Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Comentariu Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi


Costache NEGRUZZI Alexandru Lapusneanul
Costache Negruzzi (1808-l868), prozator, poet si dramaturg. Se naste la Trifestii-Vechi, judetul Iasi, intr-o familie de randul micii boierimi. Invata, cu profesori particulari, greaca si franceza. Deprinde slovele romanesti de unul singur, dupa cartea lui Petru Maior, Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia, episod marturisit in scrierea sa Cum am invatat romaneste.

In 1821, datorita tulburarilor produse de miscarea eterista, se refugiaza impreuna cu familia in Bsarabia, la Chisinau. Aici il intalneste pe Aleksandr Puskin, mare poate rus, aflat in surghiun. Acest contact il marcheaza si contribuie la trezirea dorintei de a scrie.




Reintors la Iasi, incepe o cariera administrativa, consonanta cu temperamentul sau cumpanit si rezervat. Publica in revista Dacia literaa (1840) nuvela istorica Alexandru Lapusneanul, capodopera sa, opera de referinta pentr nuvelistica romaneasca. Impreuna cu Vasile Alecsandri si Mihail Kogalniceanu este codirector, intre 1840 si 1842, al Teatrului National din Iasi. Fire conservatoare, nu se implica alaturi de prietenii sai moldoveni, in Revolutia de la 1848, considerand ca asezarea vietii nationale trebuie facuta printr-o evolutie organica.

In anul 1857 editeaza volumul Pacatele tineretelor (o selectie a scrierilor sale d epana atuncI), structurat in patru parti: Amintiri de junete, Fragmente istorice, Neghina si palamida, Negur pe alb – Scrisori la un prietin. Bolnav, scrie tot mai putin in ultimii ani ai vietii. In 1867 este ales membru al Societatii Academice Romane.





Opera literara Alexandrul Lapusneanul este o nuvela romantica de inspiratie istorica. Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al Daciei literare, nuvela ilustreaza una dintre sursele literaturii romantice, istoria nationala, potrivit recomandarilor lui Mihail Kogalniceanul din articolul program al revisei, intitulat “Introductie”, care constituie si manifestul literar al romantismului romanesc.Ulterior, nuvela Alexandru Lapusneanul a fost inclusa in ciclul “Fragmente istorice”, din volumul “Pacatele tineretilor”.

Nuvela este specia epica in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, iar personajele- nu prea numeroase - sunt puternic conturate. In nuvela accentul este pus mai putin pe actiune si mai ales pe definirea personajului. Nuvela este de intindere mai mare decat povestirea si mai scurta decat romanul. Ca in orice opera epica, autorul isi exprima indirect semtimentele cu ajutorul actiunii si al personajelor si povesteste intamplarile prin intermediul naratorului. Intamplarile narate se constituie in subiect al operei literare, iar inlantuirea lor respecta ordinea clasica a momentelor subiectului.

Nuvela “Alexandru Lapusneanul” ilustreaza un moment zbuciumat din istoria Moldovei si anume cea de a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-l5), venit pe tron cu gand de razbunare impotriva boierilor care-l tradasera in prima domnie.

Nuvela este alcatuita din patru capitole, fiecare purtand un moto semnificativ pentru continutul acestuia: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu "; "Ai sa dai sama, doamna! "; "Capul lui Motoc vrem "; "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu ".

Opera literara Alexandrul Lapusneanu este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa concizia intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea faptelor prezentate. Personajele sunt relativ putine, caracterizate succinct si graviteaza in jurul personajului principal. Alexandru Lapusneanul este o nuvela romantica , insprata din istoria nationala, datorita mai multor trasaturi ala speciei, tema,conflict, naratiune liniara , personaje exceptionale in situatii exceptionale, personaje construite in antiteza ,culoarea epocii in descrieri cu valoare documentara, nu cu valoare epica, “liniaritatea psihologica in constructia personajelor”- Nicolae Manolescu, gesturi si replici spectaculoase si memorabile. Nuvela istorica este o specie literara cultivata de romantici.

Scriitorii pasoptisti cronici se inspira din si din folclor, conform esteticii romantice si recomandarilor din “Introductie” la Dacia literara. “Istoria noastra are destule fapte eroice…pentru ca sa puteam gasi si la noi subiecturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.”

Costache Negruzii , intemeietorul nuvelei istorice romanesti, este primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti.

Nuvela de inspiratie isorica aduce in momentul aparitiei, nu un model de patriotism, ci un antimodel de conducator, ca un avertisment adresat contemporanilor intr-o perioada de efervescenta revolutinoara.

Din Cronica lui Ureche, Negruzzi preia imaginea personalitatii domnitorului Alexandru Lapusneanul, ca si scene, fapte si replici, dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra isotriei, influentata de ideologia pasoptista. Transfigurarea artistica a faptelor istorice este motivata estetic: gradarea tensiunii narative, reliefarea caracterelor personajelor in relatie cu spectaculosul actiunii, mesajul textului narativ. “Negruzzi a inteles spiritul cronicile romane si a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealitati”-G.Calinescu, Isoria literaturii romane de la origini pana in prezent.

Nu trebuie confundate personajele/personalitati istorice, a caror existenta este consemanata in cronici sau in lucrari stiintifice, si personaje literare, care ilustreaza anumite tipuri umane, iar autorul le atribuie destine si profiluri psihologice care sustin coerenta narativa.

Naratorul este omniscient,omniprezent,sobru,detasat ,predominant obiectiv,dar intervine prin cateva epitete de caracterizare( “tiran”,”curtezan”,”miselul boier”). Naratinunea la persaoana a III-a aminteste, prin obiectivitate si coinciziune, de relatarea cronicarilor.

Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medievala , in Moldova, la mijlocul secolului al XVI-lea. Evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-l569) evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud si tiran. Nuvela este impartita in patru capitole, facand trecerea intre povestire si roman.

Incpitul si finalul se remarca prin sobrietatea actoriala. Astfel paragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui vindicativa. Frazele finale consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis, lapidar si obiectiv, amintind de stilul cronicarului, iar prin mentionarea portretului votiv se realizeaza caracterul verosimil, specific nuvelei: “Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidita de el, unde este ingropat, se vede si astazi portretul lui si al familiei sale”.

Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative si a episoadelor, particularitatea narativa romanitca potrivit criticului Nicloae Manolescu. Intriga liniara si previzibila este o particularitate a prozei narative si denota multa artificialitate.

Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in patru capitol care fixeaza momentele subiectului.

Capitolul I cuprinde expozitunea si intriga. Alexandru Lapusneanul se intoarce la tronul Moldovei in anul 1564 cu ajutor armat de la turci si intalnirea cu solia formata din cei patru boieri trimisi de Tomsa: Veverita, Motoc, Spancioc, Stroici. Domnitorul hotaraste sa-si reia tronul si sa se razbune pe boierii tradatori.Vazandu-i hotararea si temandu-se de el, boierii se retrag, ramanand numai Motoc, care, la inceput, incearca sa-l pacaleasca pe Lapusneanul, sugerandu-i sa trimita ostile turcesti inapoi, ca-l vor apara ei, dar Lapusneanul nu se lasa amagit, raspunzandu-i ca el stie cum lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Atuci Motoc il roaga sa-l ierte si sa-l pastreze pe langa el, ceeea ce viitorul domnitor accepta, avand sa se foloseasca mai tarziu de el in strangerea birurilor si potolirea maniei multimii.

Capitolul al II-lea corespunde, ca moment al subiectului, desfasurarii actiunii si cuprinde o serie de evenimente declansate de reluarea domniei de catre Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa din Muntenia, incendierea cetatilor, desfintarea armatei pamantene, confiscare averilor boieresti ,uciderea unor boieri din dorinta acestuia de a se razbuna pe ei, deoarece acestia l-au tradat desi el pana atunci se purtase “intelegator si bland” de data asta la taie capetele si le pune in stalpii portii. Intr-o zi, sotia unui boier vine sa vorbeasca cu Ruxanda, doamna lui Lapusneanul, si ii arata acesteia capul sotului ei in stalpul portii,spunandu-i ca voievodul a lasat-o vaduva si pe copii orfani. Intristata de aceasta situatie tragica, Ruxanda il roaga pe sotul sau sa termine cu omorurile, iar acesta ii raspunde ca, de maine, ii va da un leac asupra fricii, iar de poimaine nu va mai omori pe nimeni. Aceste cuvinte erau cu talc, fiindca, a doua zi, adica maine, tiranul avea sa se razbune pe cei mai multi dintre dusmanii sai.

Capitolul al III-llea contine mai multe scene romantice cu caracter memorabil sau exceptional. Lapusneanul se duce la biserica, la sfanta slujba si, dupa ce se inchina pe la icoane, ii roaga pe boieri sa-l ierte, spunandu-le ca vrea sa se impace eu ei, motiv pentru care-i invita la palat, la masa de pranz. Multi dintre acestia accepta bucurosi, sperand ca vor avea mari avantaje prin intelegerea cu domnitorul. Numai Spancioc si Stroiei nu-i cred cuvintele ipocrite si fug in Polonia.La masa domneasca, dupa ce se incinge cheful, unul dintre boieri vrea sa-i ureze domnitorului sanatate, dar armasul pretinde ca l-a insultat pe stapanul sau si-l loveste cu buzduganul, dupa care striga la ceilalti lefegii sa-i omoare pe boierii prezenti.Astfel sunt omorati patruzeci si sapte dintre cei mai mari boieri ai Moldovei.Alexandru Lapusneanul porunceste sa li se taie capetele si sa fie asezate intr-o piramida, pe masa din sufragerie, iar trupurile sa le fie aruncate peste ziduri pentru a fi ridicate de slugile de afara si ingropate. Apoi o aduce din apartamentul ei pe doamna Ruxanda, pentru a-i da leacul impotriva fricii. Aceasta, la vederea tragediei, lesina, iar tiranul spune ca femeia tot femeie ramane, in loc sa se bucure, ea se sperie. Apoi domnitorul trimite soli sa-i prinda pe fugarii Spancioc si Stroici, dar acestia nu-i mai ajung inainte de a trece granita.Abia acum se dovedeste cat de diplomat a fost domnitorul cand l-a pastrat pe Motoc pe langa el, punandu-l sa stranga darile. Multimea saraca, adunata la poarta palatului si intrebata de armasi ce vrea, a strigat: "Motoc sa moara! Capul lui Motoc vrem!" Tiranul preda pe lasul boier poporului, cu porunca data armasului sa spuna oamenilor ca astfel rasplateste el pe cei care asupresc norodul, abatand furia multimii de la el asupra dregatorului sau.

In capitolul al IV-lea, este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire. Dupa patru ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage la cetatea Hotinului. Bolnav de friguri si simtindu-si sfarsitul aproape, domnitorul roaga sa fie calugarit,sperand ca astfel Dumnezeu ii va ierta pacatele. Atunci cand isi revine si se vede in haine calugaresti,acesta ameninta ca-i va ucide pe toti, inclusiv pe fiul sau, urmasul sau la tron.Acest lucru o determina pe doamna Ruxanda sa accepte sfatul boierilor Spancioc si Stroici, de-al otravi pe tiran, pentru a-si salva fiul. Ea ii cere parerea mitropolitului, care nu-i raspunde direct: omoara-l, dar in mod indirect ii spune ca acest om a fost crud si tiran, iar el merge sa pregateasca ceremonialul pentru inscaunarea noului domnitor,adica a fiului Ruxandei. Temandu-se pentru viata ei si a fiului, dezlegata de pacat prin cuvintele viclene ale preotului, doamna Ruxanda accepta sa-l otraveasca pe Lapusneanul si astfel crudul tiran isi gaseste sfarsitul.

Scena otravirii este cutremuratoare, Stroici si Spancioc se uita cu satisfactie la suferintele lui Voda, iar Stroici, cu un cutit,"ii desclesta dintii si ii turna pe gat otrava ce mai era pe fundul paharului", spunandu-i cu bucurie: "invata a muri, tu care stiai numai a omori". Negruzzi descrie in detaliu chinurile ingrozitoare ale domnitorului care "se zvarcolea in spasmele agoniei; spume facea la gura,' dintii ii scrasneau, si ochii sai sangerati se holbasera", pana cand, in sfarsit, "isi dete duhul in mainile calailor sai". Alexandru Lapusneanul, lasand "o pata de sange in istoria Moldovei", a fost inmormantat la manastirea Slatina, unde "se vede si astazi portretul lui si al familiei sale".

Nuvela lui Costache Negruzzi ne infatiseaza un conflict puternic, cu un sfarsit dramatic, tinandu-ne atentia incordata, pana la finalul actiunii, dupa care ramanem inca pe ganduri pentru a reflecta asupra vietii si destinului acestui domnitor.Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal.

Principalul conflict este cel exterior de ordin politic: lupta pentru putere iscata intre domnitor si boieri. Impunerea autoritatii domnesti in fata oligarhiei boieresti a construit, in secolul al XVI-lea , un factor de progres, dar mijloacele alese de Lapusneanul sunt sangeroase caracteristice tiranului feudal. Insa actele personajului sunt motivate psihologic: cruzimea devinde expresia dorintei de razbunare pentru tradarea boierilor in prima sa domnie.

Pe langa incordarea conflictului si modul gradat in care-l trateaza, nuvela Alexandru Lapusneanul poate servi si ca model pentru felul cum sunt abordate momentele subiectului.Astfel, expozitiunea ne relateaza sosirea lui Lapusneanul in Moldova,respingerea soliei boierilor si afirmarea vointei noului domnitor de a limita puterea acestora. Intriga ne oglindeste actiunile intreprinse de Lapusneanul impotriva boierilor si interventia doamnei Ruxanda. Punctul culminant este momentul in care acesta ii ucide pe cei patruzeci si sapte de boieri si pe Motoc, iar deznodamantul are loc odata cu moartea lui Lapusneanul, cand personajul generator de conflicte si crime piere.

Referindu-se la importanta istorica si literara a acestei nuvele, criticul Paul Constantinescu afirma:”Pentru admirabila lui nuvela istorica, Alexandru Lapusneanul model neintrecut al genului, Costache Negruzzi e socotit, pe buna dreptate, un romantic: tema, caracterele, canoanele, culoarea de epoca, o fixeaza intre productiile tipice romantismului".

Conflictul secundar, intre domnitor si Motoc, particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului, fiind anuntat in primul capitol si incheiat in capitolul al III-lea. Conflictul social, intre boieri si popor se limiteaza la revolta multimii din capitolul al III-lea.

In proza romantica , tensiunile exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre contrastul dintre Lapusneanul si doamna Ruxanda evidentiat in capitolul al II-lea.

Timpul si spatial actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie. In primele trei capitole, evenimentele se desfasoara indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece, prin rezumare, la secventa mortii domnitorului patru ani mai tarziu.

Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice:personaje exceptionale in situatii exceptionale, utilizarea antitezei ca procedeu de constructie, liniaritatea psihologica, replici memorabile:”Linaritatea psihologica se vede in constructia personajelor…Gesturile si cuvintele personajelor au menirea de a fi memorate”-Nicolae Manolescu

Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale (scena uciderii boierilor,a pedepsirii lui Motoc, moartea domnitorului otraviT). Intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran si crud ,cu vointa puternica, ambitie si fermitate in organizarea razbunarii , impotriva boierilor tradatori, aceasta fiind unica ratiune pentru care s-a urcat pentru a doua oara pe tronul Moldovei: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu". Se poate afirma ca domnitorul este un tip razbunator, deoarece toate gandurile, faptele si comportamentul sau sunt canalizate catre pedepsirea tuturor boierilor care-l tradasera,in timpul primei domnii. El este construit din contraste si are o psihologie complexa ,calitati si defecte puternice, “un damnat”romantic(G.CalinsescU).

Caracterizat indirect prin faptele si atitudinea sa, Lapusneanul se dovedeste un bun cunoscator al psihologiei umane. Un exemplu ar fi atitudinea lui fata de Motoc, pe care-l cruta pentru a se folosi de perfidia lui. In aplicarea planului de razbunare, precum si faptul ca stie sa profite de multimea adunata la portile curtii domnesti, reusind astfel sa scape de unul dintre cei mai amenintatori dusmani ai sai, argumentand "Presti, dar multi sa omor o multime de oameni pentru un om, nu ar fi pacat?";biserica fiind foarte semnificativa in acest sens; imbracat "cu mare pompa domneasca"se inchina pe la icoane, saruta moastele sfantului, il ia martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis crime, citeaza din Biblie, in timp ce pregateste cel mai sadic omor din toate cate comisese - piramida de capete taiate ale celor 47 de boieri ucisi la ospatul domnesc, la care fusesera invitati. Un alt argument in sustinerea disimularii este rabdarea extraordinara pe care o are Lapusneanul de a-l tine pe Motoc langa el, ba chiar protejandu-l, pana cand i se iveste ocazia de a-l preda multimii. Este inteligent, dar perfid, reusind sa-i pacaleasca pe boieri, sa manevreze pe oricine si sa-si ascunda adevaratele planuri de razbunare, pe care le pune in aplicare cu meticulozitate si cu o satisfactie deosebita. Cruzimea este trasatura dominanta a lui Alexandru Lapusneanul. Printre multele fapte cumplite ale personajului se pot enumera: leacul de frica, linsarea lui Motoc, amenintarea cu moartea a propriei familii, schingiuirea si omorarea cu sange rece, ba chiar cu satisfactie a celor 47 de boieri.



Moartea violenta, prin otravire a lui Lapusneanul chiar de catre blanda lui sotie, este o plata binemeritata pentru cruzimea sa.

Caracterizarea directa este facuta de narator care contureaza portretul fizic si moral, realizat prin redarea gesturilor si a mimicii personajului: "sangele intr-insul incepu a fierbe";'"impotriva obiceiului sau,Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca Nici o arma nu avea alta decat un mic junghi cu plasel de aur"; "In minutul acela, el era foarte galben la fata,ca si racla sfantului ar fi tresarit". Celelalte personaje il caracterizeaza si ele in mod direct: "Crud si cumplit este omul acesta, fiica mea"(mitropolitul TeofaN); "Eu sunt Spancioc, a carui avere ai jefuit-o, lasandu-mi femeia si copiii sa cerseasca pe la usile crestinilor"; "Nu-mi voi spurca vitejescul junghi in sangele cel pangarit a unui tiran ca tine" (StroicI).

Scriitorii si criticii literari au apreciat in diferite epoci si moduri profilul psihologic al lui Alexandru Lapusneanul. Vasile Alecsandri a vorbit despre "tragedia crunta a lui Lapusneanul". Mai analitic, Nicolae Iorga vede aici "sufletul unui bolnav ce-si afla alinarea unei suferinte tainice numai la vederea si auzul suferintei altora" iar Ovid Densusianu despre "cruzimea, razbunarea, viclenia lui". Liviu Leonte constata la erou "o inclinatie diabolica, sadica, spre teroare,o dorinta bolnavicioasa de a vedea curgand sange".

Avand “capacitatea de a ne surprinde, intr-un mod convingator” , Lapusneanul este un personaj “rotund”, sper deosebire de celelalte personje “plate”, “construite in jurul unei singure idei sau calitati”-E.M.Forster.

In concluzie deoarece nuvela ilustreaza evenimentele petrecute in timpul celei de a doua domnii pe tronul Moldovei,Lapusneanul este un personaj cu atestare istortca.

Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu Lapusneanul: blandete-cruzime, caracter slab-caracter tare.

Aceasta este sotia lui Alexandru Lapusneanul si fiica "bunului Petru Rares".Ea nu actioneaza din vointa proprie nici cand ii cere sotului sau sa inceteze cu omoruruile, nici cand il otraveste.Desi in Evul Mediu femeia, chiar sotie de domn, nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda infatiseaza in nuvela un caracter slab, care pune in lumina, prin contrast, vointa personajului principal. Femeia este inspaimantata de cruzimile si crimele infaptuite de sotul sau. Fire sensibila si miloasa, ea il roaga pe domnitor sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile, impresionata fiind de cuvintele vaduvei unui boier ucis, care o amenintase "Ai sa dai sama, doamna!", pentru ca "barbatul tau ne taie parintii, barbatii si fratii". Zambind, Alexandru-Voda ii promite pentru a doua zi "un leac de frica". Cand o cheama sa-i arate piramida de capete, Ruxanda lesina la vederea acestei grozavii, spre dezamagirea domnitorului: "Femeia tot femeie , in loc sa se bucure, ea se sperie" .Pentru verosimilitatea personajului, Costache Negruzzi face o scurta biografie doamnei Ruxanda, cu trimitere directa la "cronica". Dupa moartea tatalui sau, Petru Rares, rarnasese orfana la o varsta frageda, sub tutela celor doi frati mai mari, Ilias si Stefan. Urmand la domnie tatalui sau, Ilias se dovedise un desfranat, ba, mai mult, trecuse la mahomedanism, iar fratele sau, Stefan, ocupand tronul dupa el, se dovedi chiar mai rau, saracind tara si fiind un afemeiat nestapanit. Negruzzi citeaza din nou pe cronicar, de aceasta data cu fraza: ''Nu haladuia de raul lui nici o jupaneasa, daca era frurnoasa". Stefan fusese ucis de boieri, iar fata este harazita lui Joldea, "pre care ei il alesesera de domn". Lapusneanul il biruise pe Joldea ii taiase nasul si-l trimisese la manastire si, ca sa atraga simpatia poporului, in, memoria caruia era inca vie domnia "bunului Petru Rares",el "lua pre fiica lui".

Destinul doamnei Ruxand fusese, asadar, dramatic, iar acum cand asista la crimele facute de sotul ei, fiind caracterizata sugestiv, direct de catre narator "este trista si tanjitoare, ca floarea expusa arsitei soarelui, ce n-are nimica s-o iubesca. Ea vazuse murind pre parinti, privise pre un frate lepadandu-si religia. Casatorita prin viclenie cu Alexandru Lapusneanul, "gingasa Ruxanda" ar fi fost dispusa acum "sa-l iubeasca, daca ar fi aflat in el cat de putina simtire omeneasca".

Alte trasaturi reies prin caracterizarea indirecta, din gandurile si faptele personajului. Blanda si cu un suflet generos, Ruxanda nu ezita sa-si otraveasca sotul, pentru a scapa de la moarte sigura pe fiul ei.Credincioasa, ea cere binecuvantarea mitropolitului Teofan pentru aceasta crima, apoi, curajoasa isi asuma responsabilitatea faptei sale,considerand ca-si scapa tara de un domnitor tiran si crud, putandul fi astfel iertata de Dumnezeu.



Motoc, personaj secundar, este un boier lacom si nemilos, avid de putere si de avere, individualizandu-se, mai ales, prin perfidie.

Vornicul Motoc este caracterizat indirect, prin faptele si gandurile sale si in mod direct de alte personaje. EI il tradase pe Lapusneanul in prima domnie, iar acum se preface ca este loial si devotat domnitorului, care-l cunoaste foarte bine si ii reproseaza: " ai vandut pe Despot, m-ai vandut si pre mine, vei vinde si pe Tomsa". Acest fapt este dovedit prin atitudinea lui Motoc atunci cand se ofera sa-l sprijine pe Lapusneanul sa ocupe tronul Moldovei. Slugarnic si lingusitor fata de noul domnitor, Motoc "ii saruta mana, asemenea cainelui care, in loc sa muste, linge mana care-l bate".Vornicul nu are niciun scrupul, profita de avantajele functiei sale la Curtea Domneasca pentru a stoarce taxe si biruri foarte mari din munca bietilor tarani. De aceea el este linsat de multimea venita la portile palatului, care a cerut intr-un g1as "capul lui Motoc". Crud si plin de ura, Motoc ii spune domnitorului sa puna tunurile pe multime, apoi, incepe sa se vaicareasca si sa se lamenteze: "fie-va mila de jupaneasa si de copilasii mei! Lasati-ma sa ma spovedesc!". Trasaturile vornicului Motoc sunt ilustrate indirect prin comportamentul si vorbele personajului - "plangea, tipa, suspina","isi smulgea barba",autocompatimindu-se cu lasitate: "O! pacatosul de mine!", "Oh! Nenorocitul de mine!".

Motoc este un personaj individual, avand un rol determinant in realizarea conflictului nuvelei si in desavarsirea imaginii politice a Moldovei din timpul domniei lui Alexandru Lapusneanul.

Costache Negruzzi creaza primul personaj colectiv constituit pentru prima oara intr-o opera literara, dupa regula de miscare si de gandire unitara: "Prostimea ramase cu gura cascata. Incepu a se strange cete-cete Toate glasurile se facura un glas in toate inimile fu ca o schinteie electrica." Autorul are maiestria artistica de a surprinde psihologia multimii: "Gloata se intarata din mult in mai multVenise tara sa stie pentru ce au venit si ce vreaSa traiasca maria sa voda! Raspunse gloata. Si, multamindu-se de asta jertfa, se imprastii". Pentru a numi multimea constituita ca un singur personaj, Negruzzi foloseste diferite substantive si expresii sugestive, ca: "gloata", "norodul", "cateva sute de mojici", "prostimea", "prosti", "multime", "idra cu multe capete".

Celelalte personaje ale nuvelei sunt conturate mai palid. Calugarii care il vegheau pe Lapusneanul in timpul bolii, precum si mitropolitul Teofan sunt personaje episodice, deoarece apar numai in finalul nuvelei si nu sunt implicate in conflictul operei. Prezenta lor este numai un pretext literar, care contribuie la realizarea artistica a mortii dornnitorului, de aceea elementele de caracterizare sunt aproape inexistente. De asemenea, boierii Spancioc si Stroici sunt personaje episodice, deoarece apar la inceputul si in finalul nuvelei, nu participa la actiune, ci constituie elemente care creeaza atmosfera generala a operei. Prezenta lor la moartea lui Lapusneanul are rolul de a ilustra dramatismul personajului, la chinurile fizice ale voievodului se adauga suferinta morala, Lapusneanul murind in bratele "calailor sai".



Modalitati artistice de caracterizare a personajelor:



• Antiteza este modalitatea de a opune faptele, atitudinile, gandurile si vorbele personajelor, cu scopul de a scoate si mai pregnant in evidenta trasaturile acestora. De exemplu, cruzimea si rautatea lui Lapusneanul se afla in antiteza cu blandetea si bunatatea Doamnei Ruxanda.

• Scenele cutremuratoare contribuie la conturarea caracterelor. Cateva exemple sugestive sunt: omorarea celor 47 de boieri, asezarea capetelor retezate sub forma unei piramide, dupa rangurile boieresti, moartea prin otravire a lui Lapusneanul si chinurile indurate de acesta: "Spancioc, scotand cutitul din teaca, ii desclesta cu varful 1ui dintii si ii turna pe gat otrava ce mai era in fundul paharului”.



Limbajul contine expresii populare “ramas cu gura cascata”, regionalisme fonetice “clipala”, “glasad”, dar forta de sugestie au neologismele care conserva forma de secol XIX, unele fiind integrate in figuri de stil:comparatia : “acest din urma cuvant… fu ca o schinteie electrica”, metafora “in bratele idrei acestei cu multe capete”.

Stilul narativ se remarca prin sobrietate,concizie, echilibru intre arahici si neologi, o mare frecventa a gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alterenaza cu stilul direct,realizat prin dialog si interventie izolata.

Marcile prezentei naratorului sunt: topica afectiva( “ticalosul boier”, “nenorocitul domn”-antepunerea adjectiveloR) utilizarea in caracterizarea directa sau pentru notarea gesturilor lexical combinate (arhaisme si regionalisme petru a conferi culoarea locala; neologisme cu forme de secol XIX).

Regionalismele(“septet”) si arhaismele sunt utilizate pentru culoarea locala (arhaisme lexicale: “spahii”, “hanul tatarilor”, “vornicul”, “spatarul”; arhaisme semantice: “a implini”- in sensul a obliga la plata darilor, arhaisme fonetice “impotrivire” , “prejunghi”; arhaisme gramaticale-folosirea formelor de plural cu sens singular: “Venise fara sa stie pentru ce au venit.”

Putinele neologisme nu influenteaza claritatea stilului, ci exprima concis ideea “curtezan”, “regent”, “schinteie electrica”, “eho”.

Naratiunea si descirerea sunt reduse,naratorul obiectiv limitandu-si intereventiile. Caracterul dramatic al textului este dat de rolul capitolelor in ansamblul textului, de realizarea scenica a secventelor narative, de utilizarea predominanta a dialogului si de a minima interventiea naratorului prin consideratii personale.

Descrierile “au valoare documentara, nu valoare epica(-Nicolae Manolescu-op.cit.) si confera culoare locala: “In Moldova,pe vremea aceea,nu se introdusese inca moda mancarurilor alese.Cel mai mare ospat se cuprindea in cateva feluri de bucate.Dupa borsul polonez,veneau mancaruri grecesti fierte cu verdeturi care plateau in unt,apoi pilaful turcesc,si, in sfarsit, fripturile cosmopolite.Panza mesii si servetelele erau de filaliu tesute in casa. Tipsiile pe care aduceau bucatele,talgerile si paharele erau de argint.

Functia simbolica a descrierii este realizata prin descrierea cetatii Hotinului cu motive romantice(cetatea pustie,stancile,crepusculuL) “Cetatea era muta si pustie ca mormant de uries.Nu se auzea decat murmura valurilor Mistrului, ce izbea regulat stancoasele ei coaste,sure si goale, si strigatul monoton a ostasilor de straja,carii intru lumina crepuscului se zareau razamati pe lungile lor lance.”

Prima nuvela istorica din literature romana nu aduce in fata contemporanilor un model de patriotism,ci un antimodel de conducator si reconstituie culoarea de epoca si aspectul ei documentar.

Coexistenta elementelor romantice cu elementele clasice intr-o opera literara este o trasatura a literaturii pasoptiste. Fiind o nuvela istorica in contextul literaturii pasoptiste Alexandru Lapusneanul este si o nuvlea de fractura romantica prin respectarea principiului romantic enuntat in “Introductie la Dacia literara”, inspirata din istorie. Elementele romantice se impletesc cu elmentele clasice: echilibrul compozitiei, constructia simetrica, aspectul verosimil, credibil al faptelor, caracterul obiectiv al naratiunii. Interesul romantic pentru specific national si culoarea locala deschide drumul observatiei realiste prin tehnica detaliului semnificativ,caracterul pictural al unor scene,revolta multimii.Valoarea nuvelei este exprimata in secolul al XVI-lea, in Moldova- este reinviata prin valorizarea si transfigurarea adevarului isoric.

Referindu-se la valoarea incontestabila a nuvelei "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi, George Calinescu afirma ca aceasta "ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet, daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate inchipui o mai perfecta sinteza de gesturi patetice adanci, cuvenite memorabile, de observatie psihologica acuta, de atitudini romantice si intuitie realista.”









Relatia dintre istorie si fictiune in nuvela :

Elemente istorice:

"Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi este o nuvela istorica, deoarece autorul releva evenimente consemnate in documente istorice, Letopisetul Tarii Moldovei scris de Grigore Ureche fiind unul dintre textele vechi, in care sunt mentionate o serie de evenimente ce au avut loc de-a lungul timpurilor in Moldova: ocuparea tronului, Moldovei de catre Alexandru Lapusneanul pentru a doua domnie, intre anii 1564-l569, este un adevar istoric; intlalnirea lui Alexandru Lapusneanul cu boierii veniti sa-l intampine la granita: "Motoc vornicul si Veverita postelnicul si cu Spancioc spatarul"; replica pe care o spune boierilor susmentionati Alexandru voda: "De nu ma vor, eu ii voiu pre ei si de nu ma iubescu pre dansii si tot voiu merge, ori cu voie, ori fara voie"; scena ospatului si a macelului de la curtea domneasca, omorarea celor 47 de boieri: " inchis-au poarta si ca niste lupi intr-o turma far' de nici un pastor au intrat intr-insii, de-i snopiia si-i junghiia, nu numai boierii, ce si slujitorii Si au perit atuncea 47 de boieri, fara alta cautare, ce nu s-au bagat in sama. Si asa dupa atata nedumnezeire, ii pariia ca s-au rascumparat inima descrierea mortii lui Lapusneanul este preluata in mare parte de Negruzzi din cronica: “vazandsa in bola grea ce zacuse si neavandu nadejde de a mai firea viu, au lasat cuvantu epicopilor si boierilor, de-l vor vedea ca ieste spre moarte, iara ei sa-l calugareasa. Decii vazandu-l ei lesinandu si mai mult mor decat viu,l-au calugarit si s-au vazut calugar, zic sa fie zis ca de sa va scusa, va popi si el pre unii.Roxanda, domna-sa, temandu-se de un cuvantu ca acestal-au ptravit si au murit.Si cu cinste l-au ingropatu in manastirea sa, Slatina, ce ieste de dansul zidita.




Elemente de fictiune:



Pe langa evenimentele majore veridice ale domniei lui Alexandru Lapusneanul, Costache Negruzzi recurge si la elemente de fictiune, care constau in cateva licente istorice :

• Vornicul Motoc si Spancioc nu mai traiau in timpul celei de a doua domnii a lui Lapsneanul, deoarece fusesera executati la Liov, in Polonia, asa cum consemneaza Letopisetul lui Grigore Ureche: "Vazandu Tomsa voda ca impotriva acei puteri nu va putea sta (impotriva lui LapusneanuL), cu sfetnicii sai, cu Motoc vornicul si Veverita postelnicul si cu Spanciog spatar, au trecut in Tara Leseasca si s-au asezat la Liov", unde, la scurta vreme, li s-au taiat capetele si au fost ingropati “afara din targu, la manastirea lui sfeti Onofrie". De aici decurge si fictiunea privitoare la linsarea boierului Motoc de catre multimea de tarani, precum si ideea ca Lapusneanul a murit in bratele calailor sai, Spancioc si Stroici.

• Fictiune este scena de la Episcopie, cand Lapusneanul este smerit si-i invita la un ospat de impacare pe boierii pe care-i prigonise pana atunci. Tot in fictiune se inscriu si alte secvente narative, cum ar fi aceea cu '''leacul de frica" pe care voda il da doamnei Ruxanda.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2022 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.