judaisme, Bucuresti, 1935 (in colab. cu Emanuel Neuman); lllusions et realites juives, Paris, 1936 (in colab. cu Emanuel Neuman); intre viata si carti, Bucuresti, 1976; Incertitudini literare, Cluj-Napoca, 1980; Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului, Bucuresti, 1982; Critica la persoana intai, Cluj-Napoca, 1983; Escale in timp si spatiu sau Dincoace si dincolo de texte. Bucuresti, 1987; Prin altii spre sine (Eseuri noi si vechi), Bucuresti, 1988; Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, 1991 (ed. de V. Ciomos; ed. II, 1994); Monologul polifonic, Cluj-Napoca, 1991; Daruind vei dobandi. Cuvinte de credinta (semnat Monahul Nicolae de la Rohia), Baia Mare, 1992 (ed. II, Cluj-Napoca, 1994); Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangeorzan, Bucuresti, 1992; Primejdia marturisirii (Convorbiri cu I. Pintea), Cluj-Napoca, 1993; Calatoria unui fiu risipitor, Bucuresti, 1995; Cartea impartasirii, Cluj-Napoca, 1995; in genul lui Cioran, Noica, Eliade, cu o postfata de D. C. Mihailescu, Bucuresti, 1996; Drumul catre isihie (inedite), Cluj-Napoca, 1999.

REFERINTE CRITICE

E. Simion, Scriitori, II; V. Cristea, Fereastra criticului, 1987; Gh. Grigurcu, Peisaj critic, 1993; I. Negoitescu, Scriitori contemporani, 1994; I. Simut, Incursiuni in literatura actuala, 1994; V. Ierunca, Semnul mirarii, 1995; Al. George, intalniri, 1997.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care


loading...



Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Nicu STEINHARDT

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Nicu STEINHARDT





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text



loading...