Entuziasmul cu care Titu Maiorescu si cercul Junimii au primat
Nunta Zamfirei, alaturi de alte mari creatii ale lui G. Cosbuc, precum si interesul cu totul deosebit al primei generatii de maiorescieni (P. P. Negulescu, D. Evolceanu, M. DragomirescU) manifestat fata de necesitatea de a evidentia originalitatea poetului tocmai in momentele contestarii ei inversunate nu pot fi socotite ca reactii temporare, de conjunctura. Ele indica mai degraba existenta in structura poeziei lui Cosbuc a unor importante caracteristici comune cu cele ale junimismului literar, intre care pe primul plan se situeaza clasicismul de o anumita configuratie, si existenta la Junimea a unor preferinte pentru clasicism.
Tudor Vianu observase ca junimistii aveau un gust estetic clasic si academic", bazat pe formatia lor universitara, care-i obliga la o temeinica stapanire a umanismului din toate epocile. in acest context a aparut si inclinatia lor spre formularea unor judecati estetice dupa modele", precum si credinta ca arta de valoare trebuie sa respecte anumite canoane. Acest gust estetic a favorizat interesul junimistilor pentru clasicism in expresia lui literara si existenta vreme indelungata in cadrul gruparii lor, din generatie in generatie, a cate unui poet clasicizant si academic", intre care pot fi citati cronologic : A. Naum, C. Ollanescu-Ascanio, Duiliu Zamfirescu, G. Murnu, Frollo si Cezar Papacostea36. Cand G. Cosbuc a venit la Junimea, opera sa a fost asociata intrucatva cu poezia publicata deja pana atunci de primii trei citati, dar s-au observat totodata si deosebiri esentiale ; ele erau determinate de specificul personalitatii lui artistice, care, in viziunea lui Maiorescu si a altor junimisti cu gust estetic clasic si academic, ar fi putut evolua in spiritul clasicismului junimist, cu contributii hotaratoare pentru afirmarea unui nou gen de lirism, cu implicatii adanci in folclorul romanesc.
Nu putem insa integra clasicismul lui Cosbuc in clasicismul junimist decat in cadrul unor coordonate specifice, fapt ce ne obliga la o incursiune in istoricul constituirii laturii clasice a gandirii estetice si a creatiei literare a Junimii.
Format, ca personalitate, dupa propria fire, Titu Maiorescu a fost influentat, asa cum -el insusi a recunoscut in Jurnal, de neoclasicismul german, indeosebi de cel goethean. in general insa, afinitatile sale privesc intregul clasicism, fapt remarcat de cativa dintre exegetii criticului.
Elementele clasiciste in gandirea estetica maioresciana au fost intuite mai intai de Eugen Lovinescu. care le-a identificat chiar si in modul cum protagonistul Junimii si-a creat propria personalitate, potrivit unor principii ale clasicismului. Caracterul stingher al referirilor lui Lovinescu la clasicismul lui Maiorescu nu minimalizeaza valoarea intuitiei ca atare, cata vreme stabileste o relatie directa intre clasicismul conceptiei artistice si structura psihologica clasica din care deriva. Preferinta lui Maiorescu ' scria exegetul acestuia ' inclina spre sicism; obiectiile ca -AĞantiteza foarte exagerataAğ, AĞtranzitia prea calculataAğ, participa din conceptia unei arte echilibrate". Sunt observatii prilejuite de comentariul lovinescian la pasajul dedicat de Maiorescu lui Eminescu in Directia noua in poezia si proza romana. In sfarsit, ultimul capitol din monografia lui Lovinescu consacrata criticului Junimii se refera la caracterele clasice ale artei lui Maiorescu", in legatura cu care s-a stabilit si relatia amintita dintre personalitatea clasica a acestuia si arta lui : Arta lui Maiorescu este de ordin clasic, bazata pe echilibrul static de forta. Ea este expresia literara a insati structurii fui psihologice clasice. Cea mai insemnata dintre creatiile Iui e cea a personalitatii lui armonice".
Aceste sugestii ale lui Eugen Lovinescu au fost valorificate de cercetatorii actuali (Paul Georgescu, D. PacurariU) in cadrul preocup pentru reconstituirea amanuntita a imaginii lui Maiorescu ' critic de formatie clasica. Gustul si directia clasica a culturii maioresciene s-au format inca din perioada studiilor la Viena, Berlin si Paris. Se stie ca la Thercsianum, in Viena, instructia avea un caracter clasic preponderent, incat cei sapte ani petrecuti acolo de Maiorescu au indeplinii un rol hotarator in aceasta privinta. in programa scolara era acordat un spatiu foarte larg studiului limbilor, al culturii si literaturii greco-la-tine. Lecturile preferate, la Viena, Berlin si Paris, precum si recomandarile facute prietenilor contin autori si opere clasice : Racine, Cor-neille, Moliere, Klopstock, Goethe, Lessing, Horatiu, Eschil, Euripid Tacit38. In 1857, an ce a marcat sfarsitul studiilor la Theresianum, Titu Maiorescu era constient de influenta hotaratoare a profesorilor sai in aprofundarea culturii si a literaturii clasice, profesorul Lang inles-nindu-i cunoasterea frumusetilor oferite de operele clasice grecesti, iar altii invatandu-l, tot dupa modelul antichitatii, rigurozitatea comentariului textelor.
Formatia clasica a jucat un rol hotarator in intreaga activitate a lui Titu Maiorescu ; alaturi de interesul pentru romantism, realism s: alte curente sau tendinte literare si estetice, cel acordat in permanenta clasicismului va constitui o componenta fundamentala a orientarilor sale culturale, estetice si literare. D. Pacurariu a identificat intr-o disertatie maioresciana, scrisa inainte de a deveni critic, jaloane ale clasicismului, fireste fara o elaborare integrala : literaturile latina si greaca ofera scriitorilor din toate timpurile modele de obiectivitate" si limpezimAğ-, de cumpanire si ratiune" in vederea realizarii aspiratiei omenirii spre idealul de bine, de adevar si de frumos".
Conceptia amintita si-a gasit prima ilustrare in studiul
O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, in cuprinsul caruia Paul Georgescu a identificat principii ce tin de estetica si viziunea literara a clasicismului. Astfel, in capitolul consacrat conditiunii materiale a poeziei, cand se refera la mijloacele ei (alegerea cuvantului celui mai putin abstract", epitetele ornante, personificarile, metafora si comparatiA), Maiorescu indica de fapt procedee ale clasicismului mostenite de la artele poetice antice. Asa e, de exemplu, referirea la nevoia de justete a comparatiei, facuta in spiritul clasicismului : aceasta imagine trebuie sa fie potrivita cu gandirea, altfel sensibilitatea ei produce contrazicere si constituie o eroare". O mostenire a vechilor arte poetice" este si cea de a treia calitate ideala a poeziei, la care se refera in capitolul despre conditiunea ideala a poeziei : o dezvoltare grabnica si crescanda spre o culminare finala". Tot de estetica clasicismului tine si ideea claritatii in poezie, necesitatea ca ea sa poata fi inteleasa", sa vorbeasca la constiinta tutui or" ; aceeasi apartenenta are si oroarea fata de comun, exprimata sub forma cerintei ca autorul sa faca loc in poezie numai acelor simtaminte adevarate" care se disting prin nobletea lor". Discutand apoi problema originalitatii artistice, Titu Maiorescu se situeaza pe pozitii care nu mai sunt doar clasiciste, ci si antiromantice.
Studiul despre Directia noua in poezia si proza romana, in afara de amintita recomandare ce i-o face criticul lui Eminescu ' temperarea clasica, fata de romantismul poetului ' contine si alte elemente ce tin de poetica clasicismului : noul poet se deosebeste de autorii contemporani neinsemnati prin iubirea si intelegerea artei antice", iar ideca despre inaltarea impersonala prin arta nu este altceva decat fdeea despre catharsis din Poetica lui Aristotel.
Aproape in fiecare recenzie, raport academic si studiu al lui Titu Maiorescu pot fi intalnite formulari, aprecieri critice si atitudini estetice care au fost determinate de prezenta unor elemente clasice esentiale in gandirea sa; apare adesea recomandarea modelului antichitatii, sunt formulate opinii laudative la adresa unor scriitori, pentru formatia lor clasica. O asemenea opinie a aparut, de pilda, in legatura cu A. Naum, pentru faptul de a fi dobandit acea cunostinta a clasicitatii antice si a clasicismului francez care transpira din toate scrierile" sale.
Clasicismul a devenit o componenta importanta a conceptiei estetice, a gustului estetic, si pentru ceilalti fondatori ai' Junimii. Buni cunoscatori ai culturii si literaturii apartinand antichitatii greco-latine, ca si ai clasicismului european de mai tarziu, in genere, ei au dovedit, atat in cadrul discutiilor de la intrunirile literare, cat si cu ocazia unor pre-iectiuni populare, ca au un gust estetic de aceeasi structura cu cel al lui T. Maiorescu, dar mai ales au considerat utila pentru viitorul culturii si literatorii noastre raspandirea cunostintelor din autorii clasici.
Clasicismul era o componenta fundamentala a gandirii artistice si la marii scriitori ai Junimii, in afara de cei prea cunoscuti pentru preferintele lor clasice, intre care autori comuni ca A. Naum sau C Olla-nescu-Ascanio. Eminescu insusi era, dupa cum l-a definit D. Pacurarin, un romantic nazuind spre clasicism". Ca si Maiorescu si Slavici, in perioada vieneza a studiilor, el dovedise preocupari pentru filosofia si literatura greco-latina, fiind orientat in acest sens si de cursurile unor profesori renumiti. Intre profesorii acestia se numara si Zeller, autorul lucrarii Filosofia grecilor, apoi Bonitz ' un reputat comentator al lui Platon si Aristotel43. Dupa intoarcerea in tara, Eminescu a continuat sa mentina acest interes pentru limbile, filosofia, cultura si literatura greaca si latina, procedand la studiul lor aprofundat. Interesul sau pentru antichitatea greco-latina a fost explicat de D. Pacurariu prin ne-"*oia de ecliilibru si armonie, de seninatate robusta", simtite ca o nazuinta permanenta, chiar daca uneori aparentele indicau cu totul altceva. Dupa Eminescu, cel mai legat de aspiratii si formule clasice dintre scriitorii Junimii a fost Duiliu Zamfirescu. Desi isi incepuse activitatea literara sub influenta romantismului, treptat, mai intai in ambianta proprie a mediului literar junimist, iar apoi a atmosferei clasice din Italia44, Duiliu Zamfirescu a inceput sa manifeste preocupare pentru simplitate si firesc, claritate si sobrietate in expresie, iar poezia avea drept caracteristici esentiale echilibrul si dominarea ratiunii. Semnificativ pentru dominarea imaginilor, a evocarilor si atmosferei clasice este volumul Alte orizonturi. in lumea veche greco-romana, Duiliu Zamfirescu afla intruchiparea unui ideal artistic intr-o viziune idilica adecvata structurii sale ca artist ce nazuia spre echilibru si armonie. Imagini ale lumii si mitologiei antice reapar si in pasteluri, iar nuvelele si romanele se vor resimti de influente ale clasicismului, in formule variate, cum ar fi, de pilda, atmosfera discret idilica, in sens virgi-lian" 45, ce domina viata la tara" a boierilor din primul volum al ciclului Comanestenilor. Este interesant de semnalat faptul ca unul dintre intemeietorii Junimii, Petre Carp, a intuit de timpuriu inclinatia temperamentala spre clasicism a lui Duiliu Zamfirescu, motivand trimiterea acestuia in misiune diplomatica in Italia prin dorinta de a-t aseza intr-un mediu prielnic poeziei clasice.
Scurta noastra incursiune in sectorul clasic al esteticii si literaturii junimiste, desi referirile le-am facut la un numar limitat de reprezentanti ' Maiorescu, Eminescu, Zamfirescu, Ollanescu, Naum ' ofera, totusi, cateva dintre elementele fundamentale necesare reconstituirii atmosferei si orientarii clasice la Junimea. Odata integrat in cenaclul literar al Junimii bucurestene, Cosbuc avea sa fie considerat drept cel mai reprezentativ poet al directiei clasice, intrevazandu-se perspectiva afirmarii clasicismului junimist in poezie ca una dintre dimensiunile lui esentiale (dupa disparitia lui EminescU) datorita contributiilor poetului transilvanean.
Primele manifestari poetice ale lui George Cosbuc sunt creatii in spirit folcloric, iar ulterior evolutia lui literara a dobandit o directie proprie, datorita contactului cu marile literaturi ale lumii. in cadrul carora detin un loc important cele clasice. O data cu depasirea fazei versificarilor in spirit folcloric, el se afirma ca un poet ce realizeaza in creatia sa un echilibru clasic bazat pe folclor, dar si pe temperamentul sau dominat de optimism. in felul acesta, se situa pe linia traditionala a liricii transilvane, inaugurata de
Ion Budai-Deleanu in opera caruia puteau fi intalnite elemente ale culturii clasice, asimilate pe un fond folcloric, popular, ca expresie a specificului national romanesc46. Tocmai aici aflam si deosebirea esentiala dintre clasicismul sau si cel al unora dintre junimisti (Zamfirescu, NauM), care nu fusese asezat pe baze folclorice. Deosebirea a fost sesizata de Maiorescu numai in creatia literara a lui Cosbuc, pentru ca in formatia lui spirituala criticul observase deja directia clasica, in legatura cu care, insa, ii reprosa lipsa de aprofundare. Cum am aratat deja, Maiorescu nu cunostea decat partial lecturile si preocuparile lui Cosbuc in legatura cu cultura si literatura clasica, incat obiectia sa privitoare la lipsa de profunzime era neintemeiata- Exegezele actuale consacrate lui G. Cosbuc au fixat principalele jaloane ale culturii poetului, evidentiind cu deosebire stratul clasic al acesteia, constituit treptat din lecturi intinse si aprofundate, in mod surprinzator, reconstituirea lui scoate la iveala numeroase elemente comune cu Maiorescu, uneori parcurgerea acelorasi cai si folosirea acelorasi izvoare, pentru a-si forma o cultura clasica temeinica.
Cultura literara a lui G. Cosbuc a fost determinata in chip hotarator de anii pe care i-a petrecut ca elev la Gimnaziul superior romanesc din Nasaud (1876'1884). Ca si la Institutul Theresianum din Viena, unde studiase Maiorescu, la Nasaud planurile de invatamant rezervau disciplinelor clasice un loc important, cu deosebire in ultimii doi ani de scoala. Se urmarea cunoasterea limbilor clasice, a literaturii, istoriei, civilizatiei si culturii greco-latine, punandu-se accent pe interpretarea textelor originale. Scriitorii se studiau dupa genuri, erau incadrati in epoci si miscari literare, asigurandu-li-se astfel elevilor o cunoastere" aprofundata si o viziune de ansamblu asupra literaturii grecesti si latine. Educatia si instructia elevilor, observa G. Scridon 47, se faceau in spiritul latin, beneficiind, deopotriva dascalii si elevii, de traditia unor directii ale gandirii Scolii ardelene. Studiul clasicilor se baza pe texte semnificative din : Caesar, Ovidiu, Tit Liviu, Cicero, Virgiliu, Salustiu, Tacit, Horatiu, Eschil, Sofocle, Euripide, Homer etc. inca de pe bancile scolii, apare la Cosbuc pasiunea pentru literatura greaca, incununata cu succesul dobandit de el la un concurs organizat in anul scolar 1881/1882 de Societatea de lectura Virtus Romana Rediviva" : a primit premiul pentru traducerea Cantului XI, Versurile 567'639, din Odiseea*6. Tot la Nasaud, studiul limbii germane ii inlesneste, ca si lui Maiorescu. lecturi aprofundate din neoclasicismul german : Goethe, Schiller, Uhland. in perioada petrecuta ca student la Cluj (1884'1887), cunostintele de filologie clasica s-au adancit. in afara de studiul marilor clasici germani Goethe si Schiller, i-a aprofundat pe unii dintre liricii greci. O scrisoare adresata lui Slavici la Sibiu, in 1887, il informa despre alcatuirea unei Antologii grecesti, pe care a si publicat-o partial in Tribuna ' ciclul de Anacreontice /l9. Contactul lui Cosbuc cu mitologia greco-romana in perioada studiilor la Nasaud si Cluj a exercitat o influenta importanta asupra propriei croatii, imprimandu-i o anumita viziune si o gandire artistica ce-l deosebea de contemporani, .constituind una din notele originalitatii lui poetice. Biblioteca poetului, cercetata de Al. Dutu, atesta existenta tuturor operelor importante ale clasicismului greco-la-tin 50, dovada a unei intinse culturi clasice in formatia sa.
Cel putin in prima perioada a activitatii literare a lui G. Cosbuc. pana la 1895'1898, interesul pentru literatura clasica a antichitatii a avut un rol precumpanitor, iar junimistii priveau cu atentia cuvenita proiectele sale de traducator. Autorul insusi se dovedea preocupat in primul rand de traducerile din literaturile greco-latine, caci in postfata la volumul Fire de tort se referea aproape numai la ele : Eu am tradus mult in viata ; am tradus toate poeziile lui Anacreon ' multe dintre ele sunt publicate in Tribuna, am tradus poeziile lui Catul : acestea sunt mai toate publicate intr-o revista, Amicul Familiei, din Ardeal ; am tradus Metamorfozele lui Ovidiu, eglogele lui Virgil cea dintai publicata in Antologia d-lui Manliu ; am tradus comedii din Plaut, Terentiu si Aristofan, pe cari o sa incep sa le public deindata dupa aparitia acestui volum ; am tradus din poetii germani foarte mult si, de multe ori, nu pentru mine".
O mare parte din activitatea sa a fost dedicata, si dupa momentul AĞmintit, traducerilor. Dintre traducerile aparute in volume, cele mai multe sunt tot opere ale clasicitatii : Eneida, Georgicele, Antologia sanscrita, Sacuniala, Parmeno. Specialistii au apreciat ca traducerile au devenit a doua natura artistica" a lui Cosbuc.
Contactul cu literatura clasica a constituit pentru George Cosbuc a doua mare scoala literara, dupa cea a folclorului romanesc. El a imprumutat din literatura clasica idei si viziune, procedee literare si norme, dar nu s-a inspirat din clasicitate, n-a preluat subiecte, teme, incat clasicismul sau trebuie considerat numai sub aspectul propriei dezvoltari dupa modelul clasic altoit pe o puternica baza folclorica. Ne referim, desigur, la poezia originala, iar nu la prelucrari si adaptari, de felul ciclului compus din cele 45 de cantece anacreontice incluse in volumul Balade si idile. Chiar si asemanarile stabilite de el intre mitologia noastra si cea greco-latina il singularizeaza ca scriitor clasic, caci acestea se fac in spiritul Scolii ardelene, urmarind sa serveasca drept argument literar al unei nobile idei istorice. in poezia Atque nos, scrisa la 20 de ani, s-a dovedit preocupat de ascendenta antica a mitologiei noastre, prilej de afirmare a unui real sentiment de mandrie pentru originea romanilor ;
Si zareso poporul nostru, cu zambire dragalase
Leganat cu-acelasi leagan si-nfasat cu-aceleasi fase
Ca si vrednicii razboinici de la Tibru si Olimp !
Atunci ambitiuni curate ma-nfasoara si ma-nghimp ;
Simteso stramt atunci pamantul pentru dezlipite ramuri,
Cari nascutu-s-au din sanul unor domnitoare neamuri ;
Si-mi vine sa-mi inalt fruntea si s-o scutur veselos
Si sa strig in lumea larga : Et in Arcadia nos !
Acest prim strat clasic al poeziei lui Cosbuc, situat pe linia traditionala a Scolii ardelene, prin preocuparea pentru mitologia romana spre a o folosi ca argument al originii noastre nobile, n-a facut, inca, din Cosbuc un poet clasic original. Personajele mitologice, uneori peisajele clasice il situau, intr-adevar, in randul poetilor Junimii, atat prin preocupari, cat si prin viziunea clasica comuna. Acesta era un clasicism exterior, de suprafata, in genul lui Zamfirescu, Naum si Ollanescu, neintegrat profund in structura universului poetic al lui Cosbuc. Originalitatea clasicismului sau in contextul general al clasicismului junimist trebuie cautata, de aceea, in alta parte, intr-un domeniu care-l situeaza mai aproape de latura olasica a gandirii estetice junimiste, in primul rand de aceea a lui Titu Maiorescu.
Detractorii lui Cosbuc n-au tinut seama de faptul ca in creatia sa Pot fi intalnite multe din caracteristicile clasicismului, dar nu intr-o forma pura, ci adaptate la conditiile specifice epocii si manifestarii curentului respectiv, tocmai in perioada de glorie, la noi, a romantismului. Neintelegerea de catre acestia a faptului ca s-a schimbat insasi notiunea de clasic" (unele caracteristici ale clasicismului antic nemaifiind concordante cu spiritul artei moderne, au cazut in dizgratiE) a dus la formularea unor rezerve nejustificate fata de opera lui Cosbuc. Pana si lipsa de originalitate din unele poezii adaptate dupa modele straine era de fapt la Cosbuc un semn al clasicitatii sale, iar ca atare acuzatia de plagiat ramanea neintemeiata. Numai junimistii au fost aceia care au inteles clasicismul lui si sub acest aspect, dupa cum au dovedit interventiile critice ale lui D. Evolceanu. Ei se bazau pe o intelegere comuna a notiunii de originalitate, explicata de Titu Maiorescu inca din 1867 in studiul consacrat poeziei romane : Poetul ' scria atunci Maiorescu ' nu este si nu poate fi totdeauna nou in ideea realizata ; dar nou si original trebuie sa fie vesmantul sensibil cu care o invaleste si pe care il reproduce in imaginatiunea noastra. Subiectul poeziilor, impresiunile lirice, pasiunile omenesti, frumusetile naturei sunt aceleasi de cand lumea ; noua insa si totdeauna variata este incorporarea lor in arta". Ideea aceasta despre originalitatea formei a fost inteleasa identic si de alti junimisti, intre care Ioan Slavici, care mai tarziu si-a propus s-o explice si sa informeze ca la fel gandea si Cosbuc. Punctul lui de plecare ' scria Slavici ' era ca opera de arta e forma mai mult ori mai putin desavarsita pentru reproducerea simtamantului de care era patruns creatorul ei cand a zamislit-o. Acelasi simtamant poate sa fie reprodus de multi in fapte foarte deosebite, care toate sunt originale, fiecare-n felul ei, si de plagiat nu poate sa fie vorba decat in ceea ce priveste forma".
Dintr-o asemenea perspectiva ne putem explica si neinterventia lui Titu Maiorescu in problema plagiatului", considerand ca era vorba despre lipsa de intelegere elementara a unuia dintre principiile clasicismului.
Cercetatorii au identificat si alte elemente clasice la Cosbuc, pe care mai inainte le atribuiau altor curente si tendinte literare. Balada, bunaoara, specie atat de frecventa in opera lui Cosbuc, care ajunsese la o maxima dezvoltare in epoca romantica, a fost cultivata de poetul nostru tot sub imbolduri clasice, venite din partea unora dintre scriitorii remarcabili ai clasicismului german : Goethe, Schiller, Uliland. Erau, si de data aceasta, lecturi si preferinte literare comune cu Maiorescu, care avea astfel prilejul sa constate in baladele lui Cosbuc manifestari ale unui clasicism preluat prin intermediul unor mari poeti germani si, datorita originalitatii lor, sa intrevada posibilitatea integrarii creatiilor baladesti ale poetului transilvanean in circuitul marilor valori literare europene.
S-a observat ca insusi planul lui Cosbuc de a scrie o epopee nationala trebuie pus in legatura cu epopeile antice, cu profunda intelegere a clasicismului de catre autor : renuntarea la realizarea acestui plan nu se datora cauzelor atat de cunoscute, cat mai ales faptului ca a gasit ca fiind nepotrivit cu epoca moderna spiritul antichitatii ce se afla la baza marilor epopei53. Dar cele scrise de E. Todoran nu constituie o noutate absoluta. O atare explicatie a dat-o poetul insusi intr-un studiu la care s-a referit inca din 196i Elena Stan. Fiindca zeii lui Omer sunt purtatori de actiune ' scrie Cosbuc ' ei au intrat si in epopeea eroica mai noua. Dar fiindca zeii nu. mai sunt azi intelesi, epopeea devine tot mai subreda si aproape cu neputinta. Voltaire a incercat sa inlocuiasca zeii cu abstractiuni personificate, dar n-a reusit. Epopeea eroica neputandu-se astazi tine pe picioare, face loc epopeilor sociale ' si mai ales romanului" 54. Aceleasi argumente le-a invocat si pentru justificarea abandonarii epopeii bazata pe material folcloric : Azi popoarele nu mai produc poezie epica fiindca a secat izvorul, putinta de a crea mituri ' iar daca mai produc, toate aceste produceri nu sunt decat haine facute din petice, din fragmente mitice. Numai popoarele primitive sau la inceputul vietii lor pot fi creatoare de epopee, precum numai copiii pot crede in basme si in mit".
George Cosbuc este un poet de structura clasica nu atat prin ceea ce s-a inteles de regula ' echilibru, regularitate, intelepciune, moderatie si ratiune, menite sa asigure realizarea aspiratiei spre universalitate ', cat mai ales prin viziunea lui poetica, element hotarator ce asigura originalitatea operei sale fata de ceilalti poeti contemporani.
O afirmatie a lui G. Calinescu despre existenta unui clasicism folcloric" care desfiinteaza total inventia personala M i-a sugerat lui E. To-doran ideea de a cauta si in creatia lui G. Cosbuc valorile clasice intemeiate pe traditii folclorice57. Dintre modalitatile specifice structurii clasice a operei lui Cosbuc se remarca personificarea, inteleasa ca o metafora prin analogie, a carei baza o constituie viziunea folclorica, deoarece in creatia populara aceasta se pastreaza ca urma a unei stravechi conceptii despre lume. Dupa cum observa Al. Piru, Cosbuc umanizeaza natura personificand, zugravind totul antropomorfic". in acest sens pot fi citate : Prahova, Doini, Scara, dar si numeroase altele care contin personificari partiale.
Una din speciile literare abundent cultivata de scriitorii antichitatii ' Theocrit, Virgil ' a fost idila, pe care Cosbuc a ilustrat-o inegalabil in literatura romana. Farmecul idilelor sale provine din lipsa conventionalismului si simplitatea compozitiei. Alteori, decorul insusi este cel specific idilei pastorale, intr-o formula asemanatoare cu cea din lirica lui Duiliu Zamfirescu, si totusi atat de diferita, daca o privim in contextul general al poeziei : in lan erau feciori si fete
Si ei cantau o doina-n cor.
Si vantul le juca prin plete,
Juca viata-n ochii lor.
Miei albi fugeau catra izvor
Si grauri suri sburau in cete.
(VarA)
Elementele clasice din poezia lui Cosbuc s-au asezat pe acel fond folcloric care-i oferea nu numai subiecte, idei si conceptii, dar si o viziune folclorica. Pana in 1889, cand a publicat Nunta Zamfirei, el era mai' mult un poet semifolcloric" prea putin diferentiat de contemporani. Propriul drum l-a aflat o data cu aparitia acestui poem, remarcat nu intamplator de Titu Maiorescu. Criticul avea prilejul atunci sa observe noutatea formulei literare a lui Cosbuc ce consta tocmai in acel clasicism cu baza folclorica. La definitivarea formulei si-a adus si Junimea contributia ei prin insistenta de a structura si pondera elementul folcloric, asa cum s-a intamplat Si cu Nunta Zamfirei, a carei prima strofa a fost suprimata tocmai pentru ca preluase o formula specifica introducerii in basmele noastre populare.
Formatia clasica a poetului a determinat o preocupare insistenta pentru forma creatiilor sale, oferind o mare varietate de versuri si ritmuri careia i se asociaza limpezimea si simplitatea stilului. Vladimir Streinu arata ca virtutea formala" constituie unicitatea lui Cosbuc in contextul poeziei romane si, in afara de structura intima a poetului, ea este urmarea fireasca a cunoasterii aprofundate a poeziei latine.
Perfectiunea formei, potrivit opiniei aceluiasi critic, este insusirea comuna a poetilor care si-au petrecut un timp in intimitatea clasicitatii greco-latine" : Eminescu, Cosbuc, Duiliu Zamfirescu. Dupa Eminescu, George Cosbuc devenise pentru junimisti al doilea model de poet preocupat de perfectiune, respectand cu strictete canoanele speciilor, in spiritul celui mai riguros clasicism, care se bucura de larga audienta in cercul lor literar. Cum acest cult al formei se manifesta in cadrul unei viziuni poetice proprii, cultivand simplitatea ce inlesnea in chip hotarator accesibilitatea poeziei sale, popularitatea lui Cosbuc-poetul in cercul Junimii a fost dobandita repede, facandu-i pe cititori sa nutreasca sperante legitime intr-o revitalizare a liricii romanesti sub auspiciile societatii literare care continua sa ramana pe primul plan si dupa disparitia lui Eminescu, Alecsandri, Creanga.
Cel putin in viziunea lui Titu Maiorescu, Cosbuc devenise un scriitor apt sa se integreze clasicismului junimist, adaugandu-i elemente particulare, proprii, menite sa-l situeze intr-un alt context al valorilor decat o facusera la acea data poetii, consacrati" ca autori ai unei poezii clasice, dar fara o valoare deosebita.
