Fie ca isi propune sau nu,
Ion Neculce reuseste sa contureze in O sama de cuvinte o intreaga galerie de portrete ale domnitorilor : Stefan cel Mare, Petru Rares, Miron Barnovski, Vasile Lupu, Gheorghe Stefan, Stefanita- voda.
Portretul lui Neculce sta la mijloc intre caricatura si tablou. La el se observa o tehnica incheiata a portretului in care apar cateva elemente specifice: un tic, o manie, un obicei, o trasatura sau o anomalie fizica, o insusire morala etc.
Neculce isi caracterizeza personajele prin faptele lor, le insufleteste, le inzestreaza cu sentimente pozitive dar si negative, le ajuta sa evolueze.
Folosindu-se de trasaturile morale si fizice ale peronajelor sale, de varsta, de fizionomii, de calitati, de defecte, de vorbele lor de duh, Ion Neculce creioneaza o paleta extreme de larga si de variata de figuri omenesti.
Autorul a stiut sa insiste acolo unde personajele aveau ceva aparte, caracteristice desptre firea si comportamentul lor.
Notele particulare, fie ele morale sau fizice, contureaza perfect individul si la fiecare portret exista o trasatura sau doua esentiale, prin care ramane in mintea cititorului.
Personajele sale istorice sunt in mare masura eroi de roman. Chiar daca uneori nu sunt personalitati istorice si n-au roluri epice, cronicarul stie sa le contureze fizionomia si sa le sugereze caracterul, dupa cum am spus mai sus, printr-un simplu gest, o actiune, un tic.
Cand eroul este unul complex, atunci este mai usor pentru Neculce sa creioneze acel portret sub toate laturile, atat fizic,cat si moral, comentandu-i fiecare trasatura in parte.
Neculce este recunoscut ca portretist. a廡igurile lui au toate caldura vietii prin amanunte specifice pe care le prinde sub condeia .
1.Stefan cel Mare
Figura lui Stefan cel Mare apare cel mai des in O sama de cuvinte, fiind ilustrat in povestirile de la I la IX. Lui in acorda Ion Neculce importanta cea mai mare.
A始cepand cu prima povestire, Neculce relateaza cum Stefan voda cel Bun ia domnia Moldovei, cum se lupta el cu turcii in lupta de la Razboieni. A始 celelalte legende, Neculce vorbeste depre razboiele lui Stefan si depre binecunoscutul fapt ca pentru fiecare razboi pe care l-a dus Stefan a ridicat cate o manastire.
Cea mai cunoscuta manastire a lui Stefan este Putna. Ion Neculce relateaza mai pe larg despre aceasta in legenda III. Povesteste cum alege domnul locul manastirii : trage cu arcul si acolo unde ajunge sageata, acolo face manastirea.
Neculce vorbeste si despre intalnirea lui Stefan cu Daniil sihastrul, care il sfatuieste pe domn ce sa faca cu tara.
Legenda cu numarul V vorbeste despre rolul aprodului Purice si de ajutorul acordat de acesta lui Stefan cel Mare in lupta de la Scheia cu pretendentul Petre Hronot. El i-a fost de mare ajutor lui Stefan, dandu-i calul sau si ajutandu-l sa incalece.
Figura lui Stefan, pe care Neculce il numeste a彡el buna apare in primele povestiri din O sama de cuvinte. Autorul scoate in evidenta faptele sale de vitejie si de bunatate devenite legendare: eliberarea de sub turci a Chiliei si a Cetatii Albe, ridicarea unei biserici sau manastiri pentru fiecare victorie pe campul de lupta, ajutorul dat de aprodul Purice, reorganizarea dupa refuzul mamei de a-l gazdui in Cetatea Neamtului, dupa insuccesul de la Razboieni.
In unele povestiri apare si figura fiului sau, Bogdan voda , care la randul lui devine domn al Moldovei si care, se pare ca inchina tara turcilor, sfatuit de tatal sau.
2.Petru Rares
O alta figura istorica, una dintre cele mai de seama, care apare in O sama de cuvinte este Petru Rares.
Tarul Rusiei apare in cronicile moldovenesti, la Ion Neculce, dar si la Neculai Costin, in cronica racoviteana, dar si la Dimitrie Cantemir in Istoria imperiului Otoman.
Prezenta lui a mai fost semnalata in Anomimul Brancivenesc, cronicile muntene ale lui Radu Popescu, cronica lui Radu Greceanu si Cronica Balenilor.
Cel mai viu, cel mai pregnant si poate cel mai colorat portret al lui Petru Rares a fost facut de Ion Neculce.
A始 O sama de cuvinte , Neculce schiteaza in cateva randuri prima domnie a lui Petru Rares , cum a fost facut domn, a doua domnie. A始 legenda cu numarul XIII, Petru Rares este inchis in Cetatea Ciceului, la unguri, se insoara cu o sarboaica si astfel obtine eliberarea.
Apoi merge la Poarta sa ceara iertare imparatului si astfel ajunge din nou domn : a弃etru-voda Rares, cind era inchis in cetatea Ciceiului in Tara Ungureasca, ave nevoie de nemti si de unguri. Iar fiind doamna lui sirboaica, de neamul Despotilor, fata lui Despot-crai, au scris o carte sirbeasca la imparatu turcescu si la vizirul cu o rugaminte. Si au slobozit cartea pre o fereastra gios din cetate. Si au invatat pe o sluga a lor, sirbu, ce ave, sa se duca cu cartea la Poarta, la vizirul. Si mergind sluga aceea la Poarta, a lui Petru-voda, au scris vizirul la unguri sa-l sloboada pre Petru-Voda. Si dupa ce l-au slobozit, s-au dus la Poarta.a
De obicei, portretul lui Petru Rares este redus la vizita la Iasi, vizita ce-i prilejuieste lui Neculce ocazia de a contura cateva trasaturi: era un om inalt, rotund la fata, oaches, cu un tic, a彡am arunca cateodata din cap, fluturanda.
Era imbracat modest si ii placea sa umble pe jos fara alai.
Neculce subliniaza expansivitatea temperamentala a imparatului in dragostea lui fata de Dimitrie Camtemir pe care-l a彿mbratisa si saruta pe fata, pe cap si pe ochia.
3.Miron Barnovschi
Figura lui Barnovski voda nu este foart bine conturata in O sama de cuvinte. El apare in doua legende XXII si XXIII.
Legenda XXII relateaza cuvintele puse de boieri la o masam in drumul fatal spre Constantinopol al lui Barnovski a voda. Apucandu-l pe drum stranutul, boierii i-au zis : a彜anatate, doamne, si pe voia marii-talea , dar apoi vazand ca nu se mai opreste din stanut, un boier i-ar fi zis : a viermi,doamnea si s-a oprit din stranutat.
Legenda XXIII arata ca dupa executarea lui Miron voda Barnovski la Constantinopol, a calul lui au si inceput a sari, cit n-au mai putut sa-l ti comisul in mina si , scapandu-l din mana, pe loc au cazut de au murita拌ｦCeea ce, vazand turcii, a徇ult s-au mai mirat si au dzis: a廸evinovat au fost ace oma si s-au giurat ca sa nu mai taie domnu de Moldovaa.
Miron Barnovski este mai bine descris la Miron Costin. Acesta il lauda pentru caracterul sau milostiv. Se pare ca Miron Barnovski, in afara de binele tarii mai era preocupat si de alte lucruri, precum zidirea de manastiri si biserici.
La Miron Costin portretul lui Miron Barnovski se contureaza pe parcurs si se deprinde cel mai clar din scenele dramatice care duc la sfarsitul lui tragic.
Costin infatiseaza sfarsitul lui Miron Barnovski intr-o aureola sacra, recurgand si la marturii contemporane.
Tragedia lui Barnovski este tragedia unui om drept, nevinovat, el fiind o victima a cruzimii, a ipocriziei.
4.Vasile Lupu
Vasile Lupu apare ca un adevarat personaj literar de prim plan. El se distinge in cursul actiunii prin faptele sale, prin gesturi si vorbe. Ion Neculce ii dedica lui Vasile Lupu cinci dintre povestirile sale.
Cronicarul relateaza inceputurile domniei lui Vasile Lupu, cum a luat domnia de la Tarigrad si arata ca domnul, intre altele, a au facut carti de de slobozie in toata taraa, ca, de aceea , fiind scutite de dari, a徘ina in trei ani s-au umplut tara de oamenia si ca a au scos atunce pre tara fumarit, cite un leu de casaa, platind tot ce datora Portii si ramanandu-i si lui a o mie de pungi de bani dobindaa.
Neculce relateaza felul in care, prin daruri bogate (20.000 de galbeni dati in patru transE) Vasile Lupu l-a convins pe un turc trimis in Moldova de vizir, sa nu-l mai sustina pe fiul mai tanar al lui Radu-voda, care dorea sa devina domn.
Pe langa faptele bune, Vasile Lupu iese in evidenta si prin lucruri mai putin demne de lauda. El strica manastirea Putna, gandindu-se ca gaseste niste bani, dar nu a gasit. Nu-I ramane altceva de facut decat sa o ridice la loc. A始 aceasta legenda, iese in evidenta o trasatura negativa a lui: lacomia. Dar aceasta este infirmata, in momentul in care domnul Moldovei merge la Poarta, este inchis si isi cheama toate slugile si le imparte averea sa.
Vointa de putere, ambitia de a domni a lui Vasile Lupu aputut fi remarcata inca din
a II-a domnie a lui Alexandru Ilias, cand era vornic si sculase tara impotriva domnului si a grecilor ce-l inconjurau.
O data cu intratrea in scena a lui Gheorghe Stefan, figura lui Vasile Lupu se contureaza in opozitie cu principalul sau rival, pana in momentul cand Gheorghe Stefan, prin Victoria sa, ca domn al Moldovei, ramane singur in arena.
5. Gheorghe Stefan
Ultimul dintre domnitori, caruia Neculce ii acorda o importanta mai mare alocandu-i sapte povestiri, este Gheorghe Stefan.
Cronicarul infatiseaza o scena din divan in anul 1653 pe cand viitorul domn, Gheorghe Stefan era logofat mare si pregatea lovitura care avea sa-l rastoarne pe Vasile Lupu., dar si peregrinarile lui Gheorghe Stefan, dupa ce a parasit domnia, a pe la nemti, pe la lesi , pe la Moscu, pe la svedzia.
El relateaza cateva momente din viata sentimentala a domnitorului, despre temperamentul lui, despre firea sa nestapanita in ceea ce priveste femeile, in ce imprejurari a cunoscut el, boier fiind, pe tanara si frumoasa Safta. Dar povesteste cum, dupa ce a parasit domnia, pribeag fiind prin tari staine, Gheorghe Stefan o urase pe Safta.
Tot in O seama de cuvinte regasim in termini asemanatori o legenda in legatura cu Gheorghe Stefan cuprinsa si in letopisetul Balenilor: a Gheorghii Stefan-voda, cind era logofat mare, au fost sezind odata in divan cu toiagul in gura. Iar Iordachi Cantacuzino cel batrin, vel-visternic: a Ce dzici in fluier, dumneata, logofete?a Iar el au raspunsu: a廛zic in fluier, sa mi ss coboare caprile de la munte, si nu mai vina. El au raspunsu in pilda, si altii nu s-au priceput. Ca el astepta ostile unguresti sa vie de peste munte.a
