Genul: epic
Specia: nuvela istorica
Opera si contextul
Costache Negruzzi (1808-1868) se defineste drept o personalitate complexa a perioadei pasoptiste ! 1830-1860), abordand in operele sale toate cele trei genuri literare. Se impune insa ca valoare artistica incontestabila in domeniul prozei, fiind catalogat drept un mare prozator" (G. CalinescU), cel dintai prozator romantic" si unul dintre cei mai de seama." (Nicolae ManolescU). Epica sa cuprinde o varietate de specii: memorialistica [Amintiri din junetE), scrisori [Negru pe alB), naratiune istorica in versuri [Aprodul PuricE) si proza [Fragmente istoricE), nuvela istorica [
Alexandru Lapusneanul, Sobieski si romaniI) si sentimentala [Zoe, O alergare de caI). Principalele sale scrieri in proza vor fi reunite in volumul Pacatele tinerefelor, in 1857.
Abordarea operei
Opera sa de referinta ramane insa Alexandru Lapusneanul, prin care se inaugureaza in literatura romana specia nuvelei istorice. Aceasta va fi publicata in anul 1840, in primul numar al revistei Dacia literara, a carei estetica va fi ilustrata prin optiunea pentru o literatura autentica, originala, inspirata din istoria nationala.
Definitia nuvelei: specie a genului epic, in proza, de dimensiuni medii, a carei actiune prezinta pe parcursul unui singur fir narativ evolutia unui personaj complex, care traieste un conflict puternic; intriga este riguros construita, iar accentul cade pe caracterizarea personajului si mai putin pe actiune.
Tema nuvelei este de natura romantica, fiind reprezentata de un moment din istoria zbuciumata a Moldovei, si anume cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu.
Titlul este specific nuvelei istorice si focalizeaza atentia asupra protagonistului, in jurul caruia se vor concentra conflictele nuvelei si la care se vor raporta toate celelalte personaje.
Raporul istorie/fictiune
In monografia dedicata lui Negruzzi, E. Lovinescu atribuie nuvelei Alexandru Lapusneanu meritul de a fi un model () de cum poate fi prelucrat un text istoric intr-o creatie personala", tentativa ce esuase intr-o lucrare anterioara, Regele Poloniei si domnul Moldovei, ramasa la stadiul unei compilatii de izvoare istorice. Spre deosebire de aceasta incercare nereusita, Alexandru Lapusneanul reprezinta un exemplu de transfigurare a materialului istoric in opera de fictiune, prin interpretarea si transgresarea izvorului istoric, atitudine tipic romantica. Sursele de inspiratie le reprezinta cronicile lui
Grigore Ureche si Miron Costin, de la care Negruzzi preia germenele narativ al nuvelei, pe care insa il imbogateste si il dinamizeaza cu ajutorul imaginatiei creatoare. Scrierea sobra, liniara a cronicii va fi convertita intr-o opera vie, dinamica, ce va evolua in crescendo, cu personaje tumultuoase, angrenate in conflicte puternice.
Elemente istorice:
- atestarea istorica a personajelor;
- ocuparea tronului Moldovei de catre Alexandru Lapusneanu, in doua randuri;
- intrarea domnului in tara, la a doua domnie, cu sprijin turcesc;
- atitudinea ostila a solilor, reprezentanti ai marii boierimi, la intrarea in tara a lui Lapusneanu;
- relatiile tensionate cu boierii in cadrul politicii interne;
- distrugerea cetatilor comandata de turci, intelegerea cu craiul polonez, fuga boierilor in Polonia, in cadrul politicii externe;
- masacrul celor 47 de boieri si piramida ierarhica a capetelor acestora;
- moartea lui Mofoc, inspirata de scena uciderii boierului Batiste Veveli, prezentata in cronica lui Miron Costin;
- scurta biografie a doamnei Ruxanda si a familiei sale;
- informatii despre vestimentatia si unele obiceiuri ale curtii domnesti;
- vorbele memorabile ale domnitorului: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu../ ;
- moartea dramatica a domnitorului prin uneltirile boierilor si ale doamnei si ingroparea sa la Manastirea Slatina etc.
Elementele de fictiune se constituie in licente istorice. Personajele Mofoc, Veverita si Spancioc nu mai erau in viata la a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu. Acestia il insotisera pe Tomsa in Polonia, spre a se proteja de razbunarea lui Lapusneanu. Acolo aa fost insa decapitati, in urma unui complot intre Lapusneanu, turci si craiul lesesc. incearca! Justifica importanta introducerii celor trei personaje in actiunea nuvelei, pornind de la citatul Urmator: Negruzzi urmareste de aproape versiunea cronicarului, nelasand la o parte nici un amanunt, dar adaugand culoare, miscare, dinamism, intr-un dialog viu, zbuciumat." (E. LovinescU)
Perspectiva narativa este cea a naratorului obiectiv, care prezinta faptele la persoana a lll-a singular, intr-un stil sobru, impersonal, detasat de personaje si actiunile lor, fata de care se comporta asemenea unui demiurg, omniscient si omniprezent. Impersonalitatea naratorului este remarcata de TudorVianu, in Arta prozatorilor romani: Daca din toata opera lui Negruzzi n-ar fi ramas decat nuvela Alexandru Lapusneanul, nimeni n-ar fi putut aduce vreo precizare asupra particularitatilor morale ale omului care a scris-o." Totusi, absenta naratorului din text nu e totala. Ea se face simtita prin prezenta unor inadvertente lexicale, sesizate de Serban Cioculescu: tiran", curtezan", cuiburile feudalitatii", sateliti", cuvinte care apartin epocii scriitorului, necunoscute insa in secolul in care au trait personajele. De asemenea, Nicolae Manolesc u atragea atentia asupra unor epitete morale precum uratul caracter" sau desantata cuvantare", care dezvaluie atitudinea naratorului fata de propriul personaj.
Structura nuvelei
Nuvela a fost asimilata unei drame, datorita echilibrului conceptiei si desfasurarii gradate a actiunii. Cele patru capitole, delimitate ca atare de autor, corespund celor patru acte ale unei piese, pe parcursul carora actiunea evolueaza ascendent. Fiecare capitol dovedeste o unitate riguroasa, constituindu-se ca un corp independent, dar in acelasi timp perfect incadrat ansamblului, respectand principiul simetriei partilor, specific arhitecturii teatrale. Cele patru parti sunt precedate de cate un motto ce sintetizeaza ideea principala intr-un stil aforistic, de esenta clasica (Daca voi nu ma vreti, eu va vreu", Ai sa dai sama, doamna", Capul lui Mofoc vrem "si De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu"). Modul de expunere predominant este dialogul, ce dinamizeaza actiunea, imprimand tensiune si suspans. Scurtele interventii ale naratorului adopta stilul succint al indicatiilor scenice, oferind cititorului informatii despre decor, vestimentatie sau fizionomia personajelor. Evenimentele epiee se succed intr-un crescendo dramatic, printr-o veritabila arta a gradarii efectelor (confruntarea cu boierii, sacrificarea lui Motoc, ospatul transformat in carnagiu, otravirea si moartea dramatica a tiranuluI). Abundenta verbelor la modul imperfect, timp ce sugereaza o actiune aflata in desfasurare, confera impresia de coincidenta intre timpul actiunii si cel al receptarii textului, precum in spectacolul teatral. Structura dramatica a nuvelei a inspirat doua piese de teatru: Alexandru Lapusneanu, drama in trei acte, de Dimitrie Bolintineanu si Lapusneanu-voda, tragedie in versuri, in cinci acte de Samson Bodnarescu, ambele productii ale epocii pasoptiste, care nu se ridica insa la valoarea artistica a modelului lor.
Momentele subiectului
Expozifiunea - prezentarea componentei spatio-temporale si a personajelor principale: Moldova decimata de luptele interne pentru putere la a doua venire la tron a lui Alexandru Lapusneanu, dezaprobata de boierime
Intriga - atitudinea ostila a soliei de intampinare a noului domn, decis sa-si impuna vointa prin orice mijloace
Desfasurarea actiunii - actiunile sangeroase indreptate impotriva boierilor, suspectati de tradare la cel mai nesemnificativ semn
Punctul culminant - convertirea lui Alexandru Lapusneanu la monahism sub imperiul spaimei de moarte
Deznodamantul - moartea prin otravire a domnitorului, prin vointa clerului, a tinerii boierimi si a doamnei Ruxanda incearca! Prezinta pe scurt actiunea nuvelei, respectand momentele subiectului.
Conflicte
Conflict exterior: A) tensiunile dintre domn si boieri marcheaza un conflict preexistent actiunii din nuvela, din cauza tradarii din prima domnie. Acesta se reactualizeaza odata cu opozitia solilor fata de reintoarcerea lui Alexandru Lapusneanu, simbolizata de ignorarea ritualului de intampinare;
B) conflictul cu boierii Stroici si Spancioc, reprezentanti ai tinerii boierimi patriote, care nu se lasa intimidati de teroarea instaurata de Lapusneanu. Sunt singurii care intuiesc capcana ospatului, devenind in final instrumente ale dreptatii;
C) conflictul dintre Alexandru Lapusneanu si sotia sa, declansat de reprosul unei vaduve care o acuza pe doamna Ruxanda de complicitate prin pasivitate la crimele sotului sau. Conflictul ia amploare in momentul in care Lapusneanu, deposedat de putere, ameninta sa-si ucida propriul fiu, prilej cu care sofia s*a accepta sa devina partasa la otravirea tiranului.
Conflict interior - dintre Alexandru Lapusneanu si sotia sa, deriva din cel exterior. Este pus in evidenta de indecizia Ruxandei de a opta intre datoria fata de sot si dragostea pentru fiul sau, postura specifica unei eroine de tragedie antica greaca, fortata de soarta implacabila sa aleaga intre ratiune si pasiune.