Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Tudor Arghezi - universul creatiei despre Tudor ARGHEZI



Poet al atitudinilor lirice si al abisurilor infernale, Tudor Arghezi a ramas intotdeauna acelasi netulburat poet in inima caruia, ca intr-un potir de sfanta impartasanie, totul se sanctifica si se armonizeaza. Nu e in literatura noastra al doilea care sa manuiasca, cu aceeasi dextera simplicitate, crinul si matraguna, seraful si diavolul, litania si blestemul. Versul sau e cand suspin si cand apa tare, cand punte spre paradisuri nevinovate si cand tunel spre bolgiile dantesti." (PerpessiciuS)

Poet, prozator si publicist de marca al literaturii romane interbelice, Arghezi reprezinta in cultura noastra o personalitate greu definibila, controversata, insa fascinanta prin complexitatea ei. Oglinda a unei vieti zbuciumate, pline de neprevazut (a fost de doua ori detinut politic, calugar, diacon la Mitropolie, muncitor in fabrica, ceasornicar si bijutier etC), opera sa impresioneaza prin vastitate, prin multitudinea speciilor abordate, prin problematica variata, prin curajul afirmarii unor modalitati estetice noi, socante la vremea respectiva. Ca poet, a avut tangente cu toate curentele vremii, insa nici unul nu si 1-a putut revendica pe deplin, apartinand, deopotriva, romantismului, realismului, simbolismului, clasicismului, expresionismului. Tudor Vianu il considera cel mai mare poet de la Eminescu incoace, avand aceeasi influenta binefacatoare asupra limbajului poetic romanesc.



Opera sa lirica se constituie din patru mari directii tematice: poezia filosofica, ce cuprinde arte poetice, lirica existentiala si sociogonica, poezia sociala, poezia de dragoste si poezia universului marunt (a jocului, a boabei si a faramei"). Pe langa tema mortii, cea a caul;V ii lui Dumnezeu constituie una dintre coordonatele definitorii ale universului liric arghezian, astfel incat Psalmii raman, am putea spune, partea cea mai rezistenta a operei sale.

Posteritatea va recunoaste constant in versurile argheziene o ars combinatoria desavarsita, o permanenta inclestare cu cuvantul, o neliniste creatoare, un demers operand rasturnari topice si imagini potentate prin procedee artistice inedite, nascute dintr-o traire de poet autentic, gratios si grav, revoltat si discret, inger si demon. Discursul poetic participa la ordinea limbajului comun si totodata transcende aceasta ordine, astfel incat poezia este nascuta din radacina insasi a cuvantului; ea este o vorbire originara" (Nicolae Balota), impunand un ton cunoscator al virtualitatilor artistice ale cuvantului poetic si apoetic.

Pentru Arghezi, cuvantul, asimilat cu logosul, este o valoare cosmogonica si existentiala, el insusi repetand actul creator primordial in jocul cu vorbele ce declanseaza o innoire majora de sensuri si semnificatii poetice : Ma lupt de o viata intreaga cu cuvintele. Am cautat sa le supun si din materia lor plastica sa modelez, dupa gand si simtire, un vesmant nou pentru o idee, pentru sentiment". Aprecierea poetului - Daca nu scanteiaza cuvantul ca un jar din cenusa () cugetul meu e nemultumit" - evidentiaza tensiunea ce insusi si-o creeaza intre suavitate si degradare, inocenta si agresiune, simplitate si complexitate ostentativa.

Contestat pentru obscuritatea si violenta limbajului, considerat nepoetic, apreciat cu elogii ca un nou Eminescu", Arghezi a stiut sa raspunda tuturor exigentelor estetice printr-o staruitoare si rodnica munca de creatie, incat poezia sa a devenit un etalon al originalitatii artistice si al permanentei cautari a unei formule noi.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate



});

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.