Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Comentariul la poemul - CA,LIN (FILE DIN POVESTE) :: Calin (File din poveste) de Mihai EMINESCU



Mihai EMINESCU Calin (File din poveste)
Calin (file din povestE), poemul publicat in Convorbiri literare din noiembrie 1976, este un extras dezvoltat liric si descriptiv din basmul Calin Nebunul, cules de Eminescu de la un povestitor intalnit la manastirea Agafton, langa Botosani. Poetul 1-a notat, intr-un foarte concis rezumat, pe loc, dezvoltandu-1 intr-o proza cuprinzatoare, apoi si intr-un lung poerri versificat, respectand intru totul datele originalului, constand, in principal, in obisnuitele peripetii din oricare basm romanesc, incheiat cu traditionala nunta, unde eroul, Fat-Frumos (in cazul de fata CaliN), triumfa asupra raului si se insoteste cu Ileana Cosanzeana. Cele trei versiuni de care amintim mai sus nu au fost publicate de Eminescu (au aparut postum, in monumentala editie Perpessicius, socotita interesanta pentru oricine vrea sa priveasca laboratorul" marelui poeT), pur si sim-,plu pentru ca le-a considerat anihilate prin compunerea si publicarea celei de-a treia, Calin (file de povestE), chintesenta lirica si descriptiva" a momentului cand eroul, intors din peripetiile sale fantastice, isi reintalneste iubita, fata de imparat, izgonita de tatal sau in bordeiul din padure, unde vietuia cu copilul pe care il nascuse, numindu-1 Calin (- Cum te cheama, mai copile? - Ca pe tata-meu, Calin" - aflam din sirul dialogat notat in momentul intalnirii eroului cu fiul sau, necunoscut pana in acel momenT). Aceasta era a doua intalnire cu fata de imparat. Cea dintai se produsese cu mult timp in urma, Calin avand atunci (lucru inexistent in basmul de originE) infatisare de Zburator, de duh" care bantuie visele fetelor-fecioare:





El in brate prinde fata, peste fata. i se-nclina, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspina. Si inelul scump i-1 scoate de pe degetul cel mic -S-apoi pleaca iar in lume nazdravanul cel voinic.

Ea a doua zi se mira cum de firele sunt rupte, Si-n oglind-ale ei buze vede vinete si supte

Ea zambind si trist se uita, sopoteste bland din gura: - Zburator cu negre plete, vin la noapte de ma fura.



Scena cu Zburatorul este gandita de poet cu intentia infatisarii pure a iubirii, spiritualizata" cat o puteau ingadui imprejurarile, spre a se justifica intr-un fel scena intalnirii, in padure, a eroului cu propriu-i copil. Celelalte adaosuri pe tulpina prima a basmului constau in cateva scene lungi, foarte detaliate, incarcate de poezie prerafaelita" (cum ar ft spus lbraileanU), ca in alte foarte multe compuneri din prima tinerete a lui Erninescu, fie in versuri, fie in proza: Mortua est, Fat-Frumos din lacrima, Fata din gradina de aur (basmul versificat dupa culegerea germanului KuniscH), Miron si Frumoasa fara corp, pasaje din nuvelele Sarmanul Dionis si Cezarii, din postumele Memento mori (episodul dacic mai cu seama), Miradoniz, Daca treci raul Setenei etc. Aici, in Calin (file din povestE), feericul de basm prilejuieste ample descrieri de acest gen, mai accesibile inchipuirii cititorului obisnuit. Pentru ca in basmul pur folcloric (in Calin NebunuL) domina peripetiile, eposul grandios, extraordinarul, derulate cu repeziciune. Se spune, de exemplu, ca eroul avea de trecut prin cele trei paduri, de arama, de argint si de aur. Erninescu detaliaza poetic metaforele tocite de atata spunere si de atata trecere de vreme neobservate si se apuca sa picteze in cuvinte (in sonuri de asemeni, pentru ca poezia eminesciana nu este numai pictura, dar si muzica) padurea de argint, de exemplu, in tabloul ce se deschide in fata ochilor nostri de indata ce am iesit din padurea de arama; descrierea abunda in feeric si animism naturistic:



De treci codri de arama, de departe vezi albind S auzi mandra glasuire a padurii de argint. Acolo, langa izvoara, iarba pare de omat, Flori albastre" tremur ude in vazduhul tamaiet; Pare ca si trunchii veciniei poyta suflete sub coaja, Ce suspina, printre ramuri cu a glasului lor vraja. Iar prin mandrul intuneric al padurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde si suspina-n flori molatic, Cand coboara-n ropot dulce .din tapsanul pravalatic,



Ele sar in bulgari fluizi peste prundul din rastoace, in cuibar rotit de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albastri, mii de roiuri de albine Curg in rauri sclipitoare peste flori de miere pline, implu acnil varatic de mireasma si racoare A popoarelor de muste sarbatori murmuitoare.



De fapt, aceasta este scena, cadrul in care urmeaza sa aiba loc nunta imparateasca din finalul basmului, nunta care in originalul folcloric era expediata prin cateva superlative mai curand abstracte. Erninescu potenteaza poezia nuntii feerice infatisand nunta" intregii Naturi inconjuratoare, nunta cntomologica, a gazelor, dar si a florilor, de vreme ce mireasa e o viorica":





Dar ce zgomot se aude? Bazait ca de albine? Toti se uita cu mirare si nu stiu de unde vine, Pana vad painjenisul intre rufe ca un pod, Peste care trece-n zgomot o multime de norod. Trec furnici ducand in gura de faina marii saci, Ca sa coaca pentru punta si placinte, si colaci; Si albinele-aduc miere, aduc colb marunt de aur, Ca cercei din el sa faca cariul, care-i mester faur.





Suntem in epoca relativei fericiri din viata Iui Erninescu, in epoca lasului, cand poetul se simtea bine, mai linistit, in preajma Junimii, a Veronicai Miele si a lui Creanga, dispus sa se bucure copilareste de amintirea basmelor auzite candva, la varsta cea dintai, fericita, a omului. Animismul naturii inclina la un moment dat spre umor si gluma copilareasca, in sensul lui Creanga chiar, un Creanga poet, cu un adaos parca si din categoria mesterilor in arta desenelor animate:








Iata vine nunta-ntreaga - vornicel e-un grierel,

Ii sar purici inainte cu potcoave de otel; in vesmant de catifele, un bondar rotund in pantec

Somnoros pe nas ca popii glasuieste-ncet un cantec;

O cojita de aluna trag locuste, podu-1 scutur,

Cu musteata rasucita sede-n ea un mire flutur;

Fluturi multi, de multe neamuri, vin in urma lui un lant,

Toti cu inime usoare, toti sagalnici si berbanti.

Vin tantarii lautarii, gandaceii, carabusii,

Iar mireasa viorica i-astepta-ndaratul usii.

Si pe masa-mparateasca sare-un greier, crainic sprinten,



Ridicat in doua labe, s-a-nchinat batand din pinten; El tuseste, isi incheie haina plina de sireturi: Sa iertati, boieri, ca nunta s-o pornim si noi alaturi.



OBSERVATI



Descriptivismul poetic eminescian, cu puncte de plecare in feericul de basm, tine scama totodata si de realitatea cea reala, transfigurata" pentru circumstanta: padurea de argint poate fi foarte bine si o padure adevarata, poetizata de lumina de luna intensa care cade peste tablou: iarba pare de omat", florile albastre tremur ude", trunchii veciniei" au suflete sub coaja", suspinand printre ramuri" cu glas vrajit", izvoarele sunt zdrumicatc peste pietre licurind", sar in bulgari fluizi" peste prund, in cuibar rotit de ape" peste care pluteste (parca material, fluiD) lumina lunii: peste care luna zace"; gazele participante la nunta sunt portretizate" (desenate in cuvinte si mimate" in sunetE) prin prisma asemanarii lor cu omenescul din noi: furnicile, simbol al muncii brute, duc in gura sacii de faina trebuitori pentru colaci; albinele aduc miere si colb marunt de aur" (polen aurifer, s-ar zicE), din care cariul" (mesterul faur" cuvantul tine chiar de indeletnicirea bijutierului, a faurarului", cel care lucreaza aurul - ) are a lucra cerceii; vornicelul" este greierul, un fel de maestru de ceremonii; evident, ca in basme, in fata lui sar calaretii, puricii cu potcoave de otel"; elementul popesc este reprezentat de un bondar rotund in pantec", invesmantat in catifea, cantand pe nas somnoros"; lacustele trag peste puntea din panza de paianjen o cojita de aluna" carc-1 poarta pe mire, un un fluture cu mustata rasucita, urmat de alti semeni, toti sagalnici si berbanti" (de la opera Barbierul din Sevilla incoade, fluturele este simbolul berbantlaculuI); evident, tantarii sunt tiganii lautari, acompaniati de gandacei si carabusi; in fine, mireasa nu poate fi decat cea mai gingasa si mai sfioasa floare, vioreaua, care asteapta indaratul usii"; si pentru ca sa se faca absolut necesara relatia cu cosmosul, a intamplarilor vietatilor de pe pamant cu astrele, fireste nunul mare este mandrul soare" si nuna este mandra luna" (simboluri ce patroneaza si stemele voievodale, cum mai bine se stiE).

Aceasta mare incarcatura metaforica din poemul Calin (file de povestE), ca si din toate celelalte poeme afine scrise aproximativ in aceiasi ani, in epoca pe care o numim ieseana" a lui Eminescu, va disparea aproape complet in creatiile lui ulterioare, mult mai simple, mai denudate de imagini, dar, totodata, mai adanci, mai incarcate de amaraciune, de dezamagiri, de pesimism, de atitudini satirice si politice (in Scrisori, in Glossa, in DoinA), in filozofia existentiala in genere (in Luceafarul, in Revedere, in Ce te legeni, in Oda in metru antic, in SonetE).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.