Camil PETRESCU Patul lui Procust

Barbat "precoce imbatranit", neglijent imbracat, cu infatisare mizera, indragostit inca din adolescenta de actuala doamna T., tanarul D. este un Ladima aflat pe o treapta existentiala si profesionala inferioara, copia lui imperfecta.

Individualizarea prin initiala invaluie starea civila a personajului intr-o permanenta ambiguitate, iar prin profesie, relativa inzestrare creativa si mai cu seama situarea materiala sub limita saraciei, Camil Petrescu a creat o confuzie partiala cu personalitatea lui G. D. Ladima, incat cititorul superficial poate fi tentat sa identifice in consoana D. unul din prenumele lui Ladima.

Ziarist, dar fara talentul celuilalt, desi, constata cu umor doamna T. multi il cred "gazetar influent" - D.este folosit frecvent de redactiile cotidienelor in functie de corector; poet asemenea lui Ladima, dar de necomparat sub aspect valoric, D. publica frecvent in periodice; doamna T a citit mai multe poezii dedicate initialelor sale, toate "patetice ca niste sorcove", intr-o revista obscura.

Tanarul D. locuia pa Calea Mosilor, intr-o curte imensa, murdara, sufocata de case saracacioase. in camaruta "mirosind a umezeala", ce aminteste de interiorul locuintei lui Ladima, doamna T. l-a vizitat o singura data. " inspaimantata mai mult decat magulita", descoperise atunci in barbatul ce o asteptase in pragul usii, o pasiune maniacala. D. colectionase si pastra cu o anume religiozitate numeroase obiecte ce-i apartinuse: batiste, fotografii din liceu, carti, caiete de scoala, biletele prin care eleva de odinioara ii "ordona" sa-i retina un loc la conferinte etc. Cand, agasata de prezenta lui sacaitoare, ii transmise prin servitoare, ca nu e acasa, a doua zi D. ii iese in cale: "Aseara am vazut lumina in camera la tine si nu m-am miscat de la poarta". Gestul este similar cu atitudinea lui Ladima si Fred Vasilescu.

Cei doi il cunosteau si naratorul nu scapa prilejul de a-l caracteriza din perspectiva amandorura.Ladima fusese rugat staruitor de doamna T. sa-l angajeze pe D. in redactia ziarului si el a fost nevoit sa o refuze, din cauza bugetului saracacios; pentru el, "tipul e absolut insignifiant". Fred il detesta din alte motive: "D. acesta era un fel de tanar imbatranit, care-ti dadea impresia de murdar" si indeosebi prezenta lui in locuinta doamnei T. la orice ora, cu "o insistenta de tantar gonit" il enerva peste masura.

Fred Vasilescu, G. D Ladima si D. o iubesc pe doamna T. cu statornica intensitate individualizata. Cel dintai, din motive enigmatice nu poate ramane alaturi de ea; al doilea nu indrazneste sa-i marturiseasca dragostea, iar ultimul este tinut la distanta cu nedisimulat dezgust de tanara femeie. Toti trei se opresc asupra unor banale succedanee. Fred isi cauta uitarea in legaturi pasagere, Ladima coboara la dimensiunile sufletesti ale Emiliei, iar pe tanarul D., doamna T. il intalneste insotit de o fata "draguta" si il cearta intentionat, spre a-i spori "actiunile de cuceritor", dorind cu sinceritate ca o femeie oarecare "sa-l iubeasca, sa-i dea ceea ce nu-i pot da eu".

Acum, titlul romanului poate fi decodat in intregime: sintagma "patul lui Procust" sugereaza o idee generala: sentimentul iubirii, ca forma a cunoasterii, ramane permanent un spatiu al nepotrivirii.

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.