Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





VALOAREA UNIVERSALA A POEMULUI LUCEAFARUL de Mihai EMINESCU



Mihai EMINESCU Luceafarul
Repere pentru redactare:

- Ilustreaza teme si motive literare universale: titanismul, zborul cosmic, visul, cosmogonia, mortul frumos, elemente magice, imbinarea unor teme fundamentale ca eros si tanathos, angelic si demonic, tema aspiratiei spre ideal absolut, tema geniului neinteles;

- Mituri si conceptii privitoare la nasterea elementelor/universului intr-un eclectism fermecator, depasite prin genialitatea expresiei literare - Imnurile vedice, Hesiod, Platon, Aristotel;

- Paralele posibile cu mari poeme din literatura romantica europeana, pe tema geniului ce traieste drama cunoasterii si a insingurarii contestatare: "Moise" de Alfred de Vigny; "Child Harold", "Cain" de G.G.Byron; "Demonul" de Lennontov;

- Tema: "ascensiunea la Dumnezeu": "Ascensiunea la Dumnezeu e actualizata in doua moduri: prin zborul vertiginos in haos, apoi prin insasi ajungerea in fata nepatrunsului. Mijloacele stilistice si acustice sunt diferite (). Ceea ce sunt imaginile acestora in ordine plastica este, in ordinea morala, apozitia gand purtat de dor" (D.Caracostea, "Arta cuvantului Ia Eminescu", vol."Eminesciana", p.383).





GRILA:

Structura si compozitia

Poemul e structurat pe doua planuri - care uneori se apropie, alteori se indeparteaza, la distante cosmice: primul, uman-teresru, al doilea, universal-cosmic. O structura deci bipolara.

in ceea ce priveste compozitia, exista patru tablouri (partI): tabloul intai -strofele 10-43, tabloul al doilea, strofele 44-46, tabioul al treilea, strofele 65-85, tabloul al patrulea, strofele 86-98.



- curent literar - romantism cu elemente de tipologie estetica clasicista;

- gen literar: imbinare de epic, liric si dramatic;

- specia: poem Filozofic, in care exista pasaje care pot fi considerate "pastel", "idila egloga", "legenda"; alegorie;

- aparitia: aprilie 1883, la Viena, in Almanahul Societatii Academice social-literare, "Romania Juna", in acelasi an va mai aparea si in "Convorbiri literare" si in volumul "Poesii";

- izvorul principal - basmul popular din Muntenia "Fata in gradina de aur"; temele principale: conditia geniului inadaptat la viata comuna, dar insetat de cunoastere si nemurire, "rece", adica senin/ "obiectiv", iubirea, natura, cosmogonia, timpul; motive literare: visul, zburatorul, marea, teiul, steaua, ingerul si demonul, titanul, dorul, zborul cosmic s.a.



STUDIUL FRAGMENTULUI LITERAR

(Note si observatii in vederea redactarii comentariului de texT)

"A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Din rude mari imparatesti, O prea frumoasa fata"

. Influenta folclorului romanesc, evidenta chiar din primul vers; formule tipice de basm ("A fost odata","A fost ca niciodata", "povesti"); prezenta unui personaj principal din basm - fata de imparat; ea nu are aici un nume dar, chiar de la inceput, capata aura personajelor de semintie inalta - "rude mari imparatesti" - un dublu epitet, aduce impresia de "exceptie", de "excelenta" (mari, imparatestI); rude in context este sinonim cu neamuri, familii; ca figura de stil gramaticala: o inversiune topica ("frumoasa fata") in care adjectivul este la superlativ, cu nuanta arhaizanta ("prea" in loc de "foarte", de unde valoarea stilistica de epitet pentru un adjectiv altfel banal;

"Si era una la parinti

Si mandra-n toatele cele,

Cum e fecioara intre sfinti

Si luna intre stele".

- Unicitatea fetei este relevata de trei ori: A) formula arhaizant poetica ce incepe cu un "Si" narativ, argument ca "are o puternica structura narativa, se incadreaza si in genul epic (mai departe exista fragmente lirice ori dramaticE); B) unicitate si sacralitate prin comparatia fetei cu "Fecioara intre sfinti"; C) unicitatea este potentata si prin deschiderea spre sacral - ceea ce depaseste sfera basmului - dar si printr-o perspectiva cosmica facand astfel de inteles comunicarea ei cu un astru, "luna printre stele" (trop/comparatie: fata? Fecioara- lunA).

"Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-I indreapta Langa feresatra, unde-n colt Luceafarul asteapta.

Privea in zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce.

il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-i gata; El iar privind de saptamani, ii cade draga fata.




Cum ea pe coate-si razima Visand ale ei tample, De dorul lui si inima Si sufletul se imple

Si cat de viu s-aprinde el In orisicare sara Spre umbra negrului castel Cand ea o sa-i apara".



- in strofa a treia si a patra, inversiunea topica a adjectivelor cu valoare stilistica de epitete: "falnicelor" (boltI) si "miscatoarele" (cararI) - aceasta sintagma realizand metafora valurilor luminate in noapte; "zare" - cuvant-cheie, anunta deschiderea cosmica si este simbolul intalnirii dintre "planul cosmic" si "planul terestru" care alcatuiesc structura "LUCEAFARULUI"; Luceafarul apare ca un stapan al marilor caci "duce" corabiile; pentru imaginile vizuale, "straluce" are o valoare deosebita - este format prin derivare regresiva (fara sufixul - estE) da suplete sonora, mai ales prin consoanele lichide r si I;

- "Fereastra" - simbol polisemantic: A) transparenta, B) izolare; C) granita intre lumi (ca si "zarea"), limita intre "aici" si "dincolo" adica locul in care se poate situa Luceafarul; "umbra" realizeaza o antiteza cu imaginile luminii ("s-aprinde", "straluce") e antiteza dintre pamant si cer, dintre intuneric si lumina; fata de imparat pare a fi prizoniera unor spatii inchise - odaia, castelul - umbroase, iar culoarea "negru" amplifica antiteza; decorul este romantic; medieval/fabulos/nocturn; sugestia drumului/aspiratiei spre lumina, "dorul" (motiv literar folcloriC) are aici si sensul de "nazuinta", "aspiratie, "speranta", solicitand "sufletul" si "inima", spiritualitatea si afectivitatea - doua motive frecvente in lirica eminesciana: "dorinta" si "visul" alaturi de mare (aici, la plural, semnifica acvaticul, in generaL), luna, steaua ("luceafarul"); regionalisme lexicale si fonetice: "toate cele", "il vede azi, il vede mani", "ii cade draga fata", "imple", "orisicare", "sara"; modalitate practica de exprimare a superlativului "cat de viu"; inversiune topica de intensa valorizare poetica: "ale ei tample"; iar in "El iar privind de saptamani" are statut ambiguu, intre conjunctie ("insa") si adverb ("iarasi"), "din nou", "insistent");

- de retinut atitudinea hieratica, elativul imobilism al protagonistilor, la inceputul poemului: "Luceafarul asteapta","ea pe coate-si razima/visand ale ei tample";

- prozodie: vers scurt, de 7-8 silabe, ritm iambic, rima incrucisata;

- dominanta este impresia de basm cult, cu subtilitati si sugestii filozofice, in limbaj poetic, cu expresii populare si regionalisme fonetice.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.