Meandrele redactarii
Documnetele de arhiva atesta conturarea unei naratiuni primare cu unsprezece ani inaintea publicarii romanului
Patul lui Procust. in notele de istorie literara, la editia critica a operei lui Camil Petrescu, Liviu Calin a emis o ipoteza plauzibila: punctul de plecare al cartii il constituie Contesa bolnava, nuvela la persoana intai singular, redactata la Timisoara in anul 1922.
Baroana de R., al carei sot facea parte din corpul diplomatic, evoca reintalnirea in Bucuresti, in locuinta unei prietene, a unui fost coleg de Facultate, Octav Dumitrescu. Tanara femeie a intuit ca Octav, revazand-o, s-a indragostit: Simteam ca toata fiinta i se umple de admiratie, ca un pian de sunet, cand ii dadeam mana sa mi-o sarute Am fost o nebuna Am avut rautatea sa dezlantui, o clipa, o furtuna, ca sa vad ce se intampla".
Secventa urmatoare prefigureaza intaia intalnire, de mai tarziu, dintre doamna T. si Fred Vasilescu: atunci cand am aparut in usa lui am crezut ca moare pe loc, incremenit de bucurie si uimire. Nu putea vorbi lasase usa deschisa, de am inchis-o eu Si se franse iar cuprinsa de jarul amintirii Nu indraznea sa ma sarute Eu l-am sarutat intai " Ascultand destainuirea, naratorul completeaza in gand: dupa ce s-a convins ca nu-i o halucinatie, ca a venit la el pentru el, i-a sarutat incremenit de admiratie tot corpul, ca descoperea cu fiecare unduire de sold sau san o noua minune a lumii"
Apoi, Octavian a fost cuprins de o frenezie dementa"; a vrut si a reusit sa se pedepseasca pentru greseala de a fi murdarit fara sa vrea aceasta femeie" si s-a sinucis. Aceeasi motivatie va determina atitudinea lui Fred Vasilescu fata de doamna T. in 1924, intr-un Proiect de roman nerealizat3, Camil Petrescu a schitat patru capitole si in interiorul fiecareia a elaborat mai multe secvente ce il au ca erou pe acelasi Octav; insa naratiunea concretizeaza scene si dialoguri ale caror sugestii vor fi reluate in Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.
Si, iata, o intamplare numita de Camil Petrescu, uluitor, carenta tipologica", a declansat actiunea viitorului roman. Liviu Rebreanu se angajase, la rugamintea lui Camil Petrescu, sa predea o schita pentru primul numar al revistei Cetatea literara, ce urma sa apara la 19 decembrie 1925, dar nu si-a putut onora promisiunea. Camil Petrescu a fost nevoit sa scrie el paginile respective. Asa a aparut, cu titlul in loc de ora ceaiului, intaia dintre cele trei scrisori ale doamnei T", ce va fi inclusa dupa opt ani in primul capitol din Patul lui Procust. Textul era insotit intr-o Nota de un portret al fictivei expeditoare, reluat apoi in roman
Scrisoarea" s-a bucurat de entuziasta apreciare a lui E. Lovinescu.aparuta in numarul urmator al Cetatii literare, unde saluta in paginile necunoscutei doamne miracolul impresionant al ecloziunii talentului". Realmente emotionat, criticul isi incheia astfel articolul: Omagiul, meu, doamna, nu se indreapta deci spre scriitoarea pe ale carei posibilitati nu le cunosc, ci spre acest moment unic si precis al trecerii unui talent prin dreptul meridianului vietii. Prezenta lui imi pare incontestabila, dar linia dezvoltarii lui zace in umbra viitorului si in disciplina muncii d-tale. lata pentru ce in aceste randuri, pe langa un salut, as dori sa citesti si o obligatie"4.
Este foarte posibil ca articolul lui E. Lovinescu sa fi constituit nu numai o surpriza, ci si un indemn pentru romancier care, in februarie 1924, in aceeasi revista, a publicat alte doua scrisori", semnate tot cu initiala T". in ciuda insistentelor repetate ale confratilor de a divulga identitatea necunoscutei scriitoare, Camil
Petrescu a pastrat secretul:..n-am spus la nimeni cine este scriitorul" si, timp de mai multi ani, enigmatica doamna T." a fost inconjurata de o aura misterioasa. Odata cu declansarea procesului creator, substructura romanului a inceput sa se contureze. Preocupat de situarea cat mai autentica a naratiunii in contemporaneitate, prozatorul a selectat din realitatea cotidiana a anilor 1926-1927, intr-un Material pentru documentarea romanului Patul lui Procusf, aspect social-politice, artistice, culturale si fapte diverse, considerate specifice pentru atmosfera epocii. Un succint Subiect6, notat pe o coala scrisa marunt, cu stersaturi si corecturi", redactata in anul 1931, rezuma caietele lui Fred Vasilescu din dupa-amiaza aceea toropitoare de august". in decembrie 1931, Camil Petrescu a republicat sub propria-i semnatura, in Facla, prima din cele trei scrisori ale doamnei T.", dezvaluindu-le, astfel, paternitatea. La sfarsitul lunii ianuarie 1933, romanul se afla in librarii. in iulie 1933, raspunzand intr-un interviu la intrebarea: Cand ati scris acest roman?", prozatorul repreciza etapele creatiei, sintetizand indelungatele procese de elaborare. O buna parte in vremea incercarilor de asezare doctrinara de la Cetatea literara. O alta parte, prin 1929, si restul, din iunie 1931 pana in ianuarie recent" [1933, n.n.].
Continuu nemultumit, Camil Petrescu a revenit asupra textului, adaugand la editia urmatoare un al doilea epilog: Un roman - se justifica el - poate fi necomplet, adica nepus la punct, asa ca o casa neterminata la care mai poti indrepta instalatia de lumina, ori mai poti adauga un calorifer"
Filonul biografic
Scriitorul transmite totdeauna personajelor imaginate o parte din propria-i fiinta, le creeaza, cu ajutorul structurilor sintactice, din insasi substanta lui afectiv-intelectuala si le introduce in conflicte imaginare sau intr-o succesiune de evenimente traite efectiv. Camil Petrescu nu a facut un secret ca a doua parte din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este raportabila la o experienta personala de viata.
La 6 februarie 1933, indata dupa aparitia primei editii a romanului Patullui Procust, prozatorul martunsea unui reporter a fi avut in minte motivul principal" din roman cu paisprezece ani in urma. Si tot atunci a dezvaluit implicarea in propria sa naratiune: o imtamplare biografica i-a sugerat introducerea corespondentei si lectura ei in capitolul intr-o dupa-amiaza de august. Eram indragostit de o eleva de conservator, care, fireste, juca teatru cu mine. intr-o zi mi-a aratat scrisorile celor care o iubesc. intre ele era si fragmentul care acum a devenit motto in roman: A«ceea ce simt pentru tine nu e nici dragoste, nici ura E ceea ce simte somnambulul pentru lunaA». Era un scris halucinant, un cursiv inghesuit, cu cerneala violeta. Simteai in cel care scrie un tip mistuit sufleteste, un adevarat frate, si in roman apare nu numai acest motiv al scrisorilor, ci si mentiunea graficului si a cernelii". intr-un alt interviu, raspunzand unei intrebari puse de Eugen Jebeleanu, Camil Petrescu afirma prezenta unor asemanari intre sine si doua personaje din Patul lui Procust pe care nu Ie-a numit, dar ele sunt neindoielnic, Fred Vasilescu si G. D. Ladima: in noul roman sunt doua personagii principale, total diferite intre ele si care, cu toate acestea, rand pe rand, ar putea fi socotite ca oglindind personalitatea autorului". in anii din urma, Ov. S. Crohmalniceanu a descoperit a alta similitudine biografica. Nae Gheorghidiu, acuzat vehement, in presa, de coruptie, intra in dizgratia partidului. Pentru a-si reface imaginea, infiinteaza un ziar si, la sugestia lui Fred Vasilescu, il numeste director pe G. D. Ladima. Acesta critica oligarhia financiara" cu atata sinceritate disperata incat capteaza simpatia publicului. Cand i se cere sa inceteze campania, Ladima isi prezinta demisia, motivandu-si gestul: daca nu poate spune ce gandeste, nu mai are rost sa scrie!
Episodul reconstituie aproape exact imprejurarile in care Camil Petrescu insusi a dus, in Omul liber, una din cele mai curajoase campanii ale sale impotriva stapanilor vietii economice si politice romanesti, exact pana cand directorul gazetei, Jean Th. Florescu, politician liberal disident, s-a impacat cu sefii partidului si l-a obigat pe scriitor sa paraseasca redactia. Articolele lui Ladima reproduse in nota (Proasta circulatie, 100 de milioane etc.) sunt chiar articolele publicate de romancier cu aceasta ocazie"B.
Patul lui Procust a surprins contemporanii prin subiect, organizare narativa si tipologia personajelor