(1866-1918)
Pate biografice
Poet ardelean, George Cosbuc s-a nascut la 20 septembrie 1866, la Hordou, langa Nasaud, fiu al preotului Sebastian Cosbuc si al Mariei. Urmeaza cursurile Liceului din Nasaud, continua studiile in cadrul Facultatii de Filozofie din Cluj, pe care le intrerupe in 1884 si devine redactor la revista "Tribuna" din Sibiu, condusa de loan Slavici. Talent precoce, Cosbuc versifica - in stil popular - basme, snoave, legende si balade care urmau sa constituie o epopee nationala si populara, care a ramas numai un proiect. Poetul a ilustrat satul ardelenesc, cu obiceiurile si traditiile lui, evidentiind virtutile morale ale taranului roman.
Remarcat de Maiorescu, se muta la Bucuresti in 1889 si incepe colaborarea la "Convorbiri literara", participand la sedintele
"Junimii". in 1901, impreuna cu Al. Vlahuta, Cosbuc infiinteaza revista "Samanatorul", care a dat numele curentului literar - samanatorism -prin care se promova o simpatie deosebita pentru taran, urmarind combaterea importului de literatura si raspandirea culturii in randul maselor, cu scopul de a promova o literatura care sa se situeze "in mijlocul istoriei si al traditiei". in anul 1916 este ales membru al Academiei Romane.
Moare la 9 mai 1918, la Bucuresti, "imbatranit inainte de vreme () ca un taran istovit de legarea snopilor" (G.CalinescU).
Opera
Volume de poezii
"Balade si idile" - 1893 - monografia satului ardelean, cu pitorescul locurilor, etnografia, obiceiurile si traditiile taranilor transilvaneni;
"Fire de tort" - 1896 - poezia iubirii si a naturii, poezia marilor evenimente din viata satului, poezia de revolta sociala si poezia evocarii istoriei neamului romanesc;
"Cantece de vitejie" - 1904 - evocarea trecutului de lupta a poporului roman si a Razboiului de Independenta din 1877.
Traduceri
"Eneida" de Vergiliu;
"Odiseea " de Homer; "Sakontala" de Kalidassa; "Mazepa " de Byron; "Don Carlos" de SchiUer; "Divina comedie " de Dante.
Universul creatiei
Opera poetica a lui George Cosbuc este o expresie a vietii si aspiratiile poporului roman, o estetica a epocii respective, o adevarata monografie a satului romanesc, cu pitoresc geografic si etnografic, poetul insusi cerand confratilor "sa nu risipim ce au adunat parintii nostri daca nu putem noi insine sa mai sporim averea; daca nu putem spori lumina, sa nazuim a raspandi in popor tot mai mult pe aceea pe care o avem."
Sensibilitatea si originalitatea creatiei lui George Cosbuc patrund in literatura "ca o revarsare a zorilor, un cantec de ciocarlie in livezi smaltuite cu flori. Aerul sanatos al plaiurilor invioreaza sufletul national", (Victor EftimiU)
Universul liricii cosbuciene il constituie satul sub aspect monografic, cu traditii si virtuti ale poporului nostru, cu obiceiuri si momente esentiale din viata taranului roman. Referindu-se la viziunea artistica a poetului, Lucian Blaga remarca faptul ca "temperamentul lui Cosbuc e un ecou al temperamentului taranesc".
Principalele teme abordate sunt:
» Poezia erosului rural si a naturii
- criza puberala a tinerelor fete: "La oglinda", "Rea de plata", "Nu te-ai priceput";
- sentimentul de tristete pentru iubirea neimplinita: "Cantecul fusului";
- conflictul erotic: "Dusmancele", ""Numai una";
» Poezia marilor evenimente din viata satului
- nunta: "Nunta Zamfirei";
- moartea: "Moartea lui Fulger"
» Poezia sociala
- conflictul bogati-saraci, asupriti-asupritori: "Hora", "Doina";
- revolta impotriva asupritorilor: "Noi vrem pamant";
» Poezia evocarii trecutului istoric romanesc
- personalitati istorice: "Decebal catre popor", "Pasa Hassan", "Ostenii lui Tudor";
- figuri legendare, mitice: "Moartea lui Gelu";
» Poezia evocarii Razboiului de Independenta:
- volumul "Cantece de vitejie"glorifica eroismul ostasilor romani pentru libertate si independenta: "Trei, Doamne, si toti trei", "O scrisoare de la Muselim-Selo".
Originalitatea creatiei lirice a lui Cosbuc consta in firescul inspiratiei din viata satului, al inventiei prozodice si al acordului perfect dintre constiinta poetului si aspiratiile poporului sau, asa cum insusi marturisea:
"Sunt suflet in sufletul neamului meu
Si-i cant bucuria si-amarul
Sunt inima-n inima neamului meu Si-i cant si iubirea si ura."
("Poetul")
» Poezia iubirii ilustreaza o paleta larga de trairi, de la primii fiori la sentimentul profund, de la bucuria iubirii pana la dezamagirea provocata de spulberarea sentimentului: "Nu te-ai priceput", "Scara", "Suptirica din vecini", "Dragoste-nvrajbita", "Dusmancele", "fata morarului". Lirismul erotic al lui Cosbuc straluceste prin sentimente de dragoste si ura, candoare si incertitudine in versuri rascolitoare si unice in literatura noastra prin conceptia ca iubirea cea mare este unica, irepetabila, ca atare, ea este in stare sa treaca peste orice bariere, inclusiv cele sociale:
"Mi-e draga una si-i a mea
Decat sa ma despart de ea Mai bine aprind tot satul!
"
("Numai una")
» Poezia inchinata naturii se grupeaza "pe indeletniciri omenesti, e sociala si calendaristica" (G.CalinescU), este o geografie poetica larga, in care se manifesta viziunea umanizat-dinamica, optimismul, dorul de munca si dorinta de viata. Pastelurile lui George Cosbuc prezinta anotimpurile in rotatia lor fireasca, avand in centru vara, ca explozie de vitalitate, de bucurie, de exuberanta: "Vara", "Faptul zilei", "Noapte de vara", "Pastel".
» Poezia de revolta sociala este o reflectare a starii de spirit din contemporaneitate, o arma de lupta impotriva dublei exploatari a romanilor transilvaneni, sociala si nationala: "Hora", "Doina", "Nebuna", "Noi vrem pamant!
". Ca si la Goga, poezia de razvratire a lui Cosbuc exprima durerea unui neam intreg, este constiinta solidaritatii nationale.
»
Evocarea trecutului de lupta din istoria neamului romanesc continua traditia scriitorilor predecesori, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu: "Decebal catre popor", "Moartea lui Gelu", "Pasa Hassan", "Oltenii lui Tudor". in volumul "Cantece de vitejie", Cosbuc glorifica eroismul ostasilor romani, utilizand ca modalitati artistice de exprimare "cantecul", "scrisoarea", "povestea", poeziile fiind strabatute de tragismul Razboiului de Independenta: "O scrisoare de la Muselim-Selo", "Trei, Doamne, si toti trei", "Cantecul redutei", "Cantec".
Poetul marturisea intentia sa de a realiza o epopee nationala pe motive folclorice si mitologice romanesti: "De cand am inceput sa scriu m-a framantat ideea sa scriu un ciclu de poeme cu subiecte luate din povestile poporului si sa le leg astfel ca sa le dau unitate si extensiune de epopee. Ceea ce a realizat din planurile sale sunt creatiile inspirate din marile evenimente din viata satului, a omului. Balada culta "Moartea lui Fulger" contine, intr-o viziune artistica, obiceiuri legate de inmormantare, precum si o etica particulara privitoare la viata si la moarte, iar "Nunta Zamfirei" este "o feerie nuptiala" intr-un cadru de basm.
