Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


loading...


  • Mircea ANGHELESCU














Mircea ANGHELESCU - biografie - (opera si scrierile)

 

(prenumele la nastere: Stefan Mircea), n. 12 mart. 1941, Bucuresti.

Fiul lui Enache Anghelescu, medic, si al Georgetei (n. Bogdan), prof. Absolvent al Liceului "I. L. Caragiale" din Bucuresti (1957) si al Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti (1962).

Dr. in filologie (1970). Prof. la Univ. din Bucuresti (din 1992), vicepresedinte al Fundatiei Culturale Romane (din 1994), vicepresedinte al Asoc. de Literatura Comparata din Romania (din 1998); prof. la Urzi-ceni (1962-1963), paleograf la Biblioteca Centrala de Stat (din 1963), secretar stiintific al Soc. de Stiinte Filologice (din 1964), cercetator stiintific principal la Institutul de Istorie si Teorie Literara "G. Calinescu" al Acad. (din 1971), al carui director cu delegatie a fost intre 1991-1994.

Debut critic in Contemporanul (1961). Colab. la Gazeta literara, Romania literara, Limba si literatura, Synthesis (redactor-sef 1990-1997), Revista de istorie si teorie literara, Revue de litterature com-paree etc. Istoric literar interesat de aspectele sociologice ale fenomenului, in special din sec. XIX, si comparatist, cu stagiu de specializare in Statele Unite (Bloomington, cu H. H. H. Remak). Debut in 1971, cu teza de doctorat Preromantismul romanesc, urmat de alte voi. proprii, precum si de numeroase ed. de autori clasici si moderni (D. Golescu, D. Ralet, N. Filimon, M. Gaster, D. Cara-costea s.a.). Colaborator la mai multe dictionare literare, din tara si din strainatate, coordonator al unui Dictionar de termeni literari (1994), la voi. de studii si comunicari aparute in tara si strainatate. Premiul Uniunii Scriitorilor (1983) si Premiul "B. P. Hasdeu" al Acad. (1986).

Format mai mult la scoala exemplelor decat la cea a dascalilor, bine pregatit filologic, dotat cu o vie curiozitate pentru noutatile metodologice si cu pasiunea cotrobairii prin arhivele si cartile vechimii, ANGHELESCU se inscrie de la debutul sau editorial printre reprezentantii de frunte ai istoriografiei noastre literare. Teza de doctorat din 1971, Preromantismul romanesc, atesta cateva calitati eminente: o perceptie acuta a alternantelor si dependentelor operelor literaturii vechi de ambianta culturala si climatul de mentalitate; impletirea minutiei documentare cu o sensibilitate critica moderna; priceperea de a pune in scena informatia si de a o topi intr-o naratiune limpede si fluenta; un bun-simt robust care gaseste, cel mai adesea, un echilibru plauzibil intre rigoare si imaginatie. Rezistand ispitei de a atribui conceptului de pre-romantism un statut autonom, dar refuzand si sa vada in el un "ante" sau "proto" romantism, el opereaza cu tact si suplete, concentrandu-se asupra acelor elemente ale literaturii de tranzitie din primele decenii ale secolului al XK-lea care revela "un vag fior al nedefinitului" ori "intuitia unor zone noi ale sentimentului si chiar ale constiintei, insuficient inca sudate si cunoscute". Astfel indentifi-cate, elementele preromantice, dominante intr-o perioada cuprinsa cam intre anii 1810-1840, sunt explorate din perspectiva afinitatilor cu modelele occidentale si - lucru mai putin obisnuit - a relatiilor-cu traditia autohtona a folclorului rural si citadin, a bocetelor, versurilor, cronicilor rimate etc. Argumentarea pe text e facuta prin analiza a trei teme caracteristice: moartea, ruinele si iubirea (ca tensiune si nostalgie), bogat ilustrate atat de scriitori reprezentativi, cat si de minorii epocii. Relevant este raportul nuantat pe care autorul il instituie intre idealul estetic al preromanticilor si modelul lor civic, de obarsie iluminista. Ulterior, ANGHELESCU isi alege ca domeniu prioritar de studiu pasoptismul, dar intreprinde excavatii fructuoase si indarat, spre literatura veche, si inainte, sjjre simbolism. Studiile sale despre cronicarii munteni, Milescu, D. Cantemir, ori cele despre simbolisti aduc observatii patrunzatoare si evaluari judicioase. Remarcabil e faptul ca el isi asuma intregul camp al profesiei, lucru astazi rar: pe langa exegezele punctuale ori dezgroparile de texte uitate ori inedite, el s-a ocupat de editarea catorva autori clasici (D. Golescu, D. Ralet, N. Filimon), precum si de retiparirea Literaturii populare romane a lui M. Gaster. Valoroasa si deocamdata singulara in genul ei e Literatura romana si Orientul, din 1975. Intr-o prima secventa, de eruditie istorico-literara si comparatista, autorul recenzeaza stirile, imaginile si punctele de vedere legate de Orient din cultura noastra veche, acordand o atentie speciala carturarilor de marca si imensului material intermediat de literatura de informare, a cartilor populare si a prelucrarilor, intr-o a doua mare secventa, dedicata literaturii moderne, istoricul literar lasa loc criticului spre a analiza operele de fictiune inspirate de Orient, de la Bolintineanu si Alecsandri la Eminescu si Macedonski. In felul acesta, vazut ca miraj, tentatie, mit, dar si ca tema de cunoastere, evocat, rand pe rand, ca taram al paremiologiei si povestirilor fabuloase, ca exotism litografic si dezlantuiri eruptive de patimi, ca hinduism, gnoza ori simbolica a idealului intangibil, Orientul se constituie intr-un termen peren de referinta si de dialog al spiritului romanesc. E probabil insa ca cea mai reusita monografie a lui A., prin amploare, viziune si reusita stilistica, e cea consacrata lui I. Heliade Radulescu. Din cele doua forme posibile de abordare integrala a temei: studierea separata a vietii si a operei ori tratarea lor unitara, analizand creatia pe masura producerii ei, ANGHELESCU o alege pe cea din urma. Aceasta e mai putin didactica, privilegiaza continuitatea narativa, are avantajul de a lega organic ceea ce viseaza sau face scriitorul de ceea ce asterne pe hartie, transformandu-i astfel existenta in destin. Dificultatile intampinate sunt desigur cu mult mai mari, insa autorul tine pariul: desi turbulentele eroului si salturile lui de umoare, care-si cauta si isi gasesc mereu justificari ideologice, implica explicatii circumstantiale si derive argu-mentative, biografia isi mentine ritmul alert si puterea incitanta. Evitand atat adularea, cat si caricatura, ANGHELESCU demonstreaza ca pentru a-1 admira pe Heliade nu trebuie sa-i trecem cu vederea curiozitatile ori slabiciunile, nici sa renuntam la iubirea pe care o purtam altora, lui Bal-cescu, Ghica sau Rosetti. Portretul controversatului personaj se contureaza treptat in relieful lui spectaculos, de actor de prim rang al miscarii politice si culturale a vremii, de creator fara pereche, dar cu enorme salturi de nivel, de victima a unui temperament impulsiv si vanitos, ardent si irascibil, susceptibil si suspicios. Ca intotdeauna in lucrarile lui A., documentarea e excelenta: autorul pune in circulatie o serie de stiri noi, rectifica multe alegatii creditate de traditie, transeaza in chip decisiv cateva vechi litigii. Opera lui Heliade e citita nu doar cu intelegere, ci si cu secreta empatie, importanta ei e degajata prin situarea in contextul vremii, dar si al propriilor premise (caci, spre pilda, o poezie ca cea a autorului Anatolidei nu poate fi evaluata, cum au aratat G. Cali-nescu si I. Negoitescu, din perspectiva unei estetici neoclasice, intemeiate pe finitudine, rationalism si ostentatia inteligibilului). ANGHELESCU e netagaduit un istoric literar de vocatie, un spirit sobru, echilibrat si modern, atent la evolutiile inregistrate dincolo de campul disciplinei, dar destul de intelept ca sa nu se lase fascinat de ultimele mode ale clipei. intr-o epoca de schimbari majore, cand istoria literara pare a-si fi pierdut capacitatea de a-i emula pe tineri, X. e dintre cei care-i ilustreaza beneficiile intelectuale si morale, cu inteligenta, profesionalism si demniteate.



OPERA

Catalogul corespondentei lui Barbu Delavrancea, Bucuresti, 1967; Preromantismul romanesc, Bucuresti, 1971; Introducere in opera lui Gr. Alexandrescu, Bucuresti, 1973; Literatura romana si Orientul, Bucuresti, 1975; Scriitori si curente, Bucuresti, 1982; Calatori romani in Africa, Bucuresti, 1983; Lectura operei, Bucuresti, 1986; Ion Heliade Radulescu" class="navg">Ion Heliade Radulescu: o biografie a omului si a operei, Bucuresti, 1986; Introducere in opera lui Petre Ispirescu, Bucuresti, 1987; Textul si realitatea, Bucuresti, 1988; Clasicii nostri, Bucuresti, 1996; Paris: oameni si locuri, Bucuresti, 1999. Traduceri: Abderrahman as-Saraqawi, Visuri de copil, Bucuresti, 1967.

REFERINTE CRITICE:

Al. Piru, Varia, 1972; E. Todo-ran, in Orizont, nr. 11, 1974; M. Muthu, La marginea geometriei, 1979; F. Karlinger, in Osterreichische Zeitschriftfur Volhkunde, XXXVIII, 1984; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 28, 1987; Ioana Em. Petrescu, in Limba si literatura, voi. I, 1988; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 45, 1988; ANGHELESCU Marino, in Tribuna, nr. 16, 1989; D. Mamica, in Luceafarul, nr. 40, 1990; P. Cornea, Semnele vremii, 1995; L. Ulici, Literatura romana contemporana, 1995; Roxana Sorescu, in Luceafarul, nr. 8, 1997; M. Zamfir, in Romania literara, nr. 14, 1997.


 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care


loading...

Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Mircea ANGHELESCU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Mircea ANGHELESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text



loading...