Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






IMAGINEA POETULUI DAMNAT IN POEZIILE PLUMB SI LACUSTRA, despre George BACOVIA



"PLUMB" de George Bacovia (Poezie simbolista - arta poetica)

"Dormeau adanc sicriele de plumb Si flori de plumb si funerar vestmant-Stam singur in cavou si era vant Si scartaiau coroanele de plumb

Dormea intors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput sari strig

Stam singur langa mort si era frig

Si-i atarnau aripile de plumb."



Poezia "Plumb" se inscrie in universul liric specific bacovian, al "atmosferei de coplesitoare dezolare, [] o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului si o descompunere a fiintei organice" (Eugen LovinescU).

Poezia "Plumb" deschide volumul de debut, cu acelasi nume, aparut in 1916, care a trecut aproape neobservat in epoca, mai intai pentru ca Romania se pregatea sa intre in primul razboi mondial, apoi deoarece majoritatea poeziilor din acest volum fusesera publicate in revistele vremii.

Temapoeziei o constituie conditia de damnat a poetului intr-o societate meschina, care nu-1 intelege, o societate superficiala, neputincioasa sa aprecieze valoarea ajAħei adevarate.

Ideea exprima starea de melancolie, tristete, solitudine a poetului care se simte incatusat, sufocat spiritual in aceasta, lume care-1 apasa,jn care se simte inchis definitiv, fara a avea vreo solutie de evadare.

Poezia poate fi considerata, asadar, o arta poetica pentru lirica lui George Bacovia.

Semnificatia titlului. Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvant care are drept corespondent in natura metalul, ale carui trasaturi specifice sugereaza stari sufletesti, atitudini poetice:

- greutatea metalului - sugereaza apasarea sufleteasca;

- culoarea cenusie - sugereaza monotonia, angoasa;

- maleabilitatea metalului - sugereaza labilitate psihica, dezorientarea;



- sonoritatea surda a cuvantului (patru consoane si o singura vocala) sugereaza inchiderea definitiva a spatiului existential, fara solutii de iesire.

Structura, semnificatii, limbaj poetic

Poezia este alcatuita din doua catrene, fiind prezente doua planuri ale existentei: unul exterior sugerat de cimitir, .cavou, vesmintele funerare si unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoaca poetului disperare, nevroza, deprimare, dezolare..

Strofa intai exprima simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator in care traieste poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria viata, destinul sau odaia, oricare dintre acestea fiind sugerate de simbolurile "sicriele de plumb", "cavou", trimitand, ca stare, catre iminenta mortii.



Poezia "Plumb" este o confesiune lirica, Bacovia expriman-du-si starile prin folosirea persoanei I singular in sintagma "stam singur", care se regaseste simetric la inceputul versului al treilea din fiecare strofa.

Imaginile surprinzatoare si inedite dau o profunda semnificatie starilor sufletesti exprimate, poetul alaturand simbolului "plumb" alte cuvinte, formand sintagme extrem de sugestive: "flori de plumb" (viata-moartE), "amor de plumb" (oboseala psihica, sentimente apasatoarE), "aripile de plumb" (imposibilitatea implinirii idealuluI).

Alte simboluri sunt verbele auditive a caror sonoritate stridenta, enervanta sugereaza tristete si disperare, "sa strig" sau stare de nevroza, "scartaiau", precum si intemperii ale naturii ce simbolizeaza un suflet pustiit, "era vant" sau incremenire si raceala interioara, "era frig".



Imperfectul verbelor sugereaza lipsa oricaror stari optimiste, starile interioare ale poetului fiind proiectate in vesnicie, eternitate ("dormeau", "stam", "era", atarnau"), actiunea lor neavand finalitate.

O trasatura specifica liricii bacoviene este simetria poeziei, atat ca simbolistica precum si emotional. Astfel, imperfectul verbului "dormea(U)", aflat la inceputul primului vers al fiecarei strofe, sintagmele "flori de plumb" la inceputul versului al doilea si "stam singur" la inceputul versului al treilea din fiecare strofa sugereaza o stare de monotonie fara de sfarsit, o oboseala psihica vesnica.

Cromatica este numai sugerata in poezia "Plumb", prin prezenta elementelor funerare: vesminte, flori, coroane si plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort".

Limbajul artistic. Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domina aproape intreaga poezie, alternand cu peonul si amfibrahul.

Muzicalitatea este ilustrata de rima in cuvinte cu sonoritate surda, terminate in consoane (plumb/vestmant/vant/plumB), de verbele la imperfect (dormea, staM) si de cele cu sonoritate stridenta, onomatopeica (scartaiau, vant, striG).

Impresionat de valoarea certa a poeziilor bacoviene incluse in volumul "Plumb", Alexandru Macedonski publica in revista "Flacara" urmatoarea epigrama:

"Lui G.Bacovia:

Poete scump, pe frunte porti mandre foi de laur

Caci singur, pana astazi, din plumb facut-ai aur."

Poezia lui Bacovia este, neindoielnic, inscrisa in simbolismul european prin atmosfera, procedee, cromatica, muzicalitate, definindu-1 pe poet ca fiind "pictor in cuvinte si compozitor in vorbe" (M.PetroveanU).



"LACUSTRA" de George Bacovia (Poezie simbolista-. arta poetica)



"De-atatea nopti aud plouand, Aud materia plangand Sunt singur, si ma duce-un gand Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scanduri ude, in spate ma izbeste-un val -Tresar prin somn, si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde, Pe-aceleasi vremuri ma gasesc Si simt cum de atata ploaie Pilotii grei se prabusesc.

De-atatea nopti aud plouand, Tot tresarind, tot asteptand Sunt singur si ma duce-un gand Spre locuintele lacustre."



Poezia "Lacustra" face parte din volumul de debut, "Plumb", aparut. in 1916 si este emblematica pentru atmosfera dezolanta specifica liricii lui George JBacovia, exprimand prin simboluri si sugestii trairile si starile sufletesti ale poetului.

Semnificatia titlului. Simbolul "lacustra" are drept corespondent in natura o locuinta temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni, ceea ce sugereaza faptul ca eul poetic este supus pericolelor, de aceea se autoizoleaza, devenind un insingurat in societatea de care fuge.

Tema poeziei ilustreaza conditia nefericita a poetului intr-o lume ostila", meschina, incapabila sa inteleaga arta adevarata, prin folosirea.motivelor specific bacoviene ca motivul singuratatii, al nevrozei al golului sufletesc, motivul ploii, al terorii de apa, iar muzicalitatea versurilor, data de verbele la gerunziu, exprima sentimentul de claustrare a eului liric in aceasta lume sufocanta, apasatqare.

Ideea poeziei o constituie starea de dezolare si disperare a poetului, data de imposibilitatea de adaptare si de supravietuire intr-o lume mediocra, superficiala, supusa degradarii morale si materiale.

Structura, semnificatii, limbaj poetic

Poezia "Lacustra" de George Bacovia este alcatuita din patru catrene dispuse intr-o simetrie perfecta, prima strofa este reluata in finalul poeziei, schimbandu-se numai versul al doilea, pentru a accentua scurgerea implacabila a timpului si solitudinea omului in societatea ostila si apasatoare.

Discursul liric este construit pe doua planuri suprapuse: unul exterior, al lumii materiale si al naturii, si planul interior, al vietii psihologice, al trairilor dezolante resimtite in profunzimea sufletului unui artist care nu se poate adapta realitatii ostile.

Strofa intai exprima simbolic ideea de atemporalitate existentiala ca stare de permanenta sacaitoare a eului liric, "De-atatea nopti", poetul percepe -direct, "aud", ploaia care este atat de distrugatoare de materie, incat efectele sunt apocaliptice, "Aud materia plangand", intreg Universul traieste un dramatism sfasietor. Motivul solitudinii este ilustrat aici printr-o stare de singuratate dorita de poet, sintagma "sunt a-  singur" simbolizand o existenta solitara asemanatoare cu imaginea locuintelor lacustre.

Strofa a doua este dominata de simboluri psihologice exprimate prin verbe ce exprima incertitudinea, nesiguranta, spaima de dezagregare a materiei sub actiunea distrugatoare a apei: "parca dorm", "tresar", "mi se pare", iar scandurile ude sugereaza nevroza poetului ca efect al pericolului de prabusire spirituala iminenta. Panica si spaima provocate de izbitura brutala si neasteptata a valului, "in spate ma izbeste-un val", sunt amplificate pana la disperarea eului liric din pricina solitudinii ce se simte amenintata de un eventual pericol: "Tresar prin somn si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal."



Strofa a treia amplifica starea de neliniste, de angoasa si spleen a poetului prin dimensiunile majore ale istoriei ca unic reper al existentei umane, "Un gol istoric se intinde", care dispare, devine hau, neant, infinit, totul se .destrama, singura certitudine, "simt", fiind prabusirea, dezagregarea iminenta a Universului sub actiunea dezintegratoare a apei: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc."

Ultima strofa este reluarea primei strofe, in care este schimbat numai versul al doilea, "Tot tresarind, tot asteptand", pentru a sugera atemporalitatea, vesnicia si eternizarea starii de coplesitoare dezolare, de disperare apoteotica a eului poetic din cauza permanentelor pericole ce pandesc continuu existenta spirituala a lumii.

Poezia "Lacustra" de George Bacovia este simbolista prin sugestii, simboluri si starile sufletesti specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea, nevroza, disperarea, spleen-ul, spaima, facand ca aceasta creatie sa fie o confesiune lirica. Prezenta persoanei I singular, inclusa in desinenta verbelor, sporeste confesiunea eului liric implicat total si definitiv in starea dezolanta care pune stapanire decisiv si implacabil pe sufletul poetului.

Simbolul dominant in poezie este "lacustra", care are drept corespondent tn natura o locuinta construita de om pe apa si sustinuta pe patru piloni, o constructie supusa iminent prabusirii, prin putrezirea stalpilor de sustinere. De asemenea, o astfel de locuinta este una provizorie, singuratatea este totala, dar in acelasi timp, omul este ferit aici de pericolele ce-1 pandesc in pustietate (animale salbatice, intemperii etC). Lacustra simbolizeaza, asadar, o solitudine dorita, o autoizolare totala, care va duce inevitabil la prabusirea spirituala a eului poetic. a- ,

Apa este un simbol al dezintegrarii materiei, spre deosebire de semnificatia pe care o are Ja Mihai Eminescu, unde izvoarele, lacul sunt datatoare de viata. Apa bacoviana actioneaza incet, dar sigur, dezagregand spiritualitatea creatoare, printr-o serie de simboluri sugestive: ploaia, malul, valul, scandurile ude.

Muzicalitatea este data de verbele, numeroase in poezie, care se afla la prezent, "aud", "sunt", "ma duce", "dorm", "ma izbeste", "tresar", "mi se pare", "se intinde", "ma gasesc", "simt", "se prabusesc" si simbolizeaza eternizarea starii de dezagregare, moartea lenta, sfarsitul implacabil. Gerunziul verbelor auditive, "plouand", plangand" sugereaza tristetea profunda, disperarea si starea de nevroza, care constituie esenta simtirii poetice.

Limbajul artistic este ilustrat prin tonul elegiac al poeziei, ce reiese din starile de disperare, spaima, nevroza, solitudine ale poetului. Rima este data de cuvinte cu sonoritate surda, "plouand", "plangand", "gand", de cuvintele-simbot ce sugereaza apa ca principiu cosmic de dezintegrare: "ude", "val", "mal".

Poezia lui George Bacovia se inscrie in estetica simbolista, sugerand o realitate a sufletului, a trairilor interioare prin intermediul simbolurilor, sugestiei, muzicalitatii versurilor, concentrand o puternica incarcatura emotionala.

George Bacovia creeaza in intreaga sa lirica o "atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamne reci, cu ploi putrede, o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului, o descompunere a fiintei organice." (Eugen LovinescU)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.


loading...




Copyright © 2009 - 2018 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.





loading...