Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





VITORIA LIPAN SI MARA - PARALELA, INTRE DOUA, PERSONAJE CARE INTRUCHIPEAZA, TA,RANUL OGLINDIT IN PROZA ROMANEASCA, :: Baltagul de Mihail SADOVEANU



Mihail SADOVEANU Baltagul
Clasa taraneasca, in toate resorturile ei umane, a constituit un puternic si atragator izvor de inspiratie de catre scriitori si poeti, creandu-se si curente literare care promovau simpatia pentru taranul roman. Astfel, poporanismul sustinea inspirarea operelor literare din viata poporului, avand ca scop dezvoltarea si progresul existentei taranesti, atat din punct de vedere material cat si cultural, cerand scriitorilor simpatie pentru clasa taraneasca. Samanatorismul, la randul sau, afisa un interes exagerat pentru viata taranimii, pentru creatia populara, pentru trecutul glorios al neamului. Atrasi de aceste conceptii, George Cosbuc, Octavian Goga, Ioan Slavici-in primul deceniu al secolului al XX-lea, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu in perioada interbelica, Marin Preda in literatura contemporana sunt numai cateva dintre numele scriitorilor renumiti care s-au ocupat indeaproape de destinul taranului roman, indiferent de zona geografica in care locuia acesta.

Pentru Mihail Sadoveanu "taranul roman a fost principalul meu erou", dupa cum marturisea scriitorul intr-un discurs tinut la Academia Romana. Taranul sadovenian este locuitorul de la munte, moldoveanul cu viata aspra asemenea meleagurilor prapastioase pe care este sortit sa traiasca - asa cum ilustreaza prozatorul in legenda de la inceputul romanului "Baltagul". Puternic individualizat in literatura romana, taranul lui Sadoveanu se defineste ca pastrator al lumii vechi, arhaice si patriarhale, cu un acut simt al dreptatii si al libertatii, aparator al unor principii de viata fundamentale statornicite din vremi imemoriabile. Personajul care sintetizeaza aceste virtuti este Vitoria Lipan din romanul "Baltagul", care nu este atat o individualitate, cat "un exponent al spetei" (G.CalinescU).





Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el insusi marturiseste, ca adept inflacarat al lui Confuciu, aplica in opera sa principalele virtuti morale exprimate de acesta: sinceritatea, demnitatea, buna-credinta, franchetea, cinstea, iubirea de adevar etc, afirmand ca filozoful chinez este "cel mai cu minte dintre toti oamenii care le-au dat altora sfaturi". ("Educatia morala") intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor.

Romanul "Mara" de Ioan Slavici este "cel mai bun roman al nostru, inainte de A«IonA»", conform afirmatiei lui Serban Cioculescu si "aproape o capodopera", in viziunea Iui George Calinescu, deoarece destinul Marei si mediul social sunt evocate cu o remarcabila arta a detaliului si cu o mare forta de construire a ansamblului.

Cele doua personaje feminine si principale din romanele "Baltagul" de Mihail Sadoveanu si "Mara" din romanul omonim al lui Ioan Slavici sunt construite cu modalitati artistice diferite, dar pot constitui subiectul unei paralele literare, deoarece ele au evidente asemanari caracteriale, cat si importante deosebiri. Vitoria Lipan este o figura reprezentativa de erou mitic popular, intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu de la munte, intre care se reliefeaza cultul pentru adevar si dreptate, respectarea legilor stramosesti si a datinilor traditionale. Mara Barzovanu este un personaj realist complex, fiind reprezentativa pentru conceptia artistica a lui Slavici, scriitor moralizator care isi pedepseste personajele in functie de abaterile de la virtutile morale esentiale care compun caracterul uman. Ambele femei sunt muntence, asadar nu se ocupa cu agricultura, nu cultiva ogorul, ci traiesc din alte indeletniciri, cum ar fi oieritul si, respectiv comertul, una in Moldova, cealalta in Ardeal. Ele se lupta singure cu viata, deoarece ramasesera vaduve. Sotul Marei, Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar", si-si petrecuse viata stand mai mult "la birt decat acasa", lasandu-Ie copiilor o livada de "vreo doua sute de pruni", o vie pe dealul Paulis si casa, care era a Marei, primita ca zestre cand se maritase. Nechifor Lipan, barbatul Vitoriei, fusese un muntean harnic si gospodar, insa fusese ucis din invidie si lacomie de doi oieri, iar femeia se framanta sa afle adevarul pentru care sotul ei intarziase 73 de zile si nu se intorsese acasa. Ambele taranci sunt mame, avand fiecare cate doi copii: Mara pe Trica si Persida, iar Vitoria pe Gheorghita si Minodora.



Principalele deosebiri intre Mara si Vitoria se manifesta in mentalitatea si structura interioara a fiecareia dintre ele. Vitoria se conduce dupa legi nescrise, superstitii, manifestari ale naturii si vise, toate acestea constituind pentru ea semne prevestitoare, care ii determina hotararile si actiunile. Atunci cand il viseaza pe Nechifor Lipan calare "cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape" sau, alta data "trecand calare o apa neagra era cu fata incolo", Vitoria e sigura ca ceva rau s-a intamplat cu sotul ei. Cantecul cocosului "cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta" o convinge ca Nechifor nu va veni acasa si ca trebuie sa plece ea in cautarea lui. in tot acest timp, Vitoria se zbuciuma in sine cautand raspunsuri si parcurge un adevarat labirint interior de la neliniste la banuiala, apoi la convingerea ca ceva rau s-a intamplat cu barbatul ei. Dimpotriva, Mara se conduce numai dupa legile sociale, pragmatice, ea traieste conectata la lumea exterioara, se lupta cu viata si cu imprejurarile ivite sau cu necazurile pe care ceilalti i le provoaca. in alta ordine de idei, ambele femei sunt firi puternice de luptatoare, aprige, inteligente, cu vointa puternica, tenace si cu devotament total pentru familie. Fiecare dintre ele se lupta pentru telul ei si reuseste sa-1 implineasca. Mara isi doreste sa aiba bani pentru a fi respectata si a-si putea creste copiii in conditii bune, sa le poata oferi o instructie si o educatie cat mai alese. Ea isi tinea banii in trei ciorapi: "unul pentru zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica" si nu trecea nici o zi fara ca ea sa puna in fiecare macar cate un creitar. Avea ambitia ca sa-si vada fata preoteasa, iar pe Trica ajuns staroste in breasla cojocarilor. Persida este dusa la manastirea din Radna si data in grija maicii Aegidia pentru o educatie aleasa, iar pe Trica il angajeaza ucenic "pe patru ani" la Bocioaca, starostele cojocarilor din Lipova. Mara este o mama ingaduitoare, copiii ei pot lua hotarari singuri si sfideaza adesea dorintele ei. Persida nu se marita cu preotul, deoarece se indragosteste de neamtul Natl si Ioan Slavici consacra pagini memorabile iubirii aprinse dintre cei doi tineri.




Spre deosebire de Mara, Vitoria are dorinta de a-si creste copiii in spiritul traditiei stramosesti. Ea o ocaraste pe Minodora pentru scrisoarea primita de la feciorul dascalului Andrei, adresata "domnisoarei Minodora", ceea ce ar insemna ca fetei nu-i mai plac "catrinta si camasa" Puternic inradacinata in credintele strabune, Vitoria se supara ingrozitor la gandul ca fata ei s-ar putea indeparta de traditie: "iti arat eu coc, valt si bluza, arda-te para focului sa te arda! Nici eu, nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu. Altfel, iti leg o piatra de gat si te dau in Tarcau". Vitoria Lipan este insetata de adevar si dreptate, vinde toata agoniseala ca sa aiba bani de drum, nu precupeteste nici o cheltuiala pentru implinirea acestor idealuri morale: "am cheltuit parale in dreapta si-n stanga, am miscat oameni si preoti", izbutind in cele din urma sa dea de urma criminalilor si sa asiste la pedepsirea lor.

Pentru Mara banul este un scop, nu un mijloc, ea tine la bani si mai bine imprumuta banii de trebuinta pentru a doua zi, decat sa ia ceva din ciorapi. Este stransa la punga si nu le da nici macar copiilor ei partea cuvenita. Astfel, ea amana sa plateasca stagiul militar lui Trica, pana cand patronul este nevoit sa dea el banii, iar Ia botezul nepotului ei, copilul Persidei, este fericita cand Natl refuza sa primeasca cei opt mii de florini oferiti de ea.

Mara este conturata detaliat, Slavici implicandu-se direct in construirea personajului. Desi este un scriitor moralizator, Slavici are o slabiciune pentru aceasta femeie puternica si tenace, si nu o pedepseste in nici un fel, deoarece ea tine, mai presus de orice, la copiii ei, la familie. Stilul lui Sadoveanu, in schimb, este solemn si grav, cu multe arhaisme care dau limbajului muzicalitate si sobrietate totodata.

Cele doua personaje, Mara si Vitoria Lipan, sunt reprezentative totodata pentru tipul femeii voluntare reflectat in literatura, alaturi de personajele masculine puternice - Ilie Moromete al lui Marin Preda si Ion al lui Liviu Rebreanu.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.