Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Sursele legendelor :: O SAMA DE CUVINTE de Ion NECULCE



Ion NECULCE O SAMA DE CUVINTE




AŽn a€śPredosloviaa€ť cronicii, Ion Neculce se refera concret numai la doua din a€ścuvintelea€ť sale: legenda Dumbrava Rosie, pe care o cunoaste din cronica lui Grigore Ureche-Simion Dascalul si legenda asupra numelui familiei Movila, care, dupa cum rezulta din text ar proveni din traditia orala.

AŤnterpretand cuprinsul a€śPredoslovieia€ť si titlul celor a€śO sama de cuvintea€ť , aceasta traditie, pastrata, a€śdin om in om, de oameni vechi si batrania€ť, ar constitui sursa tuturor celorlalte a€śistorii mai alesea€ť si care in letopisetÇ” nu sunt scrisea€ť.

AŽn cadrul acestor a€śtraditii oralea€ť se disting doua aspecte diferite.

Este vorba, mai intai de o traditie populara, de toate acele numeroase legende, istorisiri si povestiri care s-au conservat in memoria populara, in versuri sau in proza, in legatura cu faptele unora dintre domnitorii nostri de seama, indeosebi in legatura cu vitejia legendara si evlavia lui Stefan cel Mare.

Marturie in aceasta privinta sunt, de pilda, culegerile populare in proza din Bucovina ale lui Simion Fl. Marin, in care figura intrata in legenda a lui Stefan-Voda ocupa un loc important.

De aceasta natura este bogata colectie de istorisiri si cantece populare despre a€śStefan Voda cel Mare si Sfanta€ť, adunate de Simion Teodorescu-Kirileanu unde, nu de putine ori, faptele domnitorului, pornind de la motive care apar si la Neculce, trec in domeniul fabulosului si miraculosului.




Neculce a avut la dispozitie un larg fond popular de astfel de povestiri, din care a retinut ceea ce a dat in Cuvintele cu care isi prceda cronica.

El a trait in cea mai mare parte din viata in mijlocul satenilor de la Prigoreni, langa Targul Frumos, si de la Boian, in Bucovina, iar in cursul pribegiilor din Rusi si Polonia a stat mai tot timpul alaturi de taranii moldoveni.

Este greu de presupus ca el a trebuit sa recurga, pentru culegerea povestirilor din aceasta prima etapa, la un forte discutabil a€śletopiset moldovenesca€ť al lui Eustatie logofatul , anterior cronicei lui Ureche, pe care nu reusise sa-l cunoasca nici Miron Costin, interesat de lucrari privitoare la istoria Moldoveicu cel putin 60 de ani inaintea lui Neculce.

Chiar daca unele dintre istorisirile culese de Neculce se afla in diferite variante ale letopisetelor vechi, anterioare lui Ureche, cum este cazul cu caderea de pe cal a lui Stefan, in lupta cu Hroiot si venirea in ajutorul lui a lui Purice, descoperite in cronica moldo-germana, foarte probabil necunoscuta ca si originalul ei, contemporanilor cronicarilor, acest lucru nu probeaza ca Neculce n-o putea cunoste din traditia populara.

Dimpotriva, amplificarea privind schimbarea numelui lui Purice in Movila, care constituie de fapt mizul legendei lui Neculce, si care lipseste in cronica moldo-germana, lasa dechisa tocmai posibilitatea interventiei fanteziei populare.

Pe de alta parte, repetatele precizari: a€śdzicÇ”a€ť, a€śdzicÇ” oameniia€¦a€ť, a€śase povestesc oameniia€¦a€ť, cu care isi introduce amanuntele povestirilor sale, dovedesc cu prisosinta sursa orala populara din care si-a ales cronicarul marea majoritate a istorisirilor sale.

Unele dintre aceste povestiri, existente in circuitul popular, le va fi citit si in cronicile cunoscute ale timpului.

Pot fi considerate exemple: a€śDumbrava Rosiea€ť care apare la Grigore Ureche, iar partea privitoare la intemeierea manastirii Voronet, de catre Dragos-Voda, apre la Nicolae Costin, precum si intr-o lucrare, inca inedita, a lui Axinte Uricariul .

La Grigore Ureche se afla interpolarea lui Simion Dascalul si istoria despre originea lui Despot-Voda dar tinand seama de provenienta sa livresca dupa cronicarul polon Paszkovski2. Acest lucru se explica probabil prin faptul ca Ion Neculce nu a gasit-o in traditia populara, luand-o direct de la Grigore Ureche.

Unele dintre aceste povestiri se gasesc, in forme mai mult sau mai putin apreciate si in opera lui Dimitrie Cantemir, ca de exemplu a€śMama lui Stefan cel Marea€ť, Dumbrava Rosie, Sfatul lui Stefan cel Mare catre fiul sau Bogdan, solia logofatului Tautu la Poarta.

Daca cei doi nu le-au cules, fiecare independent din cultura populara, este mai putin probabil ca Ion Neculce le-a putut cunoaste de la Cantemir, trait atata vreme in afara hotarelor tarii.



A doua categorie de izvoare orale, care au stat la baza povestirilor lui Ion Neculce din O sama de cuvinte o constituie influentele de familie ce pot fi identificate in aproape toate istorisirile din domniile lui Vasile Lupu, Gheorghe Stefan, Stefanita Lupu, Miron Barnovski.

Pentru cele doua intamplari privitoare la Miron Barnovski, baza de informatii o reprezinta marele logofat Gavrilas Mateias, tatal Iordachioaiei, care l-a insotit pe domnitor in drumul fara intoarecere de la Constantinopol.

Una dintre ele, istorisirea privind moarte caluluilui Barnovski se afla povestita si in cronica lui Miron Costin.

Ion Neculce integreaza Cuvintelor si legenda a€śDumbrava Rosiea€ť, existenta la Grigore Ureche.

Unele din povestirile ce redau intamplari din domniile lui Vasile Lupu, Gheorghe Stefan si Stefanita Lupu apar si in cronica lui Radu Popescu din Tara Romaneasca .

AŽn ceea ce priveste interesanta redactare a modului in care a ajuns domnul Gheorghe Ghica prin sprijinul vizirului KAĽprAĽll, fost prieten in copilarie, o adevarata constructie de nuvela, aceasta istorisire trebuie sa fi devenit cunoscuta in tara prin oamenii din preajma domnului sau poate chiar de la el insusi2.

Cele doua povestiri, cu caracter anecdotic, referitoare la Gheorghe Duca, isi au sursa in familie, provenind insa nu de la antacuzini, ci de la rudele Hurmuzachesti.

Aceste doua istorisiri spre deosebire de toate celelalte 44 din O sama de cuvinte se situeaza cronologic dupa anul cu care isi incepe Cronica a€“ 1661, domnia lui Eustatie Dabija a€“ Neculce nu le-a integrat vreunei din cele trei domnii ale lui Gheorghe Duca, pe care le prezinta in cronica, retinut desigur de caracterul lor ancdotic, si a lasat cititorilor intreaga libertate de a le crede adevarate sau nu.

Prudenta exagerata adoptata de Ion Neculce in legatura cu veridicitatea legendelor cuprinse in O sama de cuvinte s-a dovedit, in numeroase cazuri, neintemeiata, cea mai mare parte dintre povestiri culese din traditia populara avand o baza istorica.

Valoarea istorica a povestirilor din O sama de cuvinte nu consta in caracterul lor de documente istorice, ci in maiestria cu care cronicarul a stiut sa evoce in umbra legendei, atatea fapte ale trecutului mai departat sau mai apropiat al Moldovei.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.