La 9 mai 1918, poetul George Cosbuc moare la Bucuresti. "Tara pierde un mare poet, in sufletul caruia s-au reflectat toate aspiratiile neamului nostru" spunea Bogdan Duica la inmormantarea ilustrului disparut. La moartea lui Cosbuc, Nicolae lorga, cel care afirmase mai demult ca "poezia lui Cosbuc este de o virtuozitate extraordinara", publica un necrolog pe care-1 incheie cu urmatoarele cuvinte: "Cel ce a cantat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei pana la dorobantii din 77, moare fara a fi vazut cu ochii sub steag pe aceia care au onorat din nou sfantul drapel al tarii. Sa lasam ca asupra fruntii lui palide, acum linistite, sa cada o umbra mangaietoare a departatului tricolor nevazut."
Funeraliile au loc in dupa-amiaza zilei de 11 mai, la cimitirul Bellu, Bucuresti, in ziarul Lumina, din Bucuresti, Liviu Rebreanu publica, la 14 mai 1918, arti- colul George Cosbuc, afirmand printre altele:__________________________________
"Cosbuc e primul poet pe care-1 da
Ardealul literaturii romanesti. Ardelean a ramas toata viata. Pana si in graiul viu pastrase o nota ardeleneasca, particulara, care ii sedea bine. Aici in tara dragostea lui a fost pentru cele sase milioane de tarani. Simtea o fraternitate profunda cu dansii A rasarit deodata, fara sa-1 stie nimeni, fara sa faca ucenicia cafenelelor si bisericutelor bucurestene. Si a biruit impotriva tuturor celor scufundati in inimatii si neputinte. A adus lumina, sanatate, voiosie (). Scrisul lui Cosbuc traieste si va trai cat va trai neamul romanesc."
