Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Izvoarele povestirilor din O sama de cuvinte de Ion NECULCE



Ion NECULCE O SAMA DE CUVINTE


Asupra originii traditiilor adunate de Ion Neculce sub titlul O sama de cuvinte s-au emis mai multe pareri.

Una dintre aceste pareri se refera la faptul ca in multe dintre povestiri ar trebui sa vedem vechi cantece batranesti, pastrate numai sub forma de traditie orala in proza si notate de Neculce.

Nimic nu ne indeamna sa credem in existenta acestor cantece. Ele sunt o creatie nemotivata, probabil o sugestie dupa baladele culte din secolul al XIX-lea carora le-au servit drept surse de inspiratie.

O alta parere a fost formulatA¬a numai incidental de Dr. G. Alexici cu privire la poema Aprodul Purice, de Costache Negruzzi, afirmandu-se ca Neculce trebuie sa fi avut o baza istorica in aceasta povestire.

Primul fapt de la care ar trebui sa se porneasca in cercetarea izvoarelor povestirilor din O sama de cuvinte este indicatia pe care o da insusi Neculce in a€śPredosloviaa€ť cronicii sale.

AŽn acele randuri el contrazice afirmatiile pe care le gasim in titlul de la O sama de cuvinte : a€śO sama de cuvinte ce sintu audzite din om in oma€¦a€ť. Cronicarul nu indica traditia orala drept sursa a acestor povestiri, ci una scrisa: a€śMai socotit-au si din letopisatul lui Evstratie logofatul si a lui Simion dascalului si a lui Misail calugarului neste cuvinte citeva , de nu le-au lasat sa nu le scrie , ce le-au scris, macar ca dumnealui Miron logofatul si cu Nicolai fiiu-sau nu le-au scris, si-i ocareste. Si sa cade sa-i ocareasca, unde face ca sint moldovenii din talhari. Bine face ca-i ocareste si dzice ca sint basne. Iar pentru Dumbrava Rosie, cum ca au aratat-o Bogdan-voda cu lesii, Miron logofatul au lasat de n-au scris. Dar acee dzicÇ” sa nu fie basna. Si pentru neamul Movilestilor, si cum li s-au numit acest nume, dintru Stefan-voda cel Bun, Moghila, iar nu-i basna. Si altele multe n-or fi stiut istoricii streini, ca sa le pomeneasca toate. Deci o sama de istorii mai alese si noi nu le-am lasat sa nu le scriem. AŽnsa nu le-am scris la randul lor, ce s-au pus de o parte, inaintea domnii Dabijii-voda s-au scris. Ce cine va vrA¨ sa le creada, bine va fi, iar cine nu le va crede, iarasi bine va fi, cine cum ii va fi voia, asa va face. Ca multi istorici streini, e alte tari, nu le stiu toate cite sa fac intr-alt pamantu. Tot mai bine stiu cei de locÇ” decit cei streini, insa ce sa face in viiata lor, iara nu in delungate vremi, iar istoriile celi vechi mai bine le stiu istoricii, ca le au scrisa, iara nu audzitea€ť.




AŽn acest fragment al a€śPredoslovieia€ť Neculce afirma urmatoarele lucruri: ca legendele pe care le-a pus la inceputul letopisetului sau au fost luate din letopisetele lui Evstatie logofatul, Simion Dascalul si Misail Calugarul; ca aceste legende, crezute adevarate de Neculce, au fost lasate la o parte de Miron Costin si Nicolae Costin; ca unele legende (ca Dumbrava Rosie si cea a MovilestiloR) se gaseau in acea scriere cu a€śbasnaa€ť ; ca erau raspandite in textul letopisetului de unde le-a cules, iar el le-a asezat la inceputul scrierii lui ca pe o completare a omisiunilor facute de cronicarii care au scris despre vremea anterioara lui Stefanita voda si ca dezaproba traditia despre originea moldovenilor, e convins de realitatea celei despre Dumbrava Rosie si despre originea Movilestilor, dar lasa la aprecierea cititorilor sa se convinga de veracitatea celorlalte.

Din aceste marturisiri ale lui Neculce prezentate in a€śPredosloviea€ť nu rezulta ca el si-a scos povestirile dintr-un manuscris al cronicii lui Grigore Ureche, adnotat de Simion Dascalul si Misail Calugarul. Daca cercetam cronica lui Ureche intalnim la a€śVa leato 7008martie11, cindu au venitu oastea lesasca de iznoava in tara sa prade, vazindu stricaciunea ce le-au facut Stefan vodaa€ť mentionarea luptei de la Botosani dupa care: a€śSi cu vrerea lui Dumnezeu pierdura lA©sii razboiul si fu izbinda lui Stefan voda si multa oaste lesasca au perit si pe multi I-au prinsu in robie si multe cazne le faciia moldovA©nii lA©silor. Ca au pus Stefan voda de au arat cu lA©sii pe o culme de deal la Botasani si au simanatu ghinda si s-au facut dumbrava mare, de ieste pana astazi copaci mari.a€ť

Apoi se prezinta, ca de obicei, si sursa acestei povestiri care in O sama de cuvinte reprezinta legenda a VIII-a.

Se observa unele exprimari identice la Neculce si Ureche:



a€śSi multe robii au facut in Tara Leseasca a€śSi pe multi I-au prinsu in robie

cit au pus pe lesi in plug de-au si aratat cu si multe cazne le faciia moldovA©nii

dinsii, de au samanat ghinda, e au facut lesilor.

dumbravi pentru pomenirea€¦a€ť Ca au pus Stefan voda de au arat cu

lA©sii pe o culme de deal la Botasani

si au simanatu ghinda si s-au facut

dumbravaa€¦a€ť



Sursa directa utilizata de Ion Neculce era un letopiset moldovenesc bogat in povestiri si rezumate. Un alt izvor al lui Neculce il constituie povestirea orala a unor boieri.



AŽn legatura cu traditia orala a€śce sintu audzite din om in oma€ť sunt si povestirile despre Grigore Ghica (povestirea XXXVII) si cea despre Satarul Milescu (povestirea XLI).

Neculce a utilizat pentru o parte din legende letopisetul inflorit si plin de povesti al lui Evstratie logofatul. Aceasta sursa putea fi utilizata pana la domnia lui Vasile Lupu, 1634, data pana la care stim ca a fost scrisa cronica disparuta. Dupa aceasta data, Neculce a utilizat traditii orale de familie.

Descinzand in linie materna din ramura moldoveneasca a Cantcuzinilor mutati in a doua jumatate a secolului al XVI-lea in Tarile Romane, Neculce pastreaza, pe parcursul intregului a€śLetopiseta€ť in legatura cu originea sa, o liniste totala si la prima vedere inexplicabila.

AŽn cronica sa, Neculce se afla aproape tot timpul in familie, insa fara a o spune. Rudele sale cantacuzine, mai apropiate sau mai indepartate, se deplaseaza intens, dar neidentificate ca atare, in paginile a€śLetopisetuluia€ť sau.

Chiar in primele randuri ale cronicii sunt amintiti: a€śToma vornicul si cu frate-sau vistiiernicul Iordachi, Vantacozinestii cei batrania€¦a€ť

Este surprinzator faptul ca Ion Neculce refuza constant, intr-o cronica in care legaturile de familie si descendentele sunt precizate cu destul de multa regularitate, sa-si declare inrudirile. Tendinta lui Neculce este de a se detasa de legaturile de familie, de a a€śingropaa€ť lucrurile care il leaga de ea.

Exista doua situatii in care se observa sentimente mai bune ale lui Neculce fata de Cantacuzini.

Prima situatie este in O sama de cuvinte , fragmentul XXXIX, cand vorbind de Iordachi Cantacuzino, bunicul dinspre mama si fratele acestuia Toma (ambii murisera inainte de nasterea cronicaruluI), Neculce spune: a€śMacar ca acei boieri era greci, dar sa punA¨ tare pentru tara si pentru obicei nou sa nu sa faca, ca obiceiele cele noao fac rasipa tarilor si pieire domnilora€ť.

A doua imblanzire a tonului sau anticantacuzinesc se produce intr-o referinta la Toderasco vistiernicul, a€śficiorul lui Iordachi Cantacuzino celui batrana€ť.

Originea in parte straina a lui Neculce nu poate pune in discutie, nici in cea mai mica masura, apartenenta sa deplina la literatura romana.

a€śToate sunt la scriitorul nostru romanesti, incepand cu limba sa extraordinara, suculenta, expresiva, curgatoare, care-i preschimba parca nationalitateaa€ť.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.