Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Cezara - V de Mihai EMINESCU




Cezara catre Ieronim

Iarta dac-o femeie iți spune ca te iubește. O femeie frumoasa și tanara, caci știu ca sunt frumoasa. Dar știu eu tu ești atat de mandru, știi a privi atat de receAh! cum aș topi gheața ochilor tai cu gura mea -iubite! De ce sa mai imbrac amorul cu valul rușinii cand te iubesc, cand aș primi sa fiu servitoarea ta, numai sa ma suferi intr-un colț al casei in care vei locui tu, sa suferi ca sa sarut perina pe care va dormi capul tau. Vezi tu ce copil supus, umilit, este amorul? Tu crezi ca sunt o nerușinata, o rea, o femeie de defaimat: dar cugeta un lucru, ca aș fi un miel, ca n-aș vorbi un cuvant, ca aș tacea privindu-te, daca m-ai iubi și tu pe mine. Știu eu cum e inima ta? Pot eu ști? Vin de-mi spune cum este Ce se petrece in acea camaruța unde-aș vrea sa locuiesc eu numai eu. Și știi tu cum ma cheama?
Cezara

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ieronim catra Cezara

Ca ești frumoasa, cred; ca ma iubești, iți mulțamesc; ca-mi oferi tot ceea ce tu crezi ca m-ar face fericit, ma face sa fiu in stare de-a-mi jertfi viața pentru tine. Iți sarut mana pentru voința ce ai de-a ma face fericit, deși te inșeli cand crezi ca amorul tau de femeie m-ar putea face. Amorul este o nenorocire și fericirea ce mi-o oferi, venin. Ca n-o știi aceasta este imprejurarea care te face adorabila. Dac-ai avea pentr-un moment ochii mei, ce altfel ți s-ar arata aceasta lume in care tu cauți și speri a gasi ce nu-i in ea fericirea. Tu zici sa te iubesc. Daca te-aș putea iubi ca pe-o stea din cer da! Dar daca suspin, daca doresc n-aud eu din toate parțile aceleași suspine ordinare, aceleași doruri ordinare; caci care-i scopul lor? Placerea dobitoceasca, reproducerea in mușinoiul pamantului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe in piept, pe care le imbraca cu lumina lunii și cu stralucirea lacurilor, aceleași sarutari grețoase, pe care le aseamana cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu?




Privește-ți-i, acei tineri cu zambiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoce, vezi acele femei care le raspund prin ochiri voluptoase și mișcandu-și buzele vezi! imprejurul acestui instinct se-nvartește viața omenirii Mancare și reproducere, reproducere și mancare! Și eu sa cad in rolul lor? Sa cerșesc o sarutare? Sa fiu sclavul papucului tau, sa tremur cand iți vei descoperi sanul sanul care maini va fi un cadavru, și care dupa ființa sa este și astazi? Sa ma frizez ca sa-ți plac, sa-ți spun minciuni ca sa petrec mintea ta ușoara; sa ma fac o papușa pentru cine o și mai spune pentru ce? Nu! nu ma voi face comediantul acelui rau care stapanește lumea; mi-e mila de tine, de mine, mi-e mila de lumea-ntreaga. Mai bine mi-aș stoarce tot focul din inima, ca sa se risipeasca in scantei, decat sa animez cu el o simțire pe care o cred nu numai culpabila, ci ordinara Lasa-i sa se mangaie in simțirile lor, lasa-i sa se iubeasca, lasa-i sa moara cum au trait: eu voi trece nepasator prin aceasta viața, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun! numai nu ca ei. Samburele vieții este egoismul și haina lui minciuna. Nu sunt nici egoist, nici mincinos. Adesea, cand ma sui pe o piatra nalta, imi pare ca in creții mantalei aruncate peste umar am incremenit și am devenit o statua de bronz, pe langa care trece o lume ce știe ca acest bronz nu are nici o simțire comuna cu ea Lasa-ma in mandria și raceala mea. Daca lumea ar trebui sa piara și eu aș putea s-o scap printr-o minciuna, eu n-aș spune-o, ci aș lasa lumea sa piara. De ce vrei tu sa ma cobor de pe piedestal și sa ma amestec cu mulțimea? Eu ma uit in sus, asemenea statuii lui Apollo fii steaua cea din cer rece și luminoasa! ș-atunci ochii mei s-or uita etern la tine!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ieronim parasise manastirea dupa sfatul lui Euthanasius și traia izolat intr-o chiliuța din oraș, pe care și-o impodobise cu flori și cu schițe zugravite de el. In aceasta sihastrie primea adesea vizitele lui Francesco. Intr-o zi el ii arata acestuia scrisoarea Cezarei.

Ei, ai de gand sa zici ba?

Iata ce zic, raspunse aratand pe a sa.
Fa ce vrei, dar astazi vino-n atelierul meu, caci tabloul mi-e gata. Plecara și venira la Cezara acasa.
Domnișoara Cezara, recomanda Francesco cand intrara.
Cezara? murmura Ieronim uimit și se uita lung, serios, in fața rușinoasa și roșie a bietei fete. Ieronim se așeza in colțul unui divan și parea rau dispus Francesco ieși; iar Cezara s-arunca la picioarele tanarului cu mainile unite, tremurand și aproape plangand.

O! zise ea incet, ca și cand s-ar fi temut de ceea ce zicea, și apucandu-i o mana o duse la buzele ei poți suferi amorul meu? sa-l suferi numai caci nu pretind sa ma iubești; dar sa te lași iubit ca un copil Am auzit ca ești urator de femei, singuratic și am desperat iubindu-te

El ii cuprinse talia, o ridica incetinel de la pamant, o așeza langa el; apoi ii puse mana dupa cap și se uita drept și lung in ochii ei Ii era ciudat nu-i venea sa creada ceea ce vedea cu ochii.

Drept vorbești? intreba el. Ea-și pleca fruntea-n jos. Vazuse zambetul lui și vazuse destul pentru a nu spera nimic. Ah! gandi in sine, ce placere poate gasi un om ca el intr-o papușa ușoara, in aceasta masca de ceara a mea? Se ințelege Alt barbat s-ar simți magulit, el nici magulit nu-i Știe ca i se cuvine amor și ma-ntreaba numai, precum un dascal pe eleva lui, amicabil insa destul de rece; "Adevarat vorbești?"

O alta femeie, mai mandra de frumusețea ei, ar fi ieșit vanata de manie și jignita de moarte din casa. Nu se ofera o femeie spre a fi refuzata. Ea? Era trista. Ar fi plans ar fi plans de-ar fi murit, dar nu putea fi suparata pe el.

Și el, cu cat o privea mai mult, cu atata o gasea mai frumoasa. Avea mila de ea, deși nu voia sa-i inspire speranțe deșarte, precum ar fi facut orice barbat in locu-i.

Nu ca nu ești frumoasa, Cezara. Sa vorbim incet te voi numi tu, caci imi ești scumpa, deși nu te iubesc in felul in care aș dori eu insumi. Asculta. Eu n-am iubit niciodata și poate ca nici nu sunt in stare. Dar un lucru crede. Nu iubesc pe nimeni, dar daca aș iubi, sigur ca tu ai trebui sa fii amanta mea. Simt o adorare in inima mea pentru tine care poate ar deveni amor daca ei bine, daca nu m-ai iubi tu pe mine. Eu singur nu știu cum sa-ți descriu simțirea ciudata care-mi racește inima, adica nu mi-o racește atata cat mi-o face somnolenta. Nu am dorințe și tu m-ai invațat de-a le avea Iți pare ciudat asta dar și mie. Pare ca te-aș saruta daca nu m-aș teme ca mi-ai da sarutarea inapoi; parca te-aș iubi atunci cand ai fi suparata pe mine.



Nu pot fi nu ma pot preface in nimic, zise ea. E trist, adaose liniștita și cu glasul puțin mai adanc, caci de la amorul tau atarna fericirea vieții mele intregi Acuma Castelmare are jocul liber nu am cauze de-a ma opune casatoriei cu el, caci tu nu vrei sa știi nimica de mine. Nu mai voi sa fug de la tatal-meu, caci trebuie sa caut a-mi uita nenorocirea, de se poate, prin o alta nenorocire Sunt femeie am crezut ca sunt frumoasa n-o mai pot crede am crezut ca am dreptul de-a disprețui amorul unui om ce ma iubește mi s-a rasplatit cumplit acest dispreț cu aceeași masura.

Cezara, zise el incet și induioșat ma lași tu sa cuget asupra acestui lucru? Am o inima și o minte ciudata. Nimic nu patrunde in ele nemijlocit. O idee ramane la mine zile intregi pe suprafața minții; nici ma atinge, nici ma intereseaza. Abia dupa multe zile ea patrunde-n fundul capului ș-atunci devine, prin altele ce le-a fi gasind acolo, adanca și inradacinata. Cezara, simțirile mele sunt tot astfel. Pot vedea un om cazand mort pe ulița și momentul intai nu-mi face nici o impresie abia dupa ore reapare imaginea lui și incep a plange plang mult și urma ramane neștearsa in inima mea. Tu spui sa am mila de tine? Eu iți zic: ai mila de mine caci daca vrodata iubirea ar patrunde in inima-mi, aș muri de amor. Tu nu ma-nțelegi, numai simt ca amorul și moartea mea vor fi foarte aproape una de alta. Ceea ce am nemijlocit este simpatia aceasta o ai intreaga. Iubește-ma de voiești, daca lasa sa-ți spun acest dulce cuvant daca ai indurarea s-o voiești. Tu gandești ca eu nu te-aș putea iubi? Te inșeli Lasa-mi numai timp ca icoana ta sa patrunda adanc in inima, sa ma familiarizez cu aceasta idee, eu, care n-am fost iubit, nici am iubit pe nimenea și gandesc cum ca tot aș putea nebuni iubindu-te.

El o saruta pe frunte și ieși Ea surase. Lua un joc de carți și le meni, ca sa vada dac-a veni maini, și zise lin, inșirand carțile:

Dac-a veni maini, l-oi iubi; daca n-a veni, atunci atunci asemenea l-oi iubi

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ieronim catra Euthanasius

Dezmierd un chip de copila in felul meu adica umplu un album cu diferitele expresii ale unui singur cap. E ciudat ca ochii mei atat de clari, pot sa zic de-o cereasca claritate, nu pot cuprinde nimic deodata. Mazgalesc pereții. Am intrat la o copila inamorata de mine, pe care insa n-o iubesc Am vazut-o roșie, sfioasa, turburata Am zugravit in cartea mea aceasta expresie. A-ngenuncheat langa mine m-a rugat sa-i sufar iubirea nu-ți pot descrie expresia de nevinovație, candoare și amor din fața ei dar am schițat-o E de sarutat schița mea. Poate ca e una din cele mai nimerite din cate-am zugravit. Am pus-o langa mine. Deconcertare și o dulce resignație. Un profil ingeresc. I-am spus cuvinte bune. O raza de speranța in acea amabila mahnire a feței. O adorabila schița. Dar simt ca din ce in ce schițele se familiarizeaza cu inima. N-o iubesc. Nu. Adio, parinte

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

O iubești, fatul meu, fara s-o știi. Cinis et umbra sumus. Euthanasius

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.