Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





BALTAGUL - comentariu literar - Romanul mitic si baladic de Mihail SADOVEANU



Mihail SADOVEANU Baltagul
Definitie: Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata. Romanul are o structura narativa ampla, organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un numar mare de personaje, cu pondere diferita in structura epica (personaje principale, secundare, episodice etC).



Semnificatia titlului. Mit si traditie

Titlul este simbolic, intrucat in mitologia autohtona baltagul este arma magica si simbolica menita sa implineasca dreptatea, este o unealta justitiara. Ea este, in basmele populare, furata de fortele raului (zmeI) si redobandita de personajul pozitiv. Principala trasatura a baltagului este ca, atunci cand este folosit pentru implinirea dreptatii, acesta nu se pateaza de sange: "unealta raului se dovedeste a fi, intoarsa, arma binelui (). Baltagul da prilej Vitoriei Lipan ca, prin abile intrebari, sa-1 ispiteasca pe Calistrat Bogza afara din tacerea sa pentru a vorbi si a se demasca; in sensul basmului arhaic, baltagul este unealta magica, insusita de raufacator si recucerita de erou. Obiectul pare investit cu puteri uimitoare: atata vreme cat se afla in posesia lui, raufacatorul se pastreaza ascuns; pierzandu-1, el apare cu adevarata sa infatisare. Cartea lui Sadoveanu se cheama AźBaltagulA╗ asa cum se cheama unele basme AźNuielusa fermecataA╗ sau AźPalosul nazdravanA╗". (Petru Mihai Gorcea - "Nesomnul capodoperelor - Basmul eternei repetitii. insemnari sadoveniene")



Cuvantul "baltag" poate veni si de la grecescul iabrys , care inseamna secure cu doua taisuri, dar si labirint. in roman este vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul serpuit pe care il parcurge Vitoria Lipan in cautarea sotului, atat un labirint interior, al framantarilor sale de la neliniste la banuiala apoi la certitudine, cat si un labirint exterior, al drumului sapat in stancile muntilor pe care il parcursese si Nechifor Lipan. Acest labirint, cu drumurile sale serpuite, aminteste curgerea continua a vietii spre moarte si a mortii spre viata: Vitoria porneste in cautarea sotului din interior, din intuneric pentru a putea ajunge in exterior, la lumina. in mitologia universali, labirintul este casa securii duble, sugerand dualitatea existentiala, adica un simbol al vietii si al mortii. Centrul acestui labirint este rapa dintre Suha si Sabasa, unde zac osemintele lui Nechifor Lipan.

Structura romanului evidentiaza doua componente: una simbolica-mitica si cealalta epica-realista, care se interfereaza pe parcursul intregului roman.

Romanul debuteaza cu legenda pe care Nechifor Lipan o povestea la nunti si botezuri, in care e evidentiata viata aspra a locuitorilor de la munte care isi castigau painea cu toporul ori cu cata, foarte priceputi in mestesugul oieritului si carora Dumnezeu le-a dat ca unica menire existentiala stapanirea in veci a acestor locuri.

Structurat in 16 capitole, romanul evidentiaza trei idei esentiale:

- primele 6 capitole cuprind asteptarea femeii dominate de neliniste si speranta, de semne rau prevestitoare, se prezinta gospodaria Lipanilor, oamenii si obiceiurile locului;

- capitolele 7-13 ilustreaza cautarile Vitoriei pe drumul parcurs de Nechifor Lipan, in care sunt trimiteri la obiceiuri si traditii (botez, nunta), precum si descrierea locurilor abrupte ale muntilor.

- ultima parte (14-16 capitolE) evidentiaza gasirea ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor, ritualul inmormantarii, demascarea criminalilor, infaptuirea actului justitiar, si ideea de ciclicitate existentiala a vietii catre moarte si din nou la viata, "sa luam de coada toate cate-am lasat".



Subiectul romanului ; Legenda din deschiderea romanului povesteste ca, dupa ce a facut lumea,Diimnezeu a dorit sa puna ordine in neamurile de pe pamant.

Dintre evrei, a chemat pe Moise si i-a poruncit sa faca o lege, apoi, cand va veni vremea, sa puna pe farisei ca sa-1 rastigneasca pe fiul Lui, Isus. Neamul evreilor este sortit sa indure "mult nacaz si prigonire", in schimb, Dumnezeu va lasa "sa curga spre voi banii ca apele".

^t^lnjgjkYi au fost daruiti cu jucarii", botfori^jjinteni si rasina sa-si faca SfSrcuri la mustati" si meniti sa fie fuduli si sa le placa "Intrecerile cu sotii".

Turcului i-a menit sa fie prost, dar sa stapaneasca asupra altora, cu sabia, sarbului i-a dat sapa, iar pe rusi i-a menit sa fie cei mai betivi dintre toti, cersetori si cantareti prin iarmaroace.

Apoi, Dumnezeu a chemat pe boieri si pe domnitori, le-a dat "ciubuc si cafea" si le-a harazit sa traiasca in "desmierdare, rautate si ticalosie", pacate "pentru care sa faceti bine sa puneti a mi se zidi biserici si manastiri". intr-un tarziu, au venit si muntenii, au ingenuncheat la scaunul imparatiei, si i-au explicat lui Dumnezeu, care se uita la ei cu mila, ca ei se ocupa cu oile si cu asinii, umbla domol, suie poteci oable si coboara prapastiile in tacere, numai tajangile se aud strabatand muntii. Casele lor se afla "la locuri stramte intre stanci de piatra", iar asupra lor "fulgera, trasneste si bat puhoaiele! . De aceea, ei il roaga pe Domnul Dumnezeu sa ]e dea "stapaniri largi, campuri cu holde si ape line". Pentru ca venisera prea tarziu, Dumnezeu nu mai are ce sa le dea, vor ramane sa stapaneasca ce au si in plus le adauga "o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune; sa vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura; si s-aveti muieri frumoase si iubete".



Aceasta legenda o spunea Nechifor Lipan "la cumatrii si nunti", de la care era nelipsit in vreme de iarna si povestea ii vine in minte nevestei lui, Vitoria, care torcea singura si ingandurata, iar ochii ei caprui, "in care se rasfrangea lumina castanie a parului erau dusi departe".

Actiunea romanului este simpla, subiectul avand un singur fir epic si anume drumul parcurs de Vitoria Lipan in cautarea sotului sau, Nechifor.Efortul cautarii urmeaza un traseu dificil si sinuos, Vitoria parcurgand un drum al nelinistilor si al zbuciumului sufletesc, sub forma labirintului interior si altul, un labirint exterior, pe cararile serpuiteji inguste ale muntilor, dorind sa afle adevaral si sa implineasca dreptatea. in Magura Tarcaului, Vitoria Lipan traieste zavorata in sine teama ca ceva rau s-a intamplat cu barbatul ei, Nechifor Lipan, om harnic si gospodar al satului. De la starea de neliniste, Vitoria devine ingrijorata pentru ca Nechifor plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi si nu se intorsese cum ar fi trebuit si nici nu daduse vreo stire. Femeia incerca sa ajunga pana la el cu gandurile, ii auzea in mintea ei numai glasul, dar "nu putea sa-i vada chipul". Viata muntenilor era grea, ei isi castigau traiul zilnic "cu toporul ori cu cata (bat lung cu carlig la varf, cu care ciobanii prind oile - Aź.A╗.)", iar nevestele ramaneau vaduve inainte de vreme".

Lipanii aveau atata avere "cat le trebuia" si, din cei sapte copii "cu cat ii binecuvantase Dumnezeu", mai traiau doi: o fata, Minodora si un baiat, Gheorghita. Baiatul era dus la Jijia, dupa cum poruncise Nechifor si trebuia sa stea acolo pana cand se ducea tatal sa plateasca cele cuvenite, dar el nu daduse vreun semn nici acolo, ea stiind aceasta dintr-o scrisoare primita de la Gheorghita. Venirea postasului in ziua urmatoare o "bucurase 6 clipa" pe Vitoria, sperand ca scrisoarea este de la Nechifor, dar, cand parintele Danila citeste cartea postala, incepe sa rada "saltandu-si burta". Feciorul dascalului Andrei ii scrisese Minodorei cateva versuri care o manie din cale afara pe mama: "Frunzulita de mohor,/ Te iubesc si te ador,/ Ghita C. Topor." Vitoria "a judecat-o s-a osandit-o cu vorbe amarate si acutite" pe fiica-sa, mai intai pentru ca era adresata "domnisoarei" Minodora, ceea ce ar insemna ca fetei nu-i mai place "catrinta si camasa". Puternic inradacinata in credintele stramosesti, Vitoria se supara ingrozitor la gandul ca fata ei s-ar putea indeparta de traditie: "iti arat eu coc, valt si bluza, arda-te para focului sa te arda! Nici eu, nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea - si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu. Altfel iti leg o piatra de gat si te dau in Tarcau. Nu-s eu destul de nacajita c-am ramas singura asupra iernii si nu mai stiu nimica de tata-tau; acuma am ajuns s-aud pe popa cetind lucruri rusinoase". Mama ii atrage atentia asupra altei incalcari a legilor nescrise dupa care se conduc taranii: "Si sa te mai prind ca dai gunoiul afara in fata soarelui, cum ai facut azi, ca-ti pun la gat doua pietre de cate cinci oca", insemnand ca o casa de crestini trebuie sa intampine soarele in curatenie.

Framantandu-se pentru intarzierea barbatului ei, Vitoria crede ca are primul semn rau, care "a impuns-o in inima", atunci cand il viseaza pe "Nechifor Lipan calare, cu spatele intors catra ea, trecand spre asfintita revarsare de ape". Atunci cand cocosul "se intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta", yitoria intelege ca Nechifor "nu vine", deoarece "cucosul da semn de plecare". . incercand sa gaseasca raspuns la semnele rau-prevestitoare, Vitoria se duce la preotul Danila ca Sa-i faca o scrisoare si sa-i ceara sfatul. Deoarece parintele o consoleaza ca Nechifor n-a patit nimic si ca se va intoarce, Vitoria il contrazice pentru ca ea-si cunoaste bine sotul, el poate "zabovi o zi ori doua, cu lautari si cu petrecere, ca un barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui. Stie ca-1 doresc si nici eu nu i-am fost urata". De data aceasta, el intarziase foarte mult, iar ea il visase "trecand calare o apa neagra () era cu fata incolo" si acesta-i semn ca ceva rau s-a intamplat cu Nechifor. Preotul ii scrie lui Gheorghita, ca din partea mamei, sa vanda oi ca sa achite banii pe care-i datora baciului Alexa din Cristesti, iar de sfintele sarbatori sa vina acasa, "caci am nevoie de tine, fiind acuma tu singur barbat la gospodarie". Parintele ii promite ca va face o slujba si va citi la biserica pentru ca Dumnezeu "sa faca lumina si are sa-ti aduca pace".




Vitoria se duce, dupa aceea, la baba Maranda, vrajitoarea satului, despre care lumea spunea ca ascunde la ea"pe cel cu nume urat", iar femeia credea ca acesta "in catelusa salasluieste". Ghicitoarea ii spune ca Nechifor a ajuns la Dorna, unde trebuia sa cumpere oi, dar si-a gasit "una cu ochii verzi si cu sprancenele imbinate, care s-a pus prag si nu-1 lasa sa treaca", oferindu-se sa faca vraji ca sa-1 aduca inapoi. Vitoria refuza, pentru ca vrea ca mai intai sa faca "rugaciunile cele de cuviinta la Maica Domnului", apoi sa tina "post negru douasprezece vineri in sir" si jpana atunci poate ca vine si Lipan acasa. in apropierea sarbatorilor de iarna a venit Gheorghita, urmand "porunca mamei" si lasand oile in seama baciului Alexa, deoarece Nechifor "nu se aratase inca acolo". Desi baiatul "nu era prea vorbaret", le povesteste cum platise pe toata lumea, cum numarase si insemnase oile, pe care le-a scris apoi in registru, spre veselia baciului, care nu mai vazuse in viata lui "oi scrise in condica". Vitoria isi spune si ea necazul, ca nu are nici o stire de la Nechifor, ca se sfatuise cu parintele si platise slujbe, ca se pregateste pentru un post negru, dar visul pe care-1 avusese "imi mananca sanatatea si ma imbatraneste".

Banuiala ca s-a intamplat ceva rau cu barbatul sau o devora ca "un vierme neadormit", se inchide in sine, sa caute in interiorul ei lumina calauzitoare: "Se desfacuse incet-incet de lume si intrase oarecum in sine". Concentrarea profunda a Vitoriei era atat de mare, incat "timpul statu", fiind insemnat numai cu "vinerile negre, in care se purta de colo-colo, fara hrana, fara apa, fara cuvant cu broboada cernita peste gura", iar sarbatorile de iarna din anul acela, cu toate obiceiurile care o bucurasera totdeauna, "i-au fost pentru intaia oara straine si departate".

Desprinsa de realitatea inconjuratoare, ea "se socotea moarta, ca si omul ei care nu era langa dansa", ceea ce inseamna ca de la banuiala ajunsese la certitudine si se hotaraste sa se duca la manastire la Piatra, luand cu ea pe Gheorghita, pentru a se ruga sfintei Ana. Parintele arhimandrit Wjsarjon^ staretul, dupa ce ea ii spune ca sotul plecase ca sa cumpere oi si nu se mai intorsese, "s-a prapadit", o sfatuieste sa mearga la politie si la prefectura "ca sajaca cercetari". Vitoria se duce la "stapanire", "unde "slujbasi, primari prefecti si politai" se ocupau ca "toate sa se faca dupa porunca si sa se scrie ce s-a facut", cu totul altfel decat stia ea ca se intampla la Tarcau, "unde oamenii traiesc cum au apucat si cum ii taie capul". Prefectul ii zambea, "caci n-are grijile ei", dar cand afla ca Nechifor plecase de saptezeci si trei de zile la Dorna sa cumpere oi si de atunci nu mai trimisese nici o veste, ii spune femeii ca va porni o ancheta, desi el crede ca "l-au pradat hotii si l-au rapus"-.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.