Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Ion Creanga despre Ion CREANGA





Ion Creanga a€“ repere biografice

Nascut la Humulesti, in tinutul Neamtului la 10 iunie 1839 si intrat in eternitate la 31 decembrie 1889, Ion Creanga reprezinta intre marii nostri clasici geniul povestirii. Creanga a fost prietenul cel mai apropiat al lui Eminescu, care I-a descoperit talentul si l-a introdus la a€śJunimeaa€ť. Pentru forta si vigoarea talentului sau innascut de povestitor in a€śViata lui Ion Creangaa€ť (1938) G. Calinescu il numea pe Creanga, printr-o metafora de o rara plasticitate si expresivitate a€śun bivol de geniua€ť.

Creanga a fost preot si institutor. Din cauza incalcarii canoanelor bisericesti Creanga a fost exclus din randul clerului, apoi si din invatamant, unde a fost reprimit la interventia lui Titu Maiorescu, pe atunci Ministrul Cultelor si Instructiunii. Datorita nonconformismului specific omului de geniu si autoproiectandu-se in personalitatea humulesteanului, G. Calinescu afirma la un moment dat in a€śViata lui Ion Creangaa€ť : a€śgeniul este admirabil si incomoda€ť, dandu-ne o definitie succinta si aforistica a geniului.



Prezentarea generala a operei lui Creanga

Opera lui Creanga este relativ restransa. Creanga este autorul unor excelente manuale scolare, foarte apreciate la vremea lor: a€śMetoda noua de scriere si cetirea€ť si a€ś AŽnvatatoriul copiilora€ť, ilustrate cu unele fabule si istorioare din care se desprinde un talc moral ca: a€śAcul si barosula€ť, a€śInul si camasaa€ť, a€śUrsul pacalit de vulpea€ť, a€śPovestea€ť si a€śPovestea unui om lenesa€ť.

Creanga a publicat nuvele ca a€śMos Nichifor Cotcariula€ť, nuvela de tip boccacian, de un umor meridional, a€ścapodopera de gasconerie finaa€ť cum o numea Calinescu si a€śPopa Duhua€ť, dedicata dascalului sau Isaiia Theodorescu, tip de intelectual nonconformist si metafizic, precum si povestiri de inspiratie istorica despre Unire, ca a€śMos Ion Roataa€ť si a€śIon Roata si Voda Cuzaa€ť.





Originalitate a basmelor si povestilor lui Creanga

Partea cea mai substantiala a operei lui Creanga o constituie basmele si povestile, pe care istoricul literar francez Jean BoutiA©re, in teza sa de doctorat a€śViata si opera lui Ion Creangaa€ť, prima monografie dedicata marelui nostru povestitor, aparuta la Paris in 1932, le clasifica in mai multe grupe: fabule animale: a€śCapra cu trei iezia€ť, a€śPunguta cu doi bania€ť; ciclul prostiei omenesti: a€śProstia omeneascaa€ť, a€śDanila Prepeleaca€ť; povesti fantastice: a€śHarap-Alba€ť, a€śSoacra cu trei nuroria€ť, a€śFata babei si fata mosuluia€ť, a€śFat-Frumos, fiul iepeia€ť, a€śPovestea porculuia€ť; povesti religioase: a€śPoveastea lui Stan Patitula€ť, a€śIvan Turbincaa€ť.

Desi lucrarea lui Jean BoutiA©re este foarte valoroasa in privinta comparatismului folcloric, a cercetarii sistematice a circulatiei motivelor, istoricul francez se mentine, insa, din pacate, in prejudecata dupa care Creanga ar fi a€śscriitor populara€ť.

Asupra lui Creanga a existat multa vreme aceasta prejudecata, in care cazusera si junimistii in frunte cu Titu Maiorescu, care-l considera pe Creanga un a€śscriitor poporana€ť, in realitate fiind excedati de refinamentul artei lui Creanga. Aceasta prejudecata a fost inlaturata, pentru un moment, de Calinescu in a€śViata lui Ion Creangaa€ť, dar a revenit, din pacate, ceva mai tarziu, la Vladimir Streinu, in volumul a€śClasicii nostria€ť (1943). Creanga nu este un culegator de basme populare ca Petre Ispirescu, la noi sau ca fratii Grimm in literatura germana, ci un creator de basme culte, ca Charles Perrault in literatura franceza si Hans Christian Andersen in literatura daneza.

Basmele sunt mituri desacralizate, care si-au pierdut in cea mai mare parte semnificatiile religioase, si sunt alcatuite dintr-o serie de scheme, clisee, sabloane si elemente prefabricate, care circula de la un basm la altul. Din Acest motiv, in a€śEstetica basmuluia€ť (1965) Calinescu definea basmul, in stilul sau socant si paradoxal, ca un a€śplagiat sincer si totala€ť si afirma ca a€śtot geniul basmuitorului sta in arta copiatuluia€ť. Creanga a preluat schema basmelor populare, umpland-o cu reflectii proprii despre viata si punandu-si pecetea stilului sau inconfundabil. Cu alte cuvinte, cum ar spune Calinescu, a€śCreanga scoate basmul din circuitul folclorica€ť.

Capodopera lui Creanga si a basmului cult romanesc ramane a€śPovestea lui Harap-Alba€ť (a€śConvorbiri literarea€ť, 1876). Titlul basmului este oximoronic. Cuvantul a€śharapa€ť este un arhaism cu sensul de a€śslugaa€ť, deoarece in timpuri stravechi, slugile se recrutau, de regula, din randurile oamenilor de culoare. Or, feciorul de imparat este blond si, asa cum ne incredinteaza Zoe Dumitresu-Busulenga in monografia sa din 1963, face parte din a€śrasa albinosilora€ť.

Deci, sensul exact al titlului este acela de a€śSluga-Albaa€ť. a€śPovestea lui Harap-Alba€ť este o odisee romaneasca, un basm cult pe tema calatoriei initiatice, in urma careia eroul acumuleaza o bogata experienta de viata, devenind apt pentru conducerea imparatiei. AŽmparatia Craiului se afla la o margine a pamantului, iar cea a AŽmparatului Verde la cealalta margine a pamantului. Eroul este, astfel, nevoit sa strabata lumea, dar mai intai, trebuie sa treaca proba curajului si a milostiveniei, infruntandu-l pe tatal sau imbracat in blana ursului si dand un ban de pomana, unei batrane cersetoare, care se va dovedi ca este Sfanta Duminica, si care-l sfatuieste sa-si aleaga hainele si armele din tinerete ale tatalui sau si sa-si aleaga calul nazdravan cu ajutorul tipsiei de jaratec. Calul nazdravan are aparenta unei martoage.

Dupa intelepciunea populara, valoarea trebuie cautata dincolo de aparente. AŽnainte de a pleca de acasa, Craiul isi sfatuieste feciorul sa se fereasca de omul span si de omul rosu, care in mentalitatea populara sunt oameni rai si vicleni, din cauza deficientelor fiziologice.

AŽn a€śPovestea lui Harap-Alba€ť intalnim un motiv frecvent in Romantismul german: padurea si cavalerul. Traversarea padurii constituie o proba a curajului. Eroul devine sluga unui span care-l supune prin viclesug, si de aici incolo il va numi Harap-Alb. Ajuns la curtea AŽmparatului Verde, cu identitatea schimbata, eroul trebuie sa treaca proba incercarilor grele : sa fure salati din gradina ursului, sa aduca pielea si coarnele cerbului fermecat, batute cu nestemate si sa o prinda pe fata AŽmparatului Ros, care era o a€śfarmazoanaa€ť.



Spanul este pedepsit si Harap-alb se insoara cu fata AŽmparatului Ros, devenind succesor la conducerea imparatiei.

AŽntr-un final versificat, povestitorul ne spune ca la nunta lui Harap-Alb au participat: a€śCrai, craiese si-mparati

Oameni in seama bagati

Si-un pacat de povestariu

Far-un ban in buzunariua€ť.

Printr-o autoironie geniala, povestitorul se include si pe sine in aceasta fastuoasa ceremonie. a€śPovestea lui Harap-Alba€ť are la baza un motiv de larga circulatie universala, pe care-l intalnim si-n variantele italienesti si franceze. Dar basmul lui Creanga se indeparteaza cu mult de modelele populare. AŽn basmul lui Creanga exista un permanent amestec de real si fabulos, de realism si fantastic. Basmul lui Creanga este de un intens dramatism rezultat si din prezenta masiva a dialogului, este mai bogat si de o mai mare bogatie epica, luand aspectul, pe alocuri, al unui palpitant roman de aventuri sau chiar al unei epopei. La aceasta se adauga particularitatile lingvistice si stilistice, precum si umorul. a€śPovestea lui Harap-Alba€ť are si unele elemente moderne. Creanga anticipeaza manierismul literaturii moderne. O caracteristica a literaturii manieristice moderne o constituie grotescul, care apare mai ales in infatisarea insotitorilor nazdravani, adevarati monstrii fizici, imposibil de imaginat in realitate.

Trasatura cea mai definitorie a literaturii manieriste moderne este absurdul. AŽn drumul sau spre curtea AŽmparatului Ros, Harap-Alb li se adreseaza astfel, la un moment dat, insotitorilor sai, oferindu-ne imaginea unei lumi rasturnate, a unei lumi pe dos, absurde si lipsite de sens, in randuri ritmate si rimate: A«lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos. Putini suie, multi coboara, unul macina la moara. S-apoi acel unul are si painea si cutitul, si taie de unde vrea si cat ii place. Vorba ceea: a€ś cine poate, oase roade, cine nu, nici carne moale.a€ť A»

O alta caracteristica a literaturii moderne o reprezinta ludicul, voluptatea jocului. Creanga se joaca pur si simplu cu cuvintele si desfasoara o spectaculoasa comedie a limbajului, de un umor irezistibil: a€śPoate ca acesta-I vestitul Ochila, frate bun cu Orbila, var-primar cu Chiorila, nepot de sora lui Pandila, din sat de la Chitila, peste drum de Nimerila sau din targ de la Sa-l-cati, megies cu Cautati si de urma nu-I mai datia€ť.



Ion Creanga, povestitor arhaic si modern

Asupra lui Creanga au existat doua puncte de vedere complet diferite. Dupa Valeriu Streinu in monografia sa a€śIon Creangaa€ť (1971), Creanga este un scriitor arhaic, de o varsta prehomerica si reprezinta a€śa€ťmentalitatea arhaica a omului din partile noastre, conform geniala€¦a€ť.

Dupa Calinescu, dimpotriva, Creanga este un scriitor modern, care a aparut prea devreme in literatura noastra si ar fi fost mai firesc sa apara peste cateva veacuri, intr-o epoca de umanism romanesc. Pentru perfectiunea formala Calinescu il numeste: a€śFlaubert al Humulestiuluia€ť. Pe aceasta linie a lui Calinescu mergand mai departe eseistul si poetul Benjamin Funduleanu il compara pe Creanga pentru puritatea stilistica cu MallarmA©, intr-un studiu cu un titlu de-a dreptul socant a€śDe la Nica a lui Stefan a Petrei la MallamA©a€ť (a€śZburatorula€ť, 1923). Ambele puncte de vedere nu se exclud, ci se completeaza reciproc. Creanga este de-o potriva un scriitor arhaic si modern, care se situeaza intre traditie si inovatie, acolo unde se afla marea arta dintotdeauna.



Tehnica rememorarii din a€śAmintiri din copilariea€ť

Opera cea mai reprezentativa a lui Creanga ramane a€śAmintiri din copilariea€ť, alcatuita din patru parti. Primele trei parti au aparut in a€śConvorbiri literarea€ť intre anii 1881-1882, iar ultima a aparut postum. AŽn editia a€śOperelor completea€ť ale lui Ion Creanga ingrijita de A. D. Xenopol (1892). a€śAmintiri din copilariea€ť este o opera complexa dificil de clasificat, o opera memorialistica intrucat se bazeaza pe remomorare, un jurnal antologic, o suita de povestiri deghizate si un Bildungsroman, un roman al devenirii si formarii unei personalitati, care, in cazul de fata, este chiar personalitatea scriitorului. Eroul a€śAmintirilora€ť este Nica a lui Stefan a Petrei, alter-ego al scriitorului si ipostaza infantila a povestitorului. Copilaria lui Nica nu se deosebeste prea mult de copilaria celorlalti copii din sat si din lume. Creanga se ridica la universalitate si obiectivitate. Asa cum ne spun Calinescu a€śCreanga povesteste copilaria copilului universala€ť. AŽn aceasta consta sensul clasic si obiectiv al artei lui Creanga. a€śAmintiri din copilariea€ť se constituie intr-o adevarata monografie a Humulestiului si a modului de viata al humulestenilor. AŽn viziunea Creanga, Humulestiul devine un epicentru al lumii, un adevarat a€śaxis mundia€ť. Humulestiul este a€ścronotopula€ť lumii lui Creanga, spatiul in care se concentreaza timpul. Printr-o adevarata magie a amintirii, Creanga isi retraieste la maturitate propria-i copilarie, pe care o inscrie in universalitate si-n perenitate.





Arta povestirii lui Ion Creanga

Arta povestirii la Creanga este extrem de complexa si greu de definit, intrucat contine un mare coeficient de inefabil.Cu toate acestea, Calinescu stabileste cateva coordonate sigure. Arta lui creanga este aproape de teatru si oratorie si presupune existenta unui auditoriu in fata caruia povestitorul interpreteaza pe rand toate rolurile. Asa cum spunea Calinescu a€śCreanga este un histrion geniala€ťsi tot secretul artei sale sta in a€śintr-o inalta bufoneriea€ť.

Arta povestirii la Creanga se caractarizeaza si prin amestecul de real si fabulos. Asa cum observa Calinescu a€śCreanga trateaza realistic basmula€ť. AŽntre lumea basmului si povestirii si lumea a€śAmintirilora€ť se produce un permanent transfer semantic. Basmele si povestile capata ceva din caracterul realist al a€śAmintirilora€ť, iar a€śAmintirilea€ť capata ceva din caracterul fantastic al basmelor si povestilor. AŽmparatul vorbeste ca un mosneag sfatos din sat, Trasnea, Mogorogea si Oslobanu se cearta in gazda la Pavel Ciubotariul ca si insotitorii nazdravani la curtea AŽmparatului Ros.

Creanga utilizeaza pe scara larga o tehnica speciala a citatului. Dupa expresia stereotipa a€śvorba ceeaa€ťurmeaza o adevarata ploaie de citate, de maxime, aforisme si reflectii imprumutate din intelepciunea populara:a€ťfiecare pentru sine, croitor de panea€ť,a€ťgolatatea inconjura, iara foamea da de-a dreptula€ť, a€ślac de-ar fi, broaste sunt destulea€ť, a€śapara-ma de cani, ca de gaini ma feresc eua€ť, a€śce-si face omul cu mana lui, nu i-o face nici dracula€ť, a€śsede harbu-n cale si rade de oalea€ť, a€śfuge dracul de porumbe negre, si pe sine nu se vedea€ť.

Umorul lui Creanga este inrudit cu ironia socratica, si consta in disimulare, in arta de a face pe prostul: a€ścred in prostia meaa€ť, a€śeu, in prostia meaa€ť, a€śde, prost oi fi, dar inima mare ama€ť, a€śasa suntem noi prostii, numai de pozne ne tinema€ť.

Creanga este unul dintre cei mai mari creatori de limba din literatura noastra. Pute4m vorbi despre o limba crengiana, asa cum putem vorbi despre o limba eminesciana, argheziana si sadoveniana. Creanga are geniul limbii. Capacitatea de inventie lingvistica a lui Creanga este intr-adevar extraordinara si merge pana la inovatii lexicale proprii.

Opera lui Creanga a fost tradusa pe aproape toate meridianele lumii. Creanga este un scriitor de valoare universala, unul dintre marii povestitori ai lumii, alaturi de Geoffrey Chaucer din literatura engleza si Giovanni Boccaccio din literatura italiana.

Asa cum il caracteriza magistral Calinescu a€śCreanga este o expresie monumentala a naturii umane, in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman, sau, mai simplu, este poporul roman insusi surprins intr-un moment de geniala expansiunea€ť.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.