Se intalnesc in acest poem toate cele trei genuri literare, impletite intr-o armonie perfecta:
Genul liric se defineste prin exprimarea directa a gandurilor si sentimentelor poetului privind idealul de iubire absoluta si conditia geniului ca simbol al eternitatii: "Tu-mi ceri chiar nemurirea mea / in schimb pe-o sarutare, / Dar voi sa stii- asemenea / Cat te iubesc de tare".
Genul epic este ilustrat de epica poemului care respecta subiectul narativ al basmului popular, pe care Eminescu o imbogateste cu valente filozofice profunde.
Genul dramatic este motivat de existenta personajelor (Catalin, Catalina,
Luceafarul, Demiurgul, fata de imparaT), de dialogul dintre ele, precum si de drama neputintei omului obisnuit de a accede spre valori superioare si drama omului de geniu neinteles de societate, in aspiratia sa spre absolut.
