n. 14 febr. 1935, satul Pererita, jud. Hotin.
Poet
Fiul lui Pavel Vieru, taran, si al Eudochiei (n. Didic).
Absolva scoala elementara in satul natal (1950); liceul in orasul Lipcani (absolvit in 1953). Licentiat al Facultatii de Filologie si Istorie a Institutului Pedagogic "
Ion Creanga" din Chisinau (1958). Redactor la rev. pentru copii Scanteia leninista (1958); redactor la ziarul Nistru (1960); referent la Uniunea Scriitorilor din Moldova (1961); membru al Comisiei de Stat pentru problemele lb., Chisinau (1991). Prima vizita in Romania, in 1973 (participa la o intalnire cu redactori ai rev. Secolul 20). Urmeaza o noua vizita, in 1974, la invitatia Uniunii Scriitorilor. Membru al Acad. Romane (1990). Debut editorial cu placheta de versuri pentru copii Alarma (1957), urmata de alte numeroase culegeri lirice: Muzicuta (1968), Buna ziua, fulgilor (1961), Multamim pentru pace (1963), Figurasi (1963), Poezii (1965), Poezii de sama voastra (1968), Duminica cuvintelor, (1969), Trei iezi (1970), Versuri (1971), Aproape (1974), Steaua de vineri (1978), Fiindca iubesc (1980), Izvorul si clipa (1981), Taina care ma apara (1983); Poftim de intrati (1985); Frumoasa-i limba noastra (1990); Hris-tos nu are nici o vina (1991),
Rugaciune pentru mama (1994), Vad si marturisesc (1996) etc. Premiul republican al Comsomolului (1965); Diploma de onoare "Andersen" (1988).
Precedata, iar apoi insotita, de o bogata productie pentru copii in care poetul se infantilizeaza cu delicatete pedagogica si tandrete ludica, poezia lui VIERU a devenit repede una exponentiala, transformandu-1 pe autor intr-un fel de tardiv si ultim "bard national", cu toate ca din structura sa elegiaca, predispusa mai curand la reveria casnica decat la fulminanta de baricada, lipsea patetismul mesianic. Ea s-a intalnit totusi decisiv cu starea de alean colectiv si cu frustrarile istorice ale romanilor de peste Prut, poetului revenindu-i o misiune similara cu cea a tanarului Goga, misiune dusa insa cu discretie, fara vehementa iredenta si pe un temperament domestic mai apropiat de al firavului Iosif decat de al ardentului tribun ardelean. Consensul cu aspiratiile nationale, topite intr-o elegie regresiva ce gasea tot mai putine valori de sprijin in prezent, a exaltat si dimensiunea valorica a operei lui V., altminteri o diagrama onesta a traditionalismului atat in privinta scriiturii, cat si a pachetului tematic. Poet "prin excelenta al mamei si al maternitatii" (Mihai Cimpoi), VIERU isi va centra creatia pe acest simbol cumulativ si iradiant. Figura mamei, dincolo de nu putine acorduri sentimentaloide si de rama samanatorista in care e pusa adesea, e transfigurata, printr-o feerie a devotiunii filiale, si ea devine nu numai un simbol al jertfei si al ocrotirii, al suferintei si rabdarii, al statorniciei si dainuirii, dar si expresia lacrimala a patriei, fiind identificata in cele din urma cu Muma eterna, cu glia si cu limba: "Mama, /Tu esti patria mea!/ Crestetul tau - /Varful muntelui /Acoperit de nea. /Ochii tai - /Mari albastre. /Palmele tale - /Araturile noastre". O lume al carei principiu originar si centru afectiv e mama, e o lume a adoratiei, a tandretii si bucuriei, o lume a inocentei si blandetii. Lumea lui VIERU - rezumata in cateva teme esentiale ce converg in simbolul matricial (casa, stramosii, plaiul, izvorul, glia, graiul, iubita) - e una din acele "lumi-fruct" bachelardiene care "solicita reveria" si in care visatorul "este in mod cosmic fericit". In pofida adierilor elegiace, lumea poeziei lui VIERU ramane una materna, ocrotitoare si edenica, blajina si luminoasa, ale carei expresii imediate sunt painea si spicul, vatra sau brazda roditoare. Pamantul insusi primeste in ea o investitura de "magna mater", imaginatia poetului "maternizand" toate elementele: "Pamantule, /Eu dragoste iti jur. / Tu, care m-ai crescut/ Si m-ai hranit cu laptele / Ploilor mustind in lut". Elegiacul nu-si pierde, de fapt, niciodata sensul beatitudinal, elementele de turbulenta dramatica suavizandu-se in hieratica de icoana si lasand viziunea sa pluteasca pe apele gratiei. Miezul fericit al acestei lumi de miraj melancolic nu e atins nici de absenta mamei, pierderea ei intensificand doar ardenta devotiunii. Sacralizarea mamei se rasfrange si asupra celorlalte elemente iradiate de principiul matern: plaiul, graiul, satul etc, viziunea lui VIERU fiind, in fond, o beatificare a originilor, a bastinii. Prin aceasta mitologie a Mumei si prin transcenderea biograficului ea comunica direct cu ancestralitatea si substratul, intalnind in profunzime matricea stilistica bla-giana. Dincolo de eminescianismul insusit cu ferventa si de programatica intoarcere la folclor, VIERU regaseste, de fapt, Lancramul, taramul etern in care "in amurg pe fata, ah, simti /suflarea veciei" si in care "toate se schimba in viata. / Numai izvorul nu". Blagianismul ajunge, aproape firesc, la decalcul imediat: "E-atata tacere /In casa mumei / Ca se-aude in jur murmurand /Plansetul humei". Centrata pe adoratia mamei si a plaiului ("Plaiule, tu, plaiule - /Vesnica tema a mea!") si bazata pe valorile unei sensibilitati imediate, mereu rezonata la miraj, poezia lui VIERU se hraneste dintr-o pozitivitate esentiala a lumii. In afara unor anateme si apostrofe ("Asculta, mul-gatorule de zar/ Si cocosatule sub temenele!"), nimic nu tulbura sensul stenic al viziunii, progresia dramatica oprindu-se in pragul melancoliei paradisiace si neamenintand armonia interioara. Nici moartea nu aduce vreun aflux de anxietati, meditatia asupra ei constituind doar un prilej de redefinire a bucuriei de a trai in mijlocul miracolelor: "Mare esti, moarte, / Dar singura, tu. /Eu am vatra unde iubi / Tu nu, tu nu. () Eu am tara unde sa mor, /Tu nu, tu nu". Alt mitem fundamental al poeziei lui V., legat izomorfic de cel matern si adesea identificat cu el, este cel al limbii, al graiului. Ca si mama, limba este realitatea care suplineste patria absenta sau o contrage, reprezentand principiul ei salvator, dar si consolarea ultima a frustrarilor istorice, o esenta inalienabila a neamului si o fiinta: "Iar cand nu poti /Nici plange si nici rade/ Cand nu poti mangaia/ Si nici canta, /Cu-al tau pamant, /Cu cerul tau in fata/ Tu taci arunce/ Tot in limba ta". Pierduta ca identitate istorica, patria se refugiaza in intimitate, in realitatile casnice si cotidiene, manifestan-du-se ca o epifanie si concentrandu-se in embleme paradisiace: ,.Patria asta e o paine calda. /Vantul asta e un vin domnesc. /Si pelinul - busuioc salbatic. // Vine ziua aurindu-mi painea. /Vine seara aromindu-mi vinul. /Vine mama indulcindu-mi gandul". Paradisiaca si domestica este si erotica lui V., cantand bucuria nuptiala a perechii si universul familial, nu fara scaparari de senzualitate stilizata: "Ah, din camasa ta/ Fosnind ca frunzele, / Trupul tau gol iesea/ Ca din nouri soarele". Unitara nu doar tematic, registru in care e aproape redundanta, ci si stilistic, poezia lui VIERU marcheaza totusi de la Numele tau (1968) la Rugaciune pentru mama (1994), trecand prin momente de coagulare concretizate in Aproape (1974), Un verde ne vede (1976), Steaua de vineri (1978), Fiindca iubesc (1980), Taina care ma apara (1983), Radacina de foc (1988), Curatire a fantanii (1993), o dubla progresie: pe de o parte, acumularea elegiaca devine tot mai pregnanta, apropiind adoratia materna de transfigurarea eristica a suferintei, iar pe de alta parte sensul implicarii in istorie devine tot mai presant, poetul ajungand unul din agentii ei si participand la bataliile pentru limba si neam, pentru identitate si libertate. Armonica pana la cantabilitate (de altfel, poetul insusi s-a straduit sa uneasca versul cu muzica) si unind elegia cu feeria domestica, poezia lui VIERU e un continuu ritual al adoratiei materne, adoratie rasfranta, cu aproape aceeasi religiozitate, si asupra graiului, iubitei si plaiului. In fondul ei, ea e o sanctificare a acestora si chiar in etapa de exultanta a tineretii, cand lirismul mangaia o coarda mai senzuala, definitorie pentru atitudinea poetica ramanea pietatea, fervoarea imblanzita a cultului.
OPERA
Alarma, versuri, Chisinau, 1957; Muzicuta, versuri, Chisinau 1958; La fereastra cu minuni, versuri pentru varsta prescolara, Chisinau, 1960; Buna ziua, fulgilor, versuri pentru gradinita de copii si scoala primara, Chisinau, 1961; Ce poezie stii tu?, versuri, Chisinau, 1961; Fat Frumos, curcubeul, versuri, Chisinau, 1961; Cum mi-am invatat baiatul cifrele si numaratul, versuri pentru copii. Chisinau, 1963 (alte ed.: 1975; 1991); Fagurasi, poezii, povestiri, cantece pentru gradinita de copii, Chisinau, 1963; Soarele cel mic, Chisinau, 1965; Poezii, pref. de
I. Druta, Chisinau, 1965 (ed. II, 1971); Cantec din frunza, mica antologie a poeziei tinere moldovenesti, alcatuita de ~, Chisinau, 1965; Steluta, material experimental pentru citire in clasa I, Chisinau, 1965 (alte ed. : 1969; 1986); Poezii de sama voastra, versuri pentru copii de la doi pana la zece ani, Chisinau, 1967; Numele tau, poeme, Chisinau, 1968; Duminica cuvintelor, versuri pentru copii. Chisinau, 1969; Codrule, codrutule, poezii, miniaturi, Chisinau, 1970 (ed. II, 1975); Trei iezi, versuri alese pentru copii, cuvant inainte de R. Suveica, Chisinau, 1970 (ed. II, 1971); Versuri, Chisinau, 1971; Aproape, versuri (1964-1974), Chisinau, 1974; Numaratoarea, versuri, Chisinau, 1974; Mama, poezii pentru gradinita de copii, Chisinau, 1975 (ed. II, 1988); Antologie lirica, alcatuita de ~, Chisinau, 1975; Un verde ne vede, versuri, Chisinau, 1976; Steaua de vineri, selectie de H. Zilieru, Iasi, 1978; Albinuta, cartea prescolarului, selectie si ingrijirea textului muzical de Iulia Tibulschi, Chisinau, 1979 (alte ed. : 1983; 1991; Bucuresti, 1994); Fiindca iubesc, versuri, Chisinau, 1980; Sa cresti mare, cantece pentru copii, ed. bilingva romano-rusa, Chisinau, 1980; Izvorul si clipa, antologie de M. R. Iacoban, pref. de
M. Sorescu, Bucuresti, 1981; Poezii, selectie si pref. de
M. Cimpoi, Chisinau, 1983; Fiind baiat,paduri cutreieram, versuri pentru scoala medie, antologie alcatuita de ~, Chisinau, 1983; Taina care ma apara, Chisinau, 1983; Scrieri alese, versuri, pref. de
M. Cimpoi, Chisinau, 1984; Mama, graiul, versuri si proza, Chisinau, 1986; Cel care sunt, versuri, creionari, interviuri, note, pref. de
M. Cimpoi, Chisinau, 1987; Poftim de intrati, ed. bilingva romano-rusa, Chisinau, 1987; Radacina de foc, poeme, confesiuni, cuvant inainte de
I. Alexandru, postfata de VIERU Craciun, selectie si ingrijire de ed. A. Donos, Bucuresti, 1988; Spune-i soarelui o poezie, versuri, Chisinau, 1989; Fumoasa-i limba noastra, versuri pentru prescolari, Chisinau, 1990; Hristos nu are nici o vina, poeme in cantece, Bucuresti, 1991; Curatirea fantanii, Galati, 1993; Rugaciune pentru mama, antologie de versuri, cu o pref. de T. Nedelcea, Craiova, 1994; Vad si marturisesc. Bucuresti, 1996.
REFERINTE CRITICE
M. Cimpoi, intoarcerea la izvoare, 1985;
A. Popescu, in Steaua, nr. 11, 1978;
I. Mircea, in Transilvania, nr. 9, 1978; I. Coja, in
Luceafarul, nr. 7, 1982; T. Utan, in Romania literara, nr. 31, 1982; Al. Cistelecan, in Familia, nr. 1, 1982; H. Candroveanu, printre poeti, 1983; M. Dolgan, Creatia lui
Grigore Vieru" class="navg">Grigore Vieru in scoala, 1984; I. Alexandru, in Flacara, nr. 6, 1985; I. Coja, in
Luceafarul, nr. 30, 1986; VIERU Craciun, in Familia, nr. 10, 1987; Al. Cistelecan, in Vatra, nr. 3, 1989; Gh. Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1989; C. Stefanache, in Cronica, nr. 2, , 1990; Gh. Grigurcu, in Romania literara, nr. 4; 15, 1992; idem, in Contemporanul, nr. 26, 31, 1992;
E. Simion, in Literatura si arta, nr. 16, 1993;
C. Ciopraga, in Literatura si arta, nr 16, 1993; Zoe Dumitrescu-Busulenga, in Literatura si arta, nr. 16, 1993; Carmen Cosma, in Literatura si arta, nr. 16, 1993. E. Simion, in Caiete critice, nr. 1-3, 1994; M. Cimpoi, in Literatorul, nr. 7, 1995; C. Ciopraga, in Literatorul, nr. 8, 1995; T. Vargolici, in Adevarul literar si artistic, nr. 284, 1995; VIERU Teleuca, in Moldova suverana, nr. 26, 1995; F. Bailesteanu, in Literatorul, nr. 7, 1995; Al. Stefanescu, in Romania literara, nr. 5, 1995; I. Buzasi, in Literatorul, nr. 16, 1995; F. Bailesteanu, Grigore Vieru. Omul si poetul, 1995; S. Gruia, Poet pe Golgota Basarabiei, 1995; M. Cimpoi, O istorie deschisa a literaturii romane din Basarabia, 1996.
