Ca specie a genului epic, nuvela are dimensiuni medii, cu o actune riguros construita in conflict puternic, punand in evidenta personaje complexe bine individualizate. Spre deosebire de povestire, cu care se confunda adeseori, nuvela are urmatoarele trasaturi definitorii: constructia subiectului este riguroasa, personajele sunt deja caractere formate, accentul este pus pe constructia personajelor, nu pe actiune, iar timpul si spatiul sunt clar delimitate.
Aˇn literatura romana nuvela a aparut in perioada pasoptista, prima si cea mai importanta fiind nuvela istorica
Alexandru Lapusneanula€¯ a lui Costache Negruzzi. Aceasta este istorica prin tema si din perspectiva formulei estetice cu elemente clasice.
Titlul nuvelei face referire la personajul principal, anticipand conflictul si importanta personajului in opera.
Opera este impartita in patru capitole, fiecare avand cate un moto semnificativ care accentueaza conflictul dominant. Aˇn centrul nuvelei, scriitorul il asaza pe Alexandru Lapusneanu , domnul Moldovei, actiunile prezentate cat si celelalte personaje avand rolul de a reliefa caracterul personajului principal.
Alexandru Lapusneanu, dupa infrangerea sa in doua randuri de ostile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua osti turcesti si se intorcea acum sa izgoneasca pre rapitorul Tomsa si sa-si ia scaunul pe care nu l-ar fi pierdut de n-ar fi fost vandut de boieri.a€¯ Astfel, Lapusneanu intrase in Moldavia, intovarasit de sapte mii de spahii si de vreo trei mii oaste de stransura.
Alexandru Lapusneanu este un erou romantic prin calitati de exceptie si defecte extreme, caracter realizat pe baza antitezei romantice. Cu alte cuvinte, Lapusneanu este un personaj exceptional pus in situatii exceptionale. Spre deosebire de Letopisetul Tarii Moldoveia€¯ de
Grigore UrechE) din care s-a inspirat NegruzzI), in care este prezentat domnitorul Lapusneanu, in nuvela lui Negruzzi este prezentat personajul cu acelasi nume. Autorul pastreaza date istorice, cum ar fi anumite scene si replici (scena ospatului, piramidA). Abaterile de la documentele istorice sunt intentionate si au rol in construirea personajuluI) boierul Motoc murise inainte de intoarcerea in tara a lui Lapusneanu, Spancioc si Stroici fugisera din tara in Polonia, uciderea lui Motoc e inspirata din moartea unui domnitor grec linsat de popoR).
Dialogul constituie in opera lui Negruzzi o solutie artistica folosita cu scopul de a pune in evidenta evolutia psihologica a personajului.
Domnitorul este caracterizat direct de catre narator (Lapusneanu, a careia ochi scanteiara ca un fulgera€¯, mediteaza vreo noua moartea€¯) si celelalte personajue, si indirect, prin intermediul dialogului, monologului, gestualitatii si comportamentului.
Faptele domnitorului, ajuns pentru a doua oara pe tronul Molodvei (omorarea boierilor, leacul de fricaa€¯ oferit Domnittei Ruxanda, aruncarea lui Motoc in mainile multimiI), pun in evidenta tiania domnitorului care actioneaza pentru intarirea autoritatii domnesti si slabirea puterii boierilor.
Aˇnca din primul capitol putem observa, prin intermediul dialogului, anumite gesturi care dezvaluie evolutia psihologica a viitoului tiran. Dialogul din scena in care Lapusneanu intalneste solia formata din Motoc, Veveritei, Spancioc si Stroici, contureaza foate bine conflictul puternic dintre domn si boierii tradatori. Acest conflict evidentiaza trasatura fundamentala a lui Lapusneanu, si anume, vointa de a avea putere deplina asupra Moldovei, impunandu-si ferm autoritatea.
Lapusneanu ii primeste pe boieri rezervat, silindu-se a zambia€¯. Atitudinea boierilor, la inceput, este una oarecum detasata, deoarece se inclinara pana la pamant, fara a-i saruta poala dupa obiceia€¯. Schimbul de replici reflecta siguranta de sine si atitudinea provocatoare a domnului, care-i determina pe boieri sa-si dezvaluie ostilitatea si adevaratele intentii: Am auzit, urma Alexandru, de bantuielile tarii si am venit sa o mantui; stiu ca tara ma asteapta cu bucurie.a€¯
Ultima parte a acestui dialog dezvaluie furia si ura abia stapanita a lui Lapusneanu, ca raspuns la vicleniile lui Motoc. Prin aceste replici taioase sunt evidentiate impulsivitatea, lipsa de scrupule si violenta domnitorului in infruntarea cu boierii: Daca voi nu ma vreti eu va vreu [] si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge si cu voia, ori fara voia voastra.a€¯
Observatiile asupra fizionomiei personajului, facute de Negruzzi, reflecta trairile interioare ale eroului : raspunse Lapusneanu, a caruia ochi scanteiara ca un fulger.a€¯
Fiind un bun cunoscator al firii umane, Lapusneanu il cruta pe Motoc pentru incercarea de a-l insela din nou, deoarece avea nevoie de acesta ca sa mai usureze blastemurile noroduluia€¯. Aceasta scena reflecta duritatea, luciditatea si ironia necrutatoare a domnului.
Partea a III-a a nuvelei (Capul lui Motoc vrema€¯) este cea mai dramatica si incepe printr-o liniste si o atmosfera de sarbatoare, unde domnul si boierii se adunasera la biserica.
Scena este prezentata minutios, pregatindu-se antiteza romantica si contrastul din scena uciderii celor 47 de boieri.
Dismularea si ipocrizia, precum si ateismul sunt trasaturi specifice personajului romantic si sunt foarte bine evidentiate in aceasta scena: Aˇmpotriva obiceiului sau, Lapusneanul, in ziua aceea era imbracat cu toata pompa domneascaa€¯, Dar dupa ce a ascultat Sfanta Slujba, s-a coborat din strana, s-a inchinat pe la icoane, si, apropiindu-se de racla Sfantului Ioan cel Nou, s-a aplecat cu mare smerenie si a sarutat moastele sfantuluia€¯, Spun ca in minutul acela, el era foarte galben la fata, si ca racla sfantului ar fi tresarit.a€¯
Aˇn episodul uciderii celor 47 de boieri, se poate observa antiteza dintre cinismul lui Lapusneanu (El radeaa€¯) si groaza lui Motoc care se silea a rade ca sa placa stapanului, simtind parul zburlindu-i-se pe cap si dintii sai clantanind.a€¯
Aˇn scena finala a bolii si a otravirii sale, personajul principal traieste cu intensitate atat umilinta, cat si revolta impotriva celor ce l-au calugarit, dupa care urmeaza groaza in fata mortii.
Desi naratorul este obiectiv, apar scurte interventii subiective prin care naratorul isi tradeaza atitudinea fata de personaj: aceasta desantata cuvantarea€¯, era groaza a privi aceasta scena sangeroasaa€¯.
Aˇn realizarea operei sale, Negruzzi interpreteaza cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin, schimband destinul unor personaje. Astfel, creeaza o opera de fictiune care se indeparteaza de spiritul cronicilor, o nuvela care ar fi putut sta alaturi de Hamlet daca ar fi avut prestigiul unei limbi internationalea€¯. (G. CalinescU)
